Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1894 (Anul 57, nr. 239-262)
1894-11-01 / nr. 239
Pagina 2 cisca Kossuth şî-a făcută intrarea triumfală în oraşul a par escelance jidovescă, Aradă. Aici i s’a făcuta o primire strălucită, ca unui rege. Peste 5000 de ameui l’au întâmpinată la gară şi una şirO lunga de 200 trăsuri l’au condusa în oraş, participânda la întâmpinarea lui chiar căpetenia clubului partidei guvernamentale, Varjassy. A doua zi, în 9 Noemvre, dau finala maghiara a primită „în audienţă“ mai multe deputaţiuni. In răspunsulă, ce la data deputaţiunei partidei independente şi dela 48, Francisco Kossuth a declarată, că în interesul independenţei Ungariei trebue să se validiteze toate drepturile istorice, şi nu este iertată a lăsa nici câtă e negru sub unghie din ele. A mai disit, cu multă îngâmfare, că se încrede în „iubirea de constituţiune a regelui“ şi speră, că dacâ majoritatea naţiunei va documenta, că constituţia de adi nu corăspunde aşteptărilor naţiunei maghiare, atunci monarchiilă nu va împiedeca realizarea constituţiunei dorite de Maghiari.După acesta Kossuth, însoţita de-o mare mulţime, se duse la „statua martirilora“. Aici depuse pe piedestalul statuei o cunună cu inscripţia: „Francisca Kossuth — celei mai sfinte dintre amintiri După acesta a făcuta mai multe visits, între alţii la fispanula Szathmáry Gyula. Apoi s’a dusa în muscula de reliovii dela 1848/49. Aici a fosta călăuzită de inspectorul ei şcolara Varjassy. După amâcil „prinţulă moştenitoră“, proclamata de Madarász chiar şi de viitoru „rege ala Ungariei“, s’a dusu la locuia de pierrjare ală celoră „13 martiri“, unde îl aştepta „öreg honvâd“-ulă dela 48. La Icácsy Miklós, mă cora formata din cântăreţii şi cântăreţele dela teatru şi o mare mulţime de publică. Francisca Kossuth a depusă şi aici pe monumenta o cunună cu inscripţia „Francisca Kossuth — salvatorilor viitorului Ungariei“. Serbarea a fosta inaugurată prin intonarea „Himnusz“-ului, după care preşedintele reuniunei honvecjitor din Arad, Lukácsy, a salutata pe Kossuth, or acesta a răspunsă între altele: „...Furci au stată aici, pe cari —cum află oratorulu — au fostă judecaţi la morte ruşinosă eroii cei mai glorioşi ai patriei noastre. Moartea acesta însă n’a fosta ruşinosă, fiindcă a muri în orice modă pentru patria maghiară este o gloria şi nu ruşine; ba trebue chiar, ca înaintea poporului maghiara furcile să fiă de aici înainte insignii tota aşa de sfinte, ca crucea înaintea creştinilor, care încă a fostă odinioră mijlocula sfântu ala esecuturei. Domniloru! Iau în mările mele acesta stindardu (apucă stindardulă independenţei din mâna lui Lukácsy) şi deşi umblându pe cale pacînica, totuşi îlă voiu arbora şi îlă voiu purta cu cinste pentru independenţa Ungariei“. „Egyetértés“ spune, că ultimele cuvinte ale acestei isbucniri fanatice, au mişcata întru atâta pe asistenţi, încâta femeile plângeau, bărbaţii strigau „éljen“, fluturându-şi pălăriile şi se auziră primele acorduri ale„Szozat“-ului“. Sora s’a data în onoarea lui Kossuth una strălucita bancheta de 400 tacâmuri, la care au participată toţi membri dela autorităţile administraţiei şi o mare parte a inteligenţei oraşului. Cela dintâiu toasta l’a ridicata Dr. Carola Müller, preşedintele clubului independenta pentru „serenissimula“ espe, la care acesta a răspunsa între altele: „...Tatălă meu a luată între barierele constituţiei pe milioanele , popoarelor şl, milioanele popoarelor, sunt achimate să se lupte între aceste bariere şi să susţină, să desvolte constituţiunea. Şi eu am venita aici, pentru ca, după slabele mele puteri, să-mi cera partea la luptă... îmi ridica paharul pentru patria maghiară independentă, care să nu datorescă nimicii altceva Austriei, decătu, bună vecinătate, și care să nu aibă nici o afacere comună cu Austria, decătu pe domnitorii. Și îmi ridica paharula pentru acela regele constituțională maghiară, în a cărui constituționalitate mă încredă întru atâta, că potu avéa convingerea, că dacă poporulil maghiară îşi pretinde independenţa sa pe cale constituţională şi legală, el îi va şi câştiga-o“. Francisca Kossuth — va săflă —e mai şireta, decâta tatăla său. Elă vre independenţă fără jertfă, şi speră a isbuti prin linguşiri la părere în fond însă prin ameninţări stupide. E mare îndraznala acestui „politică necopta“, cum îlo numesca guvernamentalii lui Wekerle, dar şi mai mare e lipsa totală de realitate a acelora, cari pentru aşi realisa scopurile, îl portă din oraşă în oraşă, ca pe ună puiu de ursa. Şi ce ironiă a sorţii! Kossuth-fiula e îndumnezeita, când propagă pe faţă desbinarea şi înfrângerea monarchiei, or noi suntem aruncaţi în temniţe, când ţipămă de durerile, ce ni le causeză una sistema politica despotica şi neumana pănă la tirăniă. Scena 11. Sganarelle. Lucinda. Sganarelle: A, fiica mea e aici, ea a venită să ia puţină aeră, dar... nu mă vede. Ea suspină şi privesce cătră ceva. (Cătră Lucinda) Dumnedeu te aibă în sfânta sa pază! Bună ziuai sufletulă meu! Ei, cum o mai duci? Tata tristă, tată melancolică .. ? tată nu vrei să-mi spui ce-ţî lipsesce? Vino, steluţa mea, deschide-ți inimioara înaintea dulcelui tău tată și spune-i, spune-i, te rogă, ce te dóare ?! Curagiu, curagiu !... Să te săruta?... Vino ! (aparte) Are să mă tnebuneasc cu capriciile ei. (Cătră Lucinda) Dar spune-mî, în sfirșita, voescl să mora de supărare, fără să sciu măcară ce te dore? Spune-mî causa năcazului tău şi te asigura, că voiu face tota posibilulă, ca să te liniştesca. Ţi-o promită, ţi-o jură chiar! Mai multă abnegaţiune nici nu credă, că se poate. Ori eşti gelosă pe vr’o prietină, ce portă haine mai împodobite ca tine?.... Să-ţi cumpără o rochie nouă?... Nu! Poate odaia ta nu-i destula de frumosă? ...Tota nu! Ai dori poate să mai înveţi ceva ?... Să’ţi angajezi ună profesoră de pian . Tota nu! Iubesc, poate vr’una tin dori să te măriţi după ele ?.. Spune. (Lucinda mişcă din capă în semnă de refusă). Scena III. Sganarelle, Lucinda, Lisetta. Lisetta: Aşa deră, d-le Sganarelle, de oarece vorbisi chiar acuma cu fiica d-tale, de sigura sen pricina supărării sale ? Sganarelle: Nu, mica încăpăţînată mă face să desperez. Lisetta: Atunci las’o în grija mea, îi gasescă eu leacul. Sganarelle: Nu-i trebuință, decă-i place să persiste în îndărătnicia sa, eu socotesc, că trebue lăsată în pace. Lisetta: Iți repeta, las’o în grija mea. Poate va fi mai sinceră cu mine. (Cătră Lucinda) Cum, dragă domnișoră, nu vrei să ne spui cu nici ună preță, ce’ți lipsesce ? Deca te genezi de tatăla d-tale, ei bine, spune’mi mie năcazulă d-tale. Doresci ceva dela elă şi crezî, că n’are să’ţî implinescâ cererea? Elă mi-a spus’o de multe ori, că n’ar cruţa nici un sacrificiu, pentru a-ţi procura linişte şi mulţumire. Credi, poate, că libertatea îţi este mărginită? Plimbările și cadourile nu te înveselescă? Ori te-a ofensată cineva? Spune! Poate nu îndrăsnesc, a cere permisiunea tatălui d-tale pentru a te căsători cu vr’ună alesă ală inimei ? Aha! sunt luminată, dar la dracula, de ce atâtea întrebări? D-le Sganarelle, secretula descoperita! Ea — Sganarelle: Piei dinaintea mea, copilă nemulţămitare, nu voia să te mai vădă, rămâi în voia sorţii şi a ideilor tale capriţiose. Lucinda: Tată dragă, decă-mi permiţi să-ţi spun? — Sganarelle : Nu’mi mai eşti dragă. Lisetta: D-nule Sganarelle, întristarea ei — Sganarelle: Fiinţă îndărătnică, ce ești, vrei să mă bagi în mormânt ? Lucinda: Iubite tată, eu voiesc, din potrivă să — Sganarelle: Prosta îmi răsplătesc solicitudinea dovedită pentru crescerea ta. Lisetta: Der, d-le Sganarelle... Sganarelle: Lasă-mă în pace, sunt grozava de pornita în contra ei. Lucinda: Dor, scumpul meu părinte — Sganarelle: S’a isprăvita cu gingăşiile şi delicateţele mele. Lisetta : Insă — Sganarelle: Fată rea. Lucinda: Dor — Sganarelle: Şi nemulţumitore. Lisetta: In fine — Sganarelle: Care tace mereu. Lisetta: Ună bărbata îi lipsesce! Sganarelle (se face că n’aude): O renega ! Lisetta: Ună bărbata ! Sganarelle : O desprețuescă ! Lisetta: Una bărbata! Sganarelle: Nu, nu mai voiu s’o cunoscă. Lisetta: Ună bărbata! Sganarelle: Absoluta de locă. Lisetta: Una bărbata ! Sganarelle: Nu mai vreu să sciu nimica de ea. Lisetta: Una bărbată, unăbărbată, ună bărbata! (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI SOIRILE DILER. — El Octomvre. Afacerea 1. Lahovari. Cu privire la aceasta afacere „Timpulu“ scrie următorele: „Campania de calomnii întreprinsă de câteva ziare în contra d-lui Lahovari a atrasa o ploaie de desminţiri, care de care mai energice. Intâiu a fosta desminţirea d-lui V. A. Urechiă, publicată pentru prima oră în „Voinţa Naţională“. După acastă categorică desminţire, care dărimă planurile celor cari duceau acestă miserabilă campanie, domnulă Jules Brun, corespondentul bucureşteana ala ziarului nDébats“, pusa în causă de una pamfleta colectivistă, publică în „Românulu“ de erl o scrisoare, care spulberă totu ce s’a spus pe socotela d-sale în diferite ziare- Agi avemu aite două desminţiri: una a d-lui N. Filipescu, pentru „Românulu“ şi în sfîrşita depeşa d-lui I. Lahovari, depeşă pe care o publicam, mai jos, şi în fcare ministrul ţărei la Paris, dă o straşnică desminţire întregei ţesături de calomnii şi de injurii, ce şi-au găsită ecou în ziarele oposiţiei. Infamia celora ce au scornită aceste neadevăruri este patentă, dar ceea ce am vreae scima este: ce scopu urmărescă patrioții de meserie, cari pericliteză causa fraților de dincolo prin asemenea ignobile manopere?“—Tot în „Timpul“ cetimi : „Scima din sorginte positivă că d-la Ioana Lahovari, ministrula româna la Paris, a trimisă următorea telegramă: „Luanda cunoscinţă de articolii injurioşi apăruţi în „Voinţa Naţională“ şi în „Românulu“, declara, că este o calomnia inventată de susu pănă rosu, şi vă autorisezu a da de acum o desminţire în numele meu. — I. Lahovari“. —o— Ce face comasaţia. Prin totă pressa maghiară circulă o scrie, despre o pretinsă revoluţiă a poporului din comuna Cergăulămare de lângă Blaşiu. La cererea unui proprietara de pământa, care nu locuesce în comună, s’a dispusa comasaţiunea pământului deja de ani de 4 de- Săptămâna trecută inginerul Tilea a eşua la faţa locului pentru a începe lucrările. Poporulu însă, temându-se, că va fi sărăcită şi nedreptăţita, s’a împotrivită cu forţa. Ieri a fosta săptămâna locuitorii s’au adunata dinaintea primăriei, cerendă sistarea lucrărilor. Pe una ajutorii ală inginerului l’au bătută greu, rănindu-lă. S’au adusu gendarmi dela Blasiu și Aiudă și se 4'cer că în ziua următore a fostă o ciocnire sângerosă între gendarmi și popore, dintre cari unuia a fosta străpunsă — Nu scimă întru câtă se potă adeveri aceste sciri. — o — Maghiarisări cu grămada din incidentulu mileniului, in cercula funcţionarilor din Budapesta s’a pornită o mişcare, ca funcţionarii cu nume nemaghiare si-şî maghiariseze cu toţii numele din incidentală serbării mileniului. Deja s’a constituita una comitetă, care adună pentru acesta iscăliturile de lipsă. — p— Regina României şi Exposiţia Cooperatorilorn. Mercurea viitoare M. S. Regina României va visita Exposiţia Cooperatorilor din Bucuresci. Pentru a da acestei sărbări ună caracteră impunătoră şi măreţă, toate societăţile industriale şi comerciale din capitala română au fostă invitate să asiste la primirea solemne, ce ’i se pregătesce augustei suverane. — p — Casina română din Blaşiu, înfiinţată încă la 1863, s’areorganisată, zice „Unirea“ din Blaşiu. Inteligenţa românescă de acolo a ţinută Miercuri în z. c. o şedinţă în cestiunea casinei, alegândă biroulu, care constă din d-nii: Gavrilu Popă, canonica, preşedinte, Dr. Augustină Bunea, vice-preşedinte, Gavrilu Precupa, notara, Dr. B. Hoszu, economu, I. Br. Hodoşii, casară, totef. Popă, controloră și Aur. P. Bota, bibliotecara. S’a mai alesă una comiteta de 12 membri. Cu reorganisarea casinei române avem în Blasiu cu o instituţiune culturală mai multă. Dorinţa cea mai fierbinte ne este, ca acesta ca şi alte institu ţi. 289—1894 ţinut de caracteră românescă să fie sprijinită cu sinceritate de toţi Românii, căci nu e de ajunsă numai a ne lăuda cu simţămintele noastre naţionale, ci spre a folosi naţiei trebue să fim şi pururea gata a sprijini şi promova orice întreprinderi cu caracteră naţională românescă. Străinii din Blasiu, cari nu dispună nici pe departe de capitalul, intelectuala şi materiala, de care ne bucuramu noi, ţină aici o casină, zice „Un.“ Cu atâta mai vértosu vomu puté s-o facemu noi acésta, decă ne vomu sei însufleţi în realitate pentru scopuri românesci. Noi aşteptămă, ca toţi inteligenţii români din Blasiu şi jurii să se insinue la biroul casinei române spre a fi înscrişi între membrii ei. —o — Contra „irredentiştilor“ italieni, „Gazeta di Torino“ aduce soirea, că între Austro-Ungaria şi Italia s’a stabilita o înţelegere privitoră la sufocarea mişcărilor „irredentiste“ italiene. Autorităţile din Veneţia, Milano, Turino şi Genua au primita deja îndrumările necesare. Din parte-i Austria a data promisiunea, că nu va provoca nici una felă de certe naționale în provinciile italiene de sub stăpânirea ei. o — Logodnă. D-ra Nae. Chivulescu din Brăila s’a logodită cailele acestea cu d-ra Valeria B. Odora. — Sincerile noastre felicitări 1 a scrisoare a lui Jókai cătră Kossuth. Mauriciu Jókai publică în numărul de Sâmbătă ale lui „Nemzet“ o epistolă deschisă cătră Francisca Kossuth. Din mai multe puncte de vedere, acesta epistolă e caracteristică și de interesa, din care cau să o reproducem aci. „Iubite amice, Voescă să-ţi vorbescă în cestiunea patriei, pe care de-o potrivă o iubimă, în cestiunea libertăţii, de care amândoi suntem geloşi. Pentru mine este secundară şi efemeră cestiunea, decă tu ai are dreptul de-a face turneu prin Ungaria şi de-a discuta în publica cestiuni politice, — acesta ai răspunsă tu însuţi, când ai înaintata cererea pentru încetăţenire. Eu voescă să mă lămurescă cu tine în meritul cestiunei. „Tu pănă acum încă n’ai zisă nimică, deorece declaraţiunea, că vrei să elupţi independenţa Ungariei numai cu mijloace reale, fără de-a atinge drepturile domnitorului, semănă cu mângâierea cunoscutului episcopă: „ne féljetek szegények, majd ezután jobban lesztek — szegények“. „In acea devisă a cugetarei se potă înțelege toate. Din aceasta declarațiune putemă presupune și aceea, că tu, susținândă forma dualistică a monarchiei, voesdl pe basa legiloră dela 67, în modă practică şi urmândă politica actuală, să faci independentă armata Ungariei şi finanţele ei