Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1894 (Anul 57, nr. 239-262)

1894-11-01 / nr. 239

Pagina 2 cisca Kossuth şî-a făcută intrarea triumfală în oraşul a par escelance jidovescă, Aradă. Aici i s’a făcuta o primire strălucită, ca unui rege. Peste 5000 de ameui l’au în­tâmpinată la gară şi una şirO lunga de 200 trăsuri l’au condusa în oraş­, partici­­pânda la întâmpinarea lui chiar căpetenia clubului partidei guvernamentale, Varjassy. A doua z­i, în 9 Noemvre, dau finala maghiara a primită „în audienţă“ mai multe deputaţiuni. In răspunsulă, ce l­a data deputaţiunei partidei independente şi dela 48, Francisco Kossuth a declarată, că în interesul­ independenţei Ungariei trebue să se validiteze toate drepturile istorice, şi nu este iertată a lăsa nici câtă e negru sub unghie din ele. A mai disit, cu multă îngâmfare, că se încrede în „iubirea de constituţiune a regelui“ şi speră, că dacâ majoritatea naţiunei va documenta, că con­stituţia de adi nu corăspunde aşteptărilor­ naţiunei maghiare, atunci monarchiilă nu va împiedeca realizarea constituţiunei dorite de Maghiari.­După acesta Kossuth, însoţita de-o mare mulţime, se duse la „statua martiri­­lora“. Aici depuse pe piedestalul­ statuei o cunună cu inscripţia: „Francisca Kossuth — celei mai sfinte dintre amintiri După acesta a făcuta mai multe vi­sits, între alţii la fispanula Szathmáry Gyula. Apoi s’a dusa în muscula de reliovii dela 1848/49. Aici a fosta călăuzită de inspec­torul ei şcolara Varjassy. După amâcil „prinţulă moştenitoră“, proclamata de Madarász chiar şi de vii­­toru „rege ala Ungariei“, s’a dusu la locuia de pierrjare ală celoră „13 martiri“, unde îl­ aştepta „öreg honvâd“-ulă dela 48. La­ Icácsy Miklós, m­ă cora formata din cântă­reţii şi cântăreţele dela teatru şi o mare mulţime de publică. Francisca Kossuth a depusă şi aici pe monumenta o cunună cu inscripţia „Francisca Kossuth — salvatori­­lor­ viitorului Ungariei“. Serbarea a fosta inaugurată prin intonarea „Himnusz“-ului, după care preşedintele reuniunei honvecji­­tor­ din Arad­, Lukácsy, a salutata pe Kos­suth, or acesta a răspunsă între altele: „...Furci au stată aici, pe cari —cum a­flă oratorulu — au fostă judecaţi la morte ruşinosă eroii cei mai glorioşi ai patriei noastre. Moartea acesta însă n’a fosta ruşinosă, fiind­că a muri în ori­ce modă pentru patria maghiară este o gloria şi nu ruşine; ba trebue chiar, ca înaintea popo­rului maghiara furcile să fiă de aici înainte­­ insignii tota aşa de sfinte, ca crucea îna­intea creştinilor­, care încă a fostă odinioră mijlocula sfântu ala esecutu­rei. Domniloru! Iau în mările mele acesta stindardu (apucă stindardulă independenţei din mâna lui Lukácsy) şi deşi umblându pe cale pacî­­nica, totuşi îlă voiu arbora şi îlă voiu purta cu cinste pentru independenţa Ungariei“. „Egyetértés“ spune, că ultimele cu­vinte ale acestei isbucniri fanatice, au miş­cata întru atâta pe asistenţi, încâta femeile plângeau, bărbaţii strigau „éljen“, fluturân­­du-şi pălăriile şi se auziră primele acor­duri ale­­„Szozat“-ului“. Sora s’a data în onoarea lui Kossuth una strălucita bancheta de 400 tacâmuri, la care au participată toţi membri dela autori­tăţile administraţiei şi o mare parte a inte­ligenţei oraşului. Cela dintâiu toasta l’a ri­dicata Dr. Carola Müller, preşedintele clu­bului independenta pentru „serenissimula“ espe, la care acesta a răspunsa între altele: „...Tatălă meu a luată între barierele constituţiei pe milioanele , popoarelor şl, mili­­oanele popoarelor, sunt a­chi­mate să se lupte între aceste bariere şi să susţină, să des­­volte constituţiunea. Şi eu am venita aici, pentru­ ca, după slabele mele puteri, să-mi cera partea la luptă... îmi ridica paharul­ pentru patria maghiară independentă, care să nu datorescă nimicii alt­ce­va Austriei, decătu, bună vecinătate, și care să nu aibă nici o afa­cere comună cu Austria, decătu pe domnitorii. Și îmi ridica paharula pentru acela regele constituțională maghiară, în a cărui constitu­ționalitate mă încredă întru atâta, că potu avéa convingerea, că da­că poporulil maghiară îşi pretinde independenţa sa pe cale con­stituţională şi legală, el îi va şi câştiga-o“. Francisca Kossuth — va să­flă —­e mai şireta, decâta tatăla său. Elă vre in­dependenţă fără jertfă, şi speră a isbuti prin linguşiri la părere în fond însă prin ame­ninţări stupide. E mare îndraznala acestui „politică necopta“, cum îlo numesca gu­vernamentalii lui Wekerle, dar şi mai mare e lipsa totală de realitate a acelora, cari pentru aşi realisa scopurile, îl­ portă din oraşă în oraşă, ca pe­ ună puiu de ursa. Şi ce ironiă a sorţii! Kossuth-fiula e îndumnezeita, când propagă pe faţă desbi­­narea şi înfrângerea monarchiei, or noi sun­­tem­ aruncaţi în temniţe, când ţipămă de durerile, ce ni­ le causeză una sistema po­litica despotica şi neumana pănă la tirăniă. Scena 11. Sganarelle. Lucinda. Sganarelle: A, fiica mea e aici, ea a venită să ia puţină aeră, dar... nu mă vede. Ea suspină şi privesce cătră ceva. (Cătră Lucinda) Dumnedeu te aibă în sfânta sa pază! Bună ziuai sufletulă meu! Ei, cum o mai duci? Tata tristă, tată melan­colică .. ? tată nu vrei să-mi spui ce-ţî lip­­sesce? Vino, steluţa mea, deschide-ți ini­­mioara înaintea dulcelui tău tată și spune-i, spune-i, te rogă, ce te dóare ?! Curagiu, cu­­ragiu !... Să te săruta?... Vino ! (aparte) Are să mă tnebuneasc­ cu capriciile ei. (Cătră Lucinda) Dar spune-mî, în sfirșita, voescl să mora de supărare, fără să sciu măcară ce te dore? Spune-mî causa năcazului tău şi te asigura, că voiu face tota posibilulă, ca să te liniştesca. Ţi-o promită, ţi-o jură chiar! Mai multă abnegaţiune nici nu credă, că se poate. Ori eşti gelosă pe vr’o prietină, ce portă haine mai împodobite ca tine?.... Să-ţi cumpără o rochie nouă?... Nu! Poate odaia ta nu-i destula de frumosă? ...Tota nu! Ai dori poate să mai înveţi ceva ?... Să­’ţi angajezi ună profesoră de pia­n . Tota nu! Iubesc, poate vr’una tin dori să te măriţi după ele ?.. Spune. (Lu­cinda mişcă din capă în semnă de refusă). Scena III. Sganarelle, Lucinda, Lisetta. Lisetta: Aşa­ deră, d-le Sganarelle, de oarece vorbisi chiar acuma cu fiica d-tale, de sigura sen­ pricina supărării sale ? Sganarelle: Nu, mica încăpăţînată mă face să desperez­. Lisetta: Atunci las’o în grij­a mea, îi­­ gasescă eu leacul­. Sganarelle: Nu-i trebuință, decă-i place să persiste în îndărătnicia sa, eu socotesc­, că trebue lăsată în pace. Lisetta: Iți repeta, las’o în grija mea. Poate va fi mai sinceră cu mine. (Cătră Lu­cinda) Cum, dragă domnișoră, nu vrei să ne spui cu nici ună preță, ce’ți lipsesce ? Deca te genezi de tatăla d-tale, ei bine, spune’mi mie năcazulă d-tale. Doresci ceva dela elă şi crezî, că n’are să’ţî implinescâ cererea? Elă mi-a spus’o de multe­ ori, că n’ar cruţa nici un­ sacrificiu, pentru a-ţi procura linişte şi mulţumire. Credi, poate, că libertatea îţi este mărginită? Plimbările și cadourile nu te înveselescă? Ori te-a ofensată cine­va? Spune! Poate nu îndrăs­­nesc, a cere permisiunea tatălui d-tale pen­tru a te căsători cu vr’ună alesă ală ini­­mei ? Aha! sunt luminată, dar la dracula, de ce atâtea întrebări? D-le Sganarelle, se­­cretula descoperita! Ea — Sganarelle: Piei dinaintea mea, copilă nemulţămitare, nu voia să te mai vădă, rămâi în voia sorţii şi a ideilor­ tale ca­priţi­ose. Lucinda: Tată dragă, decă-mi permiţi să-ţi spun? — Sganarelle : Nu’mi mai eşti dragă. Lisetta: D-nule Sganarelle, întrista­rea ei — Sganarelle: Fiinţă îndărătnică, ce ești, vrei să mă bagi în mormânt­ ? Lucinda: Iubite tată, eu voiesc, din potrivă să — Sganarelle: Prosta îmi răsplătesc­ so­licitudinea dovedită pentru crescerea ta. Lisetta: Der, d-le Sganarelle... Sganarelle: Lasă-mă în pace, sunt grozava de pornita în contra ei. Lucinda: Dor, scumpul­ meu pă­rinte — Sganarelle: S’a isprăvita cu gingăşiile şi delicateţele mele. Lisetta : Insă — Sganarelle: Fată rea. Lucinda: Dor — Sganarelle: Şi nemulţumitore. Lisetta: In fine — Sganarelle: Care tace mereu. Lisetta: Ună bărbata îi lipsesce! Sganarelle (se face că n’aude): O re­nega ! Lisetta: Ună bărbata ! Sganarelle : O desprețuescă ! Lisetta: Una bărbata! Sganarelle: Nu, nu mai voiu s’o cu­­noscă. Lisetta: Ună bărbata! Sganarelle: Absoluta de locă. Lisetta: Una bărbata ! Sganarelle: Nu mai vreu să sciu ni­mica de ea. Lisetta: Una bărbată, ună­­bărbată, ună bărbata! (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI SOIRILE DILER. — El Octomvre. Afacerea 1. Lahovari. Cu privire la aceasta afacere „Timpulu“ scrie următorele: „Campania de calomnii întreprinsă de câ­teva ziare în contra d-lui Lahovari a atrasa o ploaie de desminţiri, care de care mai energice. Intâiu a fosta desminţirea d-lui V. A. Urechiă, publicată pentru prima­ oră în „Voinţa Naţională“. După acastă cate­gorică desminţire, care dărimă planurile celor­ cari duceau acestă miserabilă cam­panie, domnulă Jules Brun, corespon­dentul bucureşteana ala ziarului nDé­­bats“, pusa în causă de una pamfleta colectivistă, publică în „Românulu“ de erl o scrisoare, care spulberă totu ce s’a spus­ pe socotela d-sale în diferite ziare- Ag­i avemu aite două desminţiri: una a d-lui N. Filipescu, pentru „Românulu“ şi în sfîr­­şita depeşa d-lui I. Lahovari, depeşă pe care o publicam, mai jos, şi în fcare mi­­nistrul­ ţărei la Paris, dă o straşnică des­minţire întregei ţesături de calomnii şi de injurii, ce şi-au găsită ecou în ziarele opo­­siţiei. Infamia celora ce au scornită aceste neadevăruri este patentă, dar ceea ce am vr­eae scima este: ce scopu urmărescă pa­trioții de meserie, cari pericliteză causa fra­ților de dincolo prin asemenea ignobile mano­pere?“—Tot în „Timpul­“ cetimi : „Scima din sorginte positivă că d-la Ioana Lahovari, ministrula româna la Paris­, a trimisă ur­­mătorea telegramă: „Luanda cunoscinţă de articolii injurioşi apăruţi în „Voinţa Naţională“ şi în „Românulu“, declara, că este o calomnia inventată de susu pănă rosu, şi vă autorisezu a da de acum o desminţire în numele meu. — I. Lahovari“. —o— Ce face comasaţia. Prin totă pressa maghiară circulă o scrie, despre o pretinsă revoluţiă a poporului din comuna Cergăulă­­mare de lângă Blaşiu. La cererea unui proprietara de pământa, care nu locuesce în comună, s’a dispusa comasaţiunea pă­mântului deja de ani de 4 de- Săptămâna trecută inginerul­ Tilea a eşu­a la faţa lo­cului pentru a începe lucrările. Poporulu însă, temându-se, că va fi sărăcită şi ne­dreptăţita, s’a împotrivită cu forţa. Ieri a fosta săptămâna locuitorii s’au adunata di­naintea primăriei, cerendă sistarea lucrări­­lor­. Pe una ajutorii ală inginerului l’au bătută greu, rănindu-lă. S’au adusu gen­­darmi dela Blasiu și Aiudă și se 4'cer că în ziua următore a fostă o ciocnire sân­­gerosă între gendarmi și popore, dintre cari unuia a fosta străpunsă — Nu scimă întru câtă se potă adeveri aceste sciri. — o — Maghiarisări cu grămada din inci­­dentulu mileniului, in cercula funcţiona­­rilor­ din Budapesta s’a pornită o mişcare, ca funcţionarii cu nume nemaghiare si-şî maghiariseze cu toţii numele din incidentală serbării mileniului. Deja s’a constituita una comitetă, care adună pentru acesta iscăli­turile de lipsă. — p— Regina României şi Exposiţia Coope­­ratorilorn. Mercurea viitoare M. S. Regina României va visita Exposiţia Cooperatori­­lor­ din Bucuresci. Pentru a da acestei săr­­bări ună caracteră impunătoră şi măreţă, toate societăţile industriale şi comerciale din capitala română au fostă invitate să asiste la primirea solemne, ce ’i se pregătesce augustei suverane. — p — Casina română din Blaşiu, înfiinţată încă la 1863, s’areorganisată, zice „Unirea“ din Blaşiu. Inteligenţa românescă de acolo a ţinută Miercuri în z­­. c. o şedinţă în cestiunea casinei, alegândă biroulu, care constă din d-nii: Gavrilu Popă, canonica, preşedinte, Dr. Augustină Bunea, vice-pre­­şedinte, Gavrilu Precupa, notara, Dr. B. Hoszu, economu, I. Br. Hodoşii, casară, totef. Popă, controloră și Aur. P. Bota, bi­bliotecara. S’a mai alesă una comiteta de 12 membri. Cu reorganisarea casinei ro­mâne avem­ în Blasiu cu­ o instituţiune culturală mai multă. Dorinţa cea mai fier­binte ne este, ca acesta ca şi alte institu­­ ţi. 289—1894 ţinut de caracteră românescă să fie spriji­­nită cu sinceritate de toţi Românii, căci nu e de ajunsă numai a ne lăuda cu sim­ţămintele noastre naţionale, ci spre a folosi naţiei trebue să fim­ şi pururea gata a sprijini şi promova ori­ce întreprinderi cu caracteră naţională românescă. Străinii din Blasiu, cari nu dispună nici pe departe de capitalul, intelectuala şi materiala, de care ne bucuramu noi, ţină aici o casină, zice „Un.“ Cu atâta mai vértosu vomu puté s­-o facemu noi acésta, decă ne vomu sei însufleţi în realitate pentru scopuri românesci. Noi aş­­teptămă, ca toţi inteligenţii români din Blasiu şi jurii să se insinue la biroul­ casinei române spre a fi înscrişi între mem­brii ei. —­o — Contra „irredentiştilor“ italieni, „Ga­zeta di Torino“ aduce soirea, că între Aus­­tro-Ungaria şi Italia s’a stabilita o înţele­gere privitoră la sufocarea mişcărilor­ „irre­­dentiste“ italiene. Autorităţile din Veneţia, Milano, Turino şi Genua au primita deja îndrumările necesare. Din parte-i Austria a data promisiunea, că nu va provoca nici una felă de certe naționale în provinciile italiene de sub stăpânirea ei.­­ o — Logodnă. D-ra Nae­­. Chivulescu din Brăila s’a logodită cailele acestea cu d-ra Valeria B. Odora. — Sincerile noastre feli­citări 1­ a scrisoare a lui Jókai cătră Kossuth. Mauriciu Jókai publică în numărul­ de Sâmbătă ale lui „Nemzet“ o epistolă deschisă cătră Francisca Kossuth. Din mai multe puncte de vedere, acesta epistolă e caracteristică și de interesa, din care cau să o reproducem­ aci. „Iubite amice, Voescă să-ţi vorbescă în cestiunea patriei, pe care de-o potrivă o iubimă, în cestiunea libertăţii, de care amândoi suntem­ geloşi. Pentru mine este secundară şi efemeră cestiunea, decă tu ai are dreptul­ de-a face turneu prin Ungaria şi de-a discuta în publica cesti­uni politice, — acesta ai răspunsă tu însu­ţi, când a­i înaintata cererea pentru încetăţenire. Eu voescă să mă lămurescă cu tine în meritul­ cestiunei. „Tu pănă acum încă n’ai zisă nimică, deore­ce declaraţiunea, că vrei să elupţi independenţa Ungariei numai cu mijloace reale, fără de-a atinge drepturile domnitoru­lui, semănă cu mângâierea cunoscutului episcopă: „ne féljetek szegények, majd ezután jobban lesztek — szegények“. „In acea devisă a cugetarei se potă înțelege toate. Din aceasta declarațiune putemă presupune și aceea, că tu, susținân­­dă forma dualistică a monarchiei, voesdl pe basa legiloră dela 67, în modă practică şi urmândă politica actuală, să faci inde­pendentă armata Ungariei şi finanţele ei

Next