Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1894 (Anul 57, nr. 239-262)

1894-11-26 / nr. 259

Pagina 2._____________ ______________________GAZETA TRANSIVANIEI voinţă de cătră Coronă şi să le dea răs­punsă. Majestatea Sa a indicat­ lui We­­kerle, că îndată ce se va pute, o să dea sancţionarea. Cred­, că acesta este o de­claraţia destulă de liniştitore. Nime nu poate, în privinţa acesta, să indice una ter­mina înainte, fiindcă împlinirea formalită­­ţilor­ nu este legată de timpă. Nu este eschisă nici posibilitatea, ca cele 5 proiecte să fie publicate deodată. Kálnoky protesta apoi contra bănue­­lilor­ partidei liberale faţă de ministeriul­ de extenne. De altă parte însă — e­ise Kál­­noky — nu trebue să se uite, că ministe­riul­ de esterne e comună, de aceea el­ este datorit să urmărăscă cu atenţiune acele afaceri interne ale Ungariei, cari influin­­ţăză asupra politicei esterne. Mai pe susă de toată datorinţa ministeriului de esterne este să înfluinţeze în direcţia, ca în Un­garia să înceteze agitaţiunea şi între cele două camere ale parlamentului să nu existe conflicte, cari pot fi înrîuri păgubitorii asu­pra conducerei afacerilor ei esterne. Adunarea din Sibiiu şi pressa streină. Marele (Jiara belgiană „Vinde­­pendance Beigen publică în revista politică dela 1 Decemvre următo­­rele păreri asupra adunărei din Sibiiu: Cabinetul­ ungara n’are noroca. In momentula când cestiunea legilor ei politico - religiose îi causeaza cele mai mari greutăţi, cestiunea Românilor­ din Transilvania vine să-i complice situaţiunea, deja forte precară. Sunt­ cunoscute măsurile draconice luate acum cât­va timp a de cătră autorităţile maghiare pentru a pune căpătă agitaţiunei autonomiste în Transilvania: procesul­ contra autorilor a Memorandului adresata Impăratului-Rege, condamnarea şi întemni­ţarea principalilora capi ai mişcărei naţio­nale şi, în fine, disolvarea comitetului na­ţionala-româna. Dăcă guvernla ungara a crecjuta să reducă ast­fela pe Români la tăcere şi inacţiune, s’a înşelată. Atitudinea lui, din contră, a sporita agitaţiunea. Românii au ţinuta acum la Sibiiu o adunare, la care asistau delegaţi. (Foia belgiană e în erore, când vorbesce de delegaţi; nu delege­ţii alegătorilora, ci alegătorii înşi­şi au fosta convocaţi la adunare — Red.) din toate comunele române din Transilvania. In reuni­unea lora plenară delegaţii, nu numai au au protestată contra disolvărei comitetului lora electorala, pe care o declară ilegală şi neconstituţională, dar au şi votata prin aclamaţiune o serie de resoluţiuni, cari afirmă energica voinţa poporului româna de a resista pănă în căpătă la maghiarisare și de a lupta prin toate mijloacele pentru a dobândi egalitatea absolută a drepturilor*!. Cestiunea română din Transilvania întră ast-fela într’o nouă fașă, din cele mai primej­dioase. In loca de a se liniști, diferen­­dula se accentueaza și ia chiar caracterulfi unui conflicta, care dintr’unii momenta într’altula póate asuma una caracteră cu totula revoluționara. Adunarea dela Sibiiu se apără, e adevărata, de ori­ce apucături irredentiste; ea afirmă în chipfi esplicita fidelitatea ei cătră suveranala Austro-Un­­gariei; dar e clara, că aceste simţăminte şi-ara schimba repede caracterula, decă s’ar dovedi, că supuşi români ai coronei Sân­tului Ştefana nu trebuie să aştepte dela guvernula ungară îndreptarea plângerilor, cari suntă întemeiate, cela puţină în parte. De ocamdată, guvernula ungara pare să se arate oare-cum împăciuitoră. Singură fap -­tură, că n’a oprită manifestaţi­unea dela Sibiiu pare a indica din parte-i intenţiunea de a lăsa pe Români să formuleze reven­dicările lora. Rămâne să scimă, ce primire le reser­­vă şi cum va răspunde hotaririlor­, de cari vorbim ei. Ar fi forte imprudenta din parte-i să împingă lucrurile la estrema Pe câta de multa ila fericeau pe Rubinstein cele mai neînsemnate succese ale composiţiei, pe atâta de mica presă punea ela pe efectulu, care-l­ făcea, ca pre­­datorui. Când, după unu concerta la Viena, la care fu aplaudată forte tare, se reîn­­torcea acasă pe­ unu geru aspru, şi unuia dintre prietinii cari ila petreceau fla ad­­să se invelesca mai bine, Rubin­stein îi răspunse năcăjită: «Ah, şi decă mă nimicescu — cu unu componişta rău mai puţina în lume !“. Rubinstein necontenita se insura să perfecţioneze technica. Ela­chse odată că­tră unu măestru de musică: „Eu eserci­­tezu cjilnica două ore. Decá trece o­ri fără a esercita, observă deja; decă trecu două, observi d-ta, şi decá trece trei, ob­servă publicul­“. Dintre toţi musicii trecutului şi pre­santului nici unuia nu a fosta aşa de multa distinsa de femei, ca Franz Liszt, şi totuşi a esistata unuia, care ar fi fosta multa mai distinsa, decă ar fi primita, seu cela pu­ţina decă ar fi suferita, ca să fie distinsa. Şi acesta era Rubinstein. In Londra ela era formala inundata de scrisori de anora. Damele Londrei îl­ invitau cu grămda la întâlniri secrete. Toate invitările erau însă zadarnice. Una însă, o tânără femeră a unui barbata de posiţiă înaltă, nu-şi pierdu curagiula şi-lă ruga de repeţite or, deşi avu să aştepte totu de-atâtea ori­nfră re­­sultati. Cine ar pute descrie surpriderea ei, când într’o (Şi 'i sosesce o scrisre cu trăsurile mari, fantastice, ale lui Rubin­stein! Şi acesta suna: „Rubinstein aduce dóamnei X cele mai amabile salutăi şi va afla plăcere, ‘ urmându invitării putinescl ce-a binevoita a-i face. Rubinstin spe­­reză, că dóamna X ’i va da voiă s-şi facă visita sa după masă.“ După masă — însemnază în stradele principale ale Londrei orele 9 și 10 seara. Și într’adeveru Rubinstein întră 1 9,­2 ore în salonul­ splendida, în care se sfrângeau razele luminoasei lampe; er frui­sa, care probabila în onoarea cehei, îmbrease cea mai seducătoare toaletă, ’i­eşi ste întâm­pinare cu unu zâmbetu fărmecătra şi c’o sr ’‘'dere neprefăcută. Ea pere însă totu ua cerescu, când Rubinst­ o agrăi : „Graţiosă domnă, precum te poţi convinge, eu am armata invitării d-tale, însă numai, ca să-ţi pota spune ceva, şi acesta ceva este. Că eu desprețuescă toate femeile afară de femeia mea; căci aceasta este singura, care nu a fugită în urma mea! Noapte bună !‘‘ — și cu acestea dispăru. Pentru complimente, cari nu consim­­țeau cu gustul­ lui, scia desmerdatula Heros ala musicei să-și răsbune în modula său m­iea. Odată petrecea la curtea unui prin­cipe german­. I­ se „ordonă“, ca să se pre­­sinte la unu ceai și nu avu încătrău, de­­câta să se așeze la piano și — să cânte. E de prisosit a spune cum a cântată. Cuvintele de laudă suntă prea seci pentru a putea marca cu demnitate gra­­dul­ înalta ale artei sale. — Când sfrîrşi ela şi acordul, finala se pierdu, ca și una tuneta prin sala spațiosă, principele se în­­toarse cătră vecina lui cu cuvintele: „A cân­tată eră şi splendida, acesta Rubinstein“. — Cuventula splendidă era o notă, care nici deci,tu nu se potrivea cu gustulu ar­tistului şi ela în general a nu-şi înălţa pre­tensiunea de-ai afla cine­va predarea lui splendidă. In aceeaşi seră se întreţinu Ru­binstein cu sora principelui, cam nab­il, în privinţa musicei. „Cum vă aflaţi la noi ?“ întreba principesa. „O, e forte frumosă aici“ — răspunse el. — „şi Alteţa Sa domnesce așa de splendidă­­“ La o serată recitantă în sala Saint- James fu,­a grăită artistul, în vestibula de-o damă elegantă, în momentula când voia să păşască în sala de concertă. „Ah, domnule Rubinstein, sunt fericită de-a vă întâlni. Cugetaţi numai, mi-a fost­ imposibila să pumnescu unu biletu; nu a-ți putea să-mi câștigați D-Voastre m­ulț?“ — „Doamna mea“, răspunse marele pianista, „eu dis­pună numai peste una singură locu, și deca d-vóastre voiți a reflecta la acesta, sunt prea bucurosu gata, a vi-la pune la dispo­­siție“. — „Primeseu cu mulțumită binevoi­­torulu d-vostru oferta, artistule — şi unde este acela locu?“ — „La piano, graţiasă mea“. L. Festivităţi în Lugeşti. Marţi seara — cum spune „Dreptatea“ — s’a arangeata la Lugoşti o imposantă retragere cu torţe în onoarea noului Metro­­polită ala Blaşiului. Au luata parte peste 5000 de omeni, între cari ţărani din co­munele învecinate. Musica naţională a cun­­tată numai piese românesci, or Reuniunea română de cântări a esecutata, sub condu­­cerea d-lui I. Vidu, o escelentă serenadă. Cela dintâiu vorbitora a fostă d-la protopopă Vicenţie Grozescu din Lugoşa, ala doilea d-lui advocată Dr. George Do­­brină, care a ţinută următorula discursă: llustrisime D-le Metropolitu! Prea Sf. Părinte ! Poporala româna îşi ridică faţa dun­­gită de brazdele grelei sale vieţi şi din ochii săi doritori de o sorta mai blândă, ad­l licuresce o rază senină. Adi? Ce e? Ce ne-a făcuta, ca să aprindem­ făclii în întunecimea, ce ne încu­giură?! Ce a făcută, ca să dispară învineţala­ amarului de pe buzele noastre? Ce ne încâlciesce sângele în vine? Ce ne desface pieptula şi împinge vocea inimei, ca să esclame cu entusiasmă: Români! Sărbătoriţi-la ! Români! Preamăriţi la! Româul! Adoraţi-la ! Acesta e sunetulfi la întărirea liuitr. Tale în scaunulu archipăstorescfi, din are s’a făurită şi istoria şi sortea poporului româna ! Consciinţa curată şi virtutea intrejidă şi-au primita cununa meritată ! In case şi colibi, — în sate şi oase — prin munţi şi codri, — tota suflarea ro­­mânescă respiră mângâiată de acesta fipta şi înălţândă braţele cătră ceriu, îşi întâ­­resce credinţa în neperirea vieţii sale na­ţionale şi în bunula Dumnezeu! Ilustre­z-le! Când turma alergă spă­­riată la­olaltă, simţindă apropierea furtunei, păstorulu e deştepta, îngrijită, vigilanti şi resoluta. Tu! aşa ai fosta! aşa să fii! Dreptulă sântă de a esista ca Ronâni pe acesta pămenta, dreptulă uimbei, drep­tulă bisericei, dreptulă libertăţii şi egalităţii ţi-au fosta devisa vieţii! Pentru aceste drep­turi ne legămă şi noi viaţa nostră. Eră le­gătura neînfrângibilă între turmă şi păs­­toriu ! Rarele talente sălăşluite în fiinţa Ta suntă farula limanului dorită de binele ob­­ştescă, suntă penelulă, ce va scrie numele Tău în istoria nemului nostru şi lângă ele cuvintele : Români! Sărbătoriţi-lă! Români! Preamăriţi-lă! Români! Adoriţi-lă ! Inălţă-te la tronulă archipăstorescă! fă să descindă o eră de progresă în tăriă şi mărire a poporului nostru! Ei’ noi îţi dorimă, ca să ajungi să pontifici în c­iua sărbării triumfului bunu­lui nostru drept­ ! Să trăiţi la mulţi ani! Răspunsa la Mesagiula tronului românu­ In şedinţa dela 23 Noemvre v. d-la Ti­tu Maiorescu a cetită urmă­­torulă proiectă de răspunsă la Me­sa­giulă regală cu care au fost­ des­chise Corpurile legiuitoare române: Sire, Adunarea deputaţiloră întrândă în a patra sesiune ordinară a legislaturei de faţă, reînoesce espresiunea iubirei şi a cre­­dinţei de care ţara este însufleţită pentru dinastia sa şi pe care le-a arătata cu atâta avântă şi cu atâta căldură la serbarea nun­­tei de argintă a Maj. Vostre şi cu prilegiula nascerei principesei Elisabeta. Naţiunea scie câtă datoresce înaltei şi multa încercatei înţelepciuni a Regelui său constituţională, precum şi dragostei cu care Regina a înţelesă şi a împodobita spi­­ritula poporului româna. Sire, Relaţiunile amicale, ce Statuia nostru continuă a le păstra cu toate puterile streine, suntu resultatulu firesc, ala politicei chib­zuite şi leale urmate de guvernula Majes­­tăţii Tale în unire cu representanţa legală a ţării. Poporu cumpătată şi muncitorii. Românii au totu interesul­ de a contribui întru câtu îi privesce, la respectarea reci­procă a îndatoriri­lor­­ internaţionale. In acesta cugeta de pace şi de or­dine, ne simţim şi în acorda cu celelalte state europene, cu cari ne asociem, la espresia de condolenţă pentru pierderile, ce le-au suferita imperiul­ Rusiei şi republica francesă prin mortea Ţarului Alexandru III şi a preşedintelui Carnet. Sire, In politica internă ne vom­ îndeplini cu sfinţeniă mandatulu, ce ni-l’a încredin­ţată ţara. Crisa agricolă, prin care tre­­cem­, ne impune o îndoită luare aminte. Vom­ cerceta în chipul a cela mai cons­­cienţios şi însemnatele proiecte de lege, ce ni­ le arată mesagiulu. In mijlocuia momentanelor­ greutăți economice, ne este cu atâta mai bine-ve- Nr. 259—1894 nită însciintarea, că bugetulă statului pe anula financiara expirata s’a încheiata cu una escedenta de peste 20 de milioane și că bugetulu anului curenta se va solda fără deficitu. Sire, Lucrânda pănă la sfirşita şi în înţe­legere neturburată cu guvernula Majestăţii Tale la opera, pentru a cărei înfăptuire am­ fosta aleşi, vom­ fi răspunsa în cons­­ciinţă şi după puterile noastre la aşteptarea legitimă a ţării. Să trăiţi Sire! Trăiască Majestatea Sa Regina ! Trăiască moştenitorula Tronului îm­preună cu principesa Maria şi copiii lor­. Raportorii: T. Maiorescu. Deschiderea parlamentului germana. La 5 Decemvre n. c. s’a deschisă par­­lamentula germana, fiindu de fată ca la 200 de deputaţi. La intrare, imperatula fii primita cu una întreită „Hoch!“, după care, ocupându-şi locuia, deschise parla­­mentul, printr’ună mesagiu de următorula cuprinsa : Imperatula salută pe deputaţi în nu­mele său şi alți aliaţilor­ săi, esprimându-şi doriţa, ca să-şi dea deosebită silinţă întru resolvarea problemelor­ economice şi so­­cialo-politice. „înalţii mei aliaţi şi eu­, zise, „credincioşi tradiţiei antecesorilor­ noştri, considerămă ca cea dintâiu problemă a sta­tului ocrotirea clasei mai debile a societăţii. In direcţiunea acesta trebue să se lucreze Intr’una moda cu atâta mai staruitori, cu câta mai dificila şi seriosa este modula, în care singuraticele grupuri ale naţiunei se organiseză în luptă pentru esistenţă“. După acestea accentueaza mesagiul­, că pentru a ave succesa tendinţa aceasta, de­ a aplana diferenţele sociale şi economice, trebue să se proceda mai hotărîtă ca pănă acum contra „acelora uneltiri păgubitore, cari au de scopit a împedeca puterea sta­tului întru împlinirea datorinței sale“. Anunţă apoi presentarea unui proect­ de lege pentru întregirea dreptului publică germană, diferite reforme etc., după cari revine asupra situaţiunei exteriore, accentu­­ânda, că în anii din urmă s’a întărită încre­derea societăţii în durabilitatea păcei euro­pene. Cu toate puterile imperiulu se află în relaţii bune şi amicabile ; amintesce, în fine, de moartea Ţarului, în care dise că a perduta unu amici și unu colaboratorii probată ala operei de pace. Mesagiulu, în totala, după cum se telegrafieză dinBerlinn, n’a prea satisfăcuta așteptărilor al multora, cari ar fi doritu să se anunțe prin acesta mesagiu luarea unora măsuri mai hotărîte pentru resolvarea ces­ti­unei agrare.

Next