Gazeta Transilvaniei, martie 1895 (Anul 58, nr. 47-72)
1895-03-01 / nr. 47
Macţiunea, Admnistrîţim, ?i Tipomila, Braşovu, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefranoat© nu e© primesc. — Manuscripte nu se retrimeni INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşovu şi la urmatoarele Birouri de anunciurî: în Viena: X Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Kösse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppolik, J. Danneber, în Budapesta : A. V. Goldbergerg, Eckstein Bemned, în Bucuresci: Agence Havas, Succursale do Soumanio , la Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţulu Inaordunilor: o seria garmond pe o coloana 6 or. şi 30cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a B-a o seria 10 or. sau 30 bani. „Gazeta 11 iese la flicare Ji. Accuamente neutru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe unu. Pentru România și străinătați . Pe unu anu 40 franci,pe şăse luni 20 fl., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. iSe prenumără la toate oficiele poștale din Intru și din afară și la dd. Golectori. Alw'namemii pentm Brasari aulminiafroAin Tergiulu Inului Nr. 30 etagiulu I., pe una ană 10 fl., pe gesa luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă. Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplară 5 or. v. a. seu 15 bani. Atfttu abonamentele cfttu și inserțiumile suntă a se plăti Înainte. Nr. 47. BrașovH, Mercuri, 1 (13) Martie 1895. J&.StfTJTiTT XJ^TXXX. Cm se „valahisezau Secuii. Brașovu, 28 Februarie v. 1895. zilele trecute se lăţise în pressa ungurescu o scire „grozavă“. Se cjicea, că în comuna Mikoujfalu din comitatulu Treiscauneloru, Secuii de religiunea romano-catolică îşî părăsescu „în masse“ legea şi trecu la religiunea română gr. or. Soirea acesta a făcutu mare sensațiă în pressa maghiară, sau scrisă articuli de fondă și s’a dată alarmă mare în tóata „lumea ungurescá“, pentru ca se se scie și audă, că „patria e în periculă“, deóarece — veciî Domne — Secuii din Mikoujfalu se valahiseză. Intr’unului din numerii trecuți, luândă și noi notiţă de acesta spaimă „patriotică“, amă contestată temeinicia ei şi amă adausă, că prin noua alarmă dată de pressa ungurescu, de sigură, că se caută numai pretexte pentru a mai stoarce vreună favoră dela guvernă, în scopulă de-a „asigura“ pe Secui în contra „valahisărei“. Şi nu neam înşelată în presupunerea nostră. Plebanulă romanocatolică din Mikoujfalu, cu numele Solyom Géza, pe care cestiunea de faţă îl privesce în modă directă, publică în numerals mai nou ală lui „Erdélyi Híradó“ o întâmpinare, în care, după ce spirea de mai susă o declară ca o simpla „minciună“, or pe autorulă ei de ună „calumniatură josnică“, adauge: „In timpulă păstorirei mele de trei ani în comuna Mikoujfalu, nici macara o singură familia secuescă ele religiunea romano-catolică n'a trecuta la biserica română gr. or., ba din contră, 12 persoane au trecută dela religiunea gr. or. în sfinla bisericei romano-catolice“. Plebanulă catolică mai spune apoi, că Mikuujfalu este o comună, care „în majoritate precumpănitore e locuită de Români maghiarisaţi de religiunea greco-orientală, dintre cari abia câţîva înţelegă şi vorbescă limba română. Ei trăescă unguresce, simtă unguresce, vorbescă unguresce, respectézâ ideia de stată maghiară ■ şi copiii şi-i crescă la scolă ungurescá“. Acestea suntă mărturisirile plebanului catolică dela Mikoujfalu, care pentru mai marea confirmare a celoră de mai susă, de-odată cu întâmpinarea, publică şi mă estrasa din protocolul curatoratului bisericescă, în care se adeverescă cele susţinute de elă. Dacă plebanulă secui n’ar fi fostă necesitată se aducă desminţirea de mai susă pentru a se justifica pe sine însuşî, deorece pressa maghiară îl făcuse responsabilă de presupusa „valahisare a Secuilor“ şi ridica grele învinuiri în contra lui — scirea colportată de foile unguresc! ar fi trecută în analele patrioţilor maghiari ca autentică, ar fi fostă esploatată timpă îndelungată din partea acestora ca mijlocă de-a aţîţa la „reacţiune“ faţă de Români şi ar fi servită ca una nou pretextă escelentă, spre a motiva în ochii lumei neorientate acelă neîntreruptă şiră de volnicii şi persecuţiuni, la cari Românii din Secuime, mai alesă, sunt despuşi chilnicii în modulă celă mai crudă şi necruţătoră. Aşa îşî sciu „motiva“ patrioţii maghiari persecuţiunile şi volniciile îndreptate în contra limbei şi aşejamintelor noastre de cultură naţională. Temelia edificiului, la care lucreză ei, este minciuna; pe minciuni a fostă clădită înainte de asta cu vre-o ciece ani „Kulturegylet“-ulă dela Cluşiu, la a căruia înfiinţare se aducea ca pretextă deochiata „remaghiarisare a Maghiariloră valahisaţî“; pe minciuni au fostă clădite toate instituţiunile de maghiarisare, câte s’au mai înfiinţată de atunci încoce, şi — după cum vedemu — minciuna este şi astăciî arma de luptă a tutură acelora, cari mai țină se-şî mascheze măcară câtă de puţină răutatea diavolică, cu care lucréazâ la subminarea individualității noastre naționale. Der poate va sosi şi pentru aprigii oșteni ai maghiari sărei timpulă desamăgiriloră, când voră vedé şi se voră convinge, că edificiulă clădită pe minciuni, minciună este. Măcară atunci se voră reculege şi ei din ameţdia, ce i-a cuprinsă, şi-şi voră da seama de faptele loră nechibzuite. Deocamdată vise ni se impune noue înşine datorinţa, de-a ne da seama de cele ce cu atâta durere vedemu, că se petrecă cu poporală română din Secuime. Sute şi mii de suflete românesc s’au maghiarisată, unele parochii române s’au desfiinţată cu totulă, scólele nóastre naţionale aproape pretutindenea au apusă, or bisericile române au rămasă pustii, unele s’au dărîmată, pe când altele din ele au ajunsă în proprietatea streiniloră. Acesta este procesulă de descompunere, prin care trece astăcjî poporală română din comitatele săcuescî. Plebanulă catolică din Mikoujfalu adeveresce însu-șî, că acestă procesă de descompunere se continuă cu celeritate mare, or noi nu numai odată amă arătată cu date statistice, scriindă cicli de articuli, că Românii din Săcuime, ală căroră numără atinge cifra de mai multe sute de mii, suntă în periculă de-a fi cu desevîrșire perduțî pentru noi. Der s’a trecută peste cestiunea acesta la ordinea cjilei. Sortea câtorva sute de mii de Români, pe cari molochulă maghiarisărei îi înghite de vii în vederea şi luctula nostru, pare a preocupa în timpulă de astăcjî mai puţină opiniunea publică română, de cum ar fi de esemplu chiară şi numai unu simplu articulă de (Jiar fi scrisă de-o fata străina. N’ar trebui însă să perdemă din vedere proverbulă românescă, după care „mai apróape de trupă este cămaşa, apoi sumanulă“. Să grijimă şi de alţii cum vomă griji, de ai noştri însă nici de cum nu trebue să uitămă, căci puterea nóstra în noi înşine este a se căuta mai întâiu şi numai în a doua liniă în prietenia altora, la cari de-altmintrelea ţinemă atâtă de multă. ? GILETONDLU „GAZ. TRANS.“ (Reproducerea oprită.) Din anii 1848—49. Memorii, de Tasilie Moldovaiul. (32) (Urmare). A treia di după intrarea în Abrudă, lui Kemény i-a succesa chiar să respingă ună despărţămentă ală nostru, ce-lă atacase de cătră Câmpeni la loculă aşa numită „Căpruţa“, persecutându-ne pănă la piociorară de munte numită „Poduri“, de unde arunca rachetele, cari sburau peste Câmpeni în partea de cătră Certege, unde mamă fostă retrasă şi unde amă petrecută nóaptea în castru. Iancu se dusese la Vidra, cr noi mamă reîntorsă dimineaţa în Câmpeni, aflându-ne aici: eu, Vlăduţă, Ioana Russu din Budiiu, Alexandru Boeriu din Lechinţa, Iacobă Olteanu din Vaideiu şi cu 10 gardişti. In Câmpeni nu amă aflată pe nimenea, dar vedându-ne pe noi umblândă cu siguritate pe uliţe, a intrată totă lagărulă şi cu elă poporală refugiată în Câmpeni. Pe la 8 ore a venită şi Iancu din Vidra. Totă în aceste momente, când spiritele între ai noştri se liniştiseră puţină, nisce strigăte extra-ordinare din partea „Podurilor“, au pusă în mişcare şi în tălpi pe toţi purtătorii de arme. La începută nu sciamă, ce póate fi causa, dar în urmă enigma s’a resolvată în modulă următoră: Armata nostră, persecutată în sera precedentă de Unguri, nu s’a retrasă totă în Câmpeni, ei dândă din calea inimicului, s’a postată de ambe părţile dramului prin pădure. Ungurii, în reîntorcerea cătră Abrud, au rătăcită pe mai multe căi din pădure, or Românii, cari se adunaseră peste nópte în cete, au dată peste ei şi i-au făcută prisonierî (cam 120 la numără). Pe aceştia, c’mă oficeră în frunte, îi transportau la Câmpeni, între strigăte puternice de „vivat“, încâtă răsunau munții. Casulă acesta a insuflată curagiu în omenii noştri, și încă în acea zi după amécji, l’amă atacată eră şi din patru părți, ca noaptea să facă capătă luptei. In 14 iunie Kemény făcu o încercare de a se înţelege cu noi, scriindă o epistolă lui Vlăduţă, propunendu-i o conferinţă verbală. Vlăduţă însă îi răspunse, că nu mai are încredere în nici ună Ungură. Tată astfel, a păţit-o Kemény şi cu Balintă, care încă i-a refusată propunerea de-a merge în Abrudă la o conferinţă. In urma acestoră refusuri, Kemény începu să se gândescă la starea deplorabilă, în care se afla ostea lui, care nu avea cu ce să-şi mai ţină sufletulă în ose în Abrudulă jăfuită şi pustiu. Proviantulă, ce i s’a trimisă de cătră Ungaria, a fostă prinsă de harniculă preotă Groza, şi trapa, ce ducea acestă transportă, a fostă bătută şi pusă pe fugă încă la 12 iunie. Ostea lui a recursă la babele de cucuruză, ce mai rămăseseră încă prin cele coşuri părăsite, din cari soldaţii îşî făceau cocoşi. Dar nu mai aveau acum nici de aceştia. De altă parte noi, schimbându-ne acum tactica, îlă atacam numai între 4—5 ore după amecii, așa că pe când își îndrepta puterea armeloră asupra nostră, se făcea noapte, și ei necunoscendă locurile, nu ne puteau face stricăciuni, și astfelă îlă țineamă așa direnda ocolită de toate părțile. In starea aceasta, din partea nostră amă socotită, că e binevenită momentulă, ca să-i dămă ună atacă mai mare și mai în regulă, care se fiă făcută de-odată și din toate direcțiunile. Acestă momentă îlă deciserămă se fiă pe diua de 15 Iunie. Inse Kemény n’a așteptată, ca se începemă noi, ci a începută elă ataculă asupra nostră. Elă se îndreptă cu peste 1000 de omeni asupra lui Balintă, care se afla la Buciumani, unde-şi avea poporă înarmată, însă cu multă mai puţină, decâtă inimicula. Kemény atacă pe Balintă cu multă furiă, în desperarea lui, şi-l succese să-l respingă, dar avisată fiindă Ciurileanu de cătră Roşia, acesta îi sări în ajutoră la timpă, așa că lui Balintă i-a succesa acum a pune în fugă pe mimică pănă în oraşă. Tată în aceeaşi zi, după amiaeji, centrală şi aripa dreptă de sub Vlăduţă mamă aruncată asupra lui Kemény, respingendu-lă şi din acestă parte pănă în Românii şi parlamentul!! maghiari. Foile unguresci publică cu multă satisfacţiă unu estrasu dintr’ună articolă, ce mină condeiu bine plătită l’a scrisă şi publicată în oficiasa „Norddeutsche Allgemeine Zeitung“ din Berlină, asupra atitudinei politice a Româniloru din Transilvania îşi Ungaria faţă cu parlamentula maghiară. Dreptu curiositate dămă şi noi acestă estrasă după „Egyetértés“ dela 11 Martie. . „Numărulă lui „Nordd. Alig. Ztg.“ sosiţii adl aici se ocupă, într’ună articolu scrisa cu multă terieinicie (??) de cestiunea română şi combate cu succesii una dintre acusele mincinoase principale ale agitatorilor valahi. Pornindă din vorbirea ţinută în parlament, de Nicolae Şerbană, foia berlinesă scrie, că acestă deputată română a sărită în apărarea unui astfel de lucru, faţă de care tocmai presenţa lui în parlamentă servesce, ca cea mai drastică desminţire. Este adecă politica de pasivitate a Valahilor. Când Şerbană susţine, că Românii sunt avisaţi la pasivitate în urma presiunei maghiarimei, nu poate să-şi sprijinască aserţiunea, decâtă cu aceea, că pentru Români nu e favorabilă censulă electorală. Cine să credă acum întro astfelă de pressiune, când este sciută urbi et orbi, că Românii, când au hotărîtă pasivitatea, au fostă representaţi în parlamentură maghiară prin mai mulţi de 20 oameni ai lor ? Şi chiar şi acel, sub presiunea hotărîrei pasivităţii, nu combată ore în modă eclatantă acasa loră nedreptă 8 deputaţi de naţionalitate română, cari au locă şi votă în dietă? (Minciuni patentate. — Trad.) „Românii şi-au luată de bună voiă asupra-le pasivitatea, ca astfelă, ca „apăsaţi“ şi „persecutaţi“, să pată mai uşoră deştepta