Gazeta Transilvaniei, aprilie 1895 (Anul 58, nr. 73-96)
1895-04-01 / nr. 73
Redacţiunea. Admnistraţiaea, ?i Tipografia: Braşovu, piaţa mare Nr. 30, Scrisori nefrancate ni se primesc. — Manuscripte nu se retrimeta. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşovu şi la urmatoarele Birouri de anunciuri: în Viena: Jr. Bukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. V. Goldbergerg, Eckstein Bernat; în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Károlyi & Liebmann. Preţul»! Inserţiunilor» : o seria garmond po e’coloana 6 cr. şi 30cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o serie 10 cr. sau 30 bani. „Gazeta1 iese în l care iji. ASonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România și străinătate. Pe unu anü 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficieie poştale din întru și din afară și la doi. colectori. IPS.autentulu pefltru Brawi a administrațiune, piața mare. Târgula Inului Nr. 30 Stagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou duaulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a, sau 15 bani. Atâta abonamentele pstu şi maerţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 73. Braşovu, Sâmbătă, 1 (13) Aprilie 1895. Nou abonamentu la, Cm 1 Aprilie 18®5 st. v. tte desehiide nou abonamentu la rare Invltama pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei nostre. Preţuiţi abonasweeaivli’yiii Pentru Austro-Ungaria: pe ■u.xi/ul anu................................. 3.2 fl.. pe șase 1-p.k.î .................................. Sfl. pe trei Imxli ............................- 3 fl.. Pentru România și străinătate: pea.mi.-u. arr-ra........................ ■‘500 frarrcă pe șase 1-u.n.ă........................ 20 „ pe trei 1-imnă ...................... IO „ Abonamente la numerele cu data de Dumineca: Pentru Austro - Ungaria: pe unu .............................................. 2 ff. pe șese luni ......................... . . . fl Pentru România și străinătate: pe unu anu............................ 8 franci pe șese luni........................ 4 „ Abonarea se poate face mai uşorii prin mandate poştale. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“. Recursal Braşovu, 31 Martie v. 1895. Scleamă înainte, ca leaderii „singuruluifiară acreditată naţională“, cei cu patenta de „deplină încredere“ în buzunară, vor observa şi în casulă cu congregaţia din Sibiiu, seu cunoscuta loră tactică de struţă, aplicată şi în casulă Jeszenszky, seu că voră recurgeră şî la obicinuitele loră învinuiri, calumniări şi suspiţionărî personale, cu cari voră se înăbuşască cestiunea principială, se facă lucrulă muşama şi se se debaraseze astfelă înaintea opiniunei publice de sarcina respunderei. Ne spună dumnealoră într’o notiţă publicată în „Tribuna“ de acfî, că t6tă afacerea nu privesce, că deca nu s’a înfăţişată nici ună membru română în congregaţia sibiiană, ca se ia posiţiă faţă cu glorificarea fostului cabinetă Wekerle şi a actualului cabinetă Banffy, acesta ar privi numai pe amicii noştri, loră nu şi pe ai loră, din causă, că „amicii dumnealoră, membrii în congregaţie, parte suntă în temniţă, parte în exilă“. De aici ar urma, că d-loră, remâindă astfelă fără de amici, nu mai potă face nimică în comitatulu Sibiiului și trebue se privésca cu mânile încrucișate, cum îi duce povolulu Banffy. De ce treba este atunci patenta cu care se totă fălescă ? Deca lucrulă n’ar fi așa de seriosă, ar trebui se râdemă cu hohotă asupra unei astfelă de purtări în faţa unui casă atâtă de însemnată ca celă din întrebare. A se lega de câteva vorbe, scose din contextă, a veni cu câteva nume susţiindu, că aceştia nu’au prietenii lor, şi a ne învinovăţi pe noi, că ne-am „îndrepta săgeţile“ în contra celor 45 închişi şi absenţi, când e vorba de mai bine de 40 de membri ai congregaţiei, a pretinde în fine, că acesta este ună răspunsă la espunerile noastre obiective într’o cestiune de interesă generală naţională — de-o asemenea îndrăsnaţă şi nedemna apucătură potă fi capabili numai nisce omeni fără de consciinţa respunderei, fără de siinţă şi de înţelesă pentru marea causă, de care se tracteaza. Nu-i vorba aici de amicii noştri, domnilor şi de la „Tribuna“, ci vorba este şi poate fi numai şi numai de amicii causei. Şi decă ve gândeaţi la causă şi nu la persoane, găseaţi, că aceasta causă a fostă în casulă de faţă reu servită de toţi membrii congregaţiei Sibiiului, şi că vina cea mai mare cade chiar asupra vostră, cari datori eraţi a veghia în interesul ei. Tăcerea simptomatică a „Tribunei“, înse, înainte şi după congregaţiă, ve învinovăţesce directă şi şi mai multă ve învinovăţesce purtarea vostra straniă, cu care voiţi iei scăpaţi de orice răspundere. Dar, înţelegeţi odată, nu-i vorba aici de o afacere particulară de prietenie, ori de gaşcă, ci e vorba de peste 50.000 de Români din comitatul Sibiiului, cari, în urma votului congregaţiei sibiiene, suntu acfi presentaţi de contrarii noştri ca unii, cari s’au închinată guvernului ungurescă, căci biroulu de corespondenţa ungurescă a bucinată în lumea întrega, că întregă comitatulu a preamărită pe Wekerle şi Banffy. Şi fiindcă e vorba aici de onóarea stegului naţională şi de reputaţiunea membriloru, cari representă pe alegătorii români în mijloculă unei poporaţiunî aşa de numerose române, este datoria nostră publicistică de a cere dela denşii să repare greşala comisă măcaru acuma în ora a 12-a. Legea despre municipii (§ 8 art. de lege XXI din 1886), care dice, că „părţile private potă să recureze în contra hotărîrilor, dela înmânare sau dela publicarea loră în timpă de 15 due“, le dă dreptulă să apeleze şi să cera nulificarea decisiunei adunării generale, prin care s’a hotărîtă adresa de mulţămire şi de adio cabinetului Wekerle şi adresa de felicitare cătră Banffy. Ei în casulă de faţă n’au numai dreptul, dar şi datoria de onoare de a face acesta, ca mandatari ai poporului din comitată, ca membrii ai partidei naţionale şi chiar ca simpli Români. Repararea în acestă chipă e şi posibilă şi indispensabilă. La altă locă publicămă lista aleşilor şi viriliştilor români din comitatul Sibiiului. Vedem o mulţime de nume, a căroră purtători neamă obicinuită ai sei între aceia, cari se intereseză de causa drepta a poporului şi aşteptămă cu nerăbdare să salveze reputaţiunea naţională tăcândă recursă. Clubură electorală municipală FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Amu perdutu! Naraţiune istorică, de Fr. Hoher. (Fine.) La ora poruncită Shakespeare aştepta în sala palatului, ca să fie chiămată la regina Elă era pentru toate pregătită şi presimţia, în ce causă avea să se presente înaintea reginei. In cele din urmă ’i s’a dată de solie să intre. Elisabeta ședea într’una fotoliu și răsfoia încetinelă într'o carte, făcându-se ca și când n’ar fi observată sosirea poetului. Acum ea se ridică, să uită, ca din întâmplare în juru-i, și (ise : „Mr. Shakespeare ?“ Acesta se închină pănă la pămentă şi Zise: „Celă mai supusă servitură ală Majestăţii Vostre“. — „Domnule“, întrebă regina cu una tonă severă, „îţi este cunoscută, că înalţii noştri antecesori pe tronură englesă, din consideraţiuni de moralitate publică, au oprită femeilor de-a juca în teatru?“ — „Da, Majestate!“ răspunse Shakespeare hotărîtă. — „Eu am reînoită aceasta interzicere. Cine a jucată era în teatrală D-tale pe „Iulia?“ — „O fată, Majestate!“ — „Și de ce ai concesi aceasta?“ — „Pentru ca să potă împlini dorința Majestății Vostre“. — Şi acum Shakespeare descrise casulă, ce i s’a întâmplată actorului Field, şi adause: „Spre a satisface dorinţei Majestăţii Vostre, a trebuită să mă folosescă de totă ocasiunea, ce mi se oferea“. — „Alte motive, aşa-dară, nu v’au îndemnată la acestă pace?“ întreba regina mai departe. Acestă ocasiune o folosi Shakespeare spre a arăta reginei cu cuvinte convingătoare necesitatea unei perfecționări a teatrului englesă, care numai cu concursul damelor să poate dobândi. — „Și cine este acea fată, care a jucată pe „Iulia“ ? — „Este Lady Maria, fiica răposatulului lordy Richard Arthur Grafton“. — „O nobilă!“zise regina mirându-se și cufundându-se în gânduri. Trăsurile feţei sale erau forte severe. — „E bine, eşti concediată!“ Ea făcu cu mâna una semnă, că audiența sa sfirşită și Shakespeare părăsi odaia reginei. Elă alergă acasă și scrise o scrisoare cătră Lady Grafton, în care o încunosciința despre convorbirea sa cu regina. Scrisoarea i-o trimise îndată. De atunci trecură trei Zile- Nu numai la curte, dar în taata Londra se soia deja, că Julia a fostă jucată de-o fată, și acestă evenimentă produse o mişcare neobicînuită. Pentru timpul, de-atunci era ceva cu totul neauzită. Nobilii tineri, în contradicţie cu cei bătrâni, luau hotărîtă parte pentru Lady Maria; preamăreau frumseţa ei, lăudau vocea ei şi nobilele însuşiri ale spiritului ei. Reginei, firesce, i se raportau tote acestea fidelă. Măria ei însă își ajunse culmea, când chiar și favoritul ei, contele de Esses, se esprima cu mare admirare asupra frumoase Lady Grafton. Acesta hotărî la geloasa regină sortea sărmanei Lady. încă în aceeaşi zi pe la orele 3 d. a. apăru în locuinţa d-rei Grafton ună funcţionară ală lordului-cancelară, preşedinte ală curţii de cassaţiune şi ministru de justţiă, şi-i predete o scrisore sigilată, a căreia primire a trebuită s’o adeverescă. Cuprinsul scrisorei era următorulă : — „Lady Maria Grafton, fiica răposatului lord Richard Arthur Grafton, din causă, că o vătămată legile imperiului nostru, este espulsată din acestă regată pentru toate timpurile și-i concedemă totodată ună răgază de cinci Zăi, ca să-și poată regula afacerile. Dată în palatură de la St.James, Elisabeta. Lady Grafton puse scrisorea liniştită pe masă şi-şi zise: „Am perdută !“ încă în aceeaşi Zi ea îşi vândă moşiile vecinului său, contelui de Southamp are datorinţa de a iniţia mişcarea, ca afară de apelaţiunea membrilor, toţi Românii, cari plătescă dare, se înainteze protestă, arătându-se în amândouă actele, ca motivare, toate brutalitățile cabinetului Wekerle săvârșite în contra Românilor, începândă de la procesele politice pănă la spargerea ilegală a partidului nostru, şi toate fărădelegile şi violențele lui Banffy din trecută şi din presenţă şi să se arate absoluta neîncredere a poporaţiunei române din comitată faţă cu guvernulă actuală. Etă ce ceremă şi aşteptămă noi dela toţi amicii causei nóstre sfinte din comitatul Sibiiului. Atitudinea de protestare în contra regimului asupritoră de adî se impune înse ca o datoriă naţională Românilor, din toate comitatele: „Tribuniştii“ şi partida poporală.“ Sub acestă titlu Ziarulă maghiară „Keleti Értesítő“ anunţă următorele: „Redactorulă „Tribunei“ George Bogdană-Duică a petrecută dăele aceste în Budapesta şi a făcută visite la bărbaţii fruntaşi ai partidei poporale, ca sâ afle, că pe basa programului din feiicitu, la ce concesiuni potă conta Românii din partea partidei poporale, decă In schimbă Românii ar vota la alegerile generale pentru candidaţii partidei poporale(?!) Redactorulă „Tribunei“ s’a hotărîtă a face acestă pasă din însărcinarea comitetului naţională română din Sibiiu?!) Aşa se vede însă, că încercarea n’a avută succesulă aşteptată, deorece ultraiştii români accentuază mai din nou posiţia lor„ intransigentă faţă cu partida poporală“. Spirea de mai sus, adusă de foia oficiosa ungurâscă, pare a adeveri informaţiunile surprinzatóare, ce le-amă primită şi noi înainte cu câteva Zile, pe cari însă nu le-amă folosită, pentru că nu ne venea a le da crezământă în împrejurările triste de faţă. In faţa scriei de mai susu, ce-o aducă aZî tóte foile unguresci, trebue însă se rumpernă tăcerea și se arătămă în esență cele ce ni s’au comunicată: „...Aflu, că d-la G. Bogdană-Duică.