Gazeta Transilvaniei, octombrie 1895 (Anul 58, nr. 218-241)

1895-10-28 / nr. 239

Nr. 289—1895 Numire. D-l dr. Ştefan Muntian a fost numit notar la tribunalul din Biserica Albă. —p— Un spion rus. ; „Jurnalul“ din Iaşi­forie: pilele trecute un ofiţer superior rus, probabil din statul major, a trecut pe te­­rritorul român prin punctul Ungheni, şi a ridicat planurile topografice ale tuturor lo­calităţilor de pe malul Prutului pănă la Bivolari. Din întâmplare însă ofiţerul spion a scăpat fără a pute fi prins. —­— Bent,ură scutită de dare. După o lă­murire mai nouă, dată de ministru ungu­resc de finanţe, pentru beutura consumată la ospeţe şi la botezuri nu este de a se plăti dare de consum. Lucrul adecă stă așa: In interesul §-lui 5 al art de lege XXXV din 1888, privitor la darea de consum pentru băuturi, ori-cine poate să-și comande pănă la 100 litre de spirt, fără de a plăti dare de consum, dacă acea băutură o folosesce numai pe seama casei (adecă pentru membri familiei şi pentru servitori.) S’a ivit însă odată întrebarea, că cre­decă stăpânul casei are să tracteze cu vin pe mai mulţi ospeţi ai săi, cum e cu ocasiunea ospeţelor şi bo­tezurilor, când se fac părtaşi la băutură nu numai oamenii casei, ci şi alţii, cari nu se ţin de casă, mai poate fi băutura şi în­­acest cas scutită de dare ? întrebarea acesta a resolvat-o ministrul în înţelesul, că nici in acest cas consumarea băuturei coman­­date pe seama casei nu e supusă la darea­­ de consum, deoare-ce tractarea ospeţilor­­încă formază o trebuinţă a casei, care nu­­ poate fi supusă dârei. 1 -o­i Sinucidere. Eri după amucii măcelarul­­Adolf Flag­­er din loc, a fost aflat spân­zurat în locuinţa sa, şirul cetăţuiei nr. 3. 'Căuşele, ce l’a îndemnat la sinucidere se crede a fi cestinul de căsătoriă. —o— Filoxera. S’a constatat ivirea filoxerei pe teritoriul următorelor comune, cari din causa aceasta s’au şi pus sub carantină: Cergăul mare, Găbud, Valea-sasului şi Teuş din comitatul Albei de jos; Apold, Beşa, Volcan, Bord şi Proud din comit. Târnavei mici, precum şi în Giulacuta din comit. Costocnei. —o— Rectificare. In corespondenţa din To­­jianul vechiu, publicată în numărul trecut al fetei noastre, s’a dis din eroare, că preo­tul Tulbure e din „Sohodol“, în loc de M o­­­b­a­c, or învăţătorul G. Runceanu s’a ejis, că e învăţător în „Mă­gura“, pe când el e învăţător la şcala centrală din Bran. Serate literare în Cluşiu. — O inven­­ţie româneasca. Cluşiu, 5 Nov. 1895. Ciclul seratelor literare-musicale din «ăst an s’au început. In 2 Nov. n. s’a ţi­nut prima serată în localul Casinei cu program bogat şi variat, constătător din şepte puncte. Cuvântul de deschidere l’a rostit d-l Bosian, stud. jur., după care corul tineri­­mei a esecutat o frumosă piesă, apoi urma d-l Şorban st. jur., artistul nostru, care ne-a delectat, în câte­va piese classics forte frumose (flauto solo.) Bine a declamat d-l stud. jur. Danu poesia „Dormi în pace“, de Vlăhuţă, după care d-l Moldoveanu a disertat despre marele dascăl George Lazar, pentru care a fost felicitat şi aplaudat de întreg publicul. Mare haz a produs canţoneta comică predată cu multă iscusinţă, siguranţă şi pricepere de d-l Tr. Suiclă stud. med. D-sa într’adevăr e un comic escelent şi, ce e mai de căpetenie, are o predare de tot bună. La încheiere d-l V. Popu, stud. jur., ne-a delectat cu câte­va arii naţionale ,{violin solo), cam­ atât de mult au plăcut publicului, de astă-dată present în număr destul de frumos, încât şi de trei­ ori a fost rugat să repete frumoasele doine. Putem afirma, că în total succesul primei serate a fost splendid în toate pri­vinţele. Contribuirile publicului şi de astă­­­dată s’au adus la fondul pentru ajutorarea tinerilor lipsiţi de mijloace. GAZETA TRANSILVANIEI. Tînărul român de mare speranţă d-l Fulviu Tămaş, stud. med. la universitatea din Cluşiu, a inventat un aşa numit Re­gulator de sine a maşinăriei de macerat“ (Selbstregulator des Wassers und der Gas- Leitung zum Macerier-Apparat). Maşina de macerat se folosesce la prepararea scheletelor. Funcţiunea ei con­stă în aceea, că nimicesce părţile orga­nice de pe ose; acestă nimicire se întâmplă prin concursul continuu al vaporilor, care se desvoltă în un alt vas, sub care arde gaz. De sine se înţelege, că după arderea gazului este continuă, şi apa trebue să curgă continuu în vasul de desvoltat vapori. Cursul apei însă era pănă acum foarte ne­regulat, aşa încât de multe­ ori s’a întâm­plat, că necurgând apa în vasul desvoltă­­tor de vapori, flăcările gazului au topit şi nimicit păreţii vasului. Acum, cu regulatorul acesta, când încată curgerea apei, numai decât se în­chide şi ţeava gazului, aşa că numai pe o ţară mică laterală se strâuura gaz într’o cantitate, ce poate nutri o flacără, dar care nu e în stare a nimici vasul. Dacă peste câtva timp orăşi porneşte apa, atunci me­canismul deschide gazul, care se aprinde de flacăra cea mică, şi aşa funcţioneză ma­şinăria mai departe, fără manipularea vre­unei persoane, ce trebuea pănă acum să stea continuu lângă maşină, ca nu cumva să se întâmple ceva. Mecanicul universităţii, directorul ins­titutului anatomic şi toţi specialiştii, cu cari a comunicat d-l Tămaş acest regula­tor, l-au aflat da bun şi se va pune în practică mai întâiu la universitatea din Cluşiu. Modelul este la d-l Tămaş. Aleco. Din Bucovina. Noemvre, 1895. Am cetit corespondenţa din Bucovina, apărută în nr. 238 al „Gaz. Trans.“ cu sub­scrierea „Sever“. D-sa c zice, că cum poate aproba „pornirea aceasta în totalitatea ei, fiind-că prin ea se conchide dela unul la toţi etc“. Cel puţin în „Gazeta Trans.“ nu s’a făcut aşa cum cji°e d-sa. Cât s’a pu­blicat, pănă acuma a fost încă prea pu­ţin, de-are-ce m’am mai reţinut din simpla causă, fiind-că credem, că ar fi destul de­ocamdată o bâtă la un car de ele. In­­tr’un Nr. al „G. Trans.“ am declarat chiar, că aceste toate sunt numai începutul dure­rilor, și mi-am reservat toate celelalte pen­tru misteriile din halele s­-tei Metropolii. La timpul său voi aduce aceste cu argu­mente și probe eclatante. Ce privesce per­sona mea, n’am murdărit tot clerul, nici n’am abusat de chiămarea mea ca cores­pondent, drept dovadă, că pănă acuma cele aduse de mine n’au fost desminţite, ba nici n’a încercat cine­va a­ le desminţi din simpla causă, să nu vină la iveala şi mai mari lucruri. Alt­fel nu-mi pot esplica pentru­ ce d-nii cu musca pe căciulă s’au mulţămit cu graiul tăcerii. D-l Sever pledază pentru consilieri, şi ojice, că 7 Maiu 1894 era timpul de a­ se descoperi abusurile consilierilor consisto­riali. Dar Adunarea din 7 Maiu 1894 s’a făcut la iniţiativa unui preot din proto­­presviteria Siretului, având de scop ame­liorarea salarului preoţesc, şi nici de­cum idei răsboinice de-a descoperi abusurile consilierilor consistoriali. Programa adu­­nărei a fost trimesă de cătră comitetul din districtul Siretului la guvern, şi guvernul a condiţioat, ca numai acesta cestiune să se pertracteze, or la cas de se va vorbi ceva alta, va închide la moment şedinţa adu­nării. Astăzii, după bătăliă, mulţi voinici se află, dar duca Siretanii n’ar fi luat ini­ma în dinţi, nici adi n’ar fi îndrăsnit ni­menea din ţară să gândescă, cu atât mai puţin se convoce, o adunare a întregului cler din archidiecesa Bucovinei. Mare supărare, şi rău îl dore, că „sub­stitutul protop. Seleschi, păr. Hostiuc, pro­puse ca preşedinte al adunării alegerea unui veteran neputincios de aproape 90 ani, fără cunoscinţă de causă, câruia i­ se dete un vice­preşedinte, nu cu mult mai pri­copsit, decât preşedintele, în persona gi­nerelui mitropolitului Silvestru, A. Bera­­riu“. Hostiuc a avut tot resonul! El a fost preşedintele comitetului convocător, a făcut toate pănă la adunare şi, după cum este obiceiul, propuse de preşe­dinte al adunării pe G. Procopovici, cel mai bătrân protopop. El propuse numai, or adunarea de 200—300 de preoţi a primit. De ce d-l Sever nu s’a sculat să­­ib­ă atunci, nu aleg pe un veteran neputin­cios de aproape 90 ani, fără cunoscinţă de causă, şi nici pe un vice-preşedinte, nu cu mult mai pricopsit, decât preşedintele, pe ginerele mitropolitului Silvestru, A. Be­­rariu. Acesta n’o făcu, căci de sigur seu că ar fi fost aruncat afară, seu că l’ar fi făcut preşedinte : una din două. Şi apoi oare nu era cu cale să fiă ales cel mai bătrân ? Aşa-i obiceiul, cel puţin între preoţi, se stiméza bătrânăţa, afară nu­mai când singur râvnecul la mărire.... Şi apoi nici ochii lui Al. Berariu nu-i plac. Are dreptate! Berariu lucră pentru naţiune şi încă n’a trădat’o, este în adever incapabil de-aşa ceva, i­ar altul, ca pro­topop român, strigă sus şi tare: guvernul ţine cu mine ! Şi-i drept, că guvernul ţine cu el. Românii însă toţi îl scuipă! Să nu uite acel protopop, că şi directorul din Sucevă ţinea cu guvernul şi trada pe pro­fesorii români, răsplata i-a fost permutarea. Asta-i aştepta pe mulţi Români, care se razimă ’n guvern, ci guvernul îi consideră de ni­ce instrumente meschine, bune cât are de ei nevoe, şi-apoi le dă cu genunchiul! Nu prin alegerea preşedintelui şi a vice-preşedintelui s’au paralisat din capul locului intenţiunile preoţilor. Comitetul ales de 10 inşi s'a restrîns la 5 inşi, şi 4 din ei au fost la Majăstatea Sa şi-au ob­ţinut signatura cea mare. Despre ceea ce a făcut Comitetul, şi-a dat seama în „Can­dela“ , se vede, că d-l Sever n’o citesce, căci atunci de nu i-a plăcut, de ce n’a re­plicat? Petiţiunea dată Majestăţii Sale îm­păratului s’a publicat în broşură separată şi s’a trimis la toţi preoţii, nimenea însă n’a zis cuvânt împotrivă. Ea s’a întors prin guvern la consistor şi, fiind­că încă nu este Metropolit, nu s’a trimis la minister. Are şi Consistoriul de vorbit şi, după cum se svoneşce, el nu este aplicat să recomande mai mult decât 30%­ pe când chiar gu­vernul ar voi să dea 50%. A cui este vina? D-l Sever întreba: „de ce d-nii, cari acum se plâng, nu şi-au ridicat atunci glasul contra asemenea abus ?“ Eu aşi întreba, de-a fost abus, de ce a făcut d-sa şi totă preoțimea? S’a lăsat terorisată poate? Aceasta eu n’o cred. D-sa spune causa: „pentru­ că pe unul din ei l’a uns cu miere la gură, fiind ales de clica nepoţilor ca al 10-lea mânz la carul deputaţiunii“. Mai soli, de el s’au bucurat pete şi l’au uns, pre când de Se­ver nu s’au temut şi nu l’au uns. Ni-ar pare mult bine să-l seim pe acest al 10-lea mânz, dar d-l Sever se teme să-i spună numele, ca să nu fie o încurcătură, cum a mai avut cu ştafetele lui Torsin. Vorbesce Sever de clica nepoţilor ar­­chieresci şi clice, că ea este adevărata clică, care a împedecat libera manifestare a cle­rului archidiecessn în cjiua de 7 Maiu 1894, şi nu „în corpore tot consistoriul“. Lumea bucovinenă l-o crede, când pe Consistor îl va spăla cu isop, și mai vârtos decât noua îl va albi, până atunci însă nu. Cât despre administratorul actual al archidiecesei, eu nici un cuvânt n’am vorbit de rău, ba l’am apărat contra multor atacuri, ce i-au venit din afară prin foi și persoane râvnitoare la cârja archieresea. Călătorescu. NECROLOG. Clara Maniu născută Coroianu, în numele său şi a fiilor săi Cas­sia şi Juliu, a fiicelor Elena măritată Dr. Ioan Pop, vicar episcopesc în Năsăud, Sa­bina şi Cornelia, precum şi Lucreţia Co­roiani măritată Erdélyi, Iuliu Coroian ad­vocat şi proprietar in Cluşiu, Sabin Co­roianu protopop în Doboca,­­ Simeon şi Tiberiu Maniu ca nepoţi,­anunţă cu adâncă durere moartea mult amatului soţ, părinte şi affin Dr. Ioan Manin, jude reg. în pen­siune, advocat comun şi cambial, membru ordinar al Asociaţiunei transilvane pentru lit. română şi cult. pop. român, membru al congregaţiunei în comitatul Sălagiului etc, care s’a întâmplat la 4 Noemvre n. c. în comuna Badacin, în anul al 62-lea al etăţii şi al 32-lea al fericitei sale căsătorii. II jelesce iubitoarea soţiă şi familia, pe care a încungiurat’o cu nemărginita sa iubire; rudele lui, cu cari a întreţinut cele mai solide legături de consângeritate, amicii şi cunoscuţii săi, faţă de cari în viaţa sa în­­tregă a păstrat simţăminte de adhesiune, stimă şi iubire. S’a stins un far luminător şi distins din şirul luptătorilor credincioşi, sinceri şi luminaţi ai nemului românesc. Astrucarea osămintelor s’a făcut în 6 No­vembre n. în comuna Badacin după ritul român greco-cat. Fiă-i ţârîna uşoră şi memoria bine­cuvântată ! Cugetărî şi Maxime.*) Nu trebue să ne plângem asupra de­fectelor omenirei, pănă când şi noi dăm contingentul nostru la acestea. — Decă bărbaţii au pretensiunea la superioritatea inteligenţei, femeile se pot consola: nimenea nu le contestă superiori­tatea inimei. — Amorul, pe care l’a ucis gelosia, lasă cele mai multe regrete. — Fineţa a fost inventată de femei. Bărbaţii nu sunt, decât contrafăcători (imi­tatori). — Sgârcitul nu-şi poate face o ideă lămurită despre­ imposibilitatea de a-şî duce cu sine avuţiile după morte. — Nesiguranţa fericirei este mai crudă, ca siguranţa nenorocirei. — Consciinţa ne înstiinţază ca amic, înainte de a ne pedepsi ca judecător. — Spiritul, ce vrei să-l ai, strică pe cel ce-l ai. — Un om de spirit ar fi adese­ori forte încurcat fără societatea proștilor. DIVERSE. Asupra teatrului englez de odinioră și de astăzi, publică foia francesă „Revue des Deux Mondes“ un articol interesant, în care cji°e) că, teatrul engles și-a luat un avânt forte mare în cești 10 ani din urmă, înainte cu 30 de ani erau în Londra 12 teatre, pe cari nimenea nu le cerceta; acum însă, numărul cercetătorilor e de 3 ori mai mare ca atunci. In anul 1835 vânduse cel mai renumit autor o piesă cu 70 ster­ling! lui Frideric Yates, directorul de odi­­nioră al teatrului Adelphi. In anul 1884 o dramă îi adusese autorului norocos deja în câte­va luni, pănă când încă nu-şî pier­duse din puterea atractivă, 10,000 punţi sterling!, adecă peste 100,000 fl. Pagina 3 Literatură. A apărut Nr. 13 din anul al doilea al revistei ilustrate pentru familie Vatra, având următorul sumar: Scara, poesie, de G. Coşbuc; Din Tirol, de Nicolae Iorga; ’Mi-e feme, poesie de I. B. Hotrat; Dinu, de T. Duţu; Prin noaptea vremilor trecute, poesie, de Ioan Ticudianu; Din Predicele D-nei de Kaudel, de Douglas Ierrol, Tr. de C. Ramură; Omul şi câinele, de St. Basarabeanu; Gentiana, de P. Mantau­­zan, Tr. de Lucreţia Popescu; Dep­ro­­fundis, poesie, de I. B. Hetrat; Regina de la Aragon, poesie, de Marie Cunţianu; Nora, de Henric Ibsen, Tr. de B. Ma­rian; Aii şi Safis, poesie, de G. Berariu; Ramura de Camelie, Tr. de O. Ramu­ră; Unul ca toţi, poesie, de G. Coşbuc; Fel de fel, de * * *. Ilustraţiile: Oficeri d’ai lui Napoleon găsduiţi de dame ita­liene; A scăpat!; Favoriţii ei; Intre spini şi trandafiri; In vacanţe. *) Gulese din mai mulţi autori. Proprietar: Dr. Aurel Stâuresianu. BGMr responsabil: Gîregariu Sassaior.

Next