Gazeta Transilvaniei, decembrie 1895 (Anul 58, nr. 266-288)
1895-12-08 / nr. 271
„Krach“ unguresc. Unul din deputaţii antisemiţi ai parlamentului viertes, pledând în cunoscutul său discurs, plin de vehemenţă contra Ungariei şi a guvernanţilor ei, contra înoirei pactului dualist pe basele de pănă acuma, a fus între altele, că se va produce un „Krach“ în Ungaria cum nu s’a mai pomenit dela 1873, şi poate încă înainte de esposiţia milenară hârtiile de valoare unguresc! vor cade rapid şi va urma o catastrofă, care va lovi aspru şi pe capitaliştii mic! austriac!, deci nu se vor grăbi a vinde cât mai curend efectele unguresc!, ce le posed. Abia au trecut fiece fide de când s’au pronunţat aceste cuvinte şi era, că la bursa din Budapesta s’a şi produs o nouă crisă asemenea celei dela 9 Novembre a. c., un adevărat „Krach“, că fiend cu deosebire acţiile unguresc! cu câte 20—30 fi. S’au pierdut într’o singură fii milioane şi esistenţa a mii de oamen! a fost nimicită. Panica la Cursă e nespus de mare şi, ceea ce e mai caracteristic, nimenî nu ’şi poate da seama în de ajuns despre causa acestei apariţiunî. Deci causa ar fi temerea generală de-o încurcătură resboinică, se întreba cei mai mulţi, cum vine că numai cursul acţiilor unguresc! a cărtat atât de înspăimântător ? îngrijiri şi temeri domnesc afiî la toate bursele europene, dar bursa din Budapesta e cuprinsă chiar de-o groaza nespusă, ca şi când s’ar aştepta la o mare catastrofă. Situaţia, în care se află de present cercurile financiare din capitala ungară, e cât se poate de critică. Acesta o mărturisesc înseşi oile unguresc susţiind, că oamenii serioşi prevăd, că cele ce se petrec afiî la bursă pot se tragă în vârtejul crisei şi cercurile cele mai estinse, aşa că „încă înaintea deschiderei esposiţiei milenare, Budapesta poate se fi„ teatrul unor triste dezastre financiare, deci nu se vor îmbunătăţi în curând raporturile comerciale pe toată linia“. Bătător la ochi este, fără îndoeala, că crisa de faţă se estinde în adever numai asupra burselor de la Budapesta şi Viena, ci mai ales asupra celei dintâiu, în ceea ce se deosebesce deruta actuală de deruta de la 9 Noemvre, care a pornit de pe pieţele streine, împrejurarea, mai ales, că tocmai cursul acţiilor unguresc a cărtat atât de enorm, pe când hârtiile de valoare austriace arată diferenţe mult mai neînsemnate, ne face se credem, că de astă-dată mai mult situaţiunea interiora confusă a monarchiei austro-ungare este, care a produs acea panică la numitele burse. O mare nesiguranţă despre cele ce au se urmeze s’a lăţit în timpul din urmă în ambele emisfere ale monarchiei dualiste şi, în fond, se ridică ca un semn de întrebare ameninţător cestiunea reînoirei compromisului financiar dintre Ungaria şi Austria, care pare a întîmpina de astă-dată nisce piedect estra-ordinare. Este ceva în atmosferă, ce face se se presimta o apropiată furtună, care poate se sgudue din fundament temeliile, pe car! a fost clădit pănă acum pactul dualist. Nu e numai ura, sau simțul de răsbunare al partidei anti-semite din Viena, care se îndrepteaza cu atâta furiă în contra Ungurilor și a pactului, ci totă opiniunea publică în Austria, fără deosebire de partid, se împotrivesce astăziî ideei, de-a mai face Ungariei concesiuni, ca în trecut, pe terenul politic, financiar și economic, și cu toata siguranța, ce-o manifestă cabinetul Badeni, se poate prevedea, că de rândul acesta cestiunea înoirei pactului nu se va putea resolva nic! pe departe așa de neted, ca pănă acum. In fond tot anti-semiţii din parlament sunt, car! promoveaza agitaţia în contra pactului. Dovadă a fost şi şedinţa furtunoasa de alaltăer! a camerei vienese, în care a debutat orăşî Lueger cu câţîva soţ! ai lui contra cabinetului Badeni şi a Ungurilor. In aceasta şedinţă s’a dat însă pe faţă, că şi celelalte partide voesc se se încheiă pactul în alte condiţiunî şi cu deosebire se se modifice în favorul Austriei cvota, ce-o plătesc ambele state pentru acoperirea cheltuelilor comune. Prospectele acestea, nu prea strălucite pentru campania reînoirei pactului, pe lângă multele miserii interne din Ungaria şi din Austria, vor fi contribuit în cea mai mare parte la simţul de nesiguranţă şi de temere, ce-a cuprins în aşa mare măsură pe bursianii de la Budapesta şi care îşi are rădăcina în stările putrede de la noi. FOILETON DL „GAZ TRANS.“ Delia. (Din amintirile unui marinar.) Era într’una din ultimele seri ale anului; vântul nord-estic urla sălbatic peste marea nordică, răscolită de el, şi o grozavă furtună de nord vuia, ca şi în acea noapte înfricoşată, în care buna mea corabie veche, care se afla într’o depărtare de puţine mituri dela ţărmul patriei, mi se cufunda sub picioare. Da, eu o păţisem acesta, sciam, cum ţi-e inima in acele ore înfricoşate şi sinistre, în cari marinarul stă sus pe pod, şi cu ochi arftătorî şi îndureraţi caută în toate părţile, nu observă nci furtună, nici zăpadă, nici valurile tot mai ameninţătore, captivat fiind cu desăvârşire de un singur gând: „se vadă numai în sfirşit ceva!“ Câţi nu cugetau în acesta nópte furtunosă aşa, şi câţi dintre ei vor mai ajunge ore şi 4’nâ be mâne? E o costă primejdiosă între Dover şi Birth of Forth şi erna presărată des cu sfărâmături de corăbii, cari par a striga marinarului, ce plutesce pe acolo: „Momente mari“. Astfel cugetam la consoţii mei, cari erau afară şi simţiam cu atât mai mult împreună cu dânşii, cu cât eu însumi mă aflam într’o situaţie atât de drăgălaşă şi de captivătore, cum numai Scoţia poate oferi, şi într’o societate atât de plăcută, decât care mai bună nu mi puteam dori. Eram anume cu corabia mea în Leith şi petreceam în acestă seră, ca mai în fiecare sară din restimpul cât am stat în drăgălaşul orăşel, în casa ospitală a vechiului meu prieten Wilson. Noi formam o societate viaie, deşi mică: Wilson, soţia şi două fiice ale sale, „unchiul Gheorghe“ şi neînsemnata mea personă. „Unchiul Gheorghe“ era un vechiu pretin al casei, ţinuse în braţele sale ca mici copiliţe pe amândouă domnişorele Wilson, şi pe acestă împrejurare îşi lasa atât el, cât şi amândouă fetiţele tot dreptul de a întrebuinţa titlul de rudenii. Holteiu, retras şi bătrân, el îşi iubia „nepotele“, ca şi când ar fi propriile sale copile, şi daci se poate da credimânt proverbelor vechi, densul sta în forte mare graţie la cele două dame tinere, căci era hărţuit fără milă — dar totuşi ar fi fost greu de constatat, că are de care mai mult, de Miss Wilson*) care istaţă şi tacticase, cum i se cade unei young lady bine crescute, sbiciuea cu glumele ei pline de spirit pe vechiul pretin sau de sglobia Ellen, o copilă abia de şase spre-fiece ani şi foarte neastâmpărată, care părăsise scara de un an, or acum îşi vărsa întreaga cutezanţă însuşită acolo asupra jertfei sale nearmate. Era un tablou divin de a vedea pe bătrânul marinar cu barbă căruntă şefiend şi surflând cu atât mai mulțumit, cu cât îl tachinau mai mult fetiţele. — „Mă Gheorghe“, îi zise Wilson intrând, „eu admir răbdarea ta! Nu mai suferi cu plăcere taate din partea copilelor. Iepurii domestici şi bruscele folosite de medici ca exemplare de probe la secţionare sunt in asemănare cu tine fiinţe demne de invidiat“. Unchiul Gheorghe își lua cu dreapta pipa din gură, în timp ce cu stânga dete *) După obiceiul engles fata cea mai mare a casei e numită cu numele familiei, toate celelalte cu numele de botez, la o parte pe Mis Eileu, care năvăli asupră-i, și efise: — „Ce crefiî prietine? Deocamdată mai sufer tachinarea fără a simţi chinul, şi îmi fuc spre mângâiere, că cei ce se iubesc, se tachineza, — căci şi aşa mi s’a întâmplat de multe orî astfel cu fetele, firesce atunci din alte cause“. Ambele şirete isbucniră într’un rîs răsunător, de-oarece le păria într’adevăr prea comică ideea, că ar fi fost o vreme, în care bătrânul lor unchiu ar fi putut insufla în alt mod interes vr’unei tinere fetiţe, decât cum era in caşul lor. Miss Wilson îi şi dete imediat espresiune acestui gând. — „Eh, lassie“ *) reflectâ unchiul Gheorghe unfiend binevoitor. „Dar, despre una cel puțin cred, că la tot caşul, pot să susțin acesta“, adăoga el, devenind deodată forte serios, „sunt sigur de aceea“. — „Ei, dar de ce n’ai luat’o atunci de soție, unchiule?“ întreba Ellen, pentru care „certa“ era, firesce, la fiecare chestie lucrul principal. — „De ce? Da — de ce! Ei, copila mea, mai întâiu, pantru-că eram un tinăr *) „Ce erecţi, copile ?“ CRONICA POLITICA. —7 (19) Decemvre. Sub preşidinţia Majestăţii Sale a monarchului s’a ţinut alaltăeri o conferenţă militară în Hofburgul din Viena. La conferenţă au luat parte: ministrul comun de resbel Krieghammer, inspectorii generali de trupe br. Schönfeld şi prinţul Windischgrătz, şeful statului major br. Beck şi inspectorul general al cavaleriei br. Gagern. Conferenţă a durat 112 ore. Şafiarul oposiţional „Bud. Hir,“ se plânge amarnic asupra unei aparinţa „triste“ pentru maghiarism. In partea nordică a Ungariei s’a pornit adecă o acţiune inaugurată, cumflee „B. H.” de partida poporală, care lucră într’acolo, ca cât de mulţi membri să repăşască din „Kulturegylet“-ul Ungariei de nord. Mai mulţi, preoţi catolici deja şi-au dat dimisiunea. Şi numitul fiiar afirmă, că tot lucrul acesta se întâmplă în urma agitărilor confesionale, cari agitări sunt îndreptate contra chemării „sânte“, ce o are acel Kulturegylet de a lăţi „limba maghiară“ şi „cântecile maghiare“. * In 16 c. întorcendu-se împăratul german Wilhelm de la Kiel, unde a asistat la depunerea jurământului recruţilor de marină, a visitat pe prinţul Bismark în Friedrichsruh. Bismark, însoţit de contele Raidzau şi de profesorul Schiveninger, îl primi pe împăratul la gară, îi sărută mâna şi-l conduse la castelul său, unde după un scurt dejun împăratul Wilhelm pleca mai daparte spre Berlin. * Membri deputaţiunei rutene, despre care amintiserăm în numerii trecuţi ai diarului nostru, au fost forte nemulţămiţi cu hotărîrea, ca numai şase dintre ei să potă merge în audienţă la monarcul. In 16 o. la amecil acei 6 membri au fost primiţi de Majestatea Sa, după ce memorandul şi l’au aşternut mai înainte în cancelaria cabinetului. La alocuţiunea membrului Ocarkiewitz, Majestatea Sa răspunse, că lucrurile vor fi studiate, se miră însă, de ce au venit la Viena atâţia Ruteni, când ar fi fost de ajuns şi mai puţini, şi cum de au venit atâţia preoţi chiar când arhiepiscopul Sembratowicz este numit cardinal? Se efice că monarhul ar fi dus în aceeaşi cai unor deputaţi austriaci, cari erau presenţi la prânzul de curte: „Sărmani ţărani! Cine ore mai plătesce şi aceste cheltuelel“ Rutenii cer în Memorandul înaintat Majestăţii Sale, ca monarcul să trimită un comisar guvern mai estra-ordinar la Galiţia, care să constate volniciile comise de autorităţi cu ocasiunea alegerilor, şi după aceea să diselve dieta. * Aiiarul englez „ World“ din Londra publică spirea sensaţională, că la curtea engleză se vorbesce despre o stare încordată ce ar esista între împăratul german Wilhelm şi între suveranii germani. Causa ar fi cestiuni militare şi sociale. ..Sazeta“ iese în M care dr. Atenaiente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din acară şi la doi. colectori. Anamenii pentru Braşov administraţiunea, piaţa mare, Tfiigul Inului Nr. 80 etaglu I., pe un an 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte.______ Macim Alimisîr&Giim, şi Tipornia, Braşov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — M&nuscnpte na 8« retrimet, INSERATE se primesc la Administraţiune in Braşov şi la urmatorele Birouri de anunciurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppetik , J. Danneber, în Budapesta: A. Y. Goldbergerg, Eckstein Bertiat. In Bucuresci: Agence Havas, Succursaie de Reumanie, în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţul Inaerţiunilor: o seria garmond pe o coloana 6 or. şi 30 cf. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a ofemă 10 cr. sau 30 bani. Nr. 271. Brașov, Joi-Vineri, 8 (20) Decemvre 1895.