Gazeta Transilvaniei, iunie 1896 (Anul 59, nr. 120-143)
1896-06-01 / nr. 120
Paginna 2. de naţiune este chiar aşa de strigătore la cer (Aplausele durază minute întregi) ca şi suspinul celorlalte naţiuni subjugate: al Slavilor şi Românilor — dar mai esistă Austriac!, cari se vor apăra, şi cari vor lupta pentru drepturile voastre! (Aplause frenetice). Pătruns de acestăt convingere, nimic nu mă va împiedeca, de-a spune aceasta pe față ori şi unde, chiar și deci voia fi tras încă de atâtea ori prin tină. Vă aduceți numai aminte în ce mod perfid se vorbeşte în Ungaria despre armata nostră, despre monarchul nostru. Etă, ascultați în ce mod miserabil se insultă în Ungaria simţămintele dinastice. (Lueger ceteşte un articol din „Reichspost“ în care se spune, în ce mod ticălos a fost murdărită persoana Majestăţii Sale într’un oraş al Ungariei). Şi astfel de lucruri sunt permise în Ungaria (Strigăte : Jos cu Maghiarii!) Clica de acolo defaimeaza tot ce vine în cale, și deci noi ne apărăm și protestăm contra atacurilor ei miserabile, ni se spune, că conturbăm pacea! Să căutăm în istonă, și vom afla, că Maghiarii totdeauna au stat în luptă contra Germanilor. Cel din urmă Bambergian a cădut în lupta contra Maghiarilor ; în resbelele cu Turcii, ei au luptat contra noastru (Aplause şi Aprobări); totdeuna au fost duşmanii noştri, şi eu nu voiu înceta de-a combate totdeauna pe aceşti duşmani ai Austriei (Aplause); îmi este tot una, ce urmări va avea pentru mine pasul meu! Mi se spune, că nu voi pute fi primar (Strigăte entusiaste de „Hooh!“) Vă asigur, domnilor, că ’mi-e tot una, şi eu nu voiu retira, pănă ce nu vom învinge. Ni-a succes să rupem domnia liberalismului jidan în Viena, (Aplause); ne va succede să îngropăm domnia liberalismului jidan în întrega Austria, și ne va succede şi aceea, să ne facem şooata cu domnia Jidano-Maghiarilor, pentru ca să putem arbora în Pesta steagul negru-galben (Aplause furtunoase), ca un semn al păcei şi dreptăţii pentru toate popoarele monarchiei austriace! Deci înainte, la luptă! Dacă vom fi cuprinşi toţi de acelaşi spirit, dacă vom fi toţi de un cuget şi o simţire, atunci învingerea e a nostra! Şi precum renumitul general de cavalerie din resbelul de 80 de ani se ruga înaintea fiecărei lupte: „Doamne, deci nu voiesc să ne ajuţi nouă, atunci nu le ajuta nici lor!“, chiar aşa mă rog şi esclam şi eu: „Doamne, nu le ajuta acelora (duşmanilor lui Lueger), căci apoi cu Jidanii şi cu Jidano-Maghiarii vom isprăvi-o noi singuri!“ (Aplause nesfîrşite, publicul flutură din batiste). După ce preşedintele ţinu o cuvântare de încheiare, adunarea se închise la 11 şi jum. are noiptea. * ţiiarele creştine din Viena, pe cari le primirăm astăcjl anunţă, că şi în 4ua urmatare se vorbia în întreg oraşul numai de meetingul creştinilor sociali, în care se declarase în totă forma resbel Jidano-Maghiarilor. Vorbirile escelente, ce s’au ţinut la meeting, au produs o impresiune adâncă asupra masselor poporaţiunei vienese. In sala adunărei steteau ticsite 6000 de persona şi încă odată pe atâtea, ne-avend loc în sală, steteau pe afară, şi când prindeau cu urechia câte un cuvânt mai puternic din sală, erupeau în strigăte nesfîrşite, cari se auzeau ca tunetul unui orcan prin Prater. Mulţimea asculta cu cea mai mare atenţiune vorbirea redactorului Schreiber, care prin citarea exemplelor de crucime şi brutalitate în Ungaria, şi de asuprire a naţionalităţilor nemaghiare, provoca un adevărat vifor de aprobări. Vorbirea lui Lutger a fost însă, cum cripelarele vienesc, o adevărată cruciadă contra Maghiarismului. Când aminti el suferinţele popoarelor nemaghiare şi promise, că Austriacii le vor întinde acestora ajutor, un orcan de aplause bubui prin sală, bărbaţi şi femei se sculară de pe scaune, fluturând din batiste; or când aminti Lueger insultele aruncate din partea Maghiarilor asupra casei domnitoare, întreaga adunarea fu cuprinsă de-o iritație și agitație, cară cu greu se poate descrie. Mii de voci strigau neîntrerupt: „Jos cu miserabiții!“, „Ne mai auzit!“, „Jos cu Jidano-Maghiarii!“, şi numai cu greu îi succese lui Luger să ajungă din nou la cuvânt şi să strige: „Deci înainte la luptă!...“ Când îşi fini Lueger vorbirea, erupse un astfel de vifor de aplause în sală, ca şi care, după cum spune „Deutsches Volksblatt n’au mai auzit nici chiar aceia, cari au fost de repeţite ori presenţi la manifestări de simpatie pentru Lueger. Mulţimea de mii de omeni începu a cânta marşul lui Lueger şi între strigăte de „Hoch!“ plecă spre casă. In Prater domini viua mişcare până târziu noaptea, şi prin restaurante nu puteai aufli decât marşul lui Luger, care erăşi şi arăşi trebuia să fie repetat... conflict grav cu statele balcanice agrare. Lovitura nedreptă, ce au aplicat’o Maghiarii esportului de rîmători, ne-a despoiat de simpatia Sârbilor. Cea mai bună dovadă pentru acesta este purtarea Serbiei față cu sărbările milenare. Care va fi acum politica nostră cu Serbia? N’are de gând d-l ministru de esterne de-a nu permite, ca politica agrară egoistă maghiară să tulbure raporturile noastre esterne și să le pericliteze, cum a făcut înainte de aceasta în România, oi acum îa Serbia? Oratorul făcu apoi întrebarea, că reînoitu-s’a tripla alianţă? Adausu-s’a clausula despre politica orientală la textul contractului încheiat cu Germania? Avutu-s’a în vedere situaţia Italiei la reînoirea tractatului? Ce are de gând să facă d-l ministru, ca să se îmbunătăţască raporturile cu Serbia ? etc. Wurmbrand: Se ocupă mai ales cu evenimentele din Balcani. Nu e mulţumit nici el cu desvoltarea raporturilor. Face atent pe ministru la epistola principelui Nichita, care vorbesce despre unitatea spirituala slavă, adecă despre alianţa statelor din Balcani, și întrebá, că deca regele sârbesc, principele bulgar și principele Montenegrului se consultă în comun asupra instiințelor lor, nu invólvá acesta un pericul pentru interesele monarchiei austroungare ?llareuther: Polemisézá cu Dr. Kramar, care a luat hotărîtă posiţia contra triplei alianţe. Vorbitorul, din potrivă, e sincer aderent al ei, care nu nota să fiă decât salutară pentru monarchie, întrebă pe ministrul, dacă este adevărat, că tripla alianţă s’a prelungit pănă la 1903? Ministrul Goluckowski, răspundând lui Kramar, respinge presupunerea, că în urma triplei alianţe ar fi suferit raporturile cu celelalte state, mai ales cu Rusia. Tripla alianţă nu s’a reînoit încă, 4i pe ministrul, deorece n’a sosit timpul reînoirii. Ia apoi în apărare pe Unguri faţă cu învinuirile lui Kramar, şi zis0, că guvernul maghiar numai atunci a închis graniţa dinaintea rîmătorilor sârbi, când s’a constatat boia între aceştia. Cerându-se votarea budgetului, s’a primit numai cu oposiţiă de un vot. Delegaţiunea ungară. Subcomisiunea pentru armată a delegaţiunei ungare a ţinut şedinţa alaltăieri. La ordinea 40lui a fost între altele şi înfiinţarea unei scule de cădeţi în Săpuime. Gajari întreba pe ministrul de răsboiu, dacă are ori nu de gând să înfiinţeze soala, cerând totodată să nu se pretindă jertfe prea mari de la ardeleni. Krieghammer, ministru comun de răsboiu, eLe, că nu e în contra înfiinţării acestei scefe, pe lângă condiţiunile stipulate de el. Limba de propunere însă, la totă întâmplarea, trebue să fie cea germană, altfel neavând nici un scop. * de altă parte după anul de probă tinerul nu să considera atât ca învăţăcel, cât mai vîrtos ca ascultător. Toţi câţi purtau toga virilis trebuiau să-şî ţină manile ascunse sub togă (brachium cohibere) representându-se prin acesta semnul modestiei pănă la etatea de 17 ani, când întrau in serviciul militar. Cel ce nu se distingea prin seriositate, virtuositate, moderaţiune, ordine şi moralitate, era timbrat ca unul, ce nu e demn de vistus romana. Cu espirarea tirodiiului încă nu se termina educaţiunea tinerilor. De aci încolo ei trebuiau să cerceteze castrele militare, ca să se deprindă în serviciul şi arta militară; asemenea erau conduşi de tătanii lor şi în adunările curiale, ei la cas de o stare mai slabă materială le serviau de conducători în lor bărbaţi oneşti bătrâni, cari le esplicau şi propuneau regulele de lipsă ale educaţiunii şi instrucţiunii generale, ilustrându-le mai ales cu esemple luate din viaţa practică. Prin cercetarea Forului tinerii veniau în atingere cu cei mai renumiţi jurisprudent, în societatea cărora prin întrebări şi răspunsuri se clasificau şi se discutau cestiuni juridice. Prin astfel de exerciţii civile şi militare să cresceau în Roma veche fiitori conducători şi apărători ai intereselor şi binelui statului. Cu un cuvânt punctul principal de mânecare al educaţiunii romane era desvoltarea tuturor facultăţilor intelectuali în direcţiune strict practică. Romanul, ca Spartanul studia singur numai pentru viaţa practică. Aceste sunt mai însemnatele trăsături caracteristice din viaţa culturală a Romei pănă la dărîmarea Corintului, pănă când adecă moravul candid, ce ardea în inima Romanului, fu copleşit de tot felul de stricăciuni şi corupţiuni, cari duc la nimicirea oricărui popor, fie el cât de viguros şi puternic. Fosta împărăţie mai puternică pe pământ, ca împărăţia romană, şi totuşi a cădut din causa corupţiunii! Păzesce-te de acesta, iubitul meu popor român! Separa. GAZETA TRANSILVANIEI Din delegaţiuni. Delegaţiunea astriaca, îndată după ce ministrul Goluchowski şi-a finit expunerile asupra situaţiunei externe, a luat cuvântul Dr. Kramar. Desvolta punctul de vedere al Cehilor-tineri faţă cu tripla alianţă. Cehii, zise, nu se însufleţesc pentru alianţa acesta. Ea a slăbit din punct de vedere militar deoparte prin pierderile Italiei, de altă parte, că armata escelentă a Bulgariei nu va acoperi — după cum se credea — tripla alianţă. Politica esternă a Austriei trebue să caute alte căi. In Balcani am făcut o politică nestatornică. In Bulgaria ne-am pierdut cu desăvârşire terenul, şi politica noastra balcanică n’a prevăzut, că decâ în Ungaria sunt persecutaţi Serbii şi Românii, er de altă parte se pune în frunte politica agrară — prin aceasta provocăm In 10 Iunie delegațiunile și-au continuat desbaterile. S’a discutat asupra budgetului pentru armată. Toți oratorii au accentuat sarcinele grele, ce se aruncă asupra poporului pentru susţinerea armatei şi sporirea continuă a budgetului. Afară de acesta s’au ivit şi cestiuni de limbă. Delegatul ceh Kramar a dat expresiune surprindere, că şi acum armata corăspunde în limba germană cu autorităţile cehe. S’a născut de aci o controversă foarte instructivă între delegaţi asupra cestiunei, că ce însemnătate au înimperiul austriac naţiunea şi naţionalităţile. Kramar a cerut stat ceh deosebit, după şablonul statului maghiar. El sflise, între altele, că Cehii sunt tot atât de fideli faţă de dinastie, ca şi Maghiarii, or bani şi ostaşi au dat şi dau mai mulţi, decât Maghiarii. Delegatul Bareuther nu recunosce decât două state în monarchie, statul austriac şi ungar, şi nu recunosce în Austria altă aspiraţiune, decât patriotismul austriac. „Românii din Transilvania şi Ungaria.“ Sub acest titlu a apărut în Paris o broşură, conţinând o scrisoare deschisă a d-lui Ioan T. Ghica, cătră Mr. Saissy, redactorul farului frances „Journal“. In introducere spune autorul broşurei, că chiarul „Journal“ publicase la 16 Maiu c, o scrisoare a lui Pazmandy, în care deputatul maghiar, făcând reclamă pentru mileniu, a comis mai multe erori. Redactorul numitului chiar frances, cu toate că promisese a da loc unui răspuns la articolul lui Pazmandy, în care se fiă luate în apărare naţionalităţile nemaghiare din Ungaria, totuşi la recercarea d-lui Ghica a retuşat publicarea scrisoarei deschise, pe care acum d-l Ghica a tipărit-o în broşura separată amintită mai sus. Iată pe scurt conţinutul broşurei d-lui I. T. Ghica: Domnule! Eu nu am pretenţie de-a vorbi în numele naţionalităţilor, dar îmi vei permite să-ţi descoper neesactităţile, care s’au strecurat în scrisoarea d-lui Dionisie Pazmandy, şi să mă esprim asupra lor. D-l Pazmandy afirmă în lunga sa scrisoare, că „Noi (Maghiarii) avem o lege de pressă şi de întruniri publice, pentru care ne poate invidia chiar şi Anglia“. Fără îndoială însă, d-l deputat nicîdecum nu s’a gândit la naţionalităţile nemaghiare din Ungaria, ci vorbesce singur şi numai din punct de vedere maghiar. Răspunsul nostru nu va fi lung, deoarece vom lăsa să vorbesc înseşi datele statistice oficiale, căci cifrele sunt mai elocvente. Disposiţiunile constituţiunei ungare, privitor la libertatea pressei, diferă în modul cum se aplică la Maghiari şi la Români. Pentru a dovedi acesta, voi face o scurtă statistică despre procesele de pressă ce au decurs în periodul dela 1884—1895. In acest period în total au fost 47 procese de pressă cu 161 acusaţi, dintre cari numai 17 au fost achitaţi. Pedepsele fac laolaltă 59 ani, şi amendele 11,840 fi. Şi aceasta procedere se aplică în Ungaria numai faţă cu naţionalităţile nemaghiare şi mai ales faţă cu Românii. In lista proceselor n’am făcut amintire despre condamnarea fetelor române, acusate, pentru-că au purtat cocarde tricolore. Asemenea am omis de-a aminti condamnarea unui redactor al ziarului „Dreptatea“ la doi ani temniţă şi la 1000 fl. amendă. Lista proceselor intentate învăţătorilor şi preoţilor români, acusaţi pentru „înaltă trădare“ e lungă, şi d-nul D. Pazmandy a stiut forte bine despre ele, dar cine stie în urma cărui sentiment i-a convenit mai bine să trecă în tăcere peste ele. Să-şî aducă d-l Pazmandy aminte de interzicerea recentă a ţinerei adunărei comitetului esecutiv al partidului român, ai cărui 25 de membri au convocat o adunare pe ziua de 15 Mai, în Sibiiu. Ei bine! Guvernul ungar prin primarul din Sibiiu a interzis aceasta adunare pe motiv, că ar fi îndreptată contra unităţii statului maghiar şi contra „naţiunei maghiare unitare şi indivisibile. Românii din Transilvania sunt puşi în imposibilitatea de a-şi exprima plângerile lor, nefiind permis comitetului lor să se întrunescă şi să discute. Şi cu toate acestea se zice, că drepturile naţionalităţilor sunt în mod formal recunoscute de constituţia de la 1867! Prin interzicerea amintitei adunări, Maghiarii nu voiesc să admită esistenţa altei naţionalităţi în Ungaria, decât numai a naţiunei „unitare, indivisibile“ maghiare. Prin acesta procedere nereală, Maghiarii se pun în contrazicere cu drepturile legitime ale naţionalităţilor nemaghiare, drepturi garantate prin legile constituţionale dela 1867. Curiosă concepţiune de libertate! (Va urma). Nr. 120—1896.