Gazeta Transilvaniei, iunie 1896 (Anul 59, nr. 120-143)

1896-06-01 / nr. 120

Paginna 2. de naţiune este chiar aşa de strigătore la­­ cer (Aplausele durază minute întregi) ca şi suspinul celorlalte naţiuni subjugate: al Slavilor şi Românilor — dar mai esistă Austriac!, cari se vor apăra, şi cari vor lupta pentru drepturile voastre! (Aplause frenetice). Pătruns de acestăt convingere, nimic nu mă va împiedeca, de-a spune aceasta pe față ori şi unde, chiar și deci voia fi tras încă de atâtea ori prin tină. Vă aduceți numai aminte în ce mod perfid se vorbeşte în Ungaria despre armata nostră, despre monarchul nostru. Etă, ascultați în ce mod miserabil se insultă în Ungaria simţămintele dinastice. (Lueger ceteşte un articol din „Reichspost“ în care se spune, în ce mod ticălos a fost murdărită per­­soana Majestăţii Sale într’un oraş al Un­gariei). Şi astfel de lucruri sunt permise în Ungaria (Strigăte : Jos cu Maghiarii!) Clica de acolo defaimeaza tot ce­­ vine în cale, și deci noi ne apărăm și protestăm contra atacurilor ei miserabile, ni­ se spune, că conturbăm pacea! Să căutăm în istonă, și vom afla, că Maghiarii totdeauna au stat în luptă contra Germanilor. Cel din urmă Bambergian a cădut în lupta contra Ma­ghiarilor ; în resbelele cu Turcii, ei au luptat contra noastru (Aplause şi Aprobări); tot­­deuna au fost duşmanii noştri, şi eu nu voiu înceta de-a combate totdeauna pe aceşti duşmani ai Austriei (Aplause); îmi este tot una, ce urmări va avea pentru mine pasul meu! Mi­ se spune, că nu voi pute fi pri­mar (Strigăte entusiaste de „Hooh!“) Vă asigur, domnilor, că ’mi-e tot una, şi eu nu voiu retira, pănă ce nu vom învinge. Ni-a succes să rupem domnia liberalis­mului jidan în Viena, (Aplause); ne va succede să îngropăm domnia liberalismului jidan în întrega Austria, și ne va succede şi aceea, să ne facem şooata cu domnia Jidano-Maghiarilor, pentru ca să putem ar­bora în Pesta steagul negru-galben (Aplause furtunoase), ca un semn al păcei şi dreptăţii pentru toate popoarele monarchiei austriace! Deci înainte, la luptă! Dacă vom fi cuprinşi toţi de acelaşi spirit, dacă vom fi toţi de un cuget şi o simţire, atunci învingerea e a nostra! Şi precum renumitul general de cavalerie din resbelul de 80 de ani se ruga înaintea fie­cărei lupte: „Doamne, deci nu voiesc­ să ne ajuţi nouă, atunci nu le ajuta nici lor!“, chiar aşa mă rog şi esclam şi eu: „Doamne, nu le ajuta acelora (duşma­nilor lui Lueger), căci apoi cu Jidanii şi cu Jidano-Maghiarii vom isprăvi-o noi sin­guri!“ (Aplause nesfîrşite, publicul flutură din batiste). După­ ce preşedintele ţinu o cu­vântare de încheiare, adunarea se în­chise la 11 şi jum. are noiptea. * ţiiarele creştine din Viena, pe cari le primirăm astăcjl anunţă, că şi în 4­ua ur­­matare se vorbia în întreg oraşul numai de meetingul creştinilor­ sociali, în care se declarase în totă forma resbel Jidano-Ma­ghiarilor. Vorbirile escelente, ce s’au ţinut la meeting, au produs o impresiune adâncă asupra masselor poporaţiunei vienese. In sala adunărei steteau ticsite 6000 de per­sona şi încă odată pe atâtea, ne-avend loc în sală, steteau pe afară, şi când prindeau cu urechia câte un cuvânt mai puternic din sală, erupeau în strigăte nesfîrşite, cari se auzeau ca tunetul unui orcan prin Prater. Mulţimea asculta cu cea mai mare atenţiune vorbirea redactorului Schreiber, care prin citarea exemplelor de cruc­ime şi brutalitate în Ungaria, şi de asuprire a naţionalităţilor nemaghiare, provoca un adevărat vifor de aprobări. Vorbirea lui Lutger a fost însă, cum crip­elarele vienesc, o adevărată cruciadă contra Maghiarismu­lui. Când aminti el suferinţele popoarelor nemaghiare şi promise, că Austriacii le vor întinde acestora ajutor, un orcan de aplause bubui prin sală, bărbaţi şi femei se scu­lară de pe scaune, fluturând din batiste; or când aminti Lueger insultele aruncate din partea Maghiarilor asupra casei dom­­nitoare, întreaga adunarea fu­ cuprinsă de-o iritație și agitație, cară cu greu se poate descrie. Mii de voci strigau neîntrerupt: „Jos cu miserabiții!“, „Ne mai auzit!“, „Jos cu Jidano-Maghiarii!“, şi numai cu greu îi succese lui Luger să ajungă din nou la cuvânt şi să strige: „Deci înainte la luptă!...“ Când îşi fini Lueger vorbirea, erupse un astfel de vifor de aplause în sală, ca şi care, după cum spune „Deutsches Volks­blatt n’au mai auzit nici chiar aceia, cari au fost de repeţite ori presenţi la ma­nifestări de simpatie pentru Lueger. Mul­ţimea de mii de omeni începu a cânta marşul lui Lueger şi între strigăte de „Hoch!“ plecă spre casă. In Prater domini viua mişcare până târziu noaptea, şi prin restaurante nu puteai aufli decât marşul lui Luger, care erăşi şi arăşi trebuia să fie repetat... conflict grav cu statele balcanice agrare. Lovitura nedreptă, ce au aplicat’o Maghiarii esportului de rîmători, ne-a despoiat de simpatia Sârbilor. Cea mai bună dovadă pentru acesta este purtarea Serbiei față cu sărbările milenare. Care va fi acum politica nostră cu Serbia? N’are de gând d-l mi­nistru de esterne de-a nu permite, ca poli­tica agrară egoistă maghiară să tulbure raporturile noastre esterne și să le peri­­cliteze, cum a făcut înainte de aceasta în România, oi acum îa Serbia? Oratorul făcu apoi întrebarea, că reî­­noitu-s’a tripla alianţă? Adausu-s’a clausula despre politica orientală la textul contrac­tului încheiat cu Germania? Avutu-s’a în vedere situaţia Italiei la reînoirea tractatu­lui? Ce are de gând să facă d-l ministru, ca să se îmbunătăţască raporturile cu Ser­bia ? etc. Wurmbrand: Se ocupă mai ales cu evenimentele din Balcani. Nu e mulţumit nici el cu desvoltarea raporturilor. Face atent pe ministru la epistola principelui Nichita, care vorbesce despre unitatea spi­rituala slavă, adecă despre alianţa statelor din Balcani, și întrebá, că deca regele sâr­besc, principele bulgar și principele Monte­­negrului se consultă în comun asupra in­­stiințelor lor, nu invólvá acesta un peri­­cul pentru interesele monarchiei austro­­ungare ?­llareuther: Polemisézá cu Dr. Kra­mar, care a luat hotărîtă posiţia contra tri­plei alianţe. Vorbitorul, din potrivă, e sin­cer aderent al ei, care nu nota să fiă de­cât salutară pentru monarchie, întrebă pe ministrul, dacă este adevărat, că tripla alianţă s’a prelungit pănă la 1903? Ministrul Goluckowski, răspundând lui Kramar, respinge presupunerea, că în urma triplei alianţe ar fi suferit raporturile cu celelalte state, mai ales cu Rusia. Tripla alianţă nu s’a reînoit încă, 4i pe ministrul, deorece n’a sosit timpul reînoirii. Ia apoi în apărare pe Unguri faţă cu învinuirile lui Kramar, şi zis0, că guvernul maghiar numai atunci a închis graniţa dinaintea rî­­mătorilor sârbi, când s’a constatat boia între aceştia. Cerându-se votarea budgetului, s’a pri­mit numai cu oposiţiă de un vot. Delegaţiunea ungară. Subcomisiunea pentru armată a dele­­gaţiunei ungare a ţinut şedinţa alaltăieri. La ordinea 40lui a fost între altele şi în­fiinţarea unei scule de cădeţi în Săpuime. Gaj­ari întreba pe ministrul de răs­­boiu, dacă are ori nu de gând să înfiinţeze soala, cerând tot­odată să nu se pretindă jertfe prea mari de la ardeleni. Krieghamm­er, ministru comun de răs­­boiu, eLe, că nu e în contra înfiinţării acestei scefe, pe lângă condiţiunile stipu­late de el. Limba de propunere însă, la totă întâmplarea, trebue să fie cea germană, alt­fel neavând nici un scop. * de altă parte după anul de probă tinerul nu să considera atât ca învăţăcel, cât mai vîrtos ca ascultător. Toţi câţi purtau toga virilis trebuiau să-şî ţină manile ascunse sub togă (bra­­chium cohibere) representându-se prin a­­cesta semnul modestiei pănă la etatea de 17 ani, când întrau in serviciul militar. Cel ce nu se distingea prin seriositate, virtuositate, moderaţiune, ordine şi mora­litate, era timbrat ca unul, ce nu e demn de vistus romana. Cu espirarea tirod­iiului încă nu se termina educaţiunea tinerilor. De aci în­colo ei trebuiau să cerceteze castrele mili­tare, ca să se deprindă în serviciul şi arta militară; asemenea erau conduşi de tătanii lor şi în adunările curiale, ei la cas de o stare mai slabă materială le serviau de conducători în lor bărbaţi oneşti bătrâni, cari le esplicau şi propuneau regulele de lipsă ale educaţiunii şi instrucţiunii gene­rale, ilustrându-le mai ales cu esemple luate din viaţa practică. Prin cercetarea Forului tinerii veniau în atingere cu cei mai re­numiţi jurisprudent, în societatea cărora prin întrebări şi răspunsuri se clasificau şi se discutau cestiuni juridice. Prin ast­fel de exerciţii civile şi militare să cresceau în Roma veche fiitori conducători şi apără­tori ai intereselor şi binelui statului. Cu un cuvânt punctul principal de mânecare al educaţiunii romane era desvoltarea tu­turor facultăţilor intelectuali în direcţiune strict practică. Romanul, ca Spartanul stu­dia singur numai pentru viaţa practică. Aceste sunt mai însemnatele trăsături caracteristice din viaţa culturală a Romei pănă la dărîmarea Corintului, pănă când adecă moravul candid, ce ardea în inima Romanului, fu copleşit de tot felul de stri­căciuni şi corupţiuni, cari duc la nimicirea ori­cărui popor, fie el cât de viguros şi puter­­nic. Fost­a împărăţie mai puternică pe pământ, ca împărăţia romană, şi totuşi a cădut din causa corupţiunii! Păzesce-te de acesta, iubitul meu popor român! Separa. GAZETA TRANSILVANIEI Din delegaţiuni. Delegaţiunea astriaca, îndată după­ ce ministrul Goluchowski şi-a finit expunerile asupra situaţiunei ex­­terne,­­ a luat cuvântul Dr. Kramar. Desvolta punctul de vedere al Cehilor-tineri faţă cu tripla alianţă. Cehii, zise, nu se însufleţesc pentru alianţa acesta. Ea a slăbit din punct de vedere militar deoparte prin pierderile Italiei, de altă parte, că armata escelentă a Bulgariei nu va acoperi — după cum se credea — tripla alianţă. Politica esternă a Austriei trebue să caute alte căi. In Balcani am făcut o politică nestatornică. In Bulgaria ne-am pierdut cu desăvârşire terenul, şi politica noastra balcanică n’a prevăzut, că decâ în Ungaria sunt persecutaţi Serbii şi Românii, er de altă parte se pune în frunte politica agrară — prin aceasta provocăm In 10 Iunie delegațiunile și-au conti­nuat desbaterile. S’a discutat asupra budgetului pentru armată. Toți oratorii au accentuat sarcinele grele, ce se aruncă asupra poporului pen­tru susţinerea armatei şi sporirea continuă a budgetului. Afară de acesta s’au ivit şi cestiuni de limbă. Delegatul ceh Kramar a dat expresiune surprindere­, că şi acum armata corăspunde în limba germană cu autorităţile cehe. S’a născut de aci o controversă foarte instructivă între delegaţi asupra cestiunei, că ce însemnătate au în­­imperiul austriac naţiunea şi naţionalităţile. Kramar a cerut stat ceh deosebit, după şablonul statului maghiar. El sflise, între altele, că Cehii sunt tot atât de fideli faţă de dinastie, ca şi Maghiarii, or bani şi ostaşi au dat şi dau mai mulţi, decât Maghiarii. Delegatul Bareuther nu recunosce de­cât două state în monarchie, statul aus­triac şi ungar, şi nu recunosce în Austria altă aspiraţiune, decât patriotismul aus­triac. „Românii din Transilvania şi Ungaria.“ Sub acest titlu a apărut în Pa­ris o broşură, conţinând o scrisoare deschisă a d-lui Ioan T. Ghica, cătră Mr. Saissy, redactorul farului fran­ces „Journal“. In introducere spune autorul broşurei, că chiarul „Journal“ publicase la 16 Maiu c, o scrisoare a lui Pazmandy, în care deputatul maghiar, făcând reclamă pentru mi­leniu, a comis mai multe erori. Re­dactorul numitului chiar frances, cu toate că promisese a da loc unui răs­puns la articolul lui Pazmandy, în care se fiă luate în apărare naţiona­lităţile nemaghiare din Ungaria, to­tuşi la recercarea d-lui Ghica a re­tuşat publicarea scrisoarei deschise, pe care acum d-l Ghica a tipărit-o în broşura separată amintită mai sus. Iată pe scurt conţinutul broşurei d-lui I. T. Ghica: Domnule! Eu nu am pretenţie de-a vorbi în numele naţionalităţilor, dar îmi vei permite să-ţi descoper neesactităţile, care s’au strecurat în scrisoarea d-lui Dio­­nisie Pazmandy, şi să mă esprim asu­pra lor. D-l Pazmandy afirmă în lunga sa scrisoare, că „Noi (Maghiarii) avem o lege de pressă şi de întruniri publice, pentru care ne poate invidia chiar şi Anglia“. Fără îndoială însă, d-l deputat nicî­decum nu s’a gândit la naţionalităţile nemaghiare din Ungaria, ci vorbesce singur şi numai din punct de vedere maghiar. Răspunsul nostru nu va fi lung, deoarece vom lăsa să vorbesc­ înseşi datele statistice oficiale, căci cifrele sunt mai elocvente. Disposiţiunile constituţiunei ungare, privitor la libertatea pressei, diferă în mo­dul cum se aplică la Maghiari şi la Ro­mâni. Pentru a dovedi acesta, voi­ face o scurtă statistică despre procesele de pressă ce au decurs în periodul dela 1884—1895. In acest period în total au fost 47 procese de pressă cu 161 acusaţi, dintre cari numai 17 au fost achitaţi. Pedepsele fac la­olaltă 59 ani, şi amendele 11,840 fi. Şi aceasta pro­­cedere se aplică în Ungaria numai faţă cu naţionalităţile nemaghiare şi mai ales faţă cu Românii. In lista proceselor n’am făcut amin­tire despre condamnarea fetelor române, acusate, pentru-că au purtat cocarde trico­lore. Asemenea am omis de-a aminti con­damnarea unui redactor al ziar­ul­ui „Drep­tatea“ la doi ani temniţă şi la 1000 fl. amendă. Lista proceselor intentate învăţă­torilor şi preoţilor români, acusaţi pentru „înaltă trădare“ e lungă, şi d-nul D. Paz­mandy a stiut forte bine despre ele, dar cine stie în urma cărui sentiment i-a con­venit mai bine să trecă în tăcere peste ele. Să-şî aducă d-l Pazmandy aminte de interzicerea recentă a ţinerei adunărei co­mitetului esecutiv al partidului român, ai cărui 25 de membri au convocat o adunare pe ziua de 15 Mai, în Sibiiu. Ei bine! Gu­vernul ungar prin primarul din Sibiiu a interzis aceasta adunare pe motiv, că ar fi îndreptată contra unităţii statului maghiar şi contra „naţiunei maghiare unitare şi in­­divisibile­. Românii din Transilvania sunt puşi în imposibilitatea de a-şi exprima plânge­rile lor, nefiind permis comitetului lor să se întrunescă şi să discute. Şi cu toate aces­tea se zice, că drepturile naţionalităţilor sunt în mod formal recunoscute de consti­tuţia de la 1867! Prin interzicerea amintitei adunări, Maghiarii nu voiesc să admită esistenţa altei naţionalităţi în Ungaria, decât numai a naţiunei „unitare, indivisibile“ maghiare. Prin acesta procedere nereală, Maghiarii se pun în contrazicere cu drepturile legi­time ale naţionalităţilor nemaghiare, drep­turi garantate prin legile constituţionale dela 1867.­­ Curiosă concepţiune de libertate! (Va urma). Nr. 120—1896.

Next