Gazeta Transilvaniei, octombrie 1896 (Anul 59, nr. 216-240)

1896-10-26 / nr. 237

(fitot­m AftniBiitnuBua, ii Tipografia Bmsov. ptstft mai'# Nr. 30, Norisori nafrttssteat« au. &­* pL'ixnv&a.—Hanvifiasivtft na m ' rurfiariirn»* ÎNSERATE 8« pmaeso la Admi­­niatrațianG în Brașov și la ur­mător­ele Birouri de arunciurî: In Viena: X In*k.M, Heinrich Schalen, Rudolf Hesse, A. Qppdiks Nachfolger, Anton Qppd­ik, J. Danneber, în Budapesta : A. V. Qoidbergsig, Ec­ksimn Bernaî, în Bucuresti: Agence Havas, Suc­­cursale de Bouznanie; în­­Ham­­burg: Karolyi di Liebmann. Preţul inserţiunilor: o seria Starmond pe o poicină 3 -yc. şi Bnor. timbru pen­tu o publi­care. Put­licări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o ■erlă 10 cr. «en 30 bani. Nr. 237.—Anul LIX. Brașov, Sâmbătă 26 Octomvre (7 Noemvre) 1896. Gt­ T-CTMit33B X2IE3 S tJM I ^.T J£| C A -£3) .,&a;eta“ iese în flâ­care di. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe șăse luni 6 fl., pe t­rei luni 3­0. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România și străinătate: Pe un an 40 franci, pe șese luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. H-rii de Duminecă 8 franci. Se precumb­ă la toate oficiale poștale din lutru și din afară și la doi. colectori. Atraamentul pentru Brasov adiministrațiurifta. piața vkrare. Tfrcgul Inului Nr. 60 etaglu X., pe un an 10 fl.. pe seae luni 5 fl., pe trei luni 2 fi. 50 or. Cu dusul In casa: Pe un ar. 12 îî., pe 6 luni 6 fl.. pe trei luni 3 ft. _an esempLu* o cr. v. «. acu 15 bani. At&t abonamen­tele cftt si inaerțiunile ouat a si* plăt.' imunte. Din causa sfintei sărbători­­h­arul nu va apără pănă Luni săra. După alegeri. In fine a trecut peste capetele noastre şi potopul alegerilor de de­putaţi dietalî. Multe ispite s’au făcut, mari pre­siuni şi nenumărate atentate s’au în­dreptat şi cu ocasiunea acestor ale­geri în contra solidarităţii noastre naţionale; dar nici baionetele gen­­darmilor, nici arginţii cumpărătorilor de suflete, nici momelile cu mâncări şi beuturi ale celor ce vreau nouă reni n’au putut nici de astă-dată să zădărnicescă principiul solidarităţii noastre naţionale. Fost’au, ce-i drept, şi dintre ai noştri mulţi slabi de înger, cari au făc­ut jertfă ispitelor. Dar aceştia sunt numai uscături ale pădurei noas­tre românesc!, care încă e în putere şi plină de viaţă. Toate svonurile rele, ce le lăţiseră despre noi gazetele unguresc!, tote uneltirile ce le urzi­seră printre noi adversarii solidari­tăţii noastre, au fost date de minciună, căci Rumânii, peste tot ceia, au pă­zit şi de astă-dată hotărîrile confe­­renţelor noastre naţionale. Câţi­va lingăi de felul lui Csókán János, Vuja Peter şi alţi 3—4 lângă ei, cari au lăcomit la deputaţii, nu nu­mără nimic. Ei au fost şi pănă acum între mamelucii lui Banffy şi ma­­meluci vor rămână; dintre Românii bine simţitori vnse şi cu bun nume între fruntaşii noştri nu s’a aflat nici măcar unul, care se fi cutezat a păşi pe faţă în contra hotărîrilor confe­­renţelor noastre şi a solidarităţii na­ţionale. Aceasta este o isbândă, pe care ni-o recunosc înşi­şi adversarii noş­tri. Foile lor se văd silite a constata pe faţă, că Românii în general au respectat pasivitatea. Acesta este resultatul alegerilor faţă cu noi Românii. Dar alegerile din acest an au fost de mare învăţătură şi pentru şoviniştii mari şi mici din oposiţia ungureasca, căci i-au făcut cel puţin să-şi deschidă ochii şi să vadă şi ei, ce plătesce constituţionalismul ungu­resc. In adevăr, ministrul-preşedinte Banffy, cu ajutorul banilor, a gen­­darmilor, a armatei şi a slujbaşilor săi de prin comitate, a făcut ade­vărate minuni. Pe toţi, câţi nu i-a avut la stomac, i-a sdrobit şi nimi­cit, făcând să fie aleşi pretutinde­­nea aproape numai oameni de ai lui. Astfel partida lui Banffy (gu­vernamentală), care înainte de ale­geri consta, din 216 deputaţi, as­tăzi constă din 287, va se aib­ă cu 71 de deputaţi mai mulţi. O majo­ritate atât de mare n’a avut această partidă, decât o singură dată, pe timpul faimosului ministru-preşedinte de odinioara Tisza Kalman, al că­ruia meşteşug de guvernare prin volnicii şi violenţă l’a pereclit Banffy, discipulul, ce stă să-l între că acum. Dintre celelalte partide ungu­resc­ din dietă, numai una este, care a eșit învingătoare, anume partida catolicilor, numită „partida popo­rală“, care a câștigat 20 mandate nouă. Aceasta este pentru ea o în­vingere cu atât mai mare, fiind-că pănă acum ea era cea mai urgisită între toate partidele unguresc! și toți de toate părțile s’au străduit s’o strice și nimiceasca, mai ales pen­­tru­ că aceasta partidă este singura, care luptă în contra Jidanilor și care ar dori să schimbe și legile politice­ bisericesci, aducând în pri­vinţa aceasta urăşî stările de mai înainte. Tote celelalte partide au fost bătute rău. Partida lui Ugrón, care pănă acum consta din 47 membri, a rămas numai cu 8 deputaţi, dar şi aceştia fără conducători, căci con­ducătorii partidei: Ugrón, Bartha Miklós, Szederkényi şi ceilalţi au făc­ut toţi la alegeri. Banffy şi-a răs­­bunat asupra acestora, fiind­că ei îi făceau mare oposiţie mai la toate ocasiunile, afară der­ de caşurile, când se trata de asuprirea pop­orelor nemaghiare. Tot cam aşa a păţit-o şi partida lui Apponyi, aşa numită „naţională“, înainte, aceasta partidă avea 57 mem­bri, acum însă abia a rămas cu vre­o 36. Apponyi cu partida sa făceau mare oposiţie guvernului în cestiunea cvotei şi a pactului cu Austria. De aceea Banffy i-a tocat straşnic şi pe ei. Partida lui Kossuth, fiind­că în cestiunea reformelor politice-biseri­­cesci, cum şi în multe alte cestiuni, a mers şi merge mână în mână cu guvernul, a fost mai cruţată de astă­­dată. Ea consta înainte din 51 de­putaţi, cr acii constă din 49. Cu toate acestea, partida aceasta („indepen­dentă“) încă e în mare perdere, înainte de a se fi rupt în două părţi (una mergând cu Ugron, or alta cu Kossuth) ea consta din 101 membri, pe când acei cu ugroniştii cu tot abia mai sunt vre­o 58—60. Mai erau cei ce stau în afară de partide, aderenţii contelui Sza­­páry. Aceştia încă au fost sdrobiţi aproape total, rămânând abia vre-o 10 din 41, câţi erau mai înainte. Se înţelege, partidele oposiţio­­nale strigă acum ca muşcate de şerpe. Foile lor constată, că nu mai poate fi vorba acii de constituţiona­lism în Ungaria, căci Banffy calcă în picioare toate drepturile cetăţenilor şi face după cum îl taie capul, fără a ţină seama de lege, de drept, ori de umanitate. Aşa va fi, de sigur. Dar pentru ce nu s’au deşteptat mai curând domnia lor? Pentru ce au dat întot­deauna guvernului îndemn şi încu­­ragiare, ca se nu cinstescă legile şi se fiă crud, despot şi necruţător ori de câte­ ori era vorba de vre-un drept al naţiunilor nemaghiare? Etă, acum despotismul şi cru­­cjimea ’i s’a prefăcut guvernului în natură şi se răsbună amar şi asupra şoviniştilor unguri din oposiţie. Tu vrei şi a lumei culte în contra barbarelor încercări de-a ne des­fiinţa la naţionalitate . Protestăm şi declarăm că’n mânia tuturor uneltirilor şi a temerarelor atentate, ce se sever­­şese de cătră purtătorii ac­tualei politice de stat ungureşti în contra, naţionalităţii române, noi membrii ei, alegători şi ne­­alegători, suntem firm hotărîţi a ne împlini pănă 'n sfîrşit cu credinţă şi fără şovăire sfânta datoria, ce ne-o impune, ca ce­tăţeni şi Români, lupta dreptă pentru esistenţa, şi egala nostră îndreptăţire naţională! Declaraţiunea-Protest publicată în „Gazeta Transilvaniei“ dela 18 (30) Octomvre a. c. nr. 230 a mai fost subscrisă de următorii : Din Braşov: George Stinghe, Christea Frunclă, Va­­sile N. Ardelean, Patru Spuderoa, Nico­­lae Ştefan, George Orghidan, Ioan Giuverea, Dumitru Giaj­arm, Radu R. Spuderea, Ştefan Furnică, Nicolae Bărbieriu, Silvestru Pascovici, Dumitru D. Pop, George Creţu proprietar, Nicole S. Lupan, Nicolae Loga, George Stroe, George Spetariu, George Jian, George Onea, Dumitru Samoilă, George Bucureanu, Andrei Ciu­vărar, Ioan Mo­or­u, Ion Titeiu, Dumitru Ţiţeiu, Neculae Feraru, Avram Ţiţeiu, Gheor­­ghe Aldea, Drăghiel Bucur, Neculae Balasiu, loan Aldea, Constantin Ch­ivarar proprietar, loan Lupu proprietar, Dumitru Popa propr., loan Micu propr., George Drăghici propr. loan Cătatul. N. Fiorea, Dumitru Zamfir jun., Ni­­colae Ardelean, Dumitru Ogea, Neculae N. Tiiu, George Urzică măcelar, Nicolae Lungu, Irodion Stinghe, Ristea Tabără, Ioan Stroe, Domnișor Vasilie, Dumitru Manu, Constantin Pittiş. Din Săcele: Ioan Jalea şi G. Albuleţiu. Din Tohonul­ vechiu: Nicolae Popu, Spiridon Ternovan şi Iosif Popu. Din Bran: George Enescu, Ioan Enescu, George I. Zichil, Vlad Ienescu, Ion Anşianu. (Va urma.) FOILETON­UL „GAZ TRANS.“ Marea mortă. Intre obiectele curioase şi ves­tite pe faţa pământului este şi ma­rea mortă, sau lacul de asfalt din Palestina. Elenii şi Romanii vorbeu cu un fel de spaimă de acestă mare, care omora pe toţi câţi se apropie de densa. Arabii au un proverb care crice: cine iubesce vieţa sa, se fiă departe de marea morta! Der istoriografii israeliți, mai cu seama vestitul istoric și general israelitean anume Iosephus Flavius, (jice despre aceasta mare: nu numai că nici un pește nu poate se trăiască într’ensa, der nici o pasere nu sboara în aer pe suprafața sa; că un om poate să se plimbe cu picioarele pe aceasta mare și să nu cadă jos, der peste puțin timp este în pericol de morte, din causa aerului stricat ce domnesce acolo. Dér pentru noi, acéstá mare are un interes deosebit, când ne aducem aminte de vestirea Bibliei unde cjice, că s’a întâmplat acolo cu mii de ani înainte, o mare catastrofă fisică, care a dărimat oraşele Sodom­a, Gromora şi încă alte trei oraşe, îngropând pe toţi locuitorii sub ruinele lor, şi pe urmă s’a format acolo o mare (ma­rea mórtá) în locul uscatului de mai înainte. Aşa­dar marea mórtá este un argument pentru istoria sacră. Din­­tr’aceste împrejurări, marea morte este un obiect de curiositate la toţi omenii de sciinţe, călători în Orient; însă greutatea şi pericolul, cu care e combinată o călătorie cătră acest loc sălbatic şi retras de toate locuin­ţele umane, au făcut că, puţini că­lători au cutezat să visiteze marea moarte. Un călător, care a visitat aceasta mare, înainte cu câți­va ani, este aca­demicul Saulei. In opul său (Voyage autour de la mer morte), descrie toate greutățile și pericolele ce au în­­tiropinat în aceasta călătoria. Dar no­tițele cele mai exacte despre acest subiect interesant, le cetim într’un raport al d-lui Boussingault cătră academia din Francia. Era că co­­piăm­ aici punctele cele mai intere­sante din acest raport. Marea marta, ceice d-l Boussin­gault, are numirea acesta din causă că apa ei este atât de sărată, încât peștii nu pot se trăiască într’ânsa, dar se numesce şi Lacul asfaltic, fiind­că din timp în timp, Se găsesce pe suprafaţa sa mulţime de bucăţi de asfalt, (un fel de smolă sau de păcură, solidă şi tare ca petra). Po­­siţiunea sa arată o circonferinţă forte remarcabilă, adecă se află într’o vale atât de adâncă încât nivelul mărei marte este cu 400 metrii mai jos decât nivelul mărei Mediterane şi al Oceanului. Cu drept cuvânt ,ffce Humboldt: aici avem un fenomen cu totul extra-ordinar, adecă, că un loc aşa de întins (30 mile lungime, 6 lăţime) şi numai 60 mile geogra­fice depărtat de mare, să fie aproape cu 1000 de picioare mai jos decât nivelul mărei! Rîul Iordan se varsă în acestă mare. In cursul acestui secol, mai mulţi călători au visitat marea marte, unii au şi făcut cercetări acolo, de condagiu (spre a măsura adâncimea ei) s. e. Irlandezul Cottigan, în anul 1835 intrând prin Iordan în aceasta mare, într’o luntre, unde a rămas cinci dile spre a face felurimi de sondagiurî, a fost atacat acolo de o boala mortală și îndată după ce s’a întors din aceasta călătoriă la Ieru­salim, a și murit. In anul 1837 au încercat d-nii Moor și Beec a face din nou cerce­tări într’o luntre pe marea mortă, dar şi aceştia au fost prinşi de o ostenelă şi de o patimă aşa de grea, încât au fost siliţi a părăsi acestă lucrare. In anul 1847, s’a făcut o nouă încercare pentru studiul mărei moarte, dar şi aceasta încercare s’a terminat cu moartea acelui care a în­­treprins-o, adecă, a locotenentului Molyneux, olicei din marina fran­­cesă. El a murit de tifos (lungore), Declaraţiune-Frotest, în contra oprire! întruni­rilor române. Protestăm solemnei în faţa

Next