Gazeta Transilvaniei, octombrie 1896 (Anul 59, nr. 216-240)
1896-10-26 / nr. 237
(fitotm AftniBiitnuBua, ii Tipografia Bmsov. ptstft mai'# Nr. 30, Norisori nafrttssteat« au. &* pL'ixnv&a.—Hanvifiasivtft na m ' rurfiariirn»* ÎNSERATE 8« pmaeso la AdminiatrațianG în Brașov și la următorele Birouri de arunciurî: In Viena: X In*k.M, Heinrich Schalen, Rudolf Hesse, A. Qppdiks Nachfolger, Anton Qppdik, J. Danneber, în Budapesta : A. V. Qoidbergsig, Ecksimn Bernaî, în Bucuresti: Agence Havas, Succursale de Bouznanie; înHamburg: Karolyi di Liebmann. Preţul inserţiunilor: o seria Starmond pe o poicină 3 -yc. şi Bnor. timbru pentu o publicare. Putlicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o ■erlă 10 cr. «en 30 bani. Nr. 237.—Anul LIX. Brașov, Sâmbătă 26 Octomvre (7 Noemvre) 1896. Gt T-CTMit33B X2IE3 S tJM I ^.T J£| C A -£3) .,&a;eta“ iese în flâcare di. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe șăse luni 6 fl., pe trei luni 30. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România și străinătate: Pe un an 40 franci, pe șese luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. H-rii de Duminecă 8 franci. Se precumbă la toate oficiale poștale din lutru și din afară și la doi. colectori. Atraamentul pentru Brasov adiministrațiurifta. piața vkrare. Tfrcgul Inului Nr. 60 etaglu X., pe un an 10 fl.. pe seae luni 5 fl., pe trei luni 2 fi. 50 or. Cu dusul In casa: Pe un ar. 12 îî., pe 6 luni 6 fl.. pe trei luni 3 ft. _an esempLu* o cr. v. «. acu 15 bani. At&t abonamentele cftt si inaerțiunile ouat a si* plăt.' imunte. Din causa sfintei sărbătoriharul nu va apără pănă Luni săra. După alegeri. In fine a trecut peste capetele noastre şi potopul alegerilor de deputaţi dietalî. Multe ispite s’au făcut, mari presiuni şi nenumărate atentate s’au îndreptat şi cu ocasiunea acestor alegeri în contra solidarităţii noastre naţionale; dar nici baionetele gendarmilor, nici arginţii cumpărătorilor de suflete, nici momelile cu mâncări şi beuturi ale celor ce vreau nouă reni n’au putut nici de astă-dată să zădărnicescă principiul solidarităţii noastre naţionale. Fost’au, ce-i drept, şi dintre ai noştri mulţi slabi de înger, cari au făcut jertfă ispitelor. Dar aceştia sunt numai uscături ale pădurei noastre românesc!, care încă e în putere şi plină de viaţă. Toate svonurile rele, ce le lăţiseră despre noi gazetele unguresc!, tote uneltirile ce le urziseră printre noi adversarii solidarităţii noastre, au fost date de minciună, căci Rumânii, peste tot ceia, au păzit şi de astă-dată hotărîrile conferenţelor noastre naţionale. Câţiva lingăi de felul lui Csókán János, Vuja Peter şi alţi 3—4 lângă ei, cari au lăcomit la deputaţii, nu numără nimic. Ei au fost şi pănă acum între mamelucii lui Banffy şi mameluci vor rămână; dintre Românii bine simţitori vnse şi cu bun nume între fruntaşii noştri nu s’a aflat nici măcar unul, care se fi cutezat a păşi pe faţă în contra hotărîrilor conferenţelor noastre şi a solidarităţii naţionale. Aceasta este o isbândă, pe care ni-o recunosc înşişi adversarii noştri. Foile lor se văd silite a constata pe faţă, că Românii în general au respectat pasivitatea. Acesta este resultatul alegerilor faţă cu noi Românii. Dar alegerile din acest an au fost de mare învăţătură şi pentru şoviniştii mari şi mici din oposiţia ungureasca, căci i-au făcut cel puţin să-şi deschidă ochii şi să vadă şi ei, ce plătesce constituţionalismul unguresc. In adevăr, ministrul-preşedinte Banffy, cu ajutorul banilor, a gendarmilor, a armatei şi a slujbaşilor săi de prin comitate, a făcut adevărate minuni. Pe toţi, câţi nu i-a avut la stomac, i-a sdrobit şi nimicit, făcând să fie aleşi pretutindenea aproape numai oameni de ai lui. Astfel partida lui Banffy (guvernamentală), care înainte de alegeri consta, din 216 deputaţi, astăzi constă din 287, va se aibă cu 71 de deputaţi mai mulţi. O majoritate atât de mare n’a avut această partidă, decât o singură dată, pe timpul faimosului ministru-preşedinte de odinioara Tisza Kalman, al căruia meşteşug de guvernare prin volnicii şi violenţă l’a pereclit Banffy, discipulul, ce stă să-l între că acum. Dintre celelalte partide unguresc din dietă, numai una este, care a eșit învingătoare, anume partida catolicilor, numită „partida poporală“, care a câștigat 20 mandate nouă. Aceasta este pentru ea o învingere cu atât mai mare, fiind-că pănă acum ea era cea mai urgisită între toate partidele unguresc! și toți de toate părțile s’au străduit s’o strice și nimiceasca, mai ales pentru că aceasta partidă este singura, care luptă în contra Jidanilor și care ar dori să schimbe și legile politice bisericesci, aducând în privinţa aceasta urăşî stările de mai înainte. Tote celelalte partide au fost bătute rău. Partida lui Ugrón, care pănă acum consta din 47 membri, a rămas numai cu 8 deputaţi, dar şi aceştia fără conducători, căci conducătorii partidei: Ugrón, Bartha Miklós, Szederkényi şi ceilalţi au făcut toţi la alegeri. Banffy şi-a răsbunat asupra acestora, fiindcă ei îi făceau mare oposiţie mai la toate ocasiunile, afară der de caşurile, când se trata de asuprirea poporelor nemaghiare. Tot cam aşa a păţit-o şi partida lui Apponyi, aşa numită „naţională“, înainte, aceasta partidă avea 57 membri, acum însă abia a rămas cu vreo 36. Apponyi cu partida sa făceau mare oposiţie guvernului în cestiunea cvotei şi a pactului cu Austria. De aceea Banffy i-a tocat straşnic şi pe ei. Partida lui Kossuth, fiindcă în cestiunea reformelor politice-bisericesci, cum şi în multe alte cestiuni, a mers şi merge mână în mână cu guvernul, a fost mai cruţată de astădată. Ea consta înainte din 51 deputaţi, cr acii constă din 49. Cu toate acestea, partida aceasta („independentă“) încă e în mare perdere, înainte de a se fi rupt în două părţi (una mergând cu Ugron, or alta cu Kossuth) ea consta din 101 membri, pe când acei cu ugroniştii cu tot abia mai sunt vreo 58—60. Mai erau cei ce stau în afară de partide, aderenţii contelui Szapáry. Aceştia încă au fost sdrobiţi aproape total, rămânând abia vre-o 10 din 41, câţi erau mai înainte. Se înţelege, partidele oposiţionale strigă acum ca muşcate de şerpe. Foile lor constată, că nu mai poate fi vorba acii de constituţionalism în Ungaria, căci Banffy calcă în picioare toate drepturile cetăţenilor şi face după cum îl taie capul, fără a ţină seama de lege, de drept, ori de umanitate. Aşa va fi, de sigur. Dar pentru ce nu s’au deşteptat mai curând domnia lor? Pentru ce au dat întotdeauna guvernului îndemn şi încuragiare, ca se nu cinstescă legile şi se fiă crud, despot şi necruţător ori de câte ori era vorba de vre-un drept al naţiunilor nemaghiare? Etă, acum despotismul şi crucjimea ’i s’a prefăcut guvernului în natură şi se răsbună amar şi asupra şoviniştilor unguri din oposiţie. Tu vrei şi a lumei culte în contra barbarelor încercări de-a ne desfiinţa la naţionalitate . Protestăm şi declarăm că’n mânia tuturor uneltirilor şi a temerarelor atentate, ce se severşese de cătră purtătorii actualei politice de stat ungureşti în contra, naţionalităţii române, noi membrii ei, alegători şi nealegători, suntem firm hotărîţi a ne împlini pănă 'n sfîrşit cu credinţă şi fără şovăire sfânta datoria, ce ne-o impune, ca cetăţeni şi Români, lupta dreptă pentru esistenţa, şi egala nostră îndreptăţire naţională! Declaraţiunea-Protest publicată în „Gazeta Transilvaniei“ dela 18 (30) Octomvre a. c. nr. 230 a mai fost subscrisă de următorii : Din Braşov: George Stinghe, Christea Frunclă, Vasile N. Ardelean, Patru Spuderoa, Nicolae Ştefan, George Orghidan, Ioan Giuverea, Dumitru Giajarm, Radu R. Spuderea, Ştefan Furnică, Nicolae Bărbieriu, Silvestru Pascovici, Dumitru D. Pop, George Creţu proprietar, Nicole S. Lupan, Nicolae Loga, George Stroe, George Spetariu, George Jian, George Onea, Dumitru Samoilă, George Bucureanu, Andrei Ciuvărar, Ioan Mooru, Ion Titeiu, Dumitru Ţiţeiu, Neculae Feraru, Avram Ţiţeiu, Gheorghe Aldea, Drăghiel Bucur, Neculae Balasiu, loan Aldea, Constantin Chivarar proprietar, loan Lupu proprietar, Dumitru Popa propr., loan Micu propr., George Drăghici propr. loan Cătatul. N. Fiorea, Dumitru Zamfir jun., Nicolae Ardelean, Dumitru Ogea, Neculae N. Tiiu, George Urzică măcelar, Nicolae Lungu, Irodion Stinghe, Ristea Tabără, Ioan Stroe, Domnișor Vasilie, Dumitru Manu, Constantin Pittiş. Din Săcele: Ioan Jalea şi G. Albuleţiu. Din Tohonul vechiu: Nicolae Popu, Spiridon Ternovan şi Iosif Popu. Din Bran: George Enescu, Ioan Enescu, George I. Zichil, Vlad Ienescu, Ion Anşianu. (Va urma.) FOILETONUL „GAZ TRANS.“ Marea mortă. Intre obiectele curioase şi vestite pe faţa pământului este şi marea mortă, sau lacul de asfalt din Palestina. Elenii şi Romanii vorbeu cu un fel de spaimă de acestă mare, care omora pe toţi câţi se apropie de densa. Arabii au un proverb care crice: cine iubesce vieţa sa, se fiă departe de marea morta! Der istoriografii israeliți, mai cu seama vestitul istoric și general israelitean anume Iosephus Flavius, (jice despre aceasta mare: nu numai că nici un pește nu poate se trăiască într’ensa, der nici o pasere nu sboara în aer pe suprafața sa; că un om poate să se plimbe cu picioarele pe aceasta mare și să nu cadă jos, der peste puțin timp este în pericol de morte, din causa aerului stricat ce domnesce acolo. Dér pentru noi, acéstá mare are un interes deosebit, când ne aducem aminte de vestirea Bibliei unde cjice, că s’a întâmplat acolo cu mii de ani înainte, o mare catastrofă fisică, care a dărimat oraşele Sodoma, Gromora şi încă alte trei oraşe, îngropând pe toţi locuitorii sub ruinele lor, şi pe urmă s’a format acolo o mare (marea mórtá) în locul uscatului de mai înainte. Aşadar marea mórtá este un argument pentru istoria sacră. Dintr’aceste împrejurări, marea morte este un obiect de curiositate la toţi omenii de sciinţe, călători în Orient; însă greutatea şi pericolul, cu care e combinată o călătorie cătră acest loc sălbatic şi retras de toate locuinţele umane, au făcut că, puţini călători au cutezat să visiteze marea moarte. Un călător, care a visitat aceasta mare, înainte cu câțiva ani, este academicul Saulei. In opul său (Voyage autour de la mer morte), descrie toate greutățile și pericolele ce au întiropinat în aceasta călătoria. Dar notițele cele mai exacte despre acest subiect interesant, le cetim într’un raport al d-lui Boussingault cătră academia din Francia. Era că copiăm aici punctele cele mai interesante din acest raport. Marea marta, ceice d-l Boussingault, are numirea acesta din causă că apa ei este atât de sărată, încât peștii nu pot se trăiască într’ânsa, dar se numesce şi Lacul asfaltic, fiindcă din timp în timp, Se găsesce pe suprafaţa sa mulţime de bucăţi de asfalt, (un fel de smolă sau de păcură, solidă şi tare ca petra). Posiţiunea sa arată o circonferinţă forte remarcabilă, adecă se află într’o vale atât de adâncă încât nivelul mărei marte este cu 400 metrii mai jos decât nivelul mărei Mediterane şi al Oceanului. Cu drept cuvânt ,ffce Humboldt: aici avem un fenomen cu totul extra-ordinar, adecă, că un loc aşa de întins (30 mile lungime, 6 lăţime) şi numai 60 mile geografice depărtat de mare, să fie aproape cu 1000 de picioare mai jos decât nivelul mărei! Rîul Iordan se varsă în acestă mare. In cursul acestui secol, mai mulţi călători au visitat marea marte, unii au şi făcut cercetări acolo, de condagiu (spre a măsura adâncimea ei) s. e. Irlandezul Cottigan, în anul 1835 intrând prin Iordan în aceasta mare, într’o luntre, unde a rămas cinci dile spre a face felurimi de sondagiurî, a fost atacat acolo de o boala mortală și îndată după ce s’a întors din aceasta călătoriă la Ierusalim, a și murit. In anul 1837 au încercat d-nii Moor și Beec a face din nou cercetări într’o luntre pe marea mortă, dar şi aceştia au fost prinşi de o ostenelă şi de o patimă aşa de grea, încât au fost siliţi a părăsi acestă lucrare. In anul 1847, s’a făcut o nouă încercare pentru studiul mărei moarte, dar şi aceasta încercare s’a terminat cu moartea acelui care a întreprins-o, adecă, a locotenentului Molyneux, olicei din marina francesă. El a murit de tifos (lungore), Declaraţiune-Frotest, în contra oprire! întrunirilor române. Protestăm solemnei în faţa