Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1896 (Anul 59, nr. 241-264)

1896-11-01 / nr. 241

Pagina 2. Procesul Jileh­adicanilor. (Raport special al „Gaz. Trans.“) Caransebeş, 10 Noem. 1896. Astăzi s’a început la tribunalul de aici procesul acelor Mehadicani, cari sunt acusaţi, că în dliua de­­1 Iunie a. c. ar fi agitat poporul contra stăpânirii. Sunt acu­­saţi 14 inşi. Tribunalul se compune din Dr. Rie­ger , ca preşedinte Kelemen, şi Gruber ca jucji votanţii, er ca notar A. Pop. Procuror : Csersch vice-procuror din Caransebeş . Apărător pentru toţi apusaţii: Coriolan Brediceanu, advocat în Lugoşin. Trebue să observ la acest loc, că ad­vocaţii noştri din graniţă, n’au indrăsnit să primască apărarea, şi astfel a rămas totă sarcina numai în spatele harnicului advo­cat Brediceanu. Incepându-se pertractarea, presidentul aduce la cunoscinţă, că astăzi se va per­­tracta afacerea lui Iacob Şandru şi consoţii, cari sunt acusaţi pentru agitaţie. După acestea ies toţi martorii şi acu­­saţii, şi rămâne în sală numai acusatul Iacob Şandru şi martorul George Ure­cheatul. George Urecheatul, primar în Meha­­dica, face istoricul celor întâmplate în filele de 24 şi 26 Iunie a. c. Spune, că cu câte­­va (ju) înainte de 24 Iunie a. c. a venit citaţiunea ca pe caua de 24 Iunie să se adune toţi aceia, cari au pământ în veci­nătatea pământului comunal, pentru­ că în cliua aceea va eşi la faţa locului conducă­torul cărţii funduare din Teregova, pentru localizarea pământului comunal. Spunând el­emenilor la poruncă, Petru Şandru ar fi strigat să concher­e representanţia comu­nală, pentru­ că pământele sunt ale lor. Spune mai departe cum a venit în d­ta de 24 Iunie coşerul in sat şi din causa aces­tuia s’a născut certa între el şi Petru Şandru, care l’a scuipat. Fres.: Te-a făcut hoţ? Martorul: Nu spiu. Fres.: Intreba pe George Urecheatul, decă doresce pedepsirea acusatului Petru Şandru, pentru vătămare de onoare. Urecheatul, declară, că nu cere pedep­sirea lui. După acestea spune Urecheatul, că nu are nici o cunoscinţă despre arătarea făcută contra oamenilor la notar şi pretor. In 26 Iunie s’a dus cu mai mulţi oameni la islaz după nisce cercuri, şi întorcându-se de acolo, a fost chemat de un străjar la casa comunală. Ajungând la casa comu­nală un gendarm scoase o hârtie vânătă şi întrebă de mai mulţi omeni. Spunând pri­marul, că nu toţi sunt vinovaţi, gendarmul i-a răspuns: să şi ţină gura, că el ştie ce face. A deţinut pe mai mulţi inşi şi popo­rul a început a­ se aduna şi să rugau de gendarmi să elibereze pe cei deţinuţi. Fres.: Au venit omenii cu sape, lo­­peţi? etc. Urecheatul: N’au avut, ei au fost cu mânile gole, şi numai au strigat: „afară cu primarul, că ne-a vândut“. Spune, că oamenii au deschis de 3 ori porta. La întrebă­rile preşedintelui, că fost’au şi cei apusaţî, declară primarul, că el a văzut pe mai mulţi dintre oameni acolo, nu stie însă să fi strigat. Despre Mihai Felescu şi Petru Şandru spune, că sunt cei mai buni oameni din co­muna lor, or loan Ignea chiar dacă ar fi strigat, nu seia ce face, fiind om beţiv. Ascultarea acusaţilor. Iacob Şandru întrebă pe preşedinte într’un ton foarte resolut, că cine a făcut arătarea despre el, că e agitator, pentru­ că el nici-odată n’a agitat. Făcendu-l preşe­dintele atent, că el are aici să se apere, spune, că n’a putut agita, deore-ce a fost închis. Fres.: Ce a­i făcut după­ ce te-a eli­berat? Acusat.: Am stat de vorbă cu D-l pretore, care mi-a spus, că sunt ales din­­preună cu alţi­i ca bărbat de încredere. Pretorele l’a provocat să stea acolo pănă vor veni şi ceilalţi bărbaţi de încredere şi să-i spună dorinţa poporului. Spune mai departe, că după-ce au fost toţi eliberaţi, muerile de faţă a sărutat mânile D-lui pretore şi atunci s’a depărtat cătră birt. Abia a ajuns la birt, şi au auzit puşcând, văzend cum 3 gendarmi puşcau în sus, alţi 3 în jos, or locotenentele lovia cu sabia în omeni. Freş.: Câţi omeni au putut fi ? Acusatul: Vre-o sută. Judele Kelemen, încerca prin di­ferite întrebări şi într’un ton maliţios a-l aduce pe acusat în încurcătură, ceea ce nu-i succede. Freş.: Dacă nu ar fi făcut oamenii ni­mica, aşa-i, că nu s’ar fi puşcat? Acusat.: Gendarmii au tot beut de di­­minaţa şi aşa n’au fost curaţi la minte. Să provoce la martorii: Pavel Jurca şi Jurju­ Ignea, cari au adus gendarmilor beutură. Kelemen, cătră preşedinte: ezt elkeli titani. Petru Şandru spune, că în 26 Iunie a fost la Orşova şi întorcându-se acasă pe la 10 ore, s’a pomenit, că e chiămat la casa comunală. Ajungând în apropierea casei comunale ,i-au ieşit înainte 2 gendarmi şi l’au petrecut la casa notarială, unde a fost închis într’o chilie. Nu ştia, că şi alţii sunt închişi şi de ce s’a adunat poporul, mai târziu a fost scos în curte şi pus cu faţa la zid, apoi l’a chiămat pretorele şi ’i-a îm­părtăşit, că este ales bărbat de încredere, deci să se informeze despre dorinţele po­porului. Eşind între popor, a fost ridicat şi purtat pe sus de acasta, şi el a împăr­tăşit apoi pretorelui, că poporul cere eli­berarea celor deţinuţi. Intâmplându-se acesta poporul a început să strige „trăască D-l pre­­tore şi D-l locotenent“, şi el’ au sărutat mânile pretorelui. După acestea s’a depăr­tat şi abia a mers vre-o 150 de paşi, când a auzit puşcăturile. Freş : Tu m­ ’ai strigat? Câţi omeni au putut fii ? Au avut bâte, sape etc. ? Acusat: Eu am strigat, „să trăescă D-l pretore“, or după aceea m’am dus. Freş.: Sunt 2 gendarmi, cari te-au vă- zut, că ai agitat. Acusat.: Ei m’au putut vedèa când m’au rdicat oamenii şi când am vorbit cu d-l pretore. Acusatul Teodor Fetescu spune, că el s’a dus la primar să-şi scotă pasoul, dar primarul i-a pus, să vină la 4 ore după amó41. Venind el după amó41, a aflat oamenii cu căciulile în mână şi au au4it când au strigat, că d-l pretor să elibereze pe cei deţ’auţi. Cei ce au strigat au fost numii nisce copilandri. Abia m’am depăr­tat, şi am auzit împuşcăturile. Trei gen­­darmi puşcau în sus şi trei în jos, şi vă- zând acesta, m’am ascuns sub un calid. Acusatul Nicolae Şandru, spune, că s’a dus în ziua aceea la casa comunală, ca să-şi scoată ţidulă de vite, dar primarul i-a zis să mai aştepte, că acum are de lucru cu pretorele. Spune, că n’a făcut nimica. Fres.: Au avut oamenii arme ? Acusat.: Nu! Acusatul Mihai Fetescu spune, că s’a dus să scotă cărţi pentru boi. Neputând intra, a stat afară şi cineva a împins de poftă, „or domnii deteră cu pușoile.“ Ui­­tându-se la un om, care a fost împuşcat, s’a pomenit, că a fost lovit de d-l locote­nent, cu sabia preste cap. Judele Kelemen îl întrabă, că de ce nu s’a dus acasă, şi de ce nu a stat acasă ca om bătrân? Acusatul 4io©, că spune adevărul, pentru­ că numai un suflet are şi acest su­flet nu-l dă nici pentru d-l judecător, nici pentru d-l pretor. Declară, că nu a strigat nici­decum. Jud. Kelemen, voind poate să glu­­m­escă, face observarea: Eşti nevinovat ca un copil. Acusat. Petru Şandru Nr. 228, 4oped că pe la 2 ore a venit de la holdă, pentru a-şi scote ţidură de vite. Neputând căpăta, s’a depărtat şi abia a ajuns în colţ, când a auzit puşcând. Tot asemenea spune şi acusatul Cosma Gherghinescu. Petru Şandru Nr. 86 a fost în ziua aceea străjar şi ’i­ s’a poruncit să stea pe acolo. Fiind întrebat de preşedinte, că de ce a dat locotenentele cu sabia în el, spune, că el a fost afară între popor, pen­tru­ că a fost trimis după omeni prin sat şi chiar decă l’ar fi omorît D-l Obern­eute­­nant el nu s’ar fi depărtat, pentru­ că el a fost în slujbă. Ceilalţi acusaţi, Nicolae Gherghinescu, loan Baderca, loan Gomboşiu, loan Ignea şi Ilie Urechiatu spun, că au fost cu mâ­­nile gole, n’au agitat nici strigat. Urmeaza ascultarea martorilor. Simion Rămba, din Teregova, a fost în clina aceea cu pretorul la Mehadica. Când a ajuns în comună, a vădut, că mai mulţi omeni sunt închişi, pe cari apoi i-a eliberat pretorul. Nu spie apicat câți omeni au fost de față la casa comunală, căci nu i-a numărat, crede însă, că au fost vre-o 50; nu i-a vădut cu nici o armă. Fres.: Ai vădut în marginea satului vre-un steag? Martorul: a fost o cârpă năgră în­tr’o prăjină. Oamenii au fost cu pălăriile în mâni, a stat tot timpul lângă d­ oi, dar n’a vădut ca cine­va să se fi suit pe did. Oamenii n’au strigat, că voesc să omoare pe primar. Freş.: Ţi-a fost frică şi ţie? Martorul: Mi-a fost frică de puşcă­­turi când au dat foc. De omeni nu mi-a fost frică. Judele Kelemen : Cred că gendarmii au fost siliţi să puşte, ai fi puşcat şi D-ta? Martorul: Nu, oamenii s’au rugat nu­mai se scoata pe primar. Fiind întrebat de adv. Brediceanu, dacă a audit, când a dis­pretorul cătră popor: „jos cu pălăriile“, spune că a au­dit. N’a vădut pe nici unul dintre acusaţi, spune, că după puşcătura poporul s’a îm­prăştiat de sine; peste gard n’a trecut nime. (l a urma.) au ajutat a crea astfel de legi, cari pe Ji­dan îl favoresca, or pe Maghiar îl ruinâză așa, încât din causa năcazului emigreză cu dreia in America. Intr’aceste au copleșit pressa. In locul lui Csengery Antal, Bajsza, Sigismund Kemény, Pompery etc., au venit Max­ii Falk, Alexandr­ii Fenyő, Izidor­ii Barna și o ciurdă întregă de Federvneh Kubik, a căror până e venală, n’au princi­piu, n’au convingere. Scriu pentru aceia, care le plătesc; aceea ce doresce. Foile lor gem de imoralitate. Amice! astăzi aceia familiă, care are fete, nu poate prenumăra foi, deoarece în pressa de astăzi s’a înţelenit moravurile ji­­dovesei. Cariera de medic şi advocat e cople­şită de jidovime şi unde se vâresc aceştia: acolo s’a sfîrşit cu onoarea, cu ruşinea, cu cinstea, umanitatea şi cu toate acele cali­tăţi bune, pentru cari Maghiarul a fost stimat pănă acum. Şepte-spre-dace milioane de locuitori are ţera şi dintre aceştia un milion sunt Jidani! Ei vin tot mai mulţi, fiind­că liberalismul le deschide porta, fe­­reastra ţărei, prin care se strecară ca mus­cele şi ţinţarii. Şi seminţia acesta nici­o­­dată nu va deveni maghiară. Ea inveţă unguresce şi poate îşi maghiariseza şi nu­mele ; însă moravurile şi calităţile ei rele de rassă remân. Tu spii, că Jidanul şi adl este cel ce a fost Esau, şi mai târdiu pe timpul lui Ramses II în Egipt. „Die Reli­gion ist einerlei, in der Rasse liegt die Schwei­nerei /“ Patrioţii maghiari cinstiţi şi indepen­denţi au prevăzut acesta. Ei văd, că a so­sit ora a 12-a, când trebue să lucrăm, dacă voim a mântui Ungaria şi a-o conserva pen­tru creştinism. Să nu-i împedecăm dor, ci să-i sprijinim în acestă tendinţă mântuitore. Să nu ne temem, că dacă cele 9 milioane de catolici vor câştiga hegenomia, protestan­tismul va fi prin acesta ameninţat. însuţi vedi fi cum ne risipim ca un snop desfăcut sub domnia liberalismului.... meu, să nege scrisele mele, mă cred dis­pensat în cele ce mă privesc pe mine şi persona mea a mai da vre­un alt răspuns la inculpările, ce le repetă din nou „Ma­gyarország“ prin autorul Kemény. Cei ce ar dori a afla şi cunoaste adevărata stare a lucrurilor, incriminărilor şi desminţirilor, caute şi afle acea broşură şi apoi judece. Ceea ce mă îndemna şi mă determină pe mine a descinde de nou în arenă şi a lupta contra celor publicate în „Cartea cea negra“ a baronului Kemény, sunt afirmările, calomniile şi apusaţiunile, ce le aduce au­torul acelei „Cărţi negre“ colegilor mei Iancu, Balint, Dobra, Buteanu etc. Sunt unele afirmaţiuni, cari se prind cu mâna şi se dovedesc ele pe sine de minciuni, cari nu pentru puritatea carac­terului meu şi al colegilor mei, ci pentru restabilirea adevărului istoric trebuesc rec­­tificate şi aduse la adevărata lor fiinţă şi valoare. (Va urma). GAZETA TRANSILVANIEI Domnia jidovisnmim în Ungaria. Un Ungur protestant din Alföld ajuns la adânci bătrânețe, înspăi­­mântându-se de puternicul avent ce-l ia­ jidovismul în Ungaria, adreseza cătră superintendentul său o seri­edre pe care o publică organul par­tidei poporale. Estragem următorele din acestă scrisoare importantă: Ochii tăi ageri desigur vor vedèa, că unde a dus politica liberală pe bietul Ma­ghiar , că ne-a pus pe Jidan după cap, că a făcut ţara pat cald pentru Jidani, din care caută vecinii noştri din Vest încep a­ ne despreţui. „Jidani maghiari, Budapesta'1, a­dice Lueger şi el are dreptate. Capitala ţărei (Ungariei) bâjbâe de mulţimea Jidanilor, băncile, banii sunt în mâna lor, parlamentul e în buzunarul Jida­nilor. Pe bărbaţii cu influinţă, ca Coloman Széli, Podmanitzky, Hegedűs şi încă un legion de alţi deputaţi liberali şi neliberali, i-au îndopat cu slănină, cu pâne unsă cu măduvă, cu oficii la bănci etc. aceștia apoi Nr. 241—1896 SOieiLE SILEI. — 31 Octomvre. Comassare. In 13 1. c. se va face de­marcarea nouălor partele pe hotarul dela Bartolomeu pănă la marginea hotarului Cristianu nou şi Ghimbav, or în 14 1. c. pe hotarul între drumul Feldioarei şi calea fânaţelor ce duce la Stupini. Respectivii proprietari sunt învitaţî ca în 13 c. să se afle la gara Bartolomeu, or în 14 c. la ca­pătul aleei de plopi din Braşovu-vachiu di­­mineţa la 6 ore. —p — Despre Sinodul archidiecesau gr. cat., convocat la Blasiu pe d­ua de 17 Noemvre, g,Alkotmân la organul partidei poporale dipe: „Sinodul este chiămat în primul rând, de-a hotărî atitudinea preoțimei greco-catolice în afacerea Congruei, fiind-că în forma în care guvernul vrea să introducă Congrua, preoțimea română greco-catolică n’o pri*­mesce, deoarece prin acesta clerul ar fi de­pendent de voinţa guvernului. Acest Sinod are mare importanţă şi pentru aceea, că Metropolitul Mihályi, abătând-se de la da­tina antecesorului său, voesce să reguleze afacerile bisericesc­ mai însemnate prin con­lucrarea clerului subaltern, pe când antece­sorul său a făcut totul numai cu ajutorul Consistoriului, convocând forte rar Sinodul. Preoţimea română greco-catolică, ba chiar şi cei de confesiunea greco-orientală, se bu­­cură nespus de convocarea Sinodului... Preo­ţimea va fi representată în număr frumos“. —o— „Liga română schimbată“. „Magyar Hírlap“ publică sub titlul acesta următorea telegramă din Bucuresti: „Liga română va fi reorganisată şi conducerea centrală va fi încredinţată bărbaţilor guvernamentali. Programul încă va fi modificat, ceea­ ce se exprimă mai ales prin aceea, că în viitor nu vor mai merge mână ’n mână cu sla­vismul“. —p — Afacerea lui Dreyfuss. Din Paris se scrie: In afacerea trădării de patrie, comisă de căpitanul Dreyfuss, care se va pertracta

Next