Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1896 (Anul 59, nr. 241-264)

1896-11-26 / nr. 260

Pag 2 relaţiunile de partid şi direcţiunea politicei generale“.* După cum anunţă foile berlineze, îm­­peratul Wilhelm a ţinut o importantă vor­bire în malegiul militar hannoveran şi s’a pronunţat în special asupra caşului Bruse-­ toils. Acest cas, crise, l’a atins forte dure­ros. împăratul admonieză mai cu seama pe oficerii mai tineri, să fie totdeauna consoli de înaltele datorii, ce li­ le impune uni­forma. Cu deosebire ar trebui să aibă îna­­intea ochilor, că uniforma nici­decum nu formează un contrast între corpul oficeresc și statul civil, și că o astfel de deosebire în nici un cas nu e permis să fie marcată prin purtarea oficerilor, spereza şi aşteptă ca corpul oficeresc, întru­cât atârnă de la el, va insui în­totdeauna, se stea în bune raporturi cu cetăţenii civili. Oprirea conferenţei din Maia. Sub acest titlu „Tribuna“ de Duminecă comunică, că în sfîrşit, după aproape şăpte luni a sosit dela ministrul de interne hotărîrea, ce a luat-o în urma recursului înaintat de d-l Dr. Raţiu în contra decisiunii vice-spanului din Sibiiu, afacerea oprirei conferenţei naţionale, ce a fost conchiemată pe ziua de 15 Mai, a. c. Eră decisiunea ministrului: Ministerul de interne r. u. Nr. 97.600 V.­b. Spectate d-le vicecomite! Hotărîrea de a fI instanţă n-rul 9200 dela 28 Maiu a. c. a spectatului domn vi­­cecomite, adusă în causa adunării româ­nesc! însdiinţate de cătră Ioan Raţiu, lo­cuitor în Sibiiu, pe 15 Maiu a. c., în sen­sul cărei hotărîri, cu aprobarea decisului de prima instanţă a primarului, ţinerea adunării nu s’a permis, suprarevisuind’o în urma recursului dat de mai sus numitul o aprob pa basa motivelor sale. Despre acesta însciinţez pe specta­­tul domn vicecomite, cu referinţă la rela­­ţiunea sa de datul 26 a lunii trecute n-rul 19,633, reeludând actele pentru ulterioră procedură. Budapesta, 13 Nov. n. 1896. Peresei, m. p. Spectatului domn Reiezenberger Gusztáv, vioeoomitele oomitatului Sibiiu în Sibiiu. Era de prezent, că ministrul Perczel nu va desavua pe faţă mă­sura luată de ministrul Perczel în ascuns, ceea ce înse trebue se sur­prindă este laconismul, prin care ministrul aprobă procederea ilegală a organelor sale subalterne. Par’ că şi ministrul ar fi un funcţionar tur­cesc ori muscălesc, cari n’au lipsă a-şî motiva paşii lor. Ar fi fost bine, credem, decă GAZETA TRANSILVANIEI. „Tribuna“ pentru mai buna price­pere a lucrului ar fi publicat tot­o­­dată şi recursul din cestiune, com­pus precât seim, de d-l I. Coroianu, cu atât mai vârtos, cu cât la tim­pul seu, când noi am cerut publi­carea, „Tribuna“ ne-a pus în vedere, că ea se va face odată cu răspun­sul ministrului. SCBRILE DILEJ. 9 — 25 Noemvre. Tabloul condamnărilor la noi. Aiia­­rul „Liga Română“ din Bucuresci publică în numărul său cel mai nou un interesant tablou cronologic despre condamnările Ro­mânilor­­,de la noi de dinoace în cei din urmă 2 ani (1895 şi 1896). Din acest ta­blou, — care arată: data condamnării, nu­mele şi profesia celor condamnaţi, termi­­nul osîndei şi motivul —■ de multe ori motive de nimic, pe basa cărora s’au dic­tat osînde grele — resaltă, că în anul 1895 au fost condamnate 64 persoane, la olaltă la o osândă de 4 ani, 9 luni, 18 cfda și la o amendă în bani de 2665 fl., or în anul 1896 au fost condamnate 128 persoane, la olaltă la o osândă de 19 ani, 16 4^® Ș* o amendă în bani de 6355 fiorini. In total în anul 1885—96 au fost condamnați: 192 persoane la 22 ani,, 10 luni, â­­file, şi 9000 fl. (—18.900 Lei) amendă în bani.­­ Cu privire la aceste date observă „Liga Ro­mână“ următoarele: „Statistica, pe care o publicăm astăzil va interesa de­sigur pe toţi amicii sinceri ai causei naţionale. Ori de câte ori Maghiarii vor căuta să seducă preasa străină susţinând cu sfruntare, că Un­garia ar fi un Stat modern, în care liber­tăţile publice ar fi asigurate, vom avea acesta statistică autentică la îndemână, şi ori şi cine scie vr’o limbă străină şi sote purta un condeiu va putea da pressei stră­ine o ilustraţie eloquentă a „libertăţilor“ din Ungaria“. Jurământul noului episcop al Lugo­jului. Astăzi, Luni, noul episcop al Lugo­­jului Dr. Demetriu Radu a depus jurămân­tul obicinuit în Viena, de­odată cu noul episcop Ivankovics János. Pentru scopul acesta a plecat la Viena şi ministrul un­­guresc de culte ,Wlassios. După depunerea jurământului, este proiectul de­ a fi primiţi în audienţă privată la monarch atât Wlas­­sics, cât şi noii episcopi. — p — Moţiunea comitatului Cianad la Bu­dapesta. Cetitorii noştri îşi vor aduce aminte de faimoasa moţiune a comitatului Cianad, care printr’o adresă ceruse dela toate comitatele, ca să înainteze dietei pe­ti­ţi­uni pentru trecerea inveţâmentului poporal în mâna statului. Acastă moţiune a şoviniş­­tilor dela Cianad a fost luată acum în dis­­cuţiune şi din partea comitetului şcolar al Budapestei. Acest comitet „nu află oportun a se ocupa cu aceasta cestiune"­ și a hotărît a recomanda se se ia adresa comitatului Cia­nad simplaminte la cunoştinţă. Va se­ua că nici marii şovinişti din Budapesta nu se încumetă a merge aşa departe, cum au mers şoviniştii, unguri de prin comitatele nemaghiare în cestiunea aceasta, runcescă decât Şaguna din Blaşiu*). Cine poate crede, că dr. Kemény István, pre­fectul sau fişpanul comitatului, de care se ţine şi Auraria şi Blaşiul, să nu scie, că scaunul Episcopului Şiaguna n’a fost în Blaşiu, ci în Sibiiu? 3) Cum se poate, ca autorul „Cărţii negre“ să cunoscă şi să ne arate numele, com­umele, locul nascerei şi etatea celor 43 victime, ce-au fost masacrate la Sângătin, care e situat 5 peste depărtare de Aiud, sau Ciumbrud, şi să nu fi putut afla, sau să nu fi voit a publica numele, etatea etc. a celor 90 de victime, despre cari afirmă, că i-ar fi legat omenii lui „Axintye“, trei cu trei şi, trăgând o funiă lungă şi grosă printre ei, i-au desculţat, şi aşa desculţi i-au pornit la Blaşiu, dar în capul Vioarei, cetindu-le un popă românesc deslegarea, i-au tocat în cap şi i-au aruncat rând pe rând în Mureş? Cum se poate acesta, pe când salinele sau ognele sunt numai o fugă bună depărtare de Aiud şi Ciumbrud ? Apoi decă Românii i-au legat, cum legă şi gendarmii de-acum pe criminali, şi au voit să-i ducă la Blaşiu, calea cea mai scurtă le era pe la Ciunga la Ognişora, şi nu pe la Uiora şi Vama seca, cu atâta încungiur. Drept să spun, despre acest desastru nu am fost auzit şi cetit pănă în „Cartea negra“ şi desfid pe autor, ori cine va fi, declarând, că e adevărată minciună boe­­réseá. Dimpotrivă, aceşti 90 de nenorociţi au fost Români judecaţi la morte de Boer Firi (Ferencz) şi Pogány Gyuri. Ei au fost trimiş noaptea din Ocne la Uiora, unde Ungurii i-au aruncat în apă. 4) Cum se poate, ca corniţele suprem al comitatului Albei inferioare să scrie: în „Buzas-Botsard“ au omorît Adamescu­ pe Dobi şi Baranyai. Cum­ că un „Buzás- Botsárd“ sau o Bucerde esistă lângă Blasiu, sciu. Pe Nicolae lui Adam, al cărui frate Vasilie Maiorescu era în 1850 c. r. func­ţionar inspector (solgăbireu) la Vingard, îl cunosc, dar acesta nu a căpătat decora­ţiune pentru­ că a omorît pe Dobi, ci pen­­tru­ că a salvat vieţa mea în 25 iulie 1849 împuşcând, cu alţi trei colegi ai lui, patru husari unguresci, cari m’ar fi putut îm­puşca, decă nu ar fi dorit să mă prindă viu, să mă potă spânzura şi tăia în patru părţi, ca să sparie cu ele pe „afurisiţii“, „mişeii“ şi „laşii de Olachi“. Cum se poate, ca Kemény István să nu fi cunoscut la Abrud pe hotelieriţa Galgotzi, la care cinând mai mulţi popi valahi cu Iancu şi Balint la o mésa, să-i pună şi scrie numele Galgotzzaka? Acastă ortografia, precum şi Draguss, în loc de Dragoş, cuvânt curat unguresc, nu arată pe un magnat ungur, crescut între Ro­mâni şi mare proprietar într’un sat româ­nesc, ci semăna a polecism şi ne arată vre-un Poleac zelos, care va fi compilat acea „Carte negra“ pentru o bună remu­­neraţiune, în limba germană, cum ne spune Hentaler, că e scrisă. (Va urma.) *) „Hogy az oláhoknak, Saguna Balázsfalvi püspökön kívül, sem a megye, se a gubernium, ne parantsalhasson“ (Nr. 121, pag. 13 din „Magyar­ország“)­ —p — Un organ pedagogic românesc, Şoim, că Sinodul archi-diecesan din Sibiiu atât în sesiunea din anul trecut, cât şi în se­siunea din anul acesta, s’a ocupat de Ges­tiunea înfiinţărei unui organ pedagogic. „Telegraful Român“ anunţă acum, că acest organ va şi apare cu începutul cailei de prima Ianuarie 1897. Noua foiă pedagogică va apăre ca adaus la „Telegraful Român“ de 2­ ori pe lună în mărime de câte-o colă 8° mare şi va fi redactată de profesorii seminariului archidiecesau din Sibiiu. In chipul acesta, 4'°® «Tel. Rom.“ e asigu­rată esietenţa fotei; redacţiunea e compusă din bărbaţii cei mai competenţi şi astfel îngrijirea bisaricei a delăturat un’ne-ajuns, a umplut prin foia pedagogică un gol, care de mult s’a simţit. — Amănunte asupra noului ziar atât de dorit la noi, ca şi în Bucovina şi alte părţi, vom aduce după ce vom primi numărul de probă. — o— —o— La vi­zita împăratului în România, „Wiener Zeitung“, monitorul oficial al gu­vernului austriac publică în 9 numere con­­secutive pe larg şi pănă în cele mai mici detalii primirea ce s’a făcut împăratului Francisc Iosif în România. Autorul Dr. Zweifel face adese­ori reflecţiuni foarte mă­­gulitoare despre România şi poporul român. Sporirea Nazarenenilor. In jurul ora­şului Hódmezővásárhely secta nazarenéna pe­­41 ce merge se sporesce. Săptămâna trecută şi-au anunţat la oficiul orăşenesc de acolo 141 persons trecerea lor la naza­­renism­, ci mai de curând alţi 64. —­o— La universitatea din Toulouse se fac în anul acesta cursuri despre istoria Ro­mânilor şi în special despre situaţia Romă­­nilor de sub stăpânirea Maghiarilor. Şi la şcola de studii superiore „Ecole des hautes études“ se face un purs forte frecventat asupra istoriei române. Generalul Baratieri, comandantul tru­pelor italiane din răsboiul african, a scris o carte forte interesantă despre răsboiul Italienilor în Africa. Cartea va eși de sub tipar la începutul lunei lui ianuarie. In partea aceasta generalul Baratieri comunică mai multe experienţe proprii şi episode din răsboiul african. Cartea promite a fi forte interesantă. Facultăţile de litere şi filosofie în România. „Liga Română“ primesce urmă­­toarele inform­aţi­uni eşapte, cu privire la unificarea regulamentului facultăţilor de litere şi filosofie. Inovaţiunile principale introduse în noul regulament sunt urmă­ Nr. 260—1896. terele: vor fi patru licenţe în filosofiă şi litere, licenţa în filologia clasică, licenţa în filologia modernă, licenţa în filosofiă şi licenţa în istorie. La fie­care din aceste patru li­cenţe sunt obiecte principale obligatorii şi obiecte secundare neobligatorii. Astfel se dă studenţilor facultăţii de litere posibilita­tea de a se specializa după bunul lor plac şi de a-şi alege studiile de predilecţie. Se mai întroduce doctoratul în filosofie şi litere cam în felul cum să dă acest titlu în Ger­mania. Se introduc seminariile universitare, sa regulamenteze pestia echivalenţii di­plomelor străine cu cele din ţară, şi să iau măsuri pentru asigurarea frequentării cur­surilor şi severitatea examenelor de licenţă. Regulamentul este astfel un nou pas spre progres, şi este datorit mai ales profeso­rilor ce şi-au făcut studiile lor în Ger­mania. Imprmentarea unei femei nazare­­nene. Foile unguresci aduc spirea, că în Lugoşin a murit 49ele aceste o femeie de origine română, care cu puţin mai înainte de moartea sa trecu la nazarenism. Deoare­­ce secta aceasta religionară încă nu e re­­ceptă între celelalte secte, autoritatea pu­blică a decis, ca femeia să se îmormânteze în cimiterul român gr. or. din Lugoşin. Când conductul ajunse la cimiter, uşa ci­­miterului era încuiată, or păzitorul de acolo le spuse oamenilor, că autorităţile biseri­cesc! nu permit îmormântarea femeei na­­zarenene în cimiter. Omenii, cari petreceau mortul la gropă s’au opus păzitorului şi au început a face gălăgiă. Lucrul era p'aci să degenereze într’un scandal formal, daca nu intre­venia poliția și astfel cu puterea fu îngropată femeia în cimiterul gr. ov. Ca să nu se mai ivască vr’un scandal mor­mântul femeii este păzit de gendarmi. — Spirea aceasta o dăm după „Alkotmány“ cu iotă reserva. —o — Elvira și Folchi spre America, pia­­rul „Piccolo“ într’o telegramă datată din Roma aduce spirea sensaţională, că Elvira şi Folchi se gătesc de drum spre America. Pictorul Folchi face cunoscută unui amic al său într’o epistolă interesanta lui hotă­­rîre şi clipe, că în lumea nouă va începe o viaţă cu totul nouă dimpreună cu Elvira, şi încă ce e mai mult, îşi vor schimba şi numele. Despre părechia fugară atâtea solri sensaţionale s’au lăţit, încât omul nu mai scie, oare să le preda. Călătoria regelui Serbiei. După cum se telegrafeaza din Roma, regele Serbiei a plecat în 5­­. o. din Roma la Florenţa. Regele Italiei Umberto l’a petrecut pănă la gară. Ghiaţa de pe Dunăre. O telegramă din Mohacia anunţă, că în 4­­. o. pe neaş­teptate a pornit ghiaţa pe Dunăre, ceea ce a adus în mare pericol pe morile şi vasele de pe Dunăre. Şase-zeci de vase, opt vapore şi ca la vre-o douăzeci de mori pe apă numai cu multă greutate le-au putut scăpa dinaintea sloilor de ghiaţă. Mai multe mori şi vase au fost binişor turtite de ghiaţă. —­o — Bucuria fumătorilor. In anul viitor se va pune în comerciu, o nouă specie de ţigării acesta se numesc: „Virginia de Brasilia“. Bucata va costa 4 or. Ţigările „Virginia“ de pănă acum vor rămâne în comerciu şi mai departe. —o— Falsificatori de bani. In Paris 4ilel® aceste a fost descoperită o cotă întregă de falsificători de bani. Pănă acum au fost deţinuţi vre­o 150 de inşi. Renumita socie­tate fabrica numai bani de aur. Aceşti fal­sificatori scobeau monetele­­de aur de câte 10—20 franci şi le umpleau cu plumb, apoi ei astupau apertura cu aur, aşa că în par­tea exterioră nu se putea observa nici o falsificare. Societatea aceasta a pus în cir­­culaţie o mulţime de monete de aceste „umplute“. —p— Emigrarea Armenilor în Bulgaria. Din Sofia se telegrafiza, pă emigrarea AI-

Next