Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1899 (Anul 62, nr. 1-23)

1899-01-15 / nr. 10

Pagina 2, foarte uşor se poate ivi peste noapte un bu­cluc, care din nou se zadarniceasce dorinţa de compromisuri în dreapta şi în stânga. Congres regnicolar în causa li­­turgiei maghiare. „Magyarorszag“ spune, că mişcarea în sânul aşa botezaţilor „Unguri gr. cat.“ ia proporţiuni considerabile şi că apelul, ce în direcţiunea acesta l’a îndreptat protopopul „gr. cat.“ Emil Melles din Bo­drogköz află răsunet în cercuri tot mai largi. Aşa un număr considerabil de „Unguri gr. cat.“ din diecesele de Muncaciu, Eperjes, Oradea-mare şi Gherla (? ?), s’au alăturat la mişcare. Mult a contribuit la acesta — dice­ndiarul maghiar — cea mai nouă ac­ţiune a comitetului regnicolar, care a tras în cercul acestei mişcări o parte însemnată a „inteligenţei gr. cat. maghiare“ din pro­vincie. Resultatul este, că în toate părţile s’a primit, cu însufleţire ideia peregrinaju­lui la Roma, care precum seim, are de scop a stoarce dela Papa ritual maghiar şi învoirea de a­ se constitui o „biserică gr. cat. maghiară“ deosebită. Dat fiind­că toţi nu pot merge la Roma — încheie numita fete — s’a născocit planul, ca înainta de a­ se face peregrinajul, „inteligenţa gr. cat. maghiară să ţină un Congres regnicolar, care să dea peregrinilor un act de cre­­denţional“. Desarmarea. (A doua notă a lui I­urawiev). Seim, că ministrul de externe rusesc contele Murawiev, a adresat tuturor representanţilor puterilor pe lângă curtea din Petersburg o nouă notă relativă la programul conferen­ţei de desarmare. Eră, în reasumat, acesta notă, care portă data de 30 Decemvre 1898. Când Majestatea Sa m’a încredinţat în luna August, să propun guvernelor re­­presentate în Petersburg întrunirea unei conferenţa, chiămată a sonda mijloacele cele mai influente, care să garanteze tuturor poporelor binefacerile unei păci statornice și să pună limite desvoltării tot mai mari a înarmărilor de attî, s’a părut, că nimic nu va împiedeca esecutarea mai curând ori mai târ­ziu a acestui plan uman. Primirea prevenitoare de care s’a împărtăşit aproape la toate puterile acest pas al guvernului im­perial, n’a putut decât să justifice concep­­ţiunea acesta. Guvernul imperial apreciând declaraţiunile de aprobare ce i­ s’au comu­nicat din partea celor mai multe guverne, cu viie mulțumire a văt­ut manifestațiunile aprobătore adresate lui din toate clasele so­cietății şi din toate unghiurile pământului. In mânia curentului puternic, ce s’a valo­rat în favorul ideii păcii generale, orison­­tul politic s’a schimbat esențial în timpul din urmă. Mai multe puteri s’au apucat de nouă înarmări şi se insuesc a şi întări tot mai mult forţele armate. Cu considerare deci la acesta situaţiune nesigură, ne-am fi pu­tut simţi îndemnaţi a pune întrebarea, că afla-vor puterile cu scop în acest moment, de­ a desbate pe cale internaţională ideile cuprinse în nota din 12 Septemvre. Insă în speranţa, că elementele tulburărilor, ce mişcă cercurile politice, nu peste mult vor fi înlocuite cu porniri mai favorabile faţă de succesul conferenţei propuse, Guvernul imperial este deci de păre­rea, că ar fi posibil acum un schimb de idei prealabil între puteri, cu scopul: a) de a­ se afla neamânat acele mijloace, cari ar pune limite desvoltării tot mai mari a în­armărilor pe uscat și mare, care este o cestiune, a cărei resolvare devine tot mai urgentă din punct de vedere a extinderei mai nouă a armărilor; b) să se pregătescă modalităţile pentru a­ se desbate, în ce chip ar fi posibil a­ se preveni conflictele cu arma, prin mijloace pacinice de care poate dispune diplomaţia internaţională, dacă pu­terile află potrivit momentul de faţă pen­tru întrunirea conferenţei. Negreşit ar fi de folos, dacă între gu­verne s’ar stabili o înţelegere prealabilă privitor la programul acestor lucrări. Obiectele, ce ar fi să se pună în des­­batere în sînul conferenţei internaţionale, se pot cuprinde, în liniamente generale, în următorele : 1. O învoială, care să enunţe, că în decursul unei anumite perioade nu se pot mări forţele armate şi navale, precum şi budgetele de răsboiit în starea lor actuală; studiarea căilor, pe cari s’ar putea ajunge în viitor la reducerea efectivului acestor forţe şi a budgetelor amintite. 2. Să se interzică la armată şi ma­rină întrebuinţarea pe mai departe a car­tușelor și ghiulelelor esplosive de la puscile și tunurile folosite aciî. 8. Se se interflică folosirea în cas de resboiu a materiilor groznice explosive deja esistente în resboaiele de pe uscat, și arun­carea explosivelor din baloan­e, sau în alt chip. 4. Se se interifică folosirea torpilori­lor submarini și a cufundătorilor în résboa­iele navale, ori folosirea altor mijloace ex­plosive, și să se enunțe obligamentul, că pe viitor nu se vor mai construi vase des­­tructoare. 5. Aplicarea disposițiunilor convenției din Geneva dela 1864 în résboaiele navale, pe basa articulului suplementar din 1868. 6. Se se enunţe, că în decursul lupte­lor navale şi după sfârşitul lor, corăbiile şi caicele ocupate cu mântuirea naufragiaţi­lor, sunt neutre. 7. Se se revizuescă declaraţiunea ope­rată, şi pănă acum neaprobată, în cestiunea legilor şi usurilor bellice, care s’a făcut în conferenţa dela 1874 din Bruxella; primi­rea în principiu a întrebuinţării bunelor servicii cu scop de interveţiune, precum şi primirea arbitriului ales facultativ în ca­şuri acomodate spre acesta şi cu scop de a­ se împiedeca conflictele dintre națiuni cu arma. Firesc­, toate acele cestiuni, cari se refer la raporturile politice ale statelor şi la starea de fapt statorită în convențiuni, precum şi în general toate acele întrebări, cari nu aparțin nemijlocit cadrului din pro­gramul primit de cabinete, vor fi eschise de la desbaterile conferenței. Când vă rog, să vă câștigați asupra acestor întrebări îndrumările guvernelor d-voastre. Vă rog tot­odată să aduceți la cunoscința lor, că suveranul meu, Maj. Sa­larul rusesc, ar afla de profitabil în inte­resul marei cause, ce o portă adânc la inimă, deci conferența nu s’ar întruni în capitala vr’unei puteri mari, unde se întâl­nesc multe interese politice, cari poate ar influința asupra mersului lucrării, ce inte­­resâză de­opotrivă pe toate popoarele pâ­mântului. Nota aceasta, pe cum am arătat, portă data de 30 Decem­vre 1898. Din ea apare, că guvernul rusesc n’a avut intențiunea să statoreasca un program definitiv de lucrare a con­­ferenței, ci a ținut de­ocamdată să lanseze numai anumite întrebări, carî ar putea fi luate în seama la stabili­rea definitivă a programului lu­crărilor. Un memorand al Sârbilor. Am fost anunțat la timpul său, că comunitatea sârbescă gr. or. din Neoplanta a decis una­nim, ca pentru convocarea din nou a Con­gresului național bisericesc sârbesc din Car­­lovăț să adreseze coronei un memorand, în care se înșire toate vătămările, ce s’au făcut autonomiei bisericesci şi şcolastice. Spre scopul acesta a provocat pe toate comuni­tăţile bisericesci sârbesc! din Ungaria şi Croaţia, să adereze la acest pas. Memo­randul a fost subscris până acum de 102 comune bisericesci. Cu cestiunea aceasta s’a ocupat şi comunitatea sârbescă din Pesta, ai cărei membri au primit să subscrie Me­morandul, însă a decis, să adreseze monar­­chului o petiție deosebită. 23), sentimentul naturii (pag. 23—24), sen­timentul patriotic (pag. 24) şi sentimentul religios (pag. 26). înainte de toate trebue să spun, că caracterul acestor sentimente, așa precum ni-l dă d-l Nagy, este palid, superficial și lipsit de un studiu mai aprofundat, nu se estinde nici pe departe la toate poesiile, din cari ni-ar putea da în adevăr niste tră­sături mai pustice despre lira lui Bolinti­­neanu, care atât de frumosă și pătrundă­­toare este.­­Bolintineanu a scris mai multe poesii, în cari se ocupă cu moartea, sau cu morţii. El nu se teme de morte, ba în unele ca­şuri cochetează cu ea şi o doresce. Lui îi place moartea, căci e justă, şi măsură după dreptate la avuţi şi la săraci, la puternici şi la slabi. Moartea e cu mult mai justă, decât omul muritor. Ferice de acela, care moare cu fruntea încoronată de onestitate şi virtute (pg. 17). Poetul se plânge contra sorţii crudele, care a dat omului mai multă durere, decât bucurie. Se plânge chiar şi contra speranţelor, căci sortea nu e mai bună pentru aceea, că mai ’nainte de a muri ne legănă în visuri suf­erătoare. Mor­tea omului e, să se nască numai, ca să moră. Toți readuc acele suferințe. După rău vine numai rău. Singură moartea e aceea, care pune capăt durerilor îndelungate (pg. 18). Toate aceste d-l Nagy le probază cu poesiile: Moartea, Morţii, Nu mai voia con­­solaţiune, La o umbră, Viziunile şi Deşertul. Sentimentul amorului d-1 Nagy îl ca­­racterisază încă şi mai lânced, deşi acest sentiment a dat nascere la producţiuni de tot frumoase şi încântătore în lirica lui Bo­lintineanu. Când d-l Nagy spune, că poe­tul se însufleţesce acuşi pentru un braţ seu pentru un piept alb, ca crinul, acuşi pen­tru o guriţă fragedă şi pentru câte-o să­rutare; că une­ori se ocupă numai cu pre­­sentul, ol de viitor nici că-i pasă; că to­­pindu-se după iubita mortă, doresce, ca se miră şi el cât mai iute, ca în ceriu să se potă împreuna arăşi cu ea ; că poetul în mai multe poesii a esprimat ideia fun­damentală, că cine n’a iubit, nici nu a trăit, crede, că l’a caracterisat pe Bolintineanu şi i-a espus concepţiunile despre amor; când se provocă la două poesii, la Scopul omului şi 0 patimă şi pe una a treia. Amo­rţii o arată în traducere, şi amintesce nu­mai în general poesiile scrise cătră Ag­­nesa, Tilia şi cătră alte figuri femeiesci, — crede, că espunerea sa este completă şi proptită; în fine, când d-l Nagy pune în faţa lui Bolintineanu concepţiile lui Emi­­nescu şi De Vigny despre amor, scurt şi confus, şi poesia Ce e amorul de Petőfi, — crede, că-i îndreptăţit a­dice despre Bolin­tineanu, că el n’a simţit amorul, că ceea ce el spune, este numai repeţirea celor crise de alţii cu sentimente, numai un reflecs, reflecsul altora şi nu al inimei sale (pg. 23). In adevăr, nu înţeleg superficialitatea, cu care a tractat acest sentiment în Bo­lintineanu, căci cum poate da cine­va des­pre un sentiment un tablou general numai din câte­va poesii, şi şi acele atinse numai ca în trecut. Nu înţeleg, cum d-l Nagy vede mai multă frumseţă în amorul lui De Vigny, decât în al lui Bolintineanu. De Vigny crice în Colorido: „Mai tare-ţi iubesc amorul, decât viaţa“, er Bolintineanu în Scopul omu­lui: „Fiinţa vieţii este amorul“. Ce e amo­rul lui De Vigny fără viaţă? Nimic! Dar amorul lui Bolintineanu, ca ţinta vieţii, este amorul cel adevărat! Nu înţeleg, cum d-l Nagy compară pe Bolintineanu cu Eminescu şi Petőfi. Totă lumea, care are cunoscinţe de litera­tura română şi maghiară, scie, că Emi­nescu şi Petőfi sunt per escelenţiam poeţii amorului, cari ambii au iubit — deci mi-i iertat să afit aşa — Pe atâtea, pe câte au vădut, şi prin urmare şi despre amor alte sentimente şi concepte au avut, au simţit şi scris mai înfocat, căci ei au trăit, sim­ţit şi scris aproape numai pentru amor, dar Bolintineanu aicea e acasă şi nu în premu­­rirea amorului, de care nici­odată nu l’a legat aşa mult viaţa. (Va urma). Prof. Ioan Raţiu. GAZETA TRANSILVANIEI. SCHU­LE DI LEL 14 (26) Ianuarie. In onoarea Italiei. Studenţimea uni­versitară din Iaşi a luat laudabila iniţia­tivă de­ a organiza o frumosă serbare în onoarea Italiei. Acesta, ca o contra-manifes­­tare de dragostea şi simpatie, cu care au fost primiţi studenţii români la congresul internaţional din Turin. Serbarea se va da în sera de 11 ianuarie la Teatrul Naţional din Iaşi, cu concursul societăţei dramatice, a d-lor Muzicescu, inginerul Petrazzoli, studentul Stupcanu din Iaşi, şi a talenta­ţilor artişti din Bucuresci d-nele Mezzeti, Caseli, a d-sorei Ortanţa Mihăilescu, şi a d-lor Pati, Băjenaru şi Deleanu. D. Octa­­vian Velciu, preşedintele Asociaţiei studen­ţilor universitari ieşeni, a şi venit în Bu­curesci, pentru a interveni pe lângă emi­nenţii artişti români, şi alaltă­ erî s’a dus la le­gaţia Italiei, ca să facă cuvenita invitaţie. La acestă serbare, spune „Drapelul“, vor fi invitate autorităţile, colonia italiană din Iaşi şi cea din Bucuresci, care va fi repre­­sentată printr’o numero­să delegaţiune, re­­presentanţii presei, studenţi, etc. După cum se vede, serbarea în onoarea Italiei va ave un succes dintre cele mai strălucite. Pe lângă consulul din Iaşi, se spune, că va asista la aceasta serbare şi ministrul pleni­potenţiar al Italiei. Regele României Carol — după cum se anunţă din Constantinopol — va visita înainte de sărbătorile Pascilor pe principele bulgar în Sofia şi pe regele sâr­besc în Belgrad. Principele Nichita în Constanti­nopol. Tot din Constantinopol se anunţă, că principele Nichita din Muntenegru va face cât de curând o visită Sultanului la Constantinopol, unde va petrece mai multe chile. Din Constantinopol principele va merge la Sofia, ca să reîntorcă principelui Ferdinand visita, ce i-o făcuse acesta în Cetinj­e. Corone eterne. Din incidentul prea timpuriului deces al Domnului Emilian Popovici, inginer şef de secţie la căile fe­rate române, răposat în Bucuresci, familia Bucur Popovici din Haţeg depune în amin­tirea iubitului lor fiiu şi frate 10 fl. drept coronă eternă, la fundaţiunea iubiţilor ră­posaţi întru ajutorarea şcolarilor români săraci. — Suma de sus se chiteza şi să adaugă la numita fundaţiune. —Braşov, 14 (26) Ianuarie 1899. Comitetul parochial român gr. or. din Cetatea­ Brașovului. Liceele în România. Conform nouei legi a învățământului secundar, ce se pune în aplicare la 1 Septemvre 1899, toate gim­­nasiile clasice, reale și cursurile inferiore de licee vor avea programă uniformă, or cursurile superioare de la licee se trifurcă în curs clasic, curs real şi curs modern. Vor ave curs clasic şi modern liceele Sf. Sava şi Lazăr din Bucuresci, liceul C. I. Maxim (actualul liceu clasic) din Brăila, liceul „Unirea“ din Focşani şi liceul Naţional din Iaşi. Vor avea curs real şi modern li­ceele Mateiu Basarab şi Mihai­ Viteazu din Bucuresci, liceul „N. Bălcescu“ (actua­lul liceu real) din Brăila şi liceul internat din Iaşi. Vor avea toate trei cursurile reale, modern şi clasic liceele „Sf. Petru şi Paul“ din Ploeşti şi liceul „Carol I“ din Craiova. Vor ave numai curs modern liceele din Bârlad, Botoşani, Buzău, Bacău, Galaţi, Piteşti, Piatra-Neamţu, T.­Severin şi Tulcea. Societatea geografică română a pus sub tipar o lucrare a d-lui general C. I. Brătianu, sub-şeful statului-major general şi director al institutului geografic al armatei române. Acâstă lucrare, care a fost presin­­tată și M. S. Regelui, președintele de o­­noare al Societății, se ocupă despre modul cum s’ar putea întocmi Cadastrul României. Ea este dor de un interes general pen­ Nr. 10.—1899.

Next