Gazeta Transilvaniei, iulie 1899 (Anul 62, nr. 142-167)

1899-07-22 / nr. 159

Pagina. 2 nu !“, care la insistenţa sgomotoasa a pu­­bicului a trebuit repetată. După concert s’a dat piesa plină de haz „idil la ţară'*', una dintre escelentele lo­­calisări ale d-nei Maria Baiulescu, apărută în biblioteca teatrală a societăţii pentru fond de teatru român. Spuse, D-le Redactor, că nu mai ies din superlative, dar acest cel mai înalt grad al formaţiunii comparative al adjectivelor îmi este pas de pas indis­pensabil, când descriu prestaţiunile bra­vilor noştri Sălişteni. Representaţia aceasta de diletanţi a fost una dintre cele mai succese din câte am vezut. Escelenta pasă de humor plină a d-lui N. Roman (Berbec), rutina, talentul şi siguranţa de păşire a D nei Aurelia Popp (Sm­aranda), uşurătatea de joc şi dicţiunea clară a d-lui Dumitru Borcea (Costică Roşian) şi a d-sorei Alec­­sandrina Aitean (Tinea), precum şi jocul şi reproducţiunea inteligentă şi bine simţită a celorlalţi diletanţi, Iuliu Crişan, Alec­­sandru Palageş şi d-ra Letiţia Calefariu — au creat un splendid ensemblu, care a produs o ilaritate sgomotoasa în decursul întregei representaţiuni. Aplause furtunoase şi urări sgomotoase au fost răsplata, cu care publicul din sală a remunerat pe bravii diletanți. * După representația teatrală s’a eva­cuat sala de tot mobiliarul de prisos, pen­­tru­ ca să se facă loc pentru tinerimea dor­nică de dans, care aștepta cu nerăbdare să începă musica și să se porneasca jocul. Și s’a început jocul cu o horă, dér ce horă! Era o horă mare și mândră, cum numai la Sălişte o poți vedea ! La cadril au dansat... nu stiu câte părechi... era imposibil să le numeri, dar vă pot spune, că au fost foarte­­foarte multe și nespus de animate. Z­eul Hymen plana de-asupra fericitelor cete ! Numele drăgălaşelor participante nu le pot înşira, căci îmi lipsesce o listă com­pletă a lor. Dacă îmi va succede a căpăta o listă cât de cât completă, îndeosebi a ospeţilor esterni, o să vi-o pun la dispo­­siţiă pentru numărul proxim. Şi s’a făcut sără, şi s’a făcut nópte şi s’a făcut diminaţă pe la 4 ore, şi cu asta s a sfârşit do.ua intâiu. gil. Serbarea Petőfi în Sighişora. Airarele unguresci sunt pline de ra­­poarte lungi asupra serbărilor de Duminecă din Sighişora, serbări arangiate de Ma­ghiari în amintirea poetului Petőfi, care înainte cu cinci-fieci de ani a căd­ut în lupta memorabilă, întâmplată pe câmpia numită pe unguresce „Feheregyhaz“. Spicuim din rapoartele lor următorele: Din toate părţile Ardealului şi din Ungaria, Maghiarii au alergat să serbeze memoria poetului lor. Şapte trenuri extra au sosit Duminecă în Sighişora. Din Buda­pesta deputaţiunile au sosit cu două tre­nuri ; un tren a dus pe ospeţii din Clusifi, or mulţimea de Secui sosi încărcată pe patru trenuri. Guvernul a fost representat prin secretarul de la ministeriul de culte Zsilinszki; representate au fost camera mag­naţilor şi camera deputaţilor, numărose comitate, oraşe, societăţi şi corporaţiuni maghiare, ziarele unguresci asigură, că au fost de faţă la serbare peste 5000 de oameni; credem însă, că acestă cifră este exagerată. Printre deputaţiuni manifestanţii un­guri au putut să salute „cu bucurie“ şi o deputaţiune a Saşilor din Braşov şi pe mai mulţi ţărani saşi din ţara Bârsei îmbrăcaţi în costum naţional săsesc. Conducătorii Sa­şilor însă n’au participat la serbare. Saşii au fost pretutindeni primiţi cu strigări de „elten“ şi Secuii era pe aci să-i îmbră­ţişeze de bucuriă. Românii n’au participat nici unul. Fap­tul, că vestitul „fecior al popii din Voila“, deputatul N. Şterban, a ţinut să apară şi el şi să se facă „interesant“ prin „cabrioleta“ lui trasă de cinci cai mânaţi de el, el în­dărăt ocupând loc vistttul său îmbrăcat în costum unguresc, — nu valoreză nimic. La 10 ore a. m. mulţimea a plecat cu alaia şi cu sgomot pe câmpia „Feher­egyhaz*, unde înainte cu 50 de ani s’a dat lupta crâncenă între Ruşi şi ostea lui Bem, în care se afla şi „Petö”. Incidental amin­tim, că în lupta aceasta a cărtat şi generalul rus Skariatin lovit de un glonţ de tun. Generalului i­ s’a ridicat aici un monument. Tot pe acestă câmpiă se înalţă monumen­tul ridicat în amintirea honvefiilor cu finţi. In jurul acestui monument, în faţa căruia era ridicată o tribună, s’a postat mul­ţimea manifestanţilor. Festivitatea s’a introdus printr’o cân­tare. A urmat îndată un discurs înflăcărat ,inut de Bartók, Lajos, preşedintele „Socie­tăţii Petőfi“ din Budapesta. Oratorul apre­cia meritele lui Petőfi, ca poet şi ca lup­tător pentru idealul său, „libertatea“, nu­­mindu-l de repeţite ori „semifieu“. Intre altele clise: „El (Petőfi) a venit să moră aici, numai pentru­ ca cenuşa lui să facă a fi maghiar pământul acesta. Figura lui de bronz stă împlântată, ca un pumnal în mijlocul urîtelor certe de naţionalitate, însă buzele sale vestesc în acelaşi timp tuturor frăţietatea şi libertatea“. Teatralistul din Clusifi Kovács Gyula recită apoi „Apoteasa“ lui Jókai, dar s’a avântat aşa de tare, încât la fine artistul­­actor că fiu ameţit. Se c­ice, că ar fi fost atins, bietul, de insolaţiă. De­odată s’aud strigări furtunoase de „éljen“ din partea Secuilor. Pe tribună apăru faimosul Nicolau Bartha, ca să cu­vânteze — cum a fu­s — de­asupra osămin­­telor „sfântului mormânt“. Şi a cuvântat cu patos. „Pe câmpia aceasta a căd­ut înainte cu 50 de ani Petőfi. Glonţele cădeau ca ploaia; tunurile urlau, ca tunetul cerului; potcoavele cailor isbiau frunţile vitejilor morţi; baioneta strălucea, sabia făcea să ţîşnască sângele, şi peste acest aspect mon­­truos se lăsa, ca un văl, zăbranicul de jale al înfrântei speranţe a libertăţii poporului“. Spune, că n’au mers la Sighişora, ca să plângă martea lui Petőfi, ci să umple ure­chile lumii mari cu strigătul despre „gloria maghiară“ şi să mulţămescă prevedinţei, că li-a dat pe Petőfi. Răpit de momentul acesta, oratorul se îndreptă spre Saşi fii­­când: „Vă salut, amicilor Saşi! Popor cult fiind, vă închinaţi înaintea memoriei mă­rului poet. Fiţi salutaţi şi voi, amicilor Sârbi, cari pe firmamentul maghiarismului ați țintuit doi aștri: Damjanics și Petőfi (Se scie, că Petőfi n’a fost din nascere Ma­ghiar. Tatăl său fă Sârb, mamă-sa Slovacă, — el din acest amestec de sânge sârbesc și slovăcesc, a eșit Maghiarul Petőfi. — Red.) Der frații noștri români unde sunt? Atât de curând să-şi fi uitat ei, că flacăra lui a ajutat să se topască cătuşa iobăgiei de pe mânile lor? Decarea unui popor liber este gratitudinea. Unde sunt?“ Bartha le vorbi apoi Săcuilor şi încheiă mulţămind preve­dinţei, că a dat Maghiarilor pe Petöfi. După recitarea unei poesii, a vorbit vicepreşedintele camerei deputaţilor, Bela Tallian, care într’un discurs emfatic făcu politică de rassă. „Dacă un Zrinyi Croatul, un Frangepan Slavul, un Dugovics Sârbul şi, între alţii, un Petőfi, născut Petrovici, au justificat prin fapte, că poţi să te naşti Maghiar din sânge mestecat, ba poţi şi trebue să fi Maghiar şi cu limbă străină, deci odată beneficiezi de rudele patriei, de legile ei, de scutul, sprijinul şi apărarea ei, atunci în direcţia aceasta numai unui principiu îi este permis a­ se validita aici: fie­care locuitor al patriei, aparţină el ori­cărei rasse, sau naţionalităţi, trebue să-şi afle mândria şi datoria în aceea, că şi el e fiiul acestei patrii“... Pune ca mo­del pe Petőfi tuturor naţionalităţilor şi fiice, că acestea „numai aşa vor fi fericite“, dacă vor profesa „dogma, credinţa şi con­vingerea“ lui, şi atunci vor fi „ fraţi cu noi” (cu Maghiarii). Secretarul de stat Zsilinszki vorbi în numele guvernului şi a Academiei de şti­­inţă maghiară. După acesta manifestanţii s’au reîn­tors în oraş, unde au încununat statua lui Petőfi. La amiafil s’a dat un banchet de 200 tacâmuri. Aici încă s’au ţinut discursuri. Contele Karolyi Pista toasta pentru Săcui. Citând cuvintele dintr’o poesie a lui Pe­tőfi: „Deca pământul e pălăria lui Dum­­nefieu, patria noastra e buchet pe ea“, con­tele în ton ameninţător se espectora ast­fel : „Nimenui nu-i este permis a lua frunfiă sau flore din acest buchet, fără a fi trădă­tor“. Ugran răspunfiend clise: „Da, cine se atinge de buchetul pălăriei lui Domnefieu, acela e trădător, și primul fulger, ce l’ar isbi, ar veni dela Săcui, al doilea de peste piatra Craiului, al treilea din cer, dela spi­ritul glorioşilor eroi“. — Au mai vorbit contele Eug. Zichy, făcând alusiuni la Saşi, despre care învăţatul german Virchow ar fi fu­s, că „trebue să mărgă umăr la umăr cu Maghiarii“. Primarul Sighişorei Wal­­braun răspunfiând clise, că au venit şi Saşii sighişoreni să participe la sărbătorirea poe­tului, deoare­ce şi ei sunt fiii patriei, iubesc şi ei patria. — închină deci pentru patriă. Cu banchetul s’au sfîrşit serbările şi deja în acea fii sora cei mai mulţi au ple­cat din Sighişora. .Revistă externă. Flascul conferenţei de pace. Seim, că conferenţa de pace s’a închis Sâmbăta trecută. Nu se cunosce încă pănă acum în totalitatea sa resultatul consfătuirilor şi desbaterilor din cele două luni şi jumătate, cât a durat conferenţa, dar din cele­ ce s’au publicat pănă afiî, reiese neîndoios, că ea a suferit un fiasco, la care nu se aşteptau, poate, nicî cei mai pessimişti politiciani şi diplomaţi. „Agenţia Reuter“ surprinde acum lumea cu o nouă descoperire. Anume: Germania, Austro-Ungaria, China, Anglia, Italia, Japonia, Luxenburgul, Elveţia şi Serbia n’au semnat nicî convenţiunile, nici declara­­ţiunile. Turcia n’a semnat convenţiunile. Statele­ T­nite şi România, n’au semnat con­venţiunile, decât sub reservă, apoi State­­­Unite n’au semnat decât declaraţia privitoare la balene. Procesul verbal a fost subscris prin urmare numai de Rusia, Francia, Dania, Spania, Portugalia, Suedia şi Norvegia și Grecia. Majoritatea puterilor n’a primit așa dar nici ceea­ ce se credea, că poate constitui oare-care succes al conferenței. In chipul acesta conferența nu poate ave va­­loare practică. Ea nu numai că n’a promo­vat marea ideiă a desarmării, dar n’a ajuns nici măcar la atât, ca prin decretarea tri­bunalelor de arbitrii, să micşoreze numărul conflictelor internaţionale. Resboiele vor fi purtate şi pe viitor cu aceleaşi arme teri­bile, ca şi pănă acum, şi dăcă America în Filippine, ori Anglia în Transvaal va ave lipsă de puşca cu glonţele numite dum­dum, ele pot să le folosecă neînpedecat, de­giaba vor protesta în contra celelalte na­ţiuni, în numele umanismului. Alianţa chinesă-japonesă, piarele englesesci vestesc, că între China şi Ja­ponia este pe cale a­ se încheia o alianţă. Un admirat şi patru o­ficeri japonesi se află în Peking la ministrul plenipotenţiar al Japoniei, şi la Taku se află o mică esca­dră japonesă, în frunte cu prinţul Kamura, despre care se fu­ce, că va merge la Pe­king, ca să fie de faţă cu ocazia negocie­­rilor începute pentru încheiarea unui tra­tat chineso-japones. E vorba, ca China să dea Japoniei un control financiar în schim­bul reorganisării armatei şi marinei Chi­nese de cătră oficeri japonesi. Se mai vor­­besce, că împărătesc, văduvă a Chinei e pe partea unei astfel de alianţe, care ar da Chinei mijlocul de a resista agresiunilor din afară. Unii dintre înalţii funcţionari chinesi să tem însă, că un astfel de tratat de alianţă ar deştepta bănueli la celelalte puteri, şi se mai temă, că din bănuelile acestea se vor nasce complicaţiuni grave. GAZETA TRANSILVANIEI. SCHULE DI LEL. — 21 Iulie v. Confiscarea „Patriei“. Numărul de Duminecă 18 (30) Iulie al „Patriei“ din Cernăuţi a fost din nou confiscat. Censura a eliminat cu totul urmatoarea notiţă : „Ispră­vile d-lui Pantchoulidzew. Prin indiscreţiu­­nea unui funcţionar de la consulatul impe­rial rusesc, am ajuns la cunoscinţa urmă­ Nr. 159.—1899. torului fapt: Supărat, că „Patria“ a demas­cat amestecul neadmisibil al d-lui consul imp. rusesc Pantchoulidzew în afacerile austriaca și în deosebi bucovinene, s’a pre­­sentat acesta la baronul Bourguignon, ce­rând regulamentarea „Patriei“ și espulsarea d-lui Dr. V. Branisce, pe care îl bănuia de autor al acestor demăscări sensaţionale. Tot de la consulatul imp. rusesc aflăm, că d-l baron Bourguiemon a promis d-lui Pantchou­lidzew reglementarea „Patriei“ şi în deo­sebi espulsarea d-lui Dr. V. Branisce. De atunci se caută nod în papură, ca pentru espulsarea d-lui Dr. V. Branisce să se afle o formă acoperită prin lege. Pănă acum n’a reuşit însă, fiind­că, după cum se scie, de aproape trei luni absenteaza d-1 Dr. Bra­nisce din Cernăuţi şi 8 săptămâni a ab­sentat şi din Bucovina. Se svonesce, că d-1 Pantchoulidzew insistă impetous, ca d-l ba­ron Bourguignon să-şi achite promisiunea cu ori­ce preţ. Vom vedea“. Nou doctor român. Din Lipsea pri­mim spirea îmbucurătore, că d-1 Sextil Puş­­cariu, fiiul d-lui advocat Ios. Puşcariu din Braşov, a depus la universitatea de acolo doctoratul în filosofie cu un frumos succes: Goluchowski şi Hohenlohe. Minis­trul austro-ungar de externe, contele Golu­­chomski, va merge la Aussée, ca să facă o visită cancelarului german Hohenlohe. în­tâlnirea aceasta este considerată, ca o nouă dovadă de soliditate a triplei alianţe. Se anunţă tot­odată, că Goluchowski şi Ho­henlohe au mai avut o întâlnire pe la în­ceputul lui Iulie în Paris. Alegerea din Sebeş. Alaltăeri s-a făcut alegerea de deputat în Sebeşul săsesc. A fost ales cu unanimitate candidatul gu­vernului Iosif Weszi alias Weisz. Saşii din cercul Sebeşului şi-au câştigat prin aceasta un nou „apărător“ în dietă. Să le fie de bine ! Adunare slováceasca oprită. Din Neutra se anunţă,­ că adunarea poporală slovăcescă convocată pe 30 iulie în O.­Tura a fost oprită, sub cuvânt, că din progra­mul adunării şi din lista vorbitorilor re­iese, că adunarea vre­a să agiteze în contra ordinei legale şi în contra ideii de stat ma­ghiar“ , mai departe, că convocatorul adu­nării, preotul evangelic Culik, „este cunos­cut ca panslavist“. Jubileul pompierilor din Braşov. Suntem rugaţi a da loc următorului apel către doamnele şi domnişorele din ora­şul nostru. „In firma speranţă, că sti­matele domne şi domnişore din scumpul nostru oraş natal, urmând exemplul altor oraşe, vor căuta şi din parte-le să contri­­bue cu obolul lor, pentru întemeierea unui premiu de onoare al „doamnelor şi domni­­şorelor“ din Braşov, am luat şi în progra­mul nostru un astfel de premiu. Sprijiniţi de bunăvoinţa faţă de reuniunea nostru, ne luăm permisiunea a ne reînd­­rugarea de a nu m­ai întârsiia cu contribuirile, ci (ori­cât ar fi de modeste, noi le primim cu mulţămită) a­ le depune la şeful nostru în decursul acestei săptămâni. — Comitetul festiv11. Despărţire ierarchică. Precum au­­fiim, Consistoriul din Arad va lua dispozi­­ţiile necesare, ca în Chichinda-mare şi în Becîcherecul-mare, comitatul Torontal, să se efeptuiască despărţirea ierarchică a Româ­nilor de cătră Sârbi şi respective să se în­fiinţeze parochii române. Prin despărţirea ierarchică s’ar desgropa mulţi Români din ierarchia sârbască. Păruială pentru serbarea lui Pe­töfi. Adecă vorba vine; de păruit erau nu­mai să se păruiască, căci la urmă se vede, că s’au mai resgândit isteţii „cavaleri“ şi au lăsat lucrul baltă. Caşul s’a petrecut în­tre fişpanul comitatului Heves, Kallay Zol­tán, şi­­baristul Fényes László, piaristul adecă atacase în modul cel mai vehement pe fişpan, pentru­ că acesta anunţase hotă­­rîrea congregaţiunei, de a trimite doi re­­presentanţi la serbările din Sighişora, în chipul următor: „Pentru așa ceva comita­tul n’are bani; ași putea apela contra deci-

Next