Gazeta Transilvaniei, septembrie 1899 (Anul 62, nr. 193-216)

1899-09-26 / nr. 213

VEDACŢIUNEA, Aimisîratiunea fl Tipografia. ■SMŞOV, piaţa mar® Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. fit SER­A­TE se primesc la AD­­MIMISTRAŢIUNE In Braşov şi la­­următorele Birouri do «nunalurl: In Viena: M. Duke» Nachf. Max. Augenfald & Emerich Losner. Heinrioh Schalek. Rudolf Woss B. A. Oppellks Nachf. Anton Oppelik. In Budap­esta : A. V. Goldber­­oar, Ekstein Beront. In Ham­burg: Mard­yl & Liabmann. PREȚUL INSF.RTIURILOR : o se­ria garmond pe o coloana 6 or. si 30 or. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 3-a o seria 10 or. sau 30 bani. Nr. 213—Amil LXII. Brașov, Duminecă 26 Septemvre (8 Octomvre). 1899. (^T*UL3^a.er d_e XDvijncLlz^ec©, 30) „gazeta“ iese în flăcare dr. Ataameite pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe »ese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Bratcu Administraţiunea, Piaţa naxe Târgul Inului Nr. 30, et.pii I.: Pe un an 10 fl., pe ş£se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe­ trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 pr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nou abonament la Gazeta Transilvaniei. Cu 1 Octomvre st. v. 1899 se descinde nou abonament, la care invităm pe toți amicii și sprijinitorii feței noastre. Prețul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe un an.................. ... 12 fl, pe sese luni .... ... 6 „ pe trei luni .... ... 3 „ pe o lună................. . . . 1 „ Pentru România șistrăinătate: pe un an.................. . franci, 40 pe sese luni. . . . „ 20 pe trei luni .... „ 1o pe o lună....................... „ 3.50 Abonamente numai la numeral poporal de Dumineca: Pentru Austro-Ungaria: pe un an....................................2 fl. pe șese luni...........................1 „ Pentru România: pe un an...........................8 franci, pe șase luni.......................4 „ Abonarea se poate face mai ușor prin mandate poștale. A­dministrațiunea. Sărbătorirea lui 6 Octomvre. Partida kossuthistă sau dela 1848, cum se mai numesce, a agi­tat de asta-dată în mod estra-ordi­­nar pentru ca se se sărbatoreasca în cercuri cât mai largi în ziua de 6 Oc­tomvre a. c. aniversarea de cinci-cieei de ani a esecutării celor 13 gene­rali unguri la Arad. Ei au voit se constrângă și dieta și guvernul la sărbătorirea demonstrativă şi, — cum Ungurii nu-şi pot sătura în veci pre­­tensiunile şi orgoliul naţional — acel mâne vor pretinde, ca la acest fel de sărbătoriri se ia parte nu numai convecjiunea, ci şi armata comună, ba încă vor merge şi mai sus. In astă privinţă şoviniştii ma­ghiari nu cunosc margini. Ei nu se îndestulesc, că pot sărbători în draga voie ca omeni şi pot face propa­gandă pentru sărbătoririle lor revo­luţionare, în timp ce celelalte na­ţiuni conlocuitoare sunt prigonite şi pentru niste pand­ici tricolore; ei pretind, ca tată ţăra se se declare una cu simţămintele lor şi ca dieta şi guvernul să meargă în fruntea aces­tor demonstraţii. Francisc Kossuth cine în ca­meră: „a motiva participarea dietei la serbarea din 6 Octomvre ar fi o vătămare a simţului naţional; în­­treaga naţiune se pregătesce a-şî da tributul de pietate martirilor de acum 50 de ani; — sunt convins, cum­ că acel în toata ţara nu este­ de­cât un sentiment: acela al nemărgi­nitei pietăţi pentru cei esecutaţi“ etc. Tot aşa vorbiră Ugran şi alţi ora­tori maghiari. Domnii aceştia nici habar nu au, că ceea ce susţin ei aici nu se po­­trivesce de loc cu starea adevărată a lucrului, dăcă avem în vedere, că ei sub „naţiune“ înţeleg şi pe naţiona­lităţile nemaghiare, or acestea — cari sunt partea cea mai numărosă a poporaţiei — stau forte departe de asemeni esaltaţiunî şoviniste şi sunt cu mare răceală faţă de memo­ria acestei cjile. Dar ce le pasă lor de cele două treimi ale poporaţiunei statului. Ei simt aşa cum vorbesc, or ceilalţi toţi trebue să simtă ca şi ei şi pace bună. Ei, şoviniştii, sunt ţara şi numai simţămintele lor sunt ale ţă­­rei. Nici prin minte nu le vine aces­tor domni, câte păcate au făcut strămoşii lor până la 1848, câte au păcătuit în 1848 părinţii lor şi câte păcătuesc domnia lor înşi­şi în tim­pul de faţă, pentru ca peste două treimi ale poporaţiunei statului să nu potă simpatisa cu ei. Popoarele nemaghiare stau reci faţă cu toate serbările maghiarimei. Nemaghiarii pot se compatimesca şi pe cei 13 dela Arad, ca pe omeni, şi să-i respecteze ca pe unii, cari au servit şi cu sângele lor causa odată îmbrăţişată de ei; dar nu se pot în­sufleţi nici acii, cum nu s’au putut însufleţi înainte cu 50 de ani, pen­tru omenii mişcărei revoluţionare maghiare din 1848. Fanatismul turbat şi şovinismul violent al lui Ludovic Kossuth au pus ţara în flăcări şi au scăldat-o în sânge, precum o prorocise Széché­nyi, care prevăcau dezastrul. Acest fanatism şi şovinism ne persecută şi astăzi, până în sanctuarul familiar, ba şi în simţămintele noastre, oprind pe cele firesc! şi cu sila voind a­ le înlocui cu alte simţăminte nefiresc!. Fire-ar cu putinţă, ca popoarele nemaghiare să se însufleţescă, fie cât de puţin, între asemenea împre­jurări, văzând mai ales, cum ideile sublime de dreptate, egalitate, fră­ţietate şi libertate, cari au fost în­scrise pe drapelul revoluţionarilor unguri dela 1848, s’au pus în lu­crare faţă de ele în trecut şi se pun în lucrare şi afiş? De sigur, că nu. Ba credem, că deci ar învia mulţî dintre aceia, cari au murit luptându-se în bună­­credinţă pentru libertatea, dreptatea, egalitatea şi frăţietatea mult buci­­nate la 1848 şi ar vedea ce progrese s’au făcut în acâstă privinţă după păţaniile triste de atunci şi după opresiunea, ce am suferit’o în comun după 1848, li ar pare rău de jertfele, ce le-au adus şi cu mâhnire s’ar dob­­ărăşî îndărăt în mormânt. Ce poate fi mai rău pentru o ţară, decât neînţelegerile şi duşmă­niile între locuitorii ei? Deplângem aceasta nenorocită stare, dar nu noi am pricinuit-o şi o pricinuim; noi, naţiunile nemaghiare, nu suntem făp­tuitorii ei, ci jertfele ei. Noi nu pretindem alta, decât dreptate şi la aceasta nu vom renunţa nici­odată. Cei ce conduc acuî des­tinele statului ungar alerga însă după fantasmagoriile orgoliului lor naţio­nal şi nici nu vor să stea de vorbă cu concetăţenii lor. Cine e de vină? Revista politică. De-odată cu toamna, viaţa poli­tică începe să fie mai viuă. In mo­narchia nostră dualistă s’au întâm­plat săptămâna aceasta lucruri, car! mai mult sau mai puţin atrag luarea aminte a obştei. Dincoace în partea ungară dieta din Pesta este, în care se face de­ocamdată sgomot. Pănă acum nu s’a desbătut nimic de în­semnătate. Cele trei patru şedinţe, ce le-a avut, au fost în mare parte ocupate cu afaceri de a doua mână, între care afacerea Hentzi şi cestiu­­nea sărbătoririi celor 13 general­ un­guri, care în 6 octomvre 1849 au fost esecutaţi la Arad, ca rabeli în contra dinastiei. Kossuthiştii din dietă au cerut de la guvern să se presenteze şi el pe criua de eri la Arad şi să depună o cunună pe statua „marti­rilor“. Ministrul preşedinte Coloman Szell a făcut însă o altă propunere : să fie trimis acolo preşedintele camerei, care în numele acesteia să participe la Serbări şi să depună o cunună. Propunerea ministrului preşedinte, firesce, a fost primita de majoritatea dietei, cu toate protestările celor din stânga, care au invinuit guvernul, că se retrage şi dă dosul, când e vorba de a­ se arăta pietate şi recunoscinţă acelora, care prin moartea lor au câş­tigat libertatea şi independenţa na­­ţiunei maghiare Modul în care pri­mul ministru Szell a scitit să re­solve aceasta întrebare, a plăcut cer­curilor înalte din Viena şi a şi fost lăudat, ca omul, care prin tactica lui a reuşit să împace măcar la pă­rere spiritele, căci faptul, că preşe­dintele dietei a fost însărcinat să mearga la Arad în numele, ei­ a mul­­comit, în mare parte pe cei mai pu­țin fanatici dintre kossuthiștî. ♦ Mult mai sgom­otosă a fost săp­tămâna aceasta în Austria. Acolo crisa ministerială a încetat, ce-i drept, prin numirea noului ministeriu, însă cu acesta nu s’a făcut aproape nie­ un pas înainte spre mult cău­tata împăcare între Ceh­ şi Germani. Noul ministeriu s’a compus sub pre­­sidenţia contelui Manfred Clary-A­drin­gen, în care fac parte şi doi miniştri din cabinetul Thun, or ceilalţi sunt toţi bărbaţi, cari fuseseră şefi de secţiuni, adecă funcţionari. Noul mi­nisteriu este aşadar un cabinet de funcţionari. Ministeriul Clary îşi va începe lucrarea sa de fapt prin aceea, că va desfiinţa ordonanţele de limbă aduse sub Badeni, apoi va convoca par­lamentul. Ordonanţele de limbă vor fi, se face, înlocuite printr’o lege de limbă, care să reguleze marea Ges­tiune a limbilor în Boemia şi Mo­ravia. Spre scopul acesta va pregăti un proiect de lege, pe care îl va înainta camerei. După deschiderea­ parlamentului din Viena, va trebui să se alăgă delegaţiunea austriacă şi guvernul să cără aprobarea proiec­telor despre pactul cu Ungaria, in­troduse deja de Thun pe temeiul §­lui 14 din constituţia austriacă. Chipul în care s’a format noul ministeriu şi problemele, ce i s’au dat spre deslegare, a provocat în sînul Cehilor o adevărată conster­­naţiune. Cehii sunt foarte amărîţi, ca îşi văd zădărnicite toate succesele lup­tei lor de doi ani şi jumătate încoce, prin desfiinţarea ordonanţelor de limbă. Ei sunt hotărîţi acum a face oposiţia cea mai neîndurată guver­nului, spre care scop se crede, că vor începe obstrucţiunea în parla­ment. Este forte probabil, că la opo­­siţia lor se vor alătura toate parti­dele din majoritatea de pănă acum, în care ca­ noul guvern nu va pută face nici o ispravă de Domne ajută. De va merge numai cu Nemţii, cari acum par a fi mulţămiţi, el nu va avea majoritate în parlament şi va trebui să recurgă şi el la guvernare absolutistă prin ordonanţe. Scurt, în Austria causa împă­cării şi a potolirii inimiciţiilor din­tre diferitele popoare, merge calea racului. In locul oposiţiei şi obstruc­­ţiunei nemţesce, se va ridica oposi­ţia şi obstrucţiunea celtică, mult mai seriosă şi mai ameninţătore. * In faţa acestei situaţiuni destul de critice este de mare interes pen­tru noi a vedea, care va fi în viitor ţinuta clubului parlamentar al depu­taţilor români din Bucovina. Alaltă­­eri comitetul esecutiv al partidelor din dreapta „Reicshrabh“-ului (majori­tatea), în care fac parte şi deputaţii români bucovineni, a ţinut o con­sfătuire în Viena, pentru a lămuri posiţiunea partidelor autonomiste din majoritate faţă de noul guvern. Sun­tem convinşi, că representantul fra­­ţilor noştri din Bucovina a soitit să fie la înălţimea chiămării sale, mai ales acum când se trateză de viitoa­­rele raporturi faţă cu noul ministeriu. Situaţiunea Românilor bucovineni de­vine din ce în ce tot mai amenin­ţată prin uneltirile şi vitregile duş­manilor lor de acasă. Numai 4 cele trecute deputaţii din majoritatea die­tei bucovinene, cărora s’au alăturat şi Nemţii, au luat în comun hotă­­rîrea de a înfrânge nobila mişcare a Românilor bucovineni, şi a lupta con­tra partidului naţional român, pe care îl acusă cu neruşinare, că agită împotriva statului şi a bisericei. Nu trebue să mai spunem, că hotărîrea adversarilor românismului din Bu­covina este opera puţin onorifică a urgisitului Bourguignon, care prin fă­rădelegile lui şi-a săpat terenul de sub piciore şi temându-se, că va fi aventurat din postul ce ocupă, umblă acum cu intrigi şi cu insinuaţiuni la Viena , dară dara ei va succede să­­şi scape posiţia prin înegrirea Ro­mânilor. Acestă stare tristă de lu­cruri va da, credem, nou îndemn bărbaţilor chămaţî din sînul fraţilor

Next