Gazeta Transilvaniei, septembrie 1899 (Anul 62, nr. 193-216)
1899-09-26 / nr. 213
VEDACŢIUNEA, Aimisîratiunea fl Tipografia. ■SMŞOV, piaţa mar® Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. fit SERATE se primesc la ADMIMISTRAŢIUNE In Braşov şi laurmătorele Birouri do «nunalurl: In Viena: M. Duke» Nachf. Max. Augenfald & Emerich Losner. Heinrioh Schalek. Rudolf Woss B. A. Oppellks Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta : A. V. Goldberoar, Ekstein Beront. In Hamburg: Mardyl & Liabmann. PREȚUL INSF.RTIURILOR : o seria garmond pe o coloana 6 or. si 30 or. timbru pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 3-a o seria 10 or. sau 30 bani. Nr. 213—Amil LXII. Brașov, Duminecă 26 Septemvre (8 Octomvre). 1899. (^T*UL3^a.er d_e XDvijncLlz^ec©, 30) „gazeta“ iese în flăcare dr. Ataameite pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe »ese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Bratcu Administraţiunea, Piaţa naxe Târgul Inului Nr. 30, et.pii I.: Pe un an 10 fl., pe ş£se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 pr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nou abonament la Gazeta Transilvaniei. Cu 1 Octomvre st. v. 1899 se descinde nou abonament, la care invităm pe toți amicii și sprijinitorii feței noastre. Prețul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe un an.................. ... 12 fl, pe sese luni .... ... 6 „ pe trei luni .... ... 3 „ pe o lună................. . . . 1 „ Pentru România șistrăinătate: pe un an.................. . franci, 40 pe sese luni. . . . „ 20 pe trei luni .... „ 1o pe o lună....................... „ 3.50 Abonamente numai la numeral poporal de Dumineca: Pentru Austro-Ungaria: pe un an....................................2 fl. pe șese luni...........................1 „ Pentru România: pe un an...........................8 franci, pe șase luni.......................4 „ Abonarea se poate face mai ușor prin mandate poștale. Administrațiunea. Sărbătorirea lui 6 Octomvre. Partida kossuthistă sau dela 1848, cum se mai numesce, a agitat de asta-dată în mod estra-ordinar pentru ca se se sărbatoreasca în cercuri cât mai largi în ziua de 6 Octomvre a. c. aniversarea de cinci-cieei de ani a esecutării celor 13 generali unguri la Arad. Ei au voit se constrângă și dieta și guvernul la sărbătorirea demonstrativă şi, — cum Ungurii nu-şi pot sătura în veci pretensiunile şi orgoliul naţional — acel mâne vor pretinde, ca la acest fel de sărbătoriri se ia parte nu numai convecjiunea, ci şi armata comună, ba încă vor merge şi mai sus. In astă privinţă şoviniştii maghiari nu cunosc margini. Ei nu se îndestulesc, că pot sărbători în draga voie ca omeni şi pot face propagandă pentru sărbătoririle lor revoluţionare, în timp ce celelalte naţiuni conlocuitoare sunt prigonite şi pentru niste pandici tricolore; ei pretind, ca tată ţăra se se declare una cu simţămintele lor şi ca dieta şi guvernul să meargă în fruntea acestor demonstraţii. Francisc Kossuth cine în cameră: „a motiva participarea dietei la serbarea din 6 Octomvre ar fi o vătămare a simţului naţional; întreaga naţiune se pregătesce a-şî da tributul de pietate martirilor de acum 50 de ani; — sunt convins, cum că acel în toata ţara nu este decât un sentiment: acela al nemărginitei pietăţi pentru cei esecutaţi“ etc. Tot aşa vorbiră Ugran şi alţi oratori maghiari. Domnii aceştia nici habar nu au, că ceea ce susţin ei aici nu se potrivesce de loc cu starea adevărată a lucrului, dăcă avem în vedere, că ei sub „naţiune“ înţeleg şi pe naţionalităţile nemaghiare, or acestea — cari sunt partea cea mai numărosă a poporaţiei — stau forte departe de asemeni esaltaţiunî şoviniste şi sunt cu mare răceală faţă de memoria acestei cjile. Dar ce le pasă lor de cele două treimi ale poporaţiunei statului. Ei simt aşa cum vorbesc, or ceilalţi toţi trebue să simtă ca şi ei şi pace bună. Ei, şoviniştii, sunt ţara şi numai simţămintele lor sunt ale ţărei. Nici prin minte nu le vine acestor domni, câte păcate au făcut strămoşii lor până la 1848, câte au păcătuit în 1848 părinţii lor şi câte păcătuesc domnia lor înşişi în timpul de faţă, pentru ca peste două treimi ale poporaţiunei statului să nu potă simpatisa cu ei. Popoarele nemaghiare stau reci faţă cu toate serbările maghiarimei. Nemaghiarii pot se compatimesca şi pe cei 13 dela Arad, ca pe omeni, şi să-i respecteze ca pe unii, cari au servit şi cu sângele lor causa odată îmbrăţişată de ei; dar nu se pot însufleţi nici acii, cum nu s’au putut însufleţi înainte cu 50 de ani, pentru omenii mişcărei revoluţionare maghiare din 1848. Fanatismul turbat şi şovinismul violent al lui Ludovic Kossuth au pus ţara în flăcări şi au scăldat-o în sânge, precum o prorocise Széchényi, care prevăcau dezastrul. Acest fanatism şi şovinism ne persecută şi astăzi, până în sanctuarul familiar, ba şi în simţămintele noastre, oprind pe cele firesc! şi cu sila voind a le înlocui cu alte simţăminte nefiresc!. Fire-ar cu putinţă, ca popoarele nemaghiare să se însufleţescă, fie cât de puţin, între asemenea împrejurări, văzând mai ales, cum ideile sublime de dreptate, egalitate, frăţietate şi libertate, cari au fost înscrise pe drapelul revoluţionarilor unguri dela 1848, s’au pus în lucrare faţă de ele în trecut şi se pun în lucrare şi afiş? De sigur, că nu. Ba credem, că deci ar învia mulţî dintre aceia, cari au murit luptându-se în bunăcredinţă pentru libertatea, dreptatea, egalitatea şi frăţietatea mult bucinate la 1848 şi ar vedea ce progrese s’au făcut în acâstă privinţă după păţaniile triste de atunci şi după opresiunea, ce am suferit’o în comun după 1848, li ar pare rău de jertfele, ce le-au adus şi cu mâhnire s’ar dobărăşî îndărăt în mormânt. Ce poate fi mai rău pentru o ţară, decât neînţelegerile şi duşmăniile între locuitorii ei? Deplângem aceasta nenorocită stare, dar nu noi am pricinuit-o şi o pricinuim; noi, naţiunile nemaghiare, nu suntem făptuitorii ei, ci jertfele ei. Noi nu pretindem alta, decât dreptate şi la aceasta nu vom renunţa niciodată. Cei ce conduc acuî destinele statului ungar alerga însă după fantasmagoriile orgoliului lor naţional şi nici nu vor să stea de vorbă cu concetăţenii lor. Cine e de vină? Revista politică. De-odată cu toamna, viaţa politică începe să fie mai viuă. In monarchia nostră dualistă s’au întâmplat săptămâna aceasta lucruri, car! mai mult sau mai puţin atrag luarea aminte a obştei. Dincoace în partea ungară dieta din Pesta este, în care se face deocamdată sgomot. Pănă acum nu s’a desbătut nimic de însemnătate. Cele trei patru şedinţe, ce le-a avut, au fost în mare parte ocupate cu afaceri de a doua mână, între care afacerea Hentzi şi cestiunea sărbătoririi celor 13 general unguri, care în 6 octomvre 1849 au fost esecutaţi la Arad, ca rabeli în contra dinastiei. Kossuthiştii din dietă au cerut de la guvern să se presenteze şi el pe criua de eri la Arad şi să depună o cunună pe statua „martirilor“. Ministrul preşedinte Coloman Szell a făcut însă o altă propunere : să fie trimis acolo preşedintele camerei, care în numele acesteia să participe la Serbări şi să depună o cunună. Propunerea ministrului preşedinte, firesce, a fost primita de majoritatea dietei, cu toate protestările celor din stânga, care au invinuit guvernul, că se retrage şi dă dosul, când e vorba de a se arăta pietate şi recunoscinţă acelora, care prin moartea lor au câştigat libertatea şi independenţa naţiunei maghiare Modul în care primul ministru Szell a scitit să resolve aceasta întrebare, a plăcut cercurilor înalte din Viena şi a şi fost lăudat, ca omul, care prin tactica lui a reuşit să împace măcar la părere spiritele, căci faptul, că preşedintele dietei a fost însărcinat să mearga la Arad în numele, ei a mulcomit, în mare parte pe cei mai puțin fanatici dintre kossuthiștî. ♦ Mult mai sgomotosă a fost săptămâna aceasta în Austria. Acolo crisa ministerială a încetat, ce-i drept, prin numirea noului ministeriu, însă cu acesta nu s’a făcut aproape nie un pas înainte spre mult căutata împăcare între Ceh şi Germani. Noul ministeriu s’a compus sub presidenţia contelui Manfred Clary-Adringen, în care fac parte şi doi miniştri din cabinetul Thun, or ceilalţi sunt toţi bărbaţi, cari fuseseră şefi de secţiuni, adecă funcţionari. Noul ministeriu este aşadar un cabinet de funcţionari. Ministeriul Clary îşi va începe lucrarea sa de fapt prin aceea, că va desfiinţa ordonanţele de limbă aduse sub Badeni, apoi va convoca parlamentul. Ordonanţele de limbă vor fi, se face, înlocuite printr’o lege de limbă, care să reguleze marea Gestiune a limbilor în Boemia şi Moravia. Spre scopul acesta va pregăti un proiect de lege, pe care îl va înainta camerei. După deschiderea parlamentului din Viena, va trebui să se alăgă delegaţiunea austriacă şi guvernul să cără aprobarea proiectelor despre pactul cu Ungaria, introduse deja de Thun pe temeiul §lui 14 din constituţia austriacă. Chipul în care s’a format noul ministeriu şi problemele, ce i s’au dat spre deslegare, a provocat în sînul Cehilor o adevărată consternaţiune. Cehii sunt foarte amărîţi, ca îşi văd zădărnicite toate succesele luptei lor de doi ani şi jumătate încoce, prin desfiinţarea ordonanţelor de limbă. Ei sunt hotărîţi acum a face oposiţia cea mai neîndurată guvernului, spre care scop se crede, că vor începe obstrucţiunea în parlament. Este forte probabil, că la oposiţia lor se vor alătura toate partidele din majoritatea de pănă acum, în care ca noul guvern nu va pută face nici o ispravă de Domne ajută. De va merge numai cu Nemţii, cari acum par a fi mulţămiţi, el nu va avea majoritate în parlament şi va trebui să recurgă şi el la guvernare absolutistă prin ordonanţe. Scurt, în Austria causa împăcării şi a potolirii inimiciţiilor dintre diferitele popoare, merge calea racului. In locul oposiţiei şi obstrucţiunei nemţesce, se va ridica oposiţia şi obstrucţiunea celtică, mult mai seriosă şi mai ameninţătore. * In faţa acestei situaţiuni destul de critice este de mare interes pentru noi a vedea, care va fi în viitor ţinuta clubului parlamentar al deputaţilor români din Bucovina. Alaltăeri comitetul esecutiv al partidelor din dreapta „Reicshrabh“-ului (majoritatea), în care fac parte şi deputaţii români bucovineni, a ţinut o consfătuire în Viena, pentru a lămuri posiţiunea partidelor autonomiste din majoritate faţă de noul guvern. Suntem convinşi, că representantul fraţilor noştri din Bucovina a soitit să fie la înălţimea chiămării sale, mai ales acum când se trateză de viitoarele raporturi faţă cu noul ministeriu. Situaţiunea Românilor bucovineni devine din ce în ce tot mai ameninţată prin uneltirile şi vitregile duşmanilor lor de acasă. Numai 4 cele trecute deputaţii din majoritatea dietei bucovinene, cărora s’au alăturat şi Nemţii, au luat în comun hotărîrea de a înfrânge nobila mişcare a Românilor bucovineni, şi a lupta contra partidului naţional român, pe care îl acusă cu neruşinare, că agită împotriva statului şi a bisericei. Nu trebue să mai spunem, că hotărîrea adversarilor românismului din Bucovina este opera puţin onorifică a urgisitului Bourguignon, care prin fărădelegile lui şi-a săpat terenul de sub piciore şi temându-se, că va fi aventurat din postul ce ocupă, umblă acum cu intrigi şi cu insinuaţiuni la Viena , dară dara ei va succede săşi scape posiţia prin înegrirea Românilor. Acestă stare tristă de lucruri va da, credem, nou îndemn bărbaţilor chămaţî din sînul fraţilor