Gazeta Transilvaniei, octombrie 1899 (Anul 62, nr. 217-241)
1899-10-26 / nr. 237
REDACŢIUNEA, Administraţiunea ? Tipografia. BRAŞQV, piaţa mar* Hr, 30. Scrisori nefrancate nu «a primesc. Manuscripte a a se retrimet. IÎ5 8ERATE se primea© la ADÂÎMISTRAŢIUME în Braşov şi la Mmătrîrele Birouri de anunciur?: la Viena: HI. Dukes Hachf. fflax. Augenfeld & Emerich Leaner, Hilbrioh Schalek, Rudolf Ifiosso. A. Oppellka Naohf, Anton Oppellk. Za Budapesta : A. V. Goldbor-SGP, Ekstein Bernat. In Hamar g: Mardlyl & Liebmann. PREŢUL IMPERTIUMILOR : o seria garmond pe o coloana 6 or. si 30 or. timbra pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 3-a proria 10 or. sau 30 bani. „gazeta“ iese în floare flr. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe an an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Brauen Administraţiunea, Piaţa n are Târgul Inului Nr. 30, etagic I.: Pe un an 10 fl., pe şast luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă: Pe un ar 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. —Un esemplar 5 pr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserțiunile sunt a se plăti înainte. Mr. 237. Braşov, Liml-Marţî 26 Octomvre ii loemvre). 1899. Din cansn stei sărbători diarul nu va apără pănă Miercuri seara. O observare justă. Un preot român unit din archidiecesa de Alba-Iulia şi Făgăraş, reflectând la unul din articulii precedenţi ai noştri, face într’o corespondenţă adresată noue între altele următorea observare caracteristică: „N’aveţî se ve miraţi, deca prin comunele nóstre se găsesc — cum ve esprimaţî D-Vostre — aţâţa preoţi inteligenţi, cari au lăsat se treca cred de om fără se fi făcut nimic pentru asigurarea viitorului şi uşurarea sorţii credincioşilor lor, căutând a înmulţi averile bisericesc!, intemeiând fonduri, magazine de bucate etc. — n’aveţî se ve miraţi, circ deórece causa este a se atribui nu numai indiferentismului, ci mai vertos defectelor administraţiunei. Eu încă sunt unul dintre acei preoţi, care am lăsat se trec, chiar peste cece ani fără se fi făcut nimic în privinţa aceasta. Causa este, că un magazin de bucate, ce se înfiinţase în aceasta comună şi care ajunsese la vre-o 300 de leidere, s’a prăpădit şi risipit aşa, că pe când am venit eu în parochie, nu mai era nimic din el. Asta a sdruncinat şi disgustat pe popor atât de mult, încât abia după 15 ani mi-a succes a-i recâştiga încrederea şi a-l îndupleca se punem basele unui nou magazin. Ne trebue un control mai aspru şi o administraţia strictă, căci pănă nu le vom avea pe acestea, cu greu vom putea aduna averi“... Aflăm forte justă observarea d-lui preot din cestiune. Ne trebue control strict şi administraţia severă, căci acestea constitue basele oricărei organisaţiunî, fără de care progresul nu este posibil. Caşul amintit aci nu este singur în felul seu. Plângeri analoge am primit încă adeseori; ni s’au descoperit şi caşuri, unde bisericile dispun de anumite moşii, al căror venit înse se face mere pere şi, în loc de-a fi duplicat ori chiar implicat capitalul în cursul anilor, putând acum se capete pere chiar şi preotul un ajutor din el, lucrurile au stagnat, dând mai mult în deret, decât înainte. Modul, cum se exercită acum controlul din partea autorităţilor superioare, nu ne pare întru tote destul de practic. Socotelile, ce se fac de preoţi şi se trimit prin protopopi în multe caşuri sunt cam numai imitaţiuni ale socotelilor din anii de mai înainte. Nu ajunge, credem, de-a lua simplamente la cunoscinţă asemeni socoteii şi cu deosebire n’ar trebui se se ia aşa uşor la cunoscinţă în acele caşuri, unde cu anii se observă lipsă de progres. Protopopii ar trebui constrînşi la o vigilenţă mai treaza şi mai energica, or întrelăsările, fia făcute din partea oricăruia, se nu fia trecute cu vederea. E lucru sclut, că peste tot nu există cestiune mai delicată ca cestiunea administrărei averilor publice. Cu deosebire în tratările faţa cu poporul trebue se se preceda cu cea mai mare precauţiune, evitând chiar şi umbra nedumeririlor. Pe cât de credul şi de susceptibil este poporul nostru pentru orice bănueli, pe atât de mult spre el se se însufleţască pentru căuşele bune, deca vede însuşî şi se convinge, că munca şi jertfele sale nu-i sunt zadarnice; că în adevăr se urmăresce un scop măreţ, spre a căruia realizare an de an se fac progrese îmbucurătore şi că cei ce stau în fruntea trebei sunt model de zel şi conscienţiositate, cari nu pregetă a-l ţină în curent cu starea lucrului şi prin asta a-i deştepta interesul pentru causă. Date fiind aceste condiţiuni, par’că nu ne vine se credem, ca vreunui preot se nu-i fi succes a câştiga inima poporului şi a duce îndeplinire cele mai măreţe fapte. Se nu uite preoţimea nostră, că în aceste timpuri de nevoia, plângerile continue nu aduc nici un folos, cu atât mai puţin speranţele la vre-un ajutor venit din altă parte. Ajutorele şi le pot face preoţii înşişî, daci cu însufleţire se vor pune pe lucru luptând în acelaşi timp şi pentru delăturarea pedecilor de administraţia, ce eventual li-ar sta în cale. Ei, siguri, că precum în trecut, aşa nici de-acum înainte sprijinul poporului şi a publicului român în genere nu le va lipsi, numai încrederea acestuia se şi-o întaresca prin fapte şi prin zel. Am ţinut potrivit se sufevăm acésta importantă cestiune tocmai acum, în ajunul sinodului archidiecesan din Blasiu, care între alte cause grave, va trebui, fără îndoela, se se ocupe şi cu cestiunea îmbunetăţirei administraţiunei. O stare de stagnaţiune nu poate fi tolerată, căci oricât am voi, refugiul numai la puterile noastre avem să-l căutăm. Cu cât vom întârepia mai mult, cu atât mai dificilă ne va fi situaţiunea şi cu atât mai mult ne va slăbi curajul. Lupta. „Budapesti Hírlap“ publică resultatul unei convorbiri, ce a avut-o un colaborator al său cu un bărbat politic maghiar asupra cuotei. Esența convorbirei este, că cuota se va stabili cu 35, 25%. Aceasta este dorința monarchului. D-l Szeli va trebui să represente în parlament urcarea cuotei cu B3/4°/prouo1 pentru altceva el nu va primi aprobarea prealabilă a Msj. Sale, er cu o amenințare despre retragerea sa nu poate să manevreze, căci ar pierde partia — conclude amintitul politician maghiar. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Musine. Comediă într’un act, de Frnd. Wallis. Tradusă de Elena Mureșianu. — Fine. — Ioan. (la o parte.) Cum o să ies cu onoare din încurcătura asta? (tare.) Așadar grațiosa și glumața Musmé este pe drum de a-și părăsi auria-i libertate, pentru a o schimba cu cătușele căsătoriei ? Elisa. (ridend.) Ce gândesc!? Să mă mărit vreau, asta-i drept. Inse să renunț la libertatea mea ? Niciodată! Mirele meu se află cam în aceeaşi posiţie, ca şi d-ta, şi tot aşa ca şi d-ta caută să prindă o pasăre cu pene de aur. O s’o prindă, însă pasărea îşi pastreza penele pentru ea, şi de-i va veni soţului meu vreodată pofta să se îngăneze cu ele, ar păţi-o. In privinţa asta te pot asigura. Ion. (în ton reproşător.— Musmé, ași fi crejat, că ai mai multă inimă, Elisa. Inimă? — Cine vorbesce de inimă ? Crezi d-ta, că mirele meu caută la mine o inimă iubitoare? Bani vrea să aibă, nimic alta, decât bani. Insă se înșelă, dacă crede, că poate să dispună după plac cu paralele mele. A trebuit destul în viaţa mea să mă supun şi să ascult; acum voiu şi eu odată să păşesc ca stăpână, şi bărbăţelul meu are să fiu jertfa. O să-l stăpânesc în toate, să-l tirauisez, să-l chinuesc — şi să fiu forte sgârcită, sgârcită! Pentru fie care ban va trebui să cerşască ca după o milă. In tot ceasul trebue s’o simtă, că eu sunt atotputernica stăpână și el sclavul meu umilit, Ioan. Cum, Musmé, cu astfel de sentimente vrei să închei legătura căsătoriei, și să nu simți pentru bărbatul d-tale altceva, decât ură? Elisa. Ură ? o, nu! — indiferență, răcele ! pentru ca să-l uresc îmi este bărbatul meu cu mult mai neînsemnat.... prea mult nulă ... nimica. — Ioan. Musmé. Uiți că bărbatul d-tale, acestă nulă, acest nimica, după cum îți place să te esprimi, este înaintea legei și a oamenilor stăpânul d-tale, și că lumea însăși râde de-o asemenea căsătorie, unde femeia ordonă și bărbatul ascultă. Elisa. N’am să-i dau lumei ocasiune pentru a rîde. Mă credi d-ta aşa de naivă, ca să las să observe lumea, că eu poruncesc in casă? O, nu! înaintea ochilor lumei o să apar ca cea mai supusă şi ascultătore soţiă. In salon d.e. n’am să vorbesc nici-odată altfel cu bărbatul meu, decât cam în tonul acesta: „Dacă prouncesci, iubite amice, să mergem; a sosit deja trăsură ta?“ Faţă de servitori o să mă esprim deja ceva mai liber, cam aşa : „La 3 ore avem să folosim trăsura noastră““ Intre patru ochi însă am să spun scurt şi limpede: „Intr’un ceas trebue să mă aştepte trăsura mea la scară!“ Ion. (batjocoritor.) Trăsura ta — trăsura mea — nostim de tot! Mai ai încă vre-o fixa deosebire? Elisa. O, da (trecând pe lângă el, la dreapta) și asta ar suna: „Nici o trăsură!“ când bărbatul meu va deveni prea îndărătnic şi se va amesteca în afacerile mele intime. Ion. Pot să-mi permit întrebarea, ce înţelegi d-ta sub afacerile d-tale intime? Elisa. Asta e simplu. Nu vei crede d-ta, că eu, ca tineră femeiă, o să-mi jelesc jilele lângă bărbatul meu? Asta ar însemna să mă sinucid cu încetul. Nu, vreau să trăesc, să mă bucur de tinerele mele și să mă despăgubesc de toata sila, ce mi-a impus-o văduvia mea. O tînără văduvă nu poate niciodată să fie destul de precaută. Ea e mereu espusă criticelor priviri ale lumei, tot ce face se controleaza și lumea se folosesee de cel mai mic prilej pentru a o condamna. O femeiă tînără cu bărbat nu cunoasce toate aceste neplăceri. Poate să-și petreacă după pofta inimei, să cocheteze și să lase să fie curtată. De mai face ici colo și câte un lucru nepermis, atunci acestuia nu i se dă importanță, căci merge pe conta bărbatului , pavilonul scutesce marfa, lon. (revoltat la o parte.) Domne sfinte, ce principii mai are şi femeia asta! Stare ironic.) Permite-mi să-ţi dau un sfat, stimabila mea. Renunţă la planurile d-tale de măritiş. O femeiă cu atâta rutină de viaţă, ca d-ta, poate şi fără bărbat să-şi ajute în lume. Elisa. (liniştită) E adevărat. Nu se poate însă soi niciodată înainte, ce se va întâmpla, şi totuşi e mai sigur, deci o femeiă măritată are la disposiţie pentru orice cas un soţ legitim, care e gata să se dueleze pentru ea. Ion. (indignat) Pentru o femeiă, care Urcarea cheltuelilor pentru susţinerea curţii. Aceeaşi foie aduce spirea, că cheltuelile cu susţinerea curţii se vor urca cu mai mult decât un milion, dar că, probabil, pentru anul viitor lista civilă va fi aceeaşi ca în anii trecuţi. Nu va fi însă aşa de la 1900 încolo. „Ignorarea regelui Serbiei“. Mare sensaţie a produs în cercurile diplomatice faptul, că Maj. Sa monarchul visitând dilele acestea pe regele Greciei la otel „Imperial“ din Viena, n’a cercetat şi pe regele Serbiei, care petrecea în acelaşi otel. Faptul acesta a fost comentat în diferite chipuri. Din o parte se susţinea, că ignorarea regelui sârbesc s’a făcut din consideraţia faţă cu Rusia, care n’a aprobat atitudinea guvernului din Belgrad în procesul „complotiştilor“ contra dinastiei sârbesc!. Faţă cu părerea acesta, o telegramă oficidsă din Viena cjice, că regele Serbiei, înainte de a călători în străinătate, a comunicat cu curtea, care se afla în Gödöllő, că s’ar bucura, dacă ar fi primit de Maj. Sa Francisc Iosif în Viena. I s’a răspuns însă, că în diua tuturor sfinţilor, Noemvre n., monarchul se află, ce-i drept, în Viena, însă timpul scurt ce-l va petrece acolo, nu poate să-i dea ocasiune a primi pe regele Alesandru. Cu toate acestea monarchul se va bucura, dacă regele Alesandru, întorcendu-se din Meran, î i va face o visită în Budapesta. Intr’aceea a sosit în Viena și regele Greciei și a făcut o visită monarchului Francisc Iosif, care i-a reîntors visită, însă numai pentru-că regele grecesc trebuia să plece urgent la Atena. „Pol. Corr.“ anunţă, că visită regelui Serbiei la curtea din Viena e plănuită pe criua de 29 Noemvre. Ungurii şi Ţerile dunărene. Marelehar bavarez „Münchener Allgemeine Zeitung“ publică în cestiunea Porţilor-de-Fier următorul remarcabil articul: „Precum se scie, puterea centrală a monarchiei dunărene a fost destul de con-