Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1899 (Anul 62, nr. 242-265)

1899-11-25 / nr. 261

RERACTIUÎTEA, inMstratiuEea ţi Tinografia. B&ASQV, piaţa soars 3ffr, 30, Scrisori nefrancace na *® primesc. Manuscripte sn se retrimet. IH3ERATE se primeaţi la AD- in­MiSTRAŢiUNE în Braşov şi la ţmnătorele Birouri de am­italur!. In Viena: M. Dukes Nach­f. Max. AuQanfeld & Emorich Liener, Helnrich Schale*, Rudolf Sosse, A. Oppellks Nach­f, Anton Oppelik. ăia Budapesta : A. V. Qoîdber- 2or, Ekstein Bernat. în Ham­burg: Marolyi & Lieemann. PREȚUL INSERȚIUNILOR : o se­ria garmond pe o coloana 6 or. 4 30 or. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarnfă și învoială. RECLAfflE pe pagina a 8-a o apină 10 or. sau 30 bani. Mr. 261. Braşov, Joi 25 Moemvre (7 Decemvre). e „gazeta“ iese în aacare fli. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N­rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiiuea, Piaţa ne are Târgul Inului Nr. 30, etagii I.: Pe un an 10 fr., pe şise luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă. Pe un ar 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Stări austro-ungare. In nisce colori cât se poate de favorabile şi prietinoase a­scitit se presenteze ministrul de esterne Go­­luchowski situaţiunea esterioră a mo­­narchiei înaintea comisiunilor buge­tare ale delegaţiunilor. Dibăcia, cu care a desemnat el acesta situaţia, a încântat majoritatea delegaţilor, că­rora li-a vorbit aşa fiicend dela inimă. Dar s’au aflat nu puţini din membrii comisiunilor amintite, cari au fost mai puţin convinşi de pretinsele re­­sultate însemnate, dobândite de că­­tră politica exterioră austro-ungară. Ei, cumpănind resultatele reale de pănă acum ale acestei politice, îşi zic, că mai ales în ce privesce Pe­­ninsula­ balcanică, ea a contribuit prea puţin spre a mări acolo rafia şi in­­fluinţa monarchiei noastre. Nu voim se vorbim înse aflî des­pre impresiunea, ce a făcut-o înăun­tru şi înafară espunerea contelui Go­­luchowski, care espunere, cum fiice un ziar frances, în vederea actuale­lor stări austro-ungare a fost pre­dată în formă reservată şi cu inten­­ţiune domolită, ci voim se vorbim tocmai de aceste stări interiore. Pe când în camera ungară abia s’a început desbaterea asupra legei cvotei şi nu se seie încă, dăcă estremii vor face obstrucţiune, ori nu, contra ei, pe atunci în camera deputaţilor din Viena se continuă obstrucţiunea Cehilor, fiind la ordinea fiilei desba­terea asupra legei bugetare. Se pote zice, că obstrucţiunea cehă decurge în totă regula, deşi încă nu a luat lin caracter tocmai vehement. Numai în şedinţa de ori s’a produs o scenă aşa de sgomotosă şi unul din deputaţii cehi tineri a fă­cut se resune pupitrul, lovind în el cu un liniar, încât s’ar fi crefiut, că obstrucţiunea cehă a devenit în ade­­vâr vehementă. Pe când acestea se petrec în cameră, pe când aici vorbitorii cehi acasă guvernul, că nu numai nu este neutral, dar aţâţă chiar în contra poporului ceh, întotdeauna cre­dincios, ceea ce ar putea se aibă ur­mări sângerose, — pe atunci în afară de parlament se continuă încă încer­cările de înţelegere iniţiate între Cehi şi Germani, însă fără speranţă de isbândă. Nu e speranţă, am fu­s, de în­ţelegere, din cause prea bine cunos­cute pe basa esperienţei de pănă acuma. Conferenţa pentru înţelegere a fost ales un subcomitet, care se se sfătuăscă şi se hotărască moda­litatea, după care s’ar pute face în­ţelegere. Acest sub­comitet a ţinut alaltăerî şedinţă, în care s’a presen­­tat preşedintele camerei Dr. Fuchs şi a făcut o propunere mijlocitoare, ce a formulat’o el însu­şî. Ea constă din patru puncte. Primul stabilesce, ca Cehii tineri se renunţe la obs­trucţiune imediat, ca pănă la finea anului se se potă resolva legile cerute de necesitatea de stat; al doilea punct cere instituirea din partea camerei a unei comisiunî a limbilor cu însărcinarea de a lucra o lege pentru limbi; punctul al trei­lea fiice, că camera dela anul nou se fie amânată pe şese septemâni, în care timp comisiunea pentru limbi se-și implineasca problema. La mijlo­cul lui Februarie se se întruneasca camera din nou și pănă la 1 Apri­lie se desbată și voteze legea de limbă, ce o va propune amintita co­­misiune. Al patrulea punct determină, că dacă pănă la 1 Aprilie nu va fi votată o lege a limbilor, guvernul se fiă împuternicit de a introduce orăşî limba internă oficială celtică printr’o ordonanţă. Membrii cehi ai comisiunei s’au învoit cu acăstă propunere. Germanii înse au respins’o din causa punctu­lui 4. S’a decis a se presenta pro­punerea diferitelor cluburi şi, pe cât se scie pănă acum, clubul Germani­lor progresiști a declarat’o de neac­ceptabilă. Numai partida creștină so­cială a lui Lueger se fiice, că nu s’a pronunțat contra propun­erei Fuchs. In asemeni împrejurări nu tre­­bue se fiă cineva mare profet, ca se prevadă, că propunerea amintită va avea sartea celor multe anteriore, cari au sfîrşit prin a fi respinse. Caracteristic este, că marii pro­prietari conservativi boemi părti­nesc atitudinea obstrucţionistă a Ce­hilor tineri şi tot­odată lucrăză din răsputeri, cu ajutorul concesiunilor, ce le au cu cei din partida clericală catolică, ca se se susţină nealterat solidaritatea între partidele dreptei. Deci le va succede aceasta pănă în sfîrşit, apare totuşi cam îndoios şi tot mai mult se arată conturile unei viitoare secesiuni a Polonilor şi a celor din partida poporală ca­tolică. In caşul acesta, care e posibil, Cehii vor purta singuri lupta în con­tra guvernului şi atunci nici că s’ar mai putea lipsi de arma obstruc­­ţiunei. FOILETONUL „UAZ. TRANS“. In interesul adevărului istoric. Luptele dela St. Ioana şi Sarpatoe (1848.) — Urmare. — Kővári, în descrierea sa mărturisesce, că armata lor în bătălia de la Sf.­Ioana a stat din 16 mii predestrime şi călărime­­­a lui Urban cu trupa nostră de lănceri cu tot, abia a fost a patra parte pedestrime şi un escadron de Chevauxlegers, er nu două, după cum afirmă Kővári. George Bariţiu­ în descrierea sa „Părţi alese din istoria Transilvaniei“ volumul II pagina 292—295, mai intâi, provocându-se la cele scrise de Kővári în istoria Ardealului, fiice: „însuşi Kővári, care a participat şi el la bătălie, află că Urban aştepta pe cei 16 mii de Săcui numai cu 8 compănii de grăniţeri, două escadroane de călăreţi, două tunuleţe şi că-i mai venise pe 25 Octomvie un batalion de grăniţeri, parte mare Ger­mani din Bucovina. S-u mai alăturat vre­o două mii de lănceri“ . Apoi se provocă la descrierea lui Carol Urban mai sus nu­mită, ca la isvor mai sigur şi mai auten­tic, după cum urmază: „După alt isvor şi mai sigur trupele regulate, câte au putut concentra­­.­colo­­nelul Urban la S.­Reghin, au fost numai 2300 de feciori şi pănă în momentele din urmă ajunsese, ca să aibă 5 tunuri de câte 3 li­bre (glonţul). Trupele Săcuilor au stat câte­va fiile la Oşorheiu şi pe Murăş devale, pănă la 30 Octomvre, şi numai de flăcările şi fumul, ce se înălţa din satele românesc­ aprinse, cunoscea Urban, că vrăşmaşii se apropie Dar în 31 Octomvre antegarda română de una companiă grăniţeri români, una de Bucovineni şi câte­va sute de lăn­­cerii asediaţi în satele Şarpatoc şi Gher­­nesig, a fost atacată și risipită; tot în acea fii pe la amiafii veni spirea, că de cătră Oşorheiu se vede o trupă forte mare, venind cătră satul St.­Ioana. Atunci Urban alarmază la moment trupele sale în S. Re­ghin, încăleca şi apuca în galop cu un es­cadron de Chevauxlegers cătră St. Ioana, unde afla pe cele două compănii de ante­­gardă punendu-se în ordine, căci călărimea ungurescu nu le luase la gonă. Satul şi daiul acoperit cu pădure, era ocupat de Săcui. Urban nu avea nici o ideie despre mulţimea vrăşmaşilor. In acea nestiinţă el cu călărimea mai înaintază puţin şi se convinge, că are în faţa sa mulţi vrăşmaşi, or de cei mai mulţi, cari se apropiau în co­­line separate, tot nu soia nimic. Intr’acea sosesc trupele sale dela Reghin, care se şi pun în liniă de bătaie, aşa că în ambele aripe sunt comandaţi lănceri adunaţi din satele de prin prejur, ară centrul fă ocu­pat de companiile grăniţerilor români şi de cei din Bucovina, cunoscuţi în istoria acelor timpuri cu numele „cordonişti.“ „Şi acuma se comandă mers de asalt. O companiă de cordonişti fu comandată, ca să pătrundă în satul St.­Ioana. Călă­rimea fă postată în reservă. Podul de peste Mureş pe jumătate stricat, rămase în grija unui despărţământ de grăniţeri cu două tunuri. Colonele lui Urban, aşa puţine cum erau, înaintară iute pănă dincolo de sat, care a rămas în stânga, pe când cete de voluntari pitulaţi în şanţuri deteră o detu­nătură de pusei asupra lăncerilor. Nici unul nu a fost ucis, dar puşcăturile îi spăimântară atât de mult, cât îndată de­teră dosul şi în fuga lor se aruncară pe batalionul de grăniţeri, care înaintase ală­turea, îl aduseră în disordine cumplită şi-l siliră să fugă şi el cu dânşii. Acum două compănii de grăniţeri români şi de Buco­vineni, care dedeseră asalt asupra Săcuilor, văfiându-se din laturea stângă espuse cu totul la focurile vrăşmaşilor şi încunjurate din dos, au trebuit să se retragă şi ele spărgându-şi drum păna când le veni ca­valeria în ajutor tocmai pre când eşiau mai multe colone de Săcui predestin din pădure, la care să alătură şi călărimea lor; şi totuşi acea mulţime mare nu a urmărit trupa lui Urban, decât numai pănă la ţărmurii unui rîuleţ săcat, apoi răma­seră în acea noapte la St.­Ioana, locuită de 1090 Maghiari şi 550 Români. Urban ajuns de seră în faţa oraşului, năcăjit de morte restaura ordinea în trupele sale şi peste nopte le ţinu sub cerul liber, cum să fiice, în bivoac. Partea cea mai mare de lănceri a dispărut fiă­care în comunele lor, or dela cei cărora li-se dedeseră puşcî cu cremene, li­ s’au luat acelea şi s’au dat la orăşenii din S.­Reghin, însă şi acelora cu totul în deşert. Perderile lui Urban au fost în acea lovire din 31 Octomvre: loco- Lupta in jurul cvotei. Cestiunea cvotei, al cărei proiect de lege a început să se desbată în şedinţa de Luni a dietei din Pesta, preocupă mult cercurile politice şi partidele maghiare. Mare sgomot face acum pressa maghiară oposiţională cu o scrisoare adresată de contele Apponyi alegă­torilor săi, în care acest corifeu maghiar îşi motiveaza atitudinea lui în cestiunea cvotei. Se scie, că contele Apponyi, pe când făcea parte din oposiție, era contra ori­cărei ur­cări a crotei. Cu atât mai mult a surprins acum scrisorea lui, care în esență fiice, că singurii trebu­e să se resigneze și să se supună așa piconel politicei cercurilor mai înalte, prin urmare el (Apponyi) e decis a vota proiec­tul comisiunei. Nu mai puţin a surprins păşirea de­putatului liberal guvernamental Iterczeg Ferencz, care a adresat preşedintelui clu­bului liberal o scrisoare, declarând, că de­­oare­ce nu poate să voteze proiectul pentru urcarea crotei şi astfel venind în conflict cu disciplina de partid, trage de aici con­­secenţele firesci, şi iese din partidul liberal. Din dieta ungară. (Cvota şi „jelen“) In şedinţa de Luni a dietei din Pesta s’a început desbaterea asupra proiectului pentru cvota. înainte cu o dis­cestiunea cvo­­tei s’a tratat şi în clubul partidei liberale, unde, după o desbatere destul de amănun­ţită, proiectul a fost primit unanim. Desbaterea din cameră a fost intro­dusă prin motivarea proiectului, făcută de raportorul Nemenyi. El fu­se între altele, că de 80 de ani la stabilirea cvotei s’au des­­voltat anumite tradiţii la ambele părţi, şi spune, că la stabilirea cvotei pentru anul viitor nu s’a luat în considerare averea, ci dările. La fine recomandă spre primire pro­iectul. Cuvintele lui Nemenyi au fost pri­mite cu strigări de „hoch! dreimal hoch“. Se ridică Francisc Kossuth. Deja la început făcu declararea, că din punct de vedere principial stânga estrema nu vo­­tăză nici­odată o cvotă oare­care, căci ori­ce cvotă vatămă independenţa de stat. Kos­suth se plimbă cu fantasia şi prin China, vrând să dovedăscă, că deşi acolo legea nu opreşte, ca cine­va să-şi arunce pe bătrâ­nul său părinte în apă, totuşi sentimentul obştesc consideră acesta drept patricid, pe când în Ungaria nu este oprit a risipi drepturile străbune. In cestiunea cvotei Ungaria a fost dată pe mâna Austriacilor. Vorbitorul eitază mulţime de date spre a arăta, că nu există nici un motiv pentru urcarea crotei. Politica guvernului duce țara la primejdie; aceasta politică nu nu­mai că derimă bastioanele legale ale inde­pendenței, ci îngreunează și traiul de toate fiilele. Kossuth înaintază un proiect de re­­soluțiune propunând, ca parlamentul să enunțe, că cheltuelile comune nu le află compatibile cu ideia de stat maghiar și că pe viitor nu va mai contribui la aceste cheltueli.* După o pausă de cinci minute, mi­­nistru-președinte Szell răspunde la interpet

Next