Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1899 (Anul 62, nr. 242-265)

1899-11-26 / nr. 262

RED ACŢIUNEA, Miinistraţiunea şi Tipografia, BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30, Scriaori nefrancate nu te primesc. Manuscripte nu se retrimet. IMSERATE se primesc la AD­­»iHiSTRAŢIUKE In Braşov şi la axmătrtvele Birouri de m­anciur!, în Viena, BL Oukos Naehf. K»x. Auganfeld & Entarich Lisner, Hsl­rtoh Schalek, Rudolf Saosaa. A. Oppe­lks Naehf, Anton Oppelik. In Budapesta : A. V. Goldbsr-Ser, Ekstein Bernat. In Ham­urg: Karolyi & Ulbmann. PREȚUL INSERTHUNILOR : o se­n­» garmond pe o coloana 6 or. 30 or. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a I_a o seria 10 er. sau 30 bani. . 282. Braşov, Vineri 26 loemvre (8 Decemvre). A­NUL „gazeta« iese în flăcare iji. Aconamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rci de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braţe? Administraţiunea, Piaţa Medic Târgul Inului Nr. 30, stagiu I.: Pe un an 10 fr., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 10 cr. Cu dusul în casă: Pe t­r­ai 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Debutul estremilor maghiari. Stânga estremă maghiară simte din nou dorinţa de a-şi manifesta esis­­tenţa ei în parlament şi de a-şî sa­tisface poftei de scandaluri pe tema patriotismului şi a naţionalismului ei sui generis. Discuţiunea asupra afacerii lui „jelen“ şi a ordinului ministrului de resboiu, i-a mânat apa la mora şi a fost un preludiu pentru faptele eroice, ce şi au pus în gând se le severşască de­ocamdată în combate­rea crotei. Scenele, ce s’au produs şi cu­vintele, ce s’au pronunţat înse din partea oposiţiunei extreme în şedinţa ce a urmat discusiunei asupra amin­titei interpelări şi în legătură cu acesta, merită a fi relevate puţin fiind prea caracteristice pentru „iu­birea fresca nemărginită“ cu care, cum pretind aceiaşi omeni, s’ar purta naţiunea maghiară faţă cu regele şi domnitorul seu. Seim, că deputatul Barabas a susţinut, că ordinul ministrului de resboiu nu se putea da fără consim­ţământul monarchului, şi pe basa acestei constatări a afirmat, că mo­­narchul „nu ar răspunde cu bună pornire şi iubire a inimei părintesce la iubirea cea fără margini a naţiu­­nei“. Nici preşedintele camerei Per­­czel, nici ministrul preşedinte Szell n’au făcut vre-o observare vorbito­rului pentru aceste cuvinte. Abia a doua z zi s’a trezit Perczel şi s’a decis se cheme ulterior la ordine pe deputatul Barabas. Acesta a şi făcut’o la începutul şedinţei de alal­­tăerî, în mijlocul unui sgomot asur­­ditor, ce l’au făcut cei din stânga estremă strigând, că Barabas a avut dreptate să vorbeasca aşa şi că pre­şedintele Perczel a primit poruncă dela Viena să-l cheme la ordine etc. După însemnările stenografi­ce, căci cuvintele lui nu s’au mai aucjit, Perczel a fu­s : „Aşa ceva nu se poate, nu e permis a­ se spune în aceasta cameră; vorbesce în contra adevă­rul istoric, vorbesce în contra espe­­rienţa generală şi simţul public al locuitorilor acestei ţeri. Tocmai de aceea chem la ordine ulterior pe d-l deputat.“ Nu vom întră în apreciarea ar­gumentelor produse de oposiţie, după cami o astfel de chemare la ordine n’a fost justificată. Dar în faţa afir­mării corifeilor din stânga estremă, că naţiunea maghiară n’ar întâmpina dorecţî de iubire din partea domni­torului, trebue să dăm dreptate ace­lora, cari afirmă contrarul..Căci, care popor în totă monarchia a fost 30 şi mai bine de anî mai mult mena­­giat şi giugiulit, ba putem zice chiar răsfăţat, tocmai prin deosebita bună­voinţă şi indulginţă a domnitorului, dacă nu poporul maghiar“ ? Despre acesta pot să dea tes­timoniu pe basa esperienţelor, nu numai popoarele nemaghiare din re­gatul ungar, ci şi popoarele din cea­laltă parte a monarchiei, cam­ de un timp încoce mereu se plâng, că Maghiarii şi în concertul dualistic se bucură de o posiţiune mai fa­vorabilă şi mai preponderantă. Ce­hii n’au uitat pănă în cjiua de aciî, că numai de dragul Maghiarilor şi al Germanilor nu s’au putut realisa planul federalist al lui Hohenwart, ce era pus deja în lucrare; că Maghiarii au fost, cari mai mult au împiede­cat şi după aceea împăciuirea Sla­vilor în Austria şi văd că tot cu ajuto­rul influinţei lor a cădut acum din nou şi ministeriul Thun etc. Multe s’au făcut de dragul Ma­ghiarilor în aceste din urmă trei de­cenii, şi la noi înăuntru, începând de la desfiinţarea autonomiei Tran­silvaniei şi a drepturilor naţiunei române pănă în era de a dî a ma­ghiari­zării ex officio pe toate drumu­rile şi cărările. Sunt dor forte nerecunoscători cei­ ce pretind a fi în dietă adevăra­ţii interpreţi ai simţului public ma­ghiar. Adevărul istoric, la care s’a provocat acelaşi Perczel, care a dat atâtea probe de sfidarea lui, când el­e cu Banffy făceau pe cei mai mari şi mai tari, pune de altfel nu nu­mai pentru present, ci şi pentru tre­cut în lumină clară recunoscinţa maghiară, care tot­deauna a sămănat cu recunoscinţa ariciului, care a pri­mit ospitalitate şi adăpost în căsulia credulului sobor. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. In interesul adevărului istoric. Luptele dela St. Ioana şi Şarpatoc (1848.) — Urmare. — JRisum tenealis amici! căci acuma vine una şi mai cu carne, unde dice: „Soldaţii noştri la cei omorîţi au aflat mulţi bani şi arme scumpe“. Dar nu spune, că dela cine le-au răpit în criua luptei, pentru­ că mai înainte de 31 Oct. 1848 la Şarpatoc n’au stat nici o trupă de lănceri sau de soldaţi de ai noştri. Apoi lăncerii,­nari au fost chiămaţî la lagăr, partea cea mai mare fiind însuraţi şi cu familia, puţinii bănişori, ce i-or fi avut, nu i-or fi dus cu sine la lagăr, ci i-or fi lăsat acasă la fa­miliile lor.­­ Eu începâfidi din 94 Oct. 1848 pănă în luna lui Febrbrie 1849, — când fiind mor­­bos de tifos,am zăcut în spitalul militar din Dorna, în­­Bucovina, — am fost tot cu trupa lui Urbian, am avut sub comanda mea multe trupe de lănceri români din totă partea Nordică a Transilvaniei, dar necum la lănceri, ei nici la tribuni n’am vădut o armă scumpă, puşcă, sabie sau pistole, ci partea cea mai mare au fost în­armaţi cu lănci şi foarte puţini cu câte o puşcă simplă de vânat, cu cremene. De unde ar fi avut dor acei lănceri români, omorîţi de Săcui la Şarpatoc, acele arme scumpe aflate la ei? Eu sciu positiv, că afară de lagărul de lănceri, adunat de Vasilie Moldovan şi de mine la ordinul lui Urban de prin sa­tele din jurul Reghinului săsesc şi care au stat lângă comuna Breto (Beresztelke) din jos de S.­Reghin şi care în 31 Oct. 1848 în bătălia dela St.­Ioana au stat sub co­manda lui Vasilie Moldovan la aripa dreptă a trupei lui Urban, — altă trupă de lănceri nici în jurul Reghinului, nici la Şarpatoc n’a esistat. Acei vre-o câte­va sute de lănceri români, după cum însu­şi Urban afirmă în descrierea sa „Der Revolutions­krieg în Siebenbürgen“, s’au adunat ei de ei de prin satele din jurul Şarpatocului, de pe Murăş şi de pe Câmpiă, lângă cele două compănii de soldaţi grăniţeri români şi cordonişti bucovineni, fără soirea mea şi a lui Vasilie Moldovan, fără nici un conducător, afară de căpitanii satelor, ne­­esercitaţi în manuarea lăncilor şi nedisci­plinaţi. Acel despărţământ de lănceri văcjend apropierea armatei revoluţionare maghiare, şi văcjend. Că cele două compănii de ante­­gardă, mai sus numite, neputând sta faţă cu inimicul forte număros, au retirat pe Mu­răş în sus către S.­Reghin şi lăncerii au început a­ se împrăştia, şi cei din partea Câmpiei a se duce câtră casă, cr cei din partea, respective ţărmurele stâng al Mu­­răşului, înainte de a pută trece Murăşul Cătră casă au fost năpădiţi de armata ma­­ghiaro-secue şi cam 40—50 din ei omorâţi, er nu 400, după cum afirmă Jakab Elek. Acesta o sciu positiv dela un Ungur bă­trân din Şarpatoc, cu care în vara anului 1898 am vorbit despre măcelul de lângă Şarpatoc, şi care mi-a spus, cum­ că el cu ochii a văcjut pe cei omorîţi lângă Murăş şi pe apa Murăşului, pe unde a voit să trăcă acasă, fiind apa mică. Jakab Elek cjice mai încolo urmă­­toarele: „Armata nostră învingătore neţinând repaos, ci flămândă şi setosă cu paşi acce­leraţi, îmbătată de învingere, a mers îna­inte cătră Vaida Sf.­Ioana, unde sufletul armatei lui Urban dincolo de sat spre nord-est ne aştepta în ţinută de bătaiă. Am voit să finim cu totul lucrul acelei zile. Au putut fi 4 — 5 ore după amiacil, când ni­ s’a început bătaia. Aici a fost de faţă şi trupa lui Dorschner, tocmai atunci sosind de cătră Câmpie. Comandantul nos­tru şi aici s’a servit de aceeaşi tactică. Ne­­având tunuri, pedestrimea a trebuit să în­­capă bătaia. Desfacerea în tirailorl a fost superficială ? Batalionul întreg s’a desfăcut în tirailorl, şi aşa a pornit şi acolo spre atac. Când a ajuns într’o depărtare de o puşcătură, glonţele noastre au arătat de­o­­dată efectul lor, causând mare confusiune în rândurile inimicului. Urban a comandat cavaleria spre atac, dar Săcuii noştri i-au primit cu un foc de glonţe aşa de teribil, încât au cădut doi ofiţeri şi cam 18 soldaţi pedeştri, şi mai mulţi fiind vulneraţi, în­dată au retirat. Acest succes accelerat a băgat spaimă în colonele inimice, încât după puţine puşcături şi a doua o oră ne-au lăsat nouă câmpul de bătaie. Bătaia de la Sf.­Ioana a decis şi sortea Reghinului să- Situaţiunea în Austria. In şedinţa camerei deputaţilor dela 5 Dec. s’a continuat desbaterea asupra budgetului pentru 1900. După o vorbire lungă a Cehului tînăr Tidrzal, ce a întro­­dus’o în limba cehă şi a continuat’o în limba germană, plângendu-se mai ales asu­pra inimiciţiei, cu care se purtă toate gu­vernele faţă cu Slavii şi în deosebi cu Ce­hii, cei ce s’au ridicat prin propria lor forţă, — mai vorbesce Dr. Funke (german). După aceasta văcjend, că pentru moment deputaţii germani, cari se aflau în sală, erau în majoritate, deputatul Gross propuse încheierea desbaterei. Atunci vice-preşedintele Lupul sună clopoţelul electric, chiamând pe deputaţi din culoarele camerei în sala şedinţei. Cei din stânga germană au protestat sgomotos contra trăgănării votării şi au cerut votare imediată. Preşedintele ordona să se numere câţi sunt de faţă cu totul. Cehii tineri în­cepură atunci să strige şi să lormiască, susţiind, că pe partea lor e majoritatea. Se născu un sgomot aşurejitor. Intr’aceea băncile dreptei au început să fie ocupate de cei ce veneau din culoare. La votare Cehii tineri, Polonii, Slavii de sud, grupul Schönerer şi social democraţii s’au pronun­ţat în contra închiderei desbaterei. Par­tida poporală catolică însă şi Italienii au votat cu stânga germană. Astfel propunerea lui Gross pentru închiderea desbaterei, care avea de scop de a paralisa obstrucţiunea celtică faţă cu legea budgetară, a fost respinsă cu 104 con­tra 95 voturi. Voturile grupului Schönerer şi ale social-democraţilor, au decis de astă­­dată în favorul Cehilor tineri. Iritaţiunea în sală a durat încă multă vreme. Se zice, că conducătorul partidei poporale catolice, care, deşi face parte din majoritate, este în contra obstrucţiunei, a făcut împutăr! Polonilor, că n’au votat pentru închiderea discusiunei şi că astfel ar fi lucrat în con­tra înţelegerii cu partida poporală. După aceea s’a dat cuvântul Cehului tînăr Stcala, care după­ ce a criticat aspru atitudinea guvernului, a trecut la afacere­a zdeu. In Austria, dise el, nu este o ar­mată germană, ci numai una austriacă, în care soldații negermani formază majorita­tea. In interesul armatei rogă pe ministrul de resboiu, ca îndată să dea ordin, ca re­­serviştii să se potă anunţa la adunările de controlă în limba lor maternă. In fine de­­clară, că pe câtă vreme poporului cehie nu i­ se vor da drepturile, ce i­ se cuvin, Cehii nu vor încuviinţa acestui guvern nici cele mai urgente necesităţi de stat. După aceasta se suspendă desbaterea şi se trece la disensiunea unei propuneri de urgenţă. * Acţiunea de înţelegere. Precum s’a putut prevedea, propunerea mijlocitoare a preşedintelui camerei Dr. Fuchs, despre care am vorbit în numărul nostru de ieri, a fost respinsă de Germani. Mai întâi, ea s’a discutat în subco­­misiunea conferenţei de înţelegere parla­mentare. In decursul discusiunei membrii cehi au declarat, că ei numai atunci vor înceta cu obstrucţiunea în cameră, dacă mai înainte li­ se va da garanţă legală pentru întrebuinţarea limbei celtice, ca limbă internă oficială. Germanii au declarat insă, că nu se pot învoi de a se scoate cestiunea limbei interne oficiale din complexul celor­lalte obiecte de pertractare privitoare la sta­bilirea dreptului de limbă. Cei din partida catolică poporală şiau dat totă silinţa să mijlocescă o înţelegere,­­ dar fără resultat. Astfel propunerea Fuchs a fost definitiv respinsă de subco­­misiune. *

Next