Gazeta Transilvaniei, decembrie 1899 (Anul 62, nr. 266-289)

1899-12-08 / nr. 271

Ce fac Năseudenii? Au trecut opt fiile, de când am primit dela Năseud scriea scurta te­legrafică, prin care ni­ s’a adus la cunoscinţă, că ministrul Wlassics a anulat alegerea profesorului Virgil Şotropa ca director gimnasial, pre­cum şi votarea stipendielor noue şi vechi. Am crefiut, că în urma acestei scriî grave, Românii născudeni vor grăbi a­ se pune în mişcare pentru a-şî apera dreptul lor încălcat şi a păşi odată pe ţaţă, în mod energic şi cu totă bărbăţia, în contra unel­tirilor de clică ale acelor mameluci, revnitorî de interese personale, cari pe toate căile caută se zădărnicască bunele porniri ale celor, ce portă la inimă prosperarea și binele școlelor. Pănă afi î­­nse n’avem nici o scrie se se fi întreprins vre-un pas în direcțiunea aceasta. Nici măcar atâta nu s’a făcut, ca prin vre-un articul de filar s® se lamuresca pu­blicul cetitor român asupra amănun­telor atentatului d-lui Wlassics. Nu putem presupune, ca servi­lismul şi laşitatea se fi ajuns până la aşa grad între Românii născudeni, ca ei nici măcar se nu mai cuteze a lupta pentru validitatea drepturilor lor. Pentru ce dâră tac şi nu dau nici un semn de viaţă? Noi avem informaţiunea, că în contra alegerei ca director a­l lui Şotropa şi în contra persoanei aces­tuia — pe lângă toată străduinţa, ce şi-au dat şi din a căreia causă a fost atât de mult amânată resolva­­rea acestei cestiunî,—nici fişpanul co­mitatului Bistriţa-Năsăud, nici inspec­torul superior de şcole din Cluşiu şi nici însu­şî ministrul instrucţiunei Wlassics n’au putut se afle nici un motiv, nici măcar politic; din causa aceasta ministrul în scrisoarea sa fără de a-şî motiva hotârîrea declară pur şi simplu comisiunei administrative a fondurilor, că alegerea nu o aprobă şi cere se se redacteze un nou con­curs „cu termin lung11, care înse îna­inte de a­ se publica se­ri­se presente lui. Aşa sună ucazul ministrului instrucţiunei publice Iuliu Wlassics. Cine-l va ceti, de bună seama nu va crede, că aceste lucruri se petrec într’un stat constituţional, căci nisce ucazuri ţinute într’un ton atât de volnic şi despotic poate nici în auto­­crata Rusiă nu se pomenesce. Nu spune ministrul nici că dară candidatul ales n’ar ave cualifica­­ţiunea recerută, ori că i-ar lipsi alte condiţiunî ce se recer unui director de scule; nici că alegerea, care de­­altmintrea s’a făcut cu unanimite, n’ar fi decurs după toate formalităţile prescrise ; cu atât mai puţin nu poate ministrul se facă vre-o observaţiune contra disposiţiunilor statutare, după cari s’a făcut alegerea, căci dară statutele din cestiune, atât de apă­­sătore pentru Români, sunt făurite după calapodul unguresc, fiind opera fostului paşă Banffy dela Bistriţa şi a favoritului său Csókán. Pentru ce dor ministrul Wlassics n’a întărit alege­rea şi n’a aflat cu cale, cel puţin pentru ochii lumei, se motiveze acest pas al său măcar printr’un cu­vent? De sigur, pentru­ că neapro­­barea alegerei d-lui Virgil Șotropa nu s’a făcut pe basă de motive, ci pe basă de intrigi ale unei elice, în fruntea căreia stă fatalul Csókán, care și pănă afiî domineazâ situa­­țiunea în Năsăud. Acest Csókán, te­­mendu-se, că prin ajungerea d-lui Şo­­topra în postul de director îşi va perde puterea de stăpânitor asupra Năseudenilor şi împreună cu ea poate şi mandatul de deputat, a pus totul în mişcare contra d-lui Şotropa. Poate înse n’ar fi putut ajunge la nimic, deca n’ar fi întrevenit pa­tronul său Banffy, despre care se scie, că și astăziî dispune de un apa­rat puternic, care actualului ministru­­președinte îi impune temeri și în­grijiri. E vorba, va­se fiică, de-un fel de presiune, care dă Nascudeni­­lor să înțelagă, că prin venirea lui Szeil la putere încă n’au scăpat de Banffy. Numai astfel se poate esplica neintă­­rirea alegerei d-lui Șotropa ca director al gimnasiului din Náseud. Faptul e insă, că prin aceasta neaprobare s’a săvîrșit un atentat, peste care Ro­mânii náseudeni nu pot să trece la ordinea fiilei, fără a nu da cea mai tristă dovadă de slăbiciune și in­­consciinţă de drepturile lor. Consideraţiunile de oportunitate un singur moment nu mai pot avea loc, ci cu toţii trebue să caute chiar de-acum a lua măsuri spre a pune stavilă curentului anarchic şi cutro­­pitor, ce s’a pornit asupra lor cu o vehemenţă, ce fii de fii va cresce şi din a căruia cale nu vor putea scăpa prin umiliri şi servilisme, ci numai prin o luptă energică şi hotărîtă. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Preumblări în Bucuresci. XXV. labile Amice! De mult tot aud şi citesc, că în Ardeal s’ar agita mult cestiunea completării gimnasiului din Brad în liceu cu 8 clase, care ar satisface o necesitate, ce s’ar simţi în părţile locului. Pornind din acest punct de ve­dere, necurmat mă întreb în gândul meu: care ar fi necesitatea, ce s’ar simţi, şi care ar fi resul­tatele prac­tice şi reale, ce s’ar putea dobândi pentru poporul român din părţile locului în special şi pentru corpul naţional din Transilvania, Ungaria şi Bănat în general, prin transfor­marea sau completarea gimnasiului din Brad ? Cu toţii stim, că în timpurile de afi, mai toţi bărbaţii luminaţi din statele europene susţin cu date sta­tistice în mână, că liceele n’ar mai corespunde la nevoile şi trebuinţele poporului, creând numai un poletariat intelectual, sau cum s’ar fiice in Ar­deal, un proletariat inteligent. Liceul n’ar pregăti pe tiner pen­tru lupta vieţii; instrucţiunea şi edu­­caţiunea liceală n’ar duce la alt resultat, decât la amorţirea ener­giei, iniţiativei şi destoiniciei ele­vului de-a putè trăi prin el însu­şî, fiind­că liceul l’ar deprinde din co­­pilărie de-a trăi prin alţii şi dela alţii, sau cu alte cuvinte: de-a trăi vecinie sub tutela mai mult sau mai pu­ţin vecrută a statului, vorba d-lui Petre Carp privitoare la Românii din regat: „Românul se nasce bursier, trăesce funcţionar şi mare pensionar“. In Ardeal rnsé trebue să avem în vedere mai mult, ca în orî­ce altă­­ ţară, că puterea statului fiind deţi­nută de adversarii rassei şi culturei noastre specifice românescî, licealistul nostru eo ipso e înlăturat dela bine­facerile, pe cari ’i li-ar putea acorda tutela statului, decá voesce se remâná credincios poporului român din sânul căruia a eșit, încă odată repet, că ținend seama de acâstă împrejurare enorm de im­portantă pentru Românii ardeleni, ni­ se impune de sine întrebarea: ce se vor face absolvenții liceului din Brad ? Și aceasta întrebare se impune oamenilor cugetători, cu atât mai mult, cu cât liceele noastre sunt po­pulate în număr considerabil cu copii de a­i sătenilor români, cari pe când termină fiii lor, fără pers­pectivă de a-şi putea procura pânea prin învăţătura obţinută în liceu, sau mai bine fu­s fără pespectivă de a­ se pute face domni, rămân şi ei în sapă­­ de lemn. Deci am avea înaintea nostră un tablou din aceste trei decenii din urmă al absolvenţilor liceelor din Ardeal şi Ţara ungureascá, şi în spe­cial al liceelor române din Braşov, Braşiu, Nasăud şi Beiuş, ne-am con­vinge, că mai tot ce-au produs aceste licee, a trecut în Ţâra româneascá, or acei, cari au urmat pe la univer­sităţi sau şcoli superioare speciale, au venit şi ei în urmă, după­ ce s’au specialisat într’o ramură sau alta. Nu mi-am propus pentru a fi­ să mă ocup cu emigraţiunea elementu­lui cult ardelean în special ; causa, care a provocat acest efect, o cu­­nosceţi destul de bine şi o simţiţi destul de amar în viaţa politică, cul­turală şi socială; mă mărginesc nu­mai în a pune punctul pe i, fiicând, că emigraţiunea, mai mult sau pu­ţin instruită şi cultă, în totalitatea sa nu e decât produsul şcolelor se­cundare, superioare şi speciale, care creând în Ardeal un proletariat inte­lectual, acesta cu voia sau fără voiă, însă în tot caşul de nevoia, a trebuit A TT TT SKââTahsa gsaffla\l %sstsr tamatsai „gazeta“ iese în flăcare ii. Aironamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru­şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Adm-misa,raţiunea, Piaţa ttpic Târgul Inului Nr. 80, etegiu I.: Pe un an 10 fl., pe şâs€ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă : Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 f­.. pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât și inserțiunile sunt a se plăti înainte. BfeliACȚIUNEA, iâi­Distrațiiiafia­ți TiDOgrala. SMSOV, plații maîs Hr, SO, Scrisori ne francaie na m primesc. Manuscripte nu se retrimet. i .*38 ERATE se primesc la AD- flSMiSTRAȚIUME în Brașov și la «jîTaâtricele Birouri da «nundiurî. '.in Vie­na: Bi. Dufeaa Haehi. &d­î. Auflent'sld «bEmarioh Lnanar, ^sl­rloh Solialek. Rudolf Kiosss. A* Qppellks N&chf. Anton Qppellk. laBudapesta: A. V. Salclber­­g®r, Ekstein Bsrnat. In Ham.­­Burg: Barolyl & Uschmann. CREŢUL INSERŢIURIiLOR : o se­dia garmond pe o coloana 6 or. gi 30 or. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă şi învoială. RECLAISE pe pagina a 3-a o seria 10 or. sau 30 bani. Nr. 271. Braşov, Marţî-Miercuri 8 (20) decemvre. 1810. Situaţia dincoce şi dincolo de Laita. Pe fii ce merge tot mai rău se încurcă iţele şi tot mai complicată devine situaţia în ambe părţile monarchiei. Câte­va fiile sunt numai până la finea anului şi etă că causa compromisului austro-ungar nu e de loc asigurată, ba după cum stau lucrurile afii, nici nu sunt speranţe, ca pe cale par­­lam­entară pactul să fiă finalisat, sau cum s’ar fiice perfecționat. Ministru-preşedinte ungar Coloman Szell a alergat fărăşi pe la Viena, ca să se înțelagă cu Clary, că ce e de făcut. Unii fili, că Szell ar fi mers în afacerea delega­­țiunilor, alții sunt de părere, că drumul lui la Viena stă în legătură cu cestiuni mai grave. în parlamentul din Budapesta obstruc­­ţiunea kossuthistă începe să-şi ridice din nou capul şi încă în formă destul de ameninţătore Partida independentă a provocat mai ales în şedinţa din urmă scene turbulente şi i-ar fi plăcut să aranjeze şi votări nominale la propunerea de­ a se prelungi şedinţele cu câte 2 ore. Afară de acesta membrii din stânga camerei au înscenat un sgomot a­­surdiitor din causa „stilului de casarmă“ cu care secretarul de stat Groman a răspuns la niste aprecieri făcute de deputatul Mar­jay referitor la cvotă. Marjay fiise, că dacă Ungurii ar avea armata lor naţională, atunci n’ar mai fi transferaţi ofiţeri din armata comună la honversime, cari sunt elemente, ce nu se mai pot folosi. Nu vedeţi, fiise el, ce sunt în stare să facă Burii cu armata lor naţională? Gromon răspunfi­nd lui Mar­jay a fu­s, că acesta n’ara nici chemarea, nici capacitatea de a judeca asupra arma­tei. Aici isbucni viforul. Deputații din stân­ga săriră de pe băncile lor strigând : Ruși­ne, porcărie! Ei bat băncile și nu lasă pe Gromon se vorbesc­. Piresce, acest fel de scene a pus pe gânduri şi pe d-l Szell, care se teme, că afir­mâne kossuthiştii vor reînvia obstruc­­ţiunea de pe timpul lui Banffy. Dar ce e cu cvota­! E mai mult ca sigur, că nici în parlamentul ungar, cu atât mai puţin în parlamentul austriac cvota nu va fi votată pănă la 1 ianuarie. Despre asta garanteaza și o foaie apropiată de guvern, care mai adauge, că proiectul despre cvotă se va lua dela ordinea zilei. * în Austria şi mai rău. Acolo obstruc­­ţiunea Cehilor merge înainte în parlament, şi în desbaterile comisiunei pentru pact. Sâm­bătă s’a întrunit aceasta comisiune în şedinţă. Ea însă n’a fost convocată de preşedintele Bilinszki, ci de Menger (german). Când de­putaţii din stânga s’au presentat la şedinţă, eşi la iveala, că ea nu poate aduce hotărâre, fiind-că atât cei din partida popolară-ca­­tolică, cât şi Polonii au absentat. Va se fiică aceste două partide ărășî tin cu Cehii. * în astfel de împrejurări contelui Clary nu-i rămâne alt­ceva, decât să se fericească cu paragraful 14, seu să-și dea dimisia. De­geaba sunt toate declarările lui, că va dimi­­siona, dacă i­ se vor vota proiectele cele mai necesare, căci Cehii şi aliaţii lor cer fapte şi nu vorbe şi nu se mai mulţămesc cu promisiuni vage. De acesta situaţiă critică se lovesc şi se vor lovi încă mult şi formulele d-lui Szell şi tot rikîbontahozasu-ul cu care mereu vedem ilustrându-se coloanele fiiarelor gu­vernamentale. Par’că nu altă, făr’ vîrcolaci!

Next