Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1900 (Anul 63, nr. 1-23)

1900-01-15 / nr. 10

Nr. 10 — 1900. GAZETA TRANSILVANIEI. să taie lemne verfjt. Ca să potă aduce lemnele au dus cu ei ciodle. Ajungând la locul numit, au adunat lemne uscate, crengi, sdroburi, aşa (^icân­d au curăţit locul şi, după­ ce n’au mai aflat lemne în acel loc, Moise Nicolae Radu a ajis cătră soţul său, că el scie nişce uscă­turi în marginea pădurii comunei Vulcan şi se duce să le adune. Aşa a plecat îna­inte şi soţul său după el, şi ajungând acolo au adunat nisce uscături, într’acea însă a nimerit la acel loc (la 2 ore p. m. pădura­rul din Vulcan cu numele: Elie Martin, înarmat cu puşca de vânat, şi îndată după sosire a provocat pe Iosif Rozorea, că ce caută acolo, nu scie, că nu-i iertat? şi-l provocă să păşască înderăpt, ceea-ce Iosif Rozorea a şi ascultat, retrăgându-se vre-o 6 paşi şi s’a apropiat de soţul său şi i-a răspuns pădurarului „săsesce“: — că scie, că nu-i iertat, dar având trebuinţă de vre-o două uscături, a îndrăsnit. Apoi pădurarul provocă pe celalalt şi-i­­zice : da ce-i mă prostule, ce cauţi aici, nu sei, că nu-i ier­tat . Moise Nicolae Radu însă — om de vre-o 35—40 ani, fiind surd tare şi vorbind şi forte greu şi rău — poate nici nu l’a înţe­les, şi a stat nemişcat şi nu a răspuns; atunci pădurarul sare la el şi-i trage cu pumnul peste faţă una bună; la acesta lovi­tul se retrage îndărăt spre drepta cu mâna ridicată spre apărare, cji°ând : iartă-mă, iartá-mă ! — în glasul lui bădăran, — dar pădurarul a strigat: stăi tu, că-ţi arăt eu ţie, prostule! Şi ridicând puşca şi îndrep­­tându-o spre el, Im distanţă de vre-o fi paşi a împuşcat drept prin plumâna stângă, pe lângă inimă, pe Moise N. Radu. Acesta momentan a căcrut jos, oftând şi esclamând : Auleo, m’a omorît! Pădurarul îndată a luat’o la fugă că­tră casă. Gel puşcat însă n’a murit îndată, şi soţul său Iosif Rozorea, june de vre-o 19 ani, dar debil de construcţia, s’a năcă­jit mult şi l’a pus pe săniuţă şi cu mare năpas l’a adus acasă, unde după 1 oră a murit, între chinuri oribile. Pădurarul ajungând acasă s’a anunţat însu­şi la gendarmerie din Vulcan, care apoi l’a dus l’a faţa locului imediat, şi de-acolo l’a adus aici pentru cercetarea causei. Pă­durarul Eltz e de-o statură mai mult mică, construcţiă debilă, are mustaţă blondă, faţă sarbedă, ochi mici de-o căutătură sălba­tică. Poporul nostru s’a revoltat grozav de acâstă crimă, şi vec­ându-l, s’a înfuriat cu atât mai mult, fiind-că ucigaşul la in­terogator nega, că a fost aşa, precum spune martorul ocular Iosif Rozorea, ba avea ne­ruşinarea de-a afirma, că în apărarea proprie a folosit arma, fiind-că cel puşcat ar fi sărit la el şi i-ar fi prins puşca şi luptân­­du-se mai mult timp, a trebuit într’un mo­ment bine-venit să-l puşce! Audi, vicleanul! a folosit arma, faţă de-un om nearmat, — ceea­ ce singur cri­minalul a recunoscut — şi de-o natură aşa tăcută, blândă şi bună, precum era ucisul, care n’a avut în viaţa lui cu nime­nea nimic, n’a vătămat pe nimenea nici când, şi ducea o viaţă retrasă, om sărac, care lucra omenesce la unul şi la altul să se potă susţine, şi vorbea rar, căci, pre­cum am amintit, era surd tare şi vorbea rău, şi era cam tîmpit la minte. Eră unde am ajuns! Pentru nişte us­cături se omoră un om năcăjit. Punem ca­sa­, că ar fi comis transgresiune, prevari­­cațîune, apoi nu e pre legea silvanală din 1897 destul de aspră ? De ce nu i-a con­dus la primăria comunală în Vulcan, deci n’a avut ce zălog să ia, și să-i fi pedep­sit, dar nu să omoare. Apoi cine poate crede acea minciună grosolană, că a sărit la el cel puşcat, şi i-a prins arma, când el n’a avut absolut nimic în mână! Asta e o mare vătămare şi blam asupra acestei comune, cu atât mai mult, că pentru pă­durarii comunei Vulcan e ceva caracteris­tic acest lucru, deore­ce au mai puşcat ei în pădure omeni din comuna nostra, şi anu­me mai anii trecuţi pe un june cu numele George Alesandru Nicoră, care a murit momentan, apoi au puşcat după Spiridon Muscan şi George George Rozorea, însă acaştia au scăpat cu viaţa! E ceva de speriat! Ore comuna Vul­can pănă când are de gând să continue cu aplicarea da astfel de pădurari? Primă­ria comunală de-acolo nu cetesce legi şi statute, şi cum îşi înstrueză pe monştrii aceia, cari păzesc astfel pădurile ? Trist destul! Aşteptăm însă cu nerăb­dare şi sfirşitul acestei tragedii. Olteanul. Industria şi şcolele de industria. Mediaş, Ian. 1900. — Fine. — Datele, ce le-am citat, am aflat de lipsă a­ le comunica publicului cetitor, fiind ele cu atât mai interesante, cu cât cu sa­tisfacere vedem, că 611 învăţăcei români au frecventat şcolele numite, şi deci mai adaugem lângă aceste şcole încă şi aceea din harnica şi frumoasa comună Sâlişte, care deşi se ţine de fostul find regesc, totuşi numita fată nu face nici o amintire des­pre ea, şi decă punem numărul învăţăcei­lor din comuna aceasta numai la 100, atunci cu bucurie vedem, că peste 700 de învăţă­cei români frecventează şcolele de industrie pe teritoriul fostului fond regesc. Un pro­gres de tot mare este acesta, când consi­derăm trecutul cel funest al părinţilor noş­tri, cari pe timpul teeriurilor, pe lângă totă bunăvoinţa şi iubirea lor cătră meserii, nu puteau da pe băeţii lor la meserii, căci aceştia din principiu erau esebişi. Şi dacă am ajuns cu ajutorul lui Dumneci.80, ca să avem 700 de învăţăcei meseriaşi, avem sânta datorinţă de a ne îngriji, ca învăţăceii aceştia, pe lângă per­fecţionarea lor în specialităţile singuratice, să nu se desnaţionaliseze, fiind­că în şcolele acestea, afară de Sălişte şi în parte Orăş­­tie, limba de propunere nu este română, şi aşa tinerii noştri sunt forte espuşî la în­cercări, de a se lăpăda de neamul lor, ceea ce este cu atât mai mult de temut, după­ ce acum s’au înfiinţat în mai multe localităţi şi şcole de stat de meserii, când apoi după ce cei mai mulţi învăţăcei sunt asociaţi pe la măeştri străini de neamul şi legea nostră, beţii tineri abia au ocasiune de a mai audi limba lor maternă. In îm­prejurările actuale nu ne mai rămâne alt remediu, decât a insista cu totă tăria, ca învăţăceii să capete instruire religiosă, anume după­ ce şi în planul de învăţământ religiunea este pusă între studiile obligate, superiorităţile noastre bisericesci să demande şi să controleze în măsură recerută, ca re­ligiunea să se propună de parochii noştri şi de cooperatorii lor în măsura, în care o prescrie planul de învăţământ. Cunosc pe mai mulţi părinţi, cari anume numai pentru asta au o aversiune cătră meserii, temându-se, că copii lor îm­brăţişând oare­care ram de meserie, se vor lăpăda de lege şi de neam, şi aşa mai bine evită asta, nedând copiii lor la meserii. Am putea lua exemplu, ca în multe, şi în asta privinţă, de la conlocuitorii noştri saşi, o­ri cu tot­ adinsul şi cu mare scrupulosi­­tate se îngrijesc, ca fie­ care învăţăcel se umble la biserică, la catechisare, să capete şi să cetască cărţi religiose morale şi să devină prin asta credincioşi bisericei lor; tot asemenea ar trebui şi preoţii noştri, cu deosebire cei de prin oraşe, să se îngri­­jască, ca tinerii noştri să nu crescă străini de biserică şi neam. Numai prin meseriaşi putem înmulţi şi întări elementul nostru pe la oraşe, dar ce folos avem, că numărul meseriaşilor noştri se îmnulţesce, deci aceia nu sunt crescuţi şi întăriţi în datinele şi pre­scrisele religiunei nostre! Preoţii şi cooperatorii noştri prea tare se cruţă prin aceea, că se retrag dela acest obligăment sacru al lor, obiecţionând cei mai mulţi, că pentru catechisarea me­seriaşilor nu primesc o remunerare sepa­rată (Dar brâul roşu pentru ce li­ s’a dat?), şi pentru asta nici nu pun nici un pond pe instruirea religiosă a învăţăceilor. Dum­nealor să nu uite însă, că prin înmulţirea meseriaşilor şi prin crescerea lor religiosă peste vre­o câţî­va ani se vor înmulţi şi poporenii lor în oraşe, când apoi se va augmenta şi venitul lor. Eu aşa cred, că în urma decisiunei sinodului de astă-tomnă din Blasiă, ca să se conscrie toţi sodialii români gre-cat, de meserii şi comercii, consistoriul arehiepis­­copesc are intenţiunea salutară de a afla oare-oare modalitate, după care şi sodalii să-şi facă destul datorinţele lor creştinesc!; dar la ce va ajunge consistoriul cu sodalii în asta privinţă, dacă nu se face îngrijirea recerută, ca învăţăceii, care devin cu timp sociali, să capete o creştere morală reli­giosă fundamentală, când apoi ajungând ei sociali, mai uşor vom pute să-i înduplecăm la formarea de coruri bisericesci şi alte reuniuni, apoi prelegeri publice, biblioteci de împrumutare şi altele. Precum am amintit mai sus, în pri­vinţa numărului meseriaşilor am progresat. Nu este iertat a uita nici­odată de institu­­ţiunile acelea şi de bărbaţii aceia meritaţi, cărora le putem mulţămi în mare parte înmulţirea învăţăceilor de meserii. Anume noi, Ardelenii, fiind mai miseri, copiii noş­tri au lipsă pe lângă îndemnuri binevoi­­tore şi de ajutorare în bani. Instituţiunea cea mai veche, care de vre-o 30 de ani în­­coace a dat ajutore la învăţăceii noştri, este reuniunea „Transilvania“ din Bucuresci, în­fiinţată de decedatul Alesandru Papiu Pa­rian, care prin Asociaţiunea din Sibiiu a dat anual câte 400 fi. ca stipendiu; după aceea reuniunea anume înfiinţată pentru ajutorarea învăţăceilor de meserii din Bra­şov; apoi răposatul Demitriu Andronic din Sibiiu, neuitatul metropolit de odinioră Dr. Ioan Vancea din Blaşih, Constantin Pap­­falvi (Papuc), fostul preposit capitular din Blaşia, regretatul cetâţen din Sebeş Forro, toţi şi-au făcut nume nemuritor, prin în­fiinţarea de fundaţiuni în scopul ajutorărei învăţăceilor de meserii. In urmă am să amintesc pe mult stimatul domn Ioan Vişa, proprietar de casă în Sien­a, care, ca mare mecenate al tineretului nostru, a donat o sumă considerabilă de 20.000 fi., ca funda­­ţiune, care activându-se peste doi ani, va avè menirea cea frumosă de a ajuta pe învăţăceii şi sodalii de meserii şi comerciii de ambele secse şi a da împrumuturi fără camătă măeştrilor tineri, cari au să se că­­sătorescă şi care împrumut îl vor replati în restimp de 10 ani. D. R. Apel cătră iubitorii culturei poporului român. Cele mai frumoase şi mai nobile dintre simţemintele, ce trebue să­ le aibă omul în genere, sunt:­ simţemintele naţionale, reli­giose şi morale. Prin cultura acestor sim­­ţeminte omul ajunge la cunoscerea de sine şi se pune în raporturile cele mai deaproape cu Dumnezeu, cu omenii şi cu natura. Pen­tru de a deştepta în poporul nostru aceste nobile simţeminte,am întemeiat. Reuniunea de cetire şi cântări în comuna Telciu“ (corn. Bistriţă-Năsăud.) Spre a-şi pute ajunge scopul, ce ur­măresc?, reuniunea acesta are să susţină o bibliotecă poporală şi un cor vocal. A­­probându-se statutele reuniunei noastre prin înaltul ministru reg. ung. de interne şi dorind a­ o pune în lucrare, în lipsa de mij­­loace materiale suficiente ne luăm voia a ne adresa cătră toţi iubitorii culturii poporului nostru şi cu deosebire cătră P. T. Domni editori de­­­iare Sc­opuri, rugându i, ca să binevoiască a veni întru ajutorul reuniu­nei noastre prin dăruirea de diare, reviste, cărţi şi composiţii musicale potrivite a fi cetite de poporul nostru. Dăruirile binevoitore, pentru cari po­porul nostru va păstra marinimoşilor dona­tori mulţămită şi recunoscinţa sa deplină, ne rugăm a­ se adresa subsemnatului preşe­dinte al reuniunei în Telciu (com. Bistriţă- Năsăud) u. p. Telciu, Telciu, 27 Ianuarie 1900. Valeria Mureşan, Samuil Berendi, preşedinte, secretarul reuniunei. Pagina 3. Oare de, sem­ă şi mulţămită publică­ Cu ocasiunea producţiunei arangiate în 26 Dacemv. 1899 de cătră „Societatea rom. de lectură“ din Râşnov, s’au încassat, parte ea trimise prin poştă, parte­năra la cassă, următorele sume: Din Ploeşti dela: M. tim­on. George Dobrescu bancher 100 lei, d-1 Alexe Do­­brescu comers. 5 lei, d-1 Ir. Dobrescu corn. 5 lei, d-1 N. Bucurescu comers. 10 lei, d-1 N. Brasovean comptabil 5 lei, d-1 George Ciocoiu comers. 5 lei. Din Bucurescu: de la M. St. Dn V. Gr. Borgovan dir. școlar 5 lei­, d-1 D. D. Hie comers. 5 lei, St. Stănescu 2 lei, D. D. Ciocoiu 2 lei, I. N. Dobrescu 1 leu. Sera la cassă: D-1 primar local Mich. Marzell 4 corone, d-1 D. Susu comers. Rîm­­nicu-Sărat 5 lei, D-1 B. Bude înv. dir. Zârnești 4 cor., resp. de la participanți peste tot suma de 204 corone. Adăugând la ace­ita sumă nobilele oferte trimise din afară, în­­treaga suma a intratelor ne dă 334 cor. 50 fii., din carea substragând spesele avute cu 108 cor. 88 fii., resultă un venit curat de 225 cor. 62 fii., care sumă s’a adaus la fon­dul societății. Când în chipul acesta sema despre resultatul material al producțiunei sus nu­mite, subscrisul, în numele „Societăţii ro­­mâne de lectură“ ţin de sf.­­datorinţă a esprima şi pe calea acesta cea mai căldu­­roasa mulţămită şi asigur de recunoscinţa nostră în prima liniă pe Dn George Do­brescu, mărinimosul fi­u al Râşnovului, care prin muncă şi stăruinţă asiduă, avântat astăzi. O splendindă posiţiune socială şi materială, cu mâna largă şi bogată întinde nobilul său ajutor la ori-ce acţiune despre care numai se convinge, că are de scop deşteptarea şi luminarea acelor locuitori, în mijlocul cărora s’a născut şi-a crescut. Ecoul satisfacţiunei şi îmbărbătărei adânc sim­ţite de toţi membrii societăţei, la primirea frumosului D-sale efort, şi care acum i­ se transmite şi pe calea acesta, facă ca să vi­breze în inima D-sale acea sonoră cordă, care se mişcă şi vibreza numai în pieptul acelora, cărî spiu şi vreau a face bine. In a doua liniă, specială şi calduroasa mulţămită esprim tinărului şi zelosului co­­mersant G. Ciocoiu, tot fiu al comunei nos­­tre, care pe lângă ofertul de astă-dată şi pe lângă pptisaţiunea de 4 corone, ce anual o sorvesce la societate mai trimite societăţii şi un valoros cpal cărui abonament 51 costă pe an 50 lei. Şi tuturor celorlalţi ştim. D-ni, cari au aflat de bine a da atenţiune societăţei noastre şi a sprijini prin trimiterea şi resp.­solvirea ofertelor indicate, le transmit pe calea acesta căldurosă mulţămită şi asigu­rare de recunoscinţă. Râşnov, Ianuarie 1900. In numele „Societăţii române de lec­tură“ : loan Teculescu, paroch, ca preşedinte. ti LTIME­SCI III. BfiCuraseT, 25 Ianuarie. Prinţul moştenitor român Ferdinand a sosit acim după amant în Bucuresc, cu tre­nul de Ostenda. A fost întâmpinat la gară de Regele și de miniștri. Berlin, 26 Ianuarie. Consiliul federal a votat legea pentru sporirea flotei. Cheltuelile totale fac 1861 milioane de mărci. Londra, 25 Ianuarie. Ministrul de resboiți a primit din lagerul de la Spearmans­kamp telegrama următore cu data de 23 i. c. : Trupele lui Warren au cucerit Marţi noaptea Spions­hop. Totă ohipia de Miercuri Englesii au ţinut ocupată posiţiunea, deşi erau espuşi la ata­curi violente. Per­denie Englesilor sunt mari. Generalul Woodgate a fost grav rănit. Londra, 25 Ianuarie. Despre Bul­­ler nici o scrie. Lui „ Times"­ i­ se anunţă din Spear­mans­kamp cu data de 23 i. c., că trupelor engleze nu li-au succes a înainta. Burii, cari au mai multe tu­nuri, după­ ce şi-au întărit posiţiunea din dos a muntelui, sunt pregătiţi la lupte pe timp neprevăzut. Bruxella, 26 Ianuarie. O depeşă din Pretoria spune, că generalul War­ren n’a luat Spionskop ci numai o înăl­țime de lângă Spionskop.

Next