Gazeta Transilvaniei, octombrie 1900 (Anul 63, nr. 218-241)

1900-10-26 / nr. 238

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 238.—1900. Manifestul Ligei culturale. Comitetul central executiv al Ligei pentru unitatea culturală a tuturor Românilor publică un manifest iscălit de d-nii: V. A. Urechiă, Mihail Vladescu, Grigorie Ștefănescu, Aid. D. Fior­escu, P. G. Cantilli și de membrii: Va­lerian Ursianu, A. C. Popovici, şi N. N. Zlotescu. In prima parte a manifestului se arată îndoita obligaţiune a Ligei, de a face cu­­noscute dreptăţile urmărite de Românii de pretutindeni şi de a urmări cu înţelepciune şi cu zel ori­ce mişcare internă şi ori-ce manifestare de bucurie a Românilor ărăși de pretutindeni. Arată mai departe, cum prin convocarea reuniunei panlatine sub pa­­tronagiul Ligei la Paris, s’a dobândit re­­sultatul de a­ se convoca în anul viitor la Roma un mare congres latin. Vorbind de activitatea internă a co­mitetului central, manifestul spune, că ea a fos încât­va mai mărginită din diferite cause, printre cari cea mai de frunte este prisa financiară. Stătue apoi asupra Zilel°r grele prin cari trec Românii din Peninsula balcanică de ale căror năcazuri şi greutăţi însă se ocupă acum Europa cultă, guvernul şi jus­tiţia română, şi esprimă speranţa că Tur­cia va înţelege­ interesele sale şi chiar Bulgarii vor pricepe în fine, că sal­varea lor nu este într’o Bulgaria fantastică, ci în cea mai perfectă concordie cu po­­poarele din Peninsula balcanică şi în deosebi cu naţiunea română. Manifestul se ocupă apoi de sar­tea Românilor din imperiul austro-un­­gar. După­ ce arată cum şovinişti din Bu­dapesta nu-şi schimbă direcţiunea lor po­litică greşită, din contră o înăspresc ; cum studenţii români de la universităţile ungu­­resci sunt persecutaţi, dovadă caşul cu G. Novacovici, şi I. Scurtu, manifestul con­tinuă aşa: „Liga nu se amestecă în mersul poli­­litic al nici unui stat vecin ; mai mult, nu Liga are să dea directivă, nici sfaturi fra­ţilor de sânge de pretutindeni. Dar ea are o sfîntă obligaţiune, aceea de a­ se adresa cătră lumea civilisată, arătându-i persecu­ţiile la care sunt expuşi Românii din Un­garia. „Liga mai are o obligaţiune, care înainte de toate legitimeza existenţa ei, a lupta împreună cu toţi fraţii pentru naţio­nalitatea şi limba comună, pentru respec­tarea lor deplină. „ Dăcă din Ardeal, ochii noştri în­tristaţi se îndreptă spre Moina, la sprân­­cena Prutului, în cea ţerişorâ română din care isvoreşte îmbelşugătorele ape ale Mol­dovei, şi în care se conservă moştele ma­relui Ştefan-Vodă, numai de bucurie nu ne simţim sufletul cuprins. „In desa întunecime a ceriului Bu­covinei, se făcuse nu de mult un zîmbitor luminiş: toţi papii naţiunei române de a­colo, sau aproape toţi, mână în mână, lu­crau contra ne­amicului comun. „Pe aşa cale mergând, victoria finală era asigurată, dar intriga şi zavistia a su­flat... şi norii negrii ameninţă tot mai mult să acopere micul luminiş. „Liga nostră nu are de a interveni în lupta fratricidă, dar datoria ei este de a le striga din adâncul sufletului. O, fraţilor, numai prin unirea şi concordia vostră, mai puteţi salva Bucovina de slavisare. La lup­tă cu toţii împreună la ocasiunea nouălor alegeri parlamentare. Rămâneţi aceea ce aţi fost, supuşi credincioşi ai Austriei, dar nu încetaţi a fi Români“. In fine manifestul apeleza la toţi co­­legii să se pună pe lucru înlesnind comite­­tului central tot mai multe mijloace mate­riale şi morale pentru urmărirea marilor scopuri naţionale. — Măcar de aşî sfîrşi-o odată! mur­mura el sfâşiat. In urmă zăcea în pat bolnav. — Acuși voia fi fericit! îşi gândia el. Acolo sus nu sunt gheboşi. De ce m’au şi supărat şi chinuit oamenii? Ah, a muri sin­gur, singur... Picături mari de lacrimi îi udau faţa. El repeta fără întrerupere: — Mamă!... Jaques!... Madelaine! O Dumnezeule!... Din visul lui trist și jalnic îl deștepta un sgomot. — Cine-i? Nici un răspuns. Erăsi întreba: Cine-i? Atunci aucji un schilălăit plângător. — Ah, zise el zimbind trist, — bie­tul Mayeux! Voi să se scule, ca să deschidă ușa, dar recăciri fără puteri, oftă greu şi mult. Acum nu-i mai doare nimic. Dar nu­mele şi acel obicinuesc a-l­­folosi ca o es­­presiune de urâciune şi răutate. Astfel se nasc numele de batjocură în Francia. Din isprăvile comitetului mace­donean. Se scie, că acum câte­va Zile „Agen­ția Română“ a transmis o depeşă din Cons­­tantinopole, în care se spunea, că autorită­ţile otomane au arestat acolo pe mai mulţi Bulgari, bănuiţi de poliţie, că ar sta în re­­laţiuni cu comitetul macedo-andrianopolitan din Sofia. Chiar er, am semnalat o serie de felul acesta din Constantinopole. Era acum, pe­ri sorie „Timpului“ din Bucureşci un corespondent al său din Cons­­tantinopole. Bulgarii arestaţi au fost trimişi de comitetul macedo-andrianopolitan acolo, în­tr’o misiune foarte delicată : aceea de a asa­sina pe Exarhul bulgar. Poliţia a fost în­­stiinţată de însu­şi Exarhul, care primise scrisori ameninţătore. Despre resultatul cer­cetărilor nu s’a putut afla nimic, autorită­ţile păstrând cel mai strict secret. Eră însă, ce s’a aflat asupra acestei interesante afa­ceri : Dela o vreme încape, agenţii Comite­tului, în mare parte dascăli în şcolele bul­găresc­, spăriaţi de atitudinea energică a autorităţilor otomane, s’au arătat cam neascultători la poruncile comitetului, re­­fusând să execute jafurile şi asasinatele ordonate dela Sofia. Comitetul iritat de acest act de rebeliune, a invitat pe Exar­hul din Constantinopole să destitue pe toţi cei nesupuşi. Exarhul, temându-se proba­bil să nu-şî compromită situaţia faţă de guvernul otoman, a retuzat. Peste câte­va Zii© apare în „Les Reformes“, organul Comitetului, o notiţă ameninţătore la adresa Exarhului, spunând, că el şi-a uitat obli­gaţiunile cătră ţară, că atitudinea lui a devenit curat antipatriotică şi că, dacă nu-şi va lua seama, se vor ivi complicaţiuni grave de tot. Câte­va zile după apariţia notiţei, Bulgarii cu pricina sunt arestaţi la Cons­tantinopole. Este evident, că în duelul acesta din­tre comitet şi Exarh, e de o importanţă capitală să se cunoscă sentimentele şi atitudinea guvernului bulgar. Exarhia, ne scrie corespondentul nostru ocasional din Constantinopole, se află într’o posiţie forte critică, pentru-că guvernul bulgar i-a tăiat subsidiul. Cu alte cuvinte guvernul bulgar spune Exarhului: „Ori eşecuţi po­runcile comitetului, ori eşti osândit să mori de inaniţie. Acesta nu e afirmaţiune gra­tuită. „Curierul Bisericesc“ din Sofia, or­ganul Sfântului Sinod, s’a făcut echoul dis­­perărei Exarhului, dând publicităţei şi ac­centuând faptul, că Exarhia se află într’o situaţie pecuniară forte critică. De altă parte avem declaraţiunile organelor opo­­siţioniste „Mir“ şi „Noul Veac“ din Sofia, cari atacă în mod violent guvernul Ivan­­d­off-Radoslafoff pentru­ că refusă să remită Exarhiei subsidiul, care­­ a fost plătit pănă acum regulat. De ac­ reese, că guvernul bulgar ţine partea comitetului macedo andrianopolitan, şi răsare de la sine întrebarea, dacă asasinii bulgari espediaţi ca să estermine pe Esarbul din Constantinopole, au fost trimişi de co­mitet numai, fără soirea guvernului, sau cu soirea şi consimţământul lui ? întrebare prea gravă, ca să dăm răs­punsul în pripă. Mai bine să aşteptăm să răspundă faptele. Noi ne mărginim la constatarea, că guvernul bulgar ocrotesce şi sprijină comi­tetul pănă într’atât, încât să se declare răsboiu Esarhului din Constantinopole, şi ne întrebăm : dacă până acolo merge comu­nitatea de vederi între guvern şi comitet, va avea ore guvernul bulgar destulă tărie şi independenţă, ca să ia măsurile indicate pentru satisfacţiunea nostră ? That is the question. Conferinţa învăţătorilor y y rom. gr. or. din districtul Braşovului (protopopiatele Braşov, Bran şi Trei­­scaune). Şedinţa 111. 24 Oct. (S­/4 ore a. m.) După deschiderea şedinţei să pune la ordinea Zi3ei lecţiunea practică cu elevii şi elevele din anul II de şcolă, care să ţine din partea d-sorei Maria Bogdan, învăţă­­toare, Braşov. D-ştra prelegătoare alege din cartea de cetire ca piesă de tractat „Bradid“ ; pe celelalte despărţăminte le-a ocupat în scris. Incheiându-se lecţiunea şi eliberân­­du-se elevii şi elevele din sală, să deschide disensiune asupra acestei lecţiuni. Din ob­servările făcute de mai mulţi membri ai conferenţei prelegerea să declară deplin supausă şi d-ş trei prelegătoare mulţămită protocolară. Urmază strigarea apelului nominal şi o mică pausă. După redeschiderea şedinţei să pune la ordinea­­Zilei lecţiunea practică din limba română cu elevii şi elevele din an. III de şcolă. Prelegătorul Aurel Popo­­viciu­ (Satulung) tra­teaza piesa de cetire: „Fetiţa murdară“, după-ce ocupase deja în scris celelalte despărţăminte. Prelegerea e ascultată cu cea mai mare atenţiune. După încheiere se fac din partea mai multor membri observaţiunile aflate cu cale şi în urmă prelegerea să declară deplin succes, şi prelegătorului i­ se aduce mulţămită pro­tocolară. Şedinţa IV. (23/1­4 ore p. m.) Să pune la ordinea 7noi observări asu­pra Normativului şcolar. Deoarece în cele două conferenţe din anii trecuţi să revi­­suise şi îndreptase materialul din învăţă­mântul religiunei pentru cei şase ani de şcolă şi din învăţământul limbei materne pănă la an. V de şcolă, acum urmeză ma­terialul pentru an. V şi VI de şcolă din învăţământul limbei materne. După cetirea materialului din Normativ şi din proiectul de plan al unei comisiuni, ce să alesese anume pentru acest scop încă acum doi ani, să fac observările de lipsă primind în partea cea mai mare materialul designat de numita comisiune ca acestea să ridică şedinţa. — 2B Octomvrie v. Arch­iducelele Francisc Ferdinand a sosit alaltări în Beclchereoul-mare, de unde sora a plecat la Ecica fiind oaspele contelui Harnoncourt. A doua zi s’a făcut o venitare la care archiducele a împușcat 22 de vulpi. Asasinat politic. Din Salonic se te­­legrafază «Ziarului „Acropolis“, că notabilul Român Titani — distins pentru sentimen­tele sale naţionale, a fost asasinat de Bul­gari, pe când se întorcea de la Moţicova spre Ghergheli. O rectificare- Faţă cu spirea lansată în nr.-ul de Marţi al „Tribunei Poporului“, că I. P. Sa­d-i arohiepiscop şi metropolit Ioan Meţianu nu ar fi contribuit cu nimic pentru fondul mesei studenţilor români din Braşov, ni­ se comunică din isvor compe­tent şi suntem rugaţi a constata, că I. P. S. Sa a contribuit, încă în Februarie 1899, cu o sumă însemnată, dar în mod anonim. Din România, D-l C. Olanescu, minis­tru de interne, a alcătuit deja proiectele de legi asupra: a) Monopolului cârciumi­lor, în comunele rurale ; b) Suprimarea sub­prefecturilor şi crearea inspectorilor de plăşi; c) Organizarea şi sporirea atribuţiu­­nilor notarilor. — Aceste trei proiecte de legi vor fi supuse, probabil, la începutul săptămânei viitoare desbaterilor consiliului de miniştri. — JDesminţire, ziarele opoziţiei au vor­bit despre demisia d-lui Olănescu, ministrul de interne. „Epoca“ este autorizată a da cea mai formală desminţire acestei nouă născociri. Un redactor al ei a văzut pe d-l Olănescu, care i-a spus: Nici nu m’am gân­dit, nici n’am vre-un motiv să demisionez. Vandalismul Bulgarilor, aiiarul „Spirile Petersburgului“, organ al prinţului Urtowski, a publicat, zilele trecute, un lung articol relativ la isprăvile bulgăresci în Macedonia, datorit savantului rus Draga­­noff. Acesta în baza informaţiunilor primite de la institutul archeologia rus din Constan­­tinopol, asigură, că Bulgarii distrug în mod sistematic ori­ce monument istoric din Ma­cedonia. Bulgarii rup manuscripte şi mân­jesc cu cernală inscripţiunile istorice de pe iconele bisericilor. Asemenea probe de vandalism poate cine­va să le vadă în mă­năstirile : Trespavetz, Marcolo şi Scopia. Organul institutului archeologic rus din Constantinopol, a scris în acestă privinţă urmatoarele: „Vinovaţi în actele de vanda­lism sunt înşi­şi Bulgarii, cari nimicesc ori­ce monument istoric din epoca romană sau greca“. In tot caşul, este demn de re­marcat, că chiar un institut scienţific rus începe a condamna relele apucături ale barbarilor Bulgari. Manevrele împerâtesci din anul viitor, după cum se scrie, se vor ţină în ţinutul oraşului Cinci-biserici. Monarchul cu acesta opasiune va fi încuartirat în castelul contelui Majlath din Miholjaţ. Tămbălău la Arad. La Arad se face azi instalarea noului fispan al comitatului. La tămbălăul aranjat din incidentul acesta, se vor presenta şi Românii sub conduce­rea P. S. Sale episcopului Goldiş. Aşa spune fata de acolo „Tr. P.“ Ore nu se va face şi acuma cu „Românii“ vre-o „fră­ţietate“ ? Desvelirea statuei lui Carnot. Du­minecă s’a făcut în Lyon desvălirea statuei fostului preşedinte Sadi Carnot. La actul desvălirei a participat şi preşedintele Lou­­bet şi miniştri. Din incidentul acesta stra­dele erau decorate şi pavoazate. Din tote părţile preşedintele republicei a fost viu aclamat. După inaugurare cortegiul s’a dus la prefectură pentru recepţia oficială a pre­şedintelui. După recepţiune s’a dat un mare banchet la camera de comerciu, unde Lou­­bet a rostit un toast lăudând operele so­­ciale pe care camera de comerciu le pro­tege şi adause, că tot ce priveste îmbună­tăţirea esistenţei celor umili şi desmoşte­­niţi are drept la încurajarea şi la solicitu­dinea preşedintelui Republicei. Sora Lou­­bet a luat parte la banchetul dat în onoa­­rea sa la primărie. Aici încă ținu un toast glorificând memoria lui Carnot. El mai zise, că-şi va da silința să îndeplinească sar­cina sa de a apăra interesele morale şi ma­teriale ale ţării. — Mai amintim, că cu poasta acestei serbări Ţarul Rusiei a adre­sat preşedintelui Loubet o telegramă în care îşi esprimă alipirea sa la acest act şi asigură de sincera şi nestrămutata prietenia. Preşedintele Loubet i-a răspuns îndată, mulţumindu-i călduros în numele Frand­ei. Cum sunt judecaţi ucigaşii în So­fia ? Ca un cap de operă, despre constien­­ţiositatea, cu care îşi împlinesc judecătorii bulgari datoria, cetin­d prin foile din Pesta următorul cas: Un învăţător bulgar cu nu­mele Mihail Şumanov a ucis pe un Macedo­­nean, Cacer Bojanov. Juraţilor li­ s’au pus urmatoarele întrebări: 1) Este constatat fap­tul, că Mihail Şumanov a ucis pe Cacer Bojanov? 2) Dovedit este, că ucigaşul a fost pe deplin conscient de fapta sa? 3) Este constatat, că moartea lui Cacef a urmat ime­diat după săvârşirea atentatului ? 4) Sunt împrejurări agravante şi atenuante? 5) Este Ş­imanov vinovat pentru comiterea atenta­tului? Juraţii cu unanimitate au răspuns la cele dintâiu trei întrebări cu da, er la cele două din urmă cu nu. Achitarea vino­vatului a fost „motivată“ cu aceea, că Şu­manov a ucis din simţ de patriotism. Pentru aceea a omorît pe Cacer, de­oare­ce l-a cu­noscut ca aprig inimic al comitetului ma­cedonean. — Comentar nu mai e de lipsă. Furtul din Vatican. Poliţia din Ge­nua a deţinut pe advocatul Pesoio, fiind bănuit, că el ar fi primit hârtiile de valoare, cari au fost furate din Vatican şi le-ar fi schimbat. La bancherii din Milan şi Flo­renţa pănă acum s’au aflat din acele hârtii în valoare de 270.000 Lire.

Next