Gazeta Transilvaniei, aprilie 1901 (Anul 64, nr. 74-94)

1901-04-01 / nr. 74

Pagina 2. Străinătatea este mai bogată în evenimente politice însemnate. Aşa la Toulon în Francia s-au întâlnit Miercuri escadra italiană şi escadra francesă din incidentul sosirii în Toulon a preşedintelui republicei francese Loubet. Caracterul acestei întâlniri a fost din cele mai cordiale. Cele şase vase de răsboiu italiene erau conduse de ducele de Genua, fratele văduvei regine Margareta. S’au schimbat cu prilegiul acesta salutări şi asigurări de sinceră amiciţiă între Francia şi Italia şi s’a manifestat viu pentru acâsta amiciţiă. Deşi mergerea flotei italiene la Toulon se puice a fi numai un act de curioasă, ca răspuns adecă la visita, ce a făcut-o cu doi ani mai înainte flota francesă în Cagliari (Sardinia), totuşi manifestaţiile din Toulon îşi au şi partea lor politică însemnată: strîngerea legăturilor de prietiniă între naţiunile surori, Frances şi Italieni. Acesta a accentuat’o însuşi preşedintele Loubet într’un toast al său. * Pe la finea săptămânei trecute s’a întâmplat în capitala Bulgariei un lucru la care nu se aşteptau revoluţionarii macedoneni bulgari. La ordinul guvernului din Sofia toţi conducătorii comitetului macedonean au fost arestaţi. Firesc, printre cei dintâiu fu arestat faimosul urzitor de comploturi şi asasinate Boris Sarafoff, preşedintele comitetului. Arestările acestea au făcut penibilă impresiune la revoluţionarii bulgari, mai ales că se constată, că arestarea conducătorilor comitetului s’a făcut la provocarea marilor puteri şi a Turciei, şi se consideră ca un act de reglementare a esistenţelor catilinare, cari au urzit atâtea atentatea şi comploturi. Nu mai puţin pot fi considerate aceste arestări şi ca un început de satisfacţie, ce Bulgaria e datore a da României. * Din Africa sudică sosesc orăşi scrri interesante. E vorba, ca Kitchener şi Botha să reîncapă tratările de pace, cari s’au fost întrerupt înainte cu câte va săptămâni. Englesiţie, că Botha ar fi cerut reînceperea tratărilor și mai adaug, că dacă Botha s’ar preda, causa Burilor ar fi ca și pierdută. Birourile telegrafice din Londra răspândesc, în legătură cu acesta, scrii fantastice despre generalul bur Dewett. II fac om ajuns la desperare, ba chiar aproape de a înebuni. Tóté, firesce, cu scop de a ameţi lumea şi de a nimici în amicii causei Burilor credinţa în isbânda ei. Ba se mai fac Englesii şi curagioşi. Foile lor scriu, că guvernul ar păcătui, dacă ar da voie lui Kitchener se trateze din nou cu Botha. Acum ori niciodată, că ln ele, e timpul ca se înfrângem resistenţa Burilor şi se le punem condiţii de pace cât se poate mai aspre. Toate sunt faime exagerate, chiar nici regreşii mai serioşi nu cred, că lucrurile ar fi ajuns atât de rău pe partea Burilor, încât ce fiă siliţi a căda în genunchi dinaintea „învingătorului“ şi a cerşi graţie. Starea reală a lucrurilor se va vedea însă in viitor. Din Parlamentul român. Corpurile legiuitoare române, caii, după terminarea nouelor alegeri, au fost conchemate în sesiune extra-ordinară, s’au întrunit, după cum stim, Sâmbăta trecută şi în cinci c zile, ţinând şedinţe înainte şi după amiadî, şi-au terminat deocamdată lucrările. In aceste cincifile Senatul şi Camera au votat adresele de răspuns la Mesagiu, proiectul de budget general al statului pe 1901/2 şi o mulţime de legi importante. Firesce, că în aşa scurt timp puţin s’a putut vorbi şi foarte scurte de tot au trebuit să fie discuţiunile, or legile au fost votate în bloc, aşa după cum s’au propus. Nici-odată parlamentul român n’a lucrat mai grabnic şi n’a regulat mai multe în timp aşa de scurt, ca acum, împrejurările au impus aceasta, căci înainte de sărbători trebuia să fiă votată legea budgetară, care se începe cu 1 Aprilie st. v. * Oposiţiunea n’a fost niciodată mai slab representată în Senat şi cameră, ca de rândul acesta. Cu totul în ambele corpuri sunt abia 617 oposanţi, cu toate acestea oposiţionarii de diferite nuanţe au susţinut vederile partidelor lor și și-au făcut reservele. In cameră d-1 Carp a representat politica grupării conservatore, ce s’a făcut sub conducerea sa, or d-1 deputat Mihail Vladescu a representat vederile vechiului partid conservator condus de gruparea Cantacuzino - Manu - Ionescu. D-1 Vlădescu a luat cuvântul la toate cestiunile mai importante, cari interesau partidul său, asemenea d-1 general Manu a pledat în Sanat, apărând politica financiară a partidului vechi conservator, or d-1 Th. Hosctti asemenea a representat vederile junimiste conservatoare. Ca fiă dis oposant a voit să treci şi noul deputat de Teleorman, C. Miile, redactorul-şef al „Adevărului“, pe care „Apărarea Naţională“ îl numesce „deputatul Jidanilor“ şi „evreo-socialist“. Miile se lăudause, că Camera prin validarea alegerii sale a făcut un act de dreptate şi de simpatie pentru ţărănime. D-l deputat Lascar, naţional-liberal, i-a răspuns, că Camera a observat numai legile, când a validat alegerea, căci a întrunit majoritatea voturilor cerute de lege, şi l-a decilarat totodată „adversar al partidului liberal“. Cât pentru ţărănime i-a imputat, ofi el se numără între aceia, cari vor să o rotocească cu visuri amăgitoare. Cu acesta a înțeles pe țăranii socialiști, cari ațîțftți de prietini falși ca Miile se răsculaseră mai an în contra autorităților statului. * Mercuri seara s’a închis sesiunea estraordinară a parlamentului român. După-ce legea budgetară a fost votată pe capitole şi în general, oare lege este de mare importanţi, fiind-că prin ea s’a făcut de primaoră mari economii în budgete, ce trece peste 20 milioane franci, firesc, ei acâsta nu s’a putut face fără de a se desfiinţa mulţime de fancţii şi a se impune impozite pe salariile funcţionarilor civili şi militari, fiind aceste reduse în mod simţitor. * în Dumineca Floriilor Senatul şi camera au discutat adresele de răspuns la discursul tronului, în care se cerea camerelor să introducă un budget serioase economii. „Fieoare —rice Mesagiul regal — mic şi mare trebue să aducă prinosul lui de jertfe, pătrunşi fiind cu toţii de datoriile cătră patrie, care a însufleţit poporul român în tote împrejurările însemnate ale vieţii sale politica“. La acest discurs Senatul a răspuns prin urmfitorea adresă : Sire, Bunăvoinţă cu care Majestatea Vostră a salutat noua representaţie a ţărei şi îndemnul patriotic ce i-aţi adresat de a lucra fără preget în unire cu guvernul la îmbunătăţirea situaţiei financiare, a avut un răsunet puternic în inimile noastre. Primele doi cuvinte, ale Senatului, venind înaintea Tronului, vor fi cuvinte de adâncă mulţumire cătră Majestatea Vostră, care şi de data aceasta cu vorba şi fapta a voitit să ridice sus inimile şi se îmbărbăteze pe toţi la jertfe şi la muncă în interesul sfânt al patriei. Din pragul acestei noi legislaturi Senatul îşi face, Sire, o datorie scumpă să vă aducă omagiul iubirei şi devotamentului său fără margini, fiindcă în toate împrejurările grele, inima Vostră a bătut în unire cu aceea a naţiunei, împărtăşind îngrijirile ei şi păsurile şi nevoile ei. Sire, îngrijirea de căpetenie, care preocupă ţara ca şi Majestatea Vostră în momentul de faţă, este strîmtorarea în care se află statul din causa prea marei estensiunî, ce s’a dat în scurt timp cheltuelilor sale şi lucrărilor de utilitate publică, întreprinse pe basa de împrumuturi. Sire: Ţara este adânc convinsă, că singurul remediu eficace contra acestui rău, constă înainte de toate în reducerea cheltuelilor excesive şi în restrîngerea lor în marginea puterilor ei. De aceea noua politică financiară inaugurată de guvernul Majestăţei Voastre, politica de economii, a fost salutată cu bucurie şi cu un sentiment de adevărată uşurare în ţara întregă. Şi când toate economiile posibile vor fi realizate, Ţara va primi cu mulţumire nouile sarcini ce li s’ar impune şi va fi gata să facă orice sacrificii pentru a scote statul din nevoia în care se află şi a-l feri pe viitor de asemenea grele încercări. Sire, Pătrunşi de aceste sentimente şi eşiţi din frământările cari le-au dat nascere, vom considera dor de prima nostră datorie, să dăm guvernului M.Vostre tot concursul nostru pentru a face faţă nevoilor presente, a menţine intact creditul ţărei şi a asigura pe viitor un echilibru cert şi constant între venituri şi cheltueli. Pentru îndeplinirea acestei opere însă şi pentru a-şi pute consacra toate silinţele la îmbunătăţirea situaţiunei interiore economice şi financiare, Ţara ca şi guvernul Majestăţii Voastre au trebuinţă de pace. De aceea, Senatul a audit de data asta cu deosebită satisfacţiune încredinţarea dată de Majestatea Vostră, că menţinerea păcei este asigurată prin hotărîrea unanimă a marilor Puteri şi, că relaţiile noastre cu toate statele sunt din cele mai bune. Orice eventualităţi de complicaţii exteriore fiind astfel înlăturate, ţera îşi va putea îndrepta toate silinţele spre resolvarea dificultăţilor interiore şi nu ne îndoim, că ea va găsi în munca şi patriotismul tuturor puterea de a le învinge. Sire, Acordul perfect, ce există în aceastea privinţă între toate puterile statului şi sprijinul puternic, ce ele vor găsi în simţământul general al ţărei, pe care se razimă, ne sunt pentru aceasta cel mai sigur garant. Sire, însufleţiţi de aceste simţiminte şi cu deplină credinţă în viitor, rugăm pe Cel- A-Tot-Puternic se Vă dăruescă încă ani mulţi pentru fericirea ţărei şi Vă urăm, Sire, din inimă, ca sărbătorile Sfintei învieri să le petreceţi cu bine şi în deplină sănătate. Să trăiţi, Sire! Să trăiască Majestatea Sa, buna nostră Regină. Să trăiescă Principele moştenitor, graţiosa Principesa Maria şi intrega Familie* Marţi dimineţa primind la palat cu ceremonialul obicinuit biroul şi deputaţiunea Senatului, care i-a presentat Adresa, M. S. Regele a dat următorul răspuns : „Domnule preşedinte, „Domnilor senatori, „Am ascultat cu vină mulţumire adresa „Senatului. „Niciodată Ţara n’a fost mai convinsă, „decât astădi de neapărata trebuinţă de a „ne reculege mai întâiă, prin vindecarea „stărei noastre financiare şi apoi prin mă„suri înţelepte de încurajare a muncei şi „de bună administraţia. Cu toţi acum ne „daim sema de primejdia ce ne ameninţa, „dacă am fi lăsat să se strecoare nepreve„derea în deprinderile noastre, în puţin „timp ea ar fi putut nimici rodul muncei „strămoşesc şi compromite chiar viitorul. „Să reintrăm doar în căile sănătose de „cumpăna dreaptâ, şi să dovedim, că nimic „nu este pentru noi mai presus, decât bunul renume al României, pe care voim să-l păstrăm neştirbit prin o gospodărie „cuminte şi prevedetoare. „De mai înainte sunt convins, că „d-vostre veţi răspunde la înalta chemare „ce Naţiunea v’a încredinţat şi, că veţi da „guvernului Meu acel luminat sprijin, de „care densul are nevoie pentru a duce la „bun capăt greua însărcinare, ce i se impune, trasă pe sprâncenă, venia nepăsător cu toporul pe umeri. Ea venea din satul de peste deal, dela mătuşe-sa, la care se dusese s’o vacţă. După înfăţişare nu-i dădeai mai mult ca şapte-spre-cjece ani. Fată săracă, dor de-o frumseţe uimitoare, înaltă, sprintenă şi întotdauna cu zâmbetul pe buze. Câţi feciori nu şi-au bătut capul... dar de giaba, c’o vorbă soia să-i pună la locul lor. Ah, şi ochii ăia mari şi căprii, în cari te zăpăceai când te uitai, cu genele lor lungi, pe câţi nu i-a făcut să-şi părdă mintea şi câţi n’au oftat după mijlocelul ei, care sămâna cu un buchet de flori legat c’o panglică! Când o vedeai, numai ţi se răcorea sufletul şi te bucurai, cum să bucură pământul sub stropii de ploie după o secetă lungă. Şi cum vă spusei, coboriau amândoi și s’au întâlnit la fântâna de sub pădure. „Bună soara bădică!" „Bună să-ți fie inima Smărăndico... dar de unde?...“ „Ia fusei la mătușă-mea. Aucjii că-i cam bolnavă, săraca... și cum n’are pe nimeni... vechi D-ta...“ „Apoi ce se faci“... adause el, și scuturându-șî pălăria de genunchi se aplecă peste marginea fântânei, luă apă şi beu. „Nu ţi-e sete, Smărăndico?“ „Fă-ţi pomană bădică!..“ „Vino ’ncoa sufletele..., vino ’ncoa“, şi-i dădu apă din pălărie. Buzele ei aşa de rumene şi pleoapele lăsate peste ochii cei frumoşi, îl pierdură pe bietul Ion şi avu o strînsătură de inimă, când ea sorbind încă ultimele picături de pe pălărie, îşi ridică blândă ochii spre el, semn c’ar mai vru, că nu s’a săturat. Şi el îi mai dădu. Apoi coborîră amândoi, tăcuţi, pe poteca dinspre luncă. In sufletele lor ardea acelaşi foc şi-l sufereau amândoi, fără se ctică o vorbă. Când ajunseră în dreptul stejarului răslăţit de pădure, el îşi luă inima ’n dinţi, o apucă de mână şi uitându-se drept în ochii ei: , „Smarandico ... ţi-’s drag? ... Spune drept“. Ea, după ce se uită o clipă la el, pătimaşă îşi lăsă ochii în pământ şi faţa i se făcu bujor, nu altceva. El o strînse apoi de mână, o apropiă de piept şi tot focul ce-l purta de dragul ei şi-l vărsă într’un sărutat lung şi ameţitor. îşi deslipi apoi buzele de pe faţa ei, o depărtă puţintel de sine, şi o privi cu dragoste. Ea îşi ţinea ochii în pământ şi pe obraji i se răsfăţa fericirea. Un artist pictor, dacă i-ar fi vă- zut, ar fi creat un cap d’operă şi... nu sciuţeu... dacă cetind bine pe feţele lor, nu sciu, dacă nu i-ar fi tremurat mâna cercând să zugrăvască întunerecul, ce să lăsa tot mai greu în jurul lor, doritor să-i învelie mai de grabă. Aşa s’au întâlnit, de şi-au schimbat inimile... După câţiva ani. Toamna târejie, frig, vreme rea. Ploaie rece, vânt, pustiu şi noapte... Intr’o căsuţă din marginea satului, toate sunt aruncate; se vedea, că n’a mai fost mână de om să le rânduască. Jos, lângă pat, pe nisce paie umede durmeau doi copilaşi. In colţ deasupra patului ardea o candelă în faţa unei iconiţe... La lumina slabă a candelei o femeiă, tînera încă, stetea lungită în pat şi durmea somnul cel vecinic. Zechea cu care se acoperise, căduse într’o parte, şi pe sînul ei gol un copilaş de vre-o trei luni se trudea s’apuce ţîţa în gură.... Vântul vuia pe la gâmurî pustiu ca nici odată şi pe păreţii înegriţî se prelingeau picături mari de apă... Vremea era târejie, trecuse de meciul nopţei. Sărăcia şi mortea rînjau una la alta. Viaţa plângea sub iconiţa Maicei Domnului. Intr’un târziu, un cântec trăgănat se aucji apropiindu-se din ce GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 74.“1901-