Gazeta Transilvaniei, septembrie 1901 (Anul 64, nr. 193-216)

1901-09-26 / nr. 212

Nou abonament la Gazeta Transilvaniei. Cu 1 Octomvrie st. v. 1901 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe un an 24 coroane; pe şase luni 12 coroane; pe trei luni 6 coroane; pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50 Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. Administraţiunea. Alegerile şi Szeli. Poimâne se vor termina alege­rile pentru dieta ungară şi firesce, că după­ ce deja s’a constatat ceea­ ce s’a prevec­ut cu siguritate, că tot par­tida liberală a învins cu mare ma­joritate, privirile se îndrepteză din nou asupra lui Coloman Szell, care a condus aceste alegeri şi lumea se întrebă, cari sunt planurile şi inten­­ţiunile lui pentru viitor, şi ce urmări vor avea nou­le alegeri asupra mer­sului lucrurilor înăuntru? Corespondentul chiarului „Neue fr. Presse“, a avut în privinţa aceasta o convorbire, cum oficea că un bărbat de stat activ din Budapesta şi acesta şi-a dat cam următorele păreri asu­pra situaţiunii după alegeri: Ministru-preşedinte, crice amin­titul bărbat de stat, poate se fiă pe deplin mulţumit cu resultatul alege­rilor, căci prin ele au eşit victorioase cele doue idei fundamentale şi a programului seu: „Ţinerea strînsă la basa de drept public nefalsificat şi la liberalism“. Dar, dice, şi ţara poate fi mulţumită (?) cu acel resultat, cacî el forméza o garanţă pentru viitor, deoare­ ce aceste alegeri ar fi eşit, pe cât a fost posibil, dintr’o „curată luptă electorală“ (?). Acum, asigură intervievatul, nu se mai poate dice ca mai ’nainte, că parlamentul n’ar fi espresiunea „voin­ţei nefalsificate a naţiunei“. Aici el se încercă a arăta cât de multe rele ţîntesce a delătura legea cea nouă despre jurisdicţiunea Curiei în afa­ceri electorale. După lege multe rele ar fi tre­buit se înceteze. In adever înse n’au încetat, ci, unde mai ’nainte erau pe faţă, astăcji îşi lăţesc veninul lor în ascuns. Acesta şi intervievatul o recu­­nosce, dicând că deşi însu­şi Szell a condus alegerile, „funcţionarii elec­torali şi representanţii administraţiei n’au soi­ut in ce măsură le este per­mis a lua parte la viaţa politică şi a-şî esercita drepturile cetățenesc!. Din cauza aceasta lupta electorală a avut caracterul, nedumerirei şi nesi­guranței, dice bărbatul maghiar din cestiune și adauge: cu toate astea resultatul e strălucit pentru partidul liberal; el a perdut ce-i drept un număr însemnat de mandate, dar acestea erau câştigate mai î nainte numai pe cale nelegală, îşi esprimă apoi părerea de rău pentru unele caşuri, între cari nu­mără şi căderea lui Tisza la Oradea­­mare şi continuă aşa: „Ministru-pre­şedinte nu cunosce liberali vechi şi membrii ai partidei naţionale, a căror conducător este şi cari au primit pro­gramul său. In noua dietă se aşteptă amalgamarea deplină a acestor două elemente“. Mai departe intervievatul vrea să dovedescă, că acum s’ar putéa dice cu drept, ca partidul liberal dela guvern este efluxul voinţei „na­ţiunii“ şi partidele oposiţiunei nu mai pot die©) că nu li­ s’au lăsat drum liber de a­ se validita. Acesta se încerca­se o dovedeasca din mer­sul alegerilor actuale, deși recunósce și aici, că în multe locuri s’au ivit escese și abusurî. Se mai mângâie omul lui Szell, căci unul de ai lui trebue să fiă — că nu s’a împlinit profeția, că par­tida poporală va eşi de astădată cu 60 de mandate, şi că cu mare greu s’ a putut păstra posiţia de mai nainte. Asemenea nu s’a adeverit, că apponyiştii vor întră în viitorea dietă în număr îndoit. Szell, di°e, a avut înaintea ochilor tot­dăuna numai prin­cipiile liberalismului şi interesele statului şi n’a umblat să facă po­litică de partid. In fine dice politicianul maghiar, că viitoarea dietă va fi chemată de a decide pentru timp îndelungat asu­pra desvoltării economice a ţării. Şi în privinţa economică se vor sus­ţină acele principii, pe cari le-a anun­ţat ministru-preşedinte Szell d­ar şi hotărît cu privire la cestiunile economice­ şi financiare, ce vor fi a­ee resolva cu Austria. In politica inte­­riără economică va remane­ărăsî direc­ţia liberală dată de Szell, care con­sistă în desvoltarea armonică a eco­nomiei naţionale, aşa ca nici un ram de producţiune să nu fie preferat ce­luilalt. Acesta direcţiune şi acest spi­rit i*vor fi decisive şi în marile cestiunî ale pactului cu Austria, pre­cum şi la încheierea tratatelor co­merciale cu statele streine. Un prognostic acesta cum nu se poate mai strălucit. S’au mai făcut asemeni calcule ilusioniste, dar vre-un progres real spre o întoarcere a sis­temului greșit și asupritor n’am vă­­dut.4Și în fine ce folosesc toate suc­cesele momentane în favorul pu­terii, deci aceasta nu este în stare să asigure viitorul țării prin delătu­­rarea nemulțumirei celei adânci ce domnesce în sânul popoarelor ei ? ANUL LXIV. „gazeta“ iese în Metre fii, Momente neutru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fir. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru­şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa b­aie. Târgul Inului Nr. 30, elggiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. RED ACŢIUNEA: Administraţiunea 51 Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE 88 primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele BIROURI de ANTINŢU­RI : In Viena: la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. Y. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iul­iu Leopold (VII Erzsebet-körut). PREŢUL INSERŢIU­NILOR: o seria, garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fa şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 212. Braşov, Miercuri 26 Septemvrie (9 Octomvrie). 1901. Pressa maghiară despre naţio­nalităţi. Faptul, că vreo cinci Slovaci şi un Şerb au reuşit să dobândască mandate de deputat cu prilejul alegerilor pentru dietă, a scos orăşl din sărite pressa maghiară. Cu furia nebunului se aruncă foile jidano-ma­­ghiare în contra naţionalităţilor nemaghiare timbrându-le de duşmani şi trădători de patriă. Organul jidanului Weisz-Veszi „Buda­pesti Napló“, care stă aproape de marele „împăciuitor“ Coloman Szell, în primul său dela 3­­. c. crice, că mişcarea naţionalistă are acum o representanţă în dietă, — fapt, care trebue să preocupe in mare mă­sură opiniunea publică maghiară. „A­jl — dice —au intrat Slovacii, mâne vor dori să între Serbii şi apoi Românii.... In faţa acestei apariţiuni e de dorit, ca orî­cât de acute ar fi contrastele între partidele noas­­tre parlamentare, ele se se­mnăscă în con­tra acestor duşmani interni şi să întemeieze împotriva lor o tabără unificată a maghia­­rimei cu sentimente­ patriotice, care să sdro­­bească şi să calce în piciore ori­ce tendinţă centrifugală“..... „Budapesti Napló“ ne numesce aşa­­dar duşmani interni. Bine să ni-o notăm. „Magyar Hírlap“, tot guvernamental, după-ce vorbesce despre „naţiune şi stat unitar“, obicei cu intrarea unei partide na­ţionaliste în parlament, fie ea cât de mi­nimă, "„însamnă începutul destrămării uni­tăţii naţionale“, or cei-ce trimit deputaţi naţionalişti în dietă, „declară resboia unităţii naţionale maghiare şi unităţii statului“ Apoi : „declararea de răsboiu este trădare de patriă“. După-ce unii ne fac „duşmani in­terni“, alţii ne aruncă miserabila insultă, că suntem „trădători“. Şi asta e bine să ni-o notăm. Vine acum „Politikai Hetiszemle“ şi o spune pe faţă, că Maghiarii trebue să lu­creze cu mijloace escepţionale contra naţionali­tăţilor şi că faţă de naţionalităţi nici­decum nu pot fi aplicate punctele de vedere ale drep­tului, legii şi dreptăţii. Continuând scrie: „Dar şi pănă când vom ajunge la „ultima ratio rerum“, prin disposiţiuni legis­lative şi de guvernare escepţionale, trebue să prevenim posibilităţii, ca neajunsurile na­ţionaliste să se învenineze, inştiinţele na­ţionalităţilor să fie încuragiate, să prindă putere. In privinţa acesta nu-i permis să ne înspăimântăm de a recurge la cere­meii energice disposiţiuni, avem trebuinţă de marile cele mai tari. Faţă de inştiinţele na­ţionalităţilor e îndreptăţită forţa, „vim in re­pellere“, fiind vorbă aici de o luptă pe viaţă şi pe morte. Şr mijloacele apărării juste, nu pot fi determinate. Lupta pe moarte nu alege mijloacele. După cel­ee fiind aproape să se înece, pentru-ca să scape el, omoră pe un altul, nu se pedepsesce. Apărarea vieţii e „suprema lex“. Maghiarimea purta o luptă de proprie apărare contra naţiona­lităţilor, cari în primul rând tind la des­­membrarea ţării, după hotarele de limbă, şi dacă ajung la acesta, celelalte urméază dela sine. Decă desfac unitatea ideii de stat maghiar, după ea se surpă totul. Tocmai de aceăs trebue să grijim nu numai de pă­reți, căci deci inimicul ajunge în apro­pierea acestora, pericolul e forte mare, ci să păzim cele 77 de șanțuri ale apărării, ideii de stat maghiar. Să nu lăsăm se pă­trundă duşmanul nici baremt în cel mai din afară şanţ. Nici o palmă de loc să nu-i lă­săm înainte, ci cât mai departe să-i ţinem şi să-i respingem pe duşmani*. Nu-i aşa, că bălaurii şovinismului tur­bat soiu să-şi facă datoria în a agita şi aţîţa massele jidano-maghiare contra na­ţionalităţilor? Alegerile în cercul Turciei. De pe valea Hesdolfii, 6 Oct. 1901, Pote nicăiri în ţară preoţimea şi în­­văţătorimea română n’a păcătuit aşa greu contra pasivităţii, ca în cercul electoral al Turcjii. Aici preoţii şi învăţătorii români, fără deosebire de confesiune, cu prea mică escepţiune, in massu au luat parte la ale­gerea de deputat, mergând câţi­va cu opo­­siţia, cei mai mulţi cu guvernul. Acesta ticâloşie e efectul miserabilului „subsidiu de stat“. Abstrăgând dela dascăli, cari în tică­loşia au întrecut pe preoţi, unii din aceşti din urmă, bunoara: Iosif Balint din­ Petri­­dul-inferior, om bătrân, nepotul prefectului din 1848 Simion Balint, Ioan Tămaş din Ciurila, ginerele tribunului-preot Ciurilean, Iosif Florian din Sălicea şi alţii neîmpăr­tăşiţi cu subsidiu, au mers, ca să se facă vrednici de el pe viitor; cei mai mulţi însă, ca să nu-l piarită. Motivul acestor nemernicii e cunoscut; nu înţeleg însă, ce au căutat în oposiţie între alţii preotul Silvaşului Emil Marc, cel care face atâta svon cu corespondinţele sale în „Tribuna“ fără a­ o abona măcar. Cari au luat parte şi cari nu la acesta alegere, pe toţi cu numele nu-i pot sei, căci noi este unii, cari ţinem la pasivitate, nu ne putem presenta la locul alegerii ca privitori, pentru-ca să putem culege date, fără de-a fi consideraţi de votanţi nu nu­mai de partidele maghiare, ci chiar şi de ai noştri. Atâta am aflat de la un votant inteligent, că de pe valea nostră dintre cei independenţi nu au fost la votare din­tre preoţii cu subsidiu: Ioan Maro din Muntele Băişorii, Teodor Bordan din Lita română, Ştefan Mariş din Şută şi Vasilie Farcaşan din Hăşdate ; dintre cei fără sub­sidiu : George Suciu din Indol şi Iosif Hă­­ţăgan din Sălciua de jos, ceialalţi începend chiar dela Turda până la munte au fost toţi. Minunat i-au apostrofat pe aceşti ră­tăciţi un primar cătră preotul său: „nu­­maii popii, dascălii, biraele şi notarii au stat cu drepta. S’au fost mestecat rău, nu soiai, ce se alegi, care-i popă, care-i Jidov? având toţi barbă“. Dar apoi pentru slugărnicia lor le-au şi plătit turdenii turdenesce: ca la co­mandă i-au scuipat în faţă, de nu-i puteai cunosce, i-au înjurat cocişesce, i-au urmărit cu epitete de: „tolvaj“, „kutya“, „marha“, etc. şi ei toate le-au suferit în linişte de frica altor eventualităţi mai serioase. Au su­ferit adevărat martiriu, ca Christos înainte de răstignire, numai motivele variază. Acela pentru salvarea omenirei, aceştia, ca să ntce bani“ în detrimentul naţiunei române. Erau vrednici de toata compătimi­rea, nu vtiau, ce să facă, ca să scape de insultele oposiţionalilor : unii cereau penele dela cunoscuţii lor oposiţionali, ca să le pună în pălării şi prin acesta să aducă în rătăcire pe oposiţionalii necunoscuţi, alţii se virau la spatele altora, ori se sguliau in trăsuri, ca să nu fie văzuţi. Zeloşii dascăli apoi în toate au fost soţi de suferinţă preo­ţilor. Unii ca şi alţii vor fine minte aceasta alegere şi în veci nu vor mai dori alta. Norocul, că a învins oposiţiă, căci alt-cum o păţiau şi mai rău , mulţi ar fi mâncat bătăi grozaice, şi cine ar putea ga­ranta, că cutare preot sau dascăl nu ar fi murit moarte „mucenicescă“ între zidurile Turciei?

Next