Gazeta Transilvaniei, octombrie 1901 (Anul 64, nr. 217-241)
1901-10-28 / nr. 239
Pagina 2 lor un prânci la palat. „N. W. Tageblatt“ e informat, că Majestatea Sa a esprimat prinţului George, guvernatorul Cretei, urările sale privitor la ordinea şi liniştea în Creta. Deşi presenţa Regelui George în Viena poate se nu fiă causată de afaceri politice, totuşî foile viene se die, că desele lui visite la Viena şi în Austria sunt o probă despre simpatia dintre Austro-Ungaria şi Grecia. Mult s’a vorbit septemâna acesta despre o nouă victoria a Burilor reportată la Bethel contra unei brigăzi englezesc! comandată de colonelul Benson, care însuşî a murit în urma rănilor primite. Aproape intreaga brigadă a fost nimicită sau prinsă de cătră Buri. In lupta aceasta Borii au fost conduși de însușî comandantul lor suprem Botha. Mare și durerosă impresia a făcut în Anglia intreaga acest nou desastru. Foile din Bruxella publică o scrisore, ce a adresat-o Botha lui Kitchener în 10 Octomvrie. Botha ameninţă cu resbunarea esecuţiunilor sevîrşite de Engles contra oficerilor buni. Scrisoarea e ţinută în termin forte violenţă şi se cice în ea, că fiă pe Kitchener, fiă pe oricare Engles înarmat care va fi prins pe teritoriul celor două republice. Bunii îl vor considera ca pus în afară din lege şi-l vor tracta astfel. Din Bucovina. Adunarea comitetului central al partidului poporal-naţional. „Deşteptarea“ din Cernăuţi publică urmatoarele: „Luni, în 4 Noemvrie a. e. n., Comitetul central al partidului poporal naţional a ţinut o adunare plenară, în care s’a deliberat asupra situaţiei politice actuale a Românilor din Bucovina. Urmând învăţării făcute de un comitet esmis de ambele cluburi române, cel dietal şi cel parlamentar, s’a ales o comisiune de patru membri, însărcinată cu purtarea conferenţeior cu o altă comisiune esmisa de numitul comitet. S’a proclamat candidat al partidului poporal naţional pentru mandatul vacant din districtul Câmpulungului pentru dieta ţării d-1 protopresbiter din Vatra-Dornei George Balmoş. S’a deliberat asupra situaţiei economice a poporului român rural şi asupra mijloacelor de îmbunătăţire. S’a decis a organisa o acţiune energică contra sistemului actual pe terenul politic-şcolar. S’a decis cooperarea mai multor persoane în Comitetul central al partidului poporal, în fine s’a discutat asupra mai uluitor cestiuni de organisare. „Privitor la situaţia pe terenul şcolar s’a luat urmatoarea resoluţiune: GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 239. —1901. „Comitetul central a! partidului poporal naţional, adunat în 4 Noemvrie 1901, constata că, ci pe terenul şcolar în tot ce întinderea nu se ţine cont de drepturile şi dorinţele poporului român referitoare la creşterea naţională a institutorilor, la organisarea şi la inspectarea şcolilor; procedem contra sistemului dominant de înstrăinare a şcolilor prin reprimarea limbii române în favorul slavismului ; protestezi energic contra recentelor încercări, de a desfiinţa catedra de limbă română la gimnastul superior c. r. de stat din Cernăuţi, drept acordat Românilor înainte de peste jumătate de secol prin prea înalta voinţă a Majestăţii Sale împăratului, decide, ca să se facă preparativele pentru un act imposant şi energic, la care poporul va fi invitat la vreme, ca să partic’pe. Ş’amândoi plecară. Dracul stând de geba Ferarul îi dice păn’ îmi termin treaba la poftim ăst scaun, şi stai pe el jos. Dracu-i mulţumesce şi stă bucuros. Când ferarul vede pe dracu-aşedat Plecă el la crâşmă şi trei zile-a stat, Dar acasă dracul, de ciudă crepa Căci el de pe scaun nu putea scăpa. Prin sat de-odată vestea se lăţise La fierar acasă, că un om venise Ca să stea pe scaun, el a fost poftit Şi sedând de scaun a rămas lipit, Audind acésta oamenii din sat La fierar acasă, iute-au alergat Şi vădend pe dracul în citata stare îşi făceau cruci multe, care mai de care. Se mirau cu toţii şi-i diceau săracul Ei de om luându-l, nesciind că-i dracul; După ce trei zile la cârciumă a stat Fierarul acasă, décá s’a ’nturnat L’íntrébá: Amice mai ai de gândit Ştiri c’aici trei dile, bine-ai hodinit. Dar dracul îi dice: Mă rog dumnitale Dă-mî drumul d’aice să-mi caut de cale, Că ’n aste trei dile, mai că am chiorît De cruci, ce ’n faţă-mi eu am tot privit. Fierarul ’l ’ntrebá: Mai vii pe la mine? Cât lumea răspunse, şi să crăp mai bine. Dar pe la alţii ai de gând a spune Ce păţişi cu mine, de rele, de bine? Ba de loc răspunde, eu n’am gând de spus Apoi dându-i drumul, diavolul s’a dus. Scaraoschi ’ndată, ce pe dracu-l vede Fără de fierarul la el să repede 11 umflă de carne, îl ia la trântit Pănă ce îi spune, toate ce-a pățit. Scaraoschi atunce și mai întărâtat încă o bătaie dracului i-a dat, Și după aceasta, lăsându-1 în pace Se gândia în sine, ce trebuia face Scaraoschi însă înfuriat tare La ferar trimite un diavol mai mare Dar când fu să plece, el i-a poruncit Să nu stea pe scaun, apoi l’a pornit. Acum tot la fugă ăst nou drac pornesce Și-i spune porunca stăpânului său Ferarul răspunse: Bine dragul meu Dar hai pe la mine să-mi pun tot la cale Casa mi-i aproape, uite icî în vale. Dracul îi răspunde, că poruncă are Să-l ducă la tartar fără ’ntârdiare. Ferarul ’l îndemnă să mergă pe-acasă Dracul îi răspunde, că de loc nu-l lasă Ferarul, la oamen!, di se spun că eşti Dracul şi din cruci n’o să te zăresc!. Când astfel se vede dracu-ameninţat La ferar se merga fu înduplecat, Dar să între ’n casă, el nu îndrăsnise Păzind cu stricteţă, tot ce-i poruncise Satana a face, la a lui plecare Și la astea toate, el da ascultare, Der s’a pus să șadă și el, de, ca omul Afară pe prispă, la umbră sub pomul Cu poame frumoase, pomul cel vrăjit. Vădând așa poame, dracul a poftit Câte-va se îmbuce, dec! a îndrăsnit Pe ferar să-l roge câte-va să-i dea Dér feraru-i dise: Sui-te și-țiea. Audind aceasta în pom s’a urcat A mâncat la poame, păn’ s’a săturat Mai bagă și ’n sin, der când să cobore Din pom, atunci simte, că a lui picioare S’au lipit de cracă, er el spândurat Cu capul în jos, locului a stat. Ferarul cum vede, pe dracu-acățat Liniștit se duse el la crâşmă ’n sat. Acum prin sat vestea arăşă se lăţise La ferar acasă, că alt om venise Şi ca se mănânce poine s’a suit în pom şi de-o cracă a rămas lipit. Omenii de asta, cum au audit La ferar acasă, arăşî au venit, Aşa mulţi, că ’n curte nu mai încăpeau Şi de peste garduri alţi! mai priveau, Se mirau cu toţi! şi-i diceau săracul Fără a-i cunosce cineva că-i dracul De aşa ’ntâmplare, toţi cruci îşi făcuse Căci una ca asta, ei nu mai văduse. Făcând deci trei zile, el s’a înturnat Ferarul acasă şi drumul i-a dat, Când din pom se vede dracul slobodit O rupe de fugă ca un zăpăcit, înapoi de frică nu s’a mai uitat Şi-o ţinu o fugă, păn’ la iad n’a stat. Ajungând la tartar, satan mănios îl aştepta ’n portă şi l’a şi pus jos. (Va urma.) JPuriceSCU. Francia şi Turcia. De câte va ce galetele mai! europene se ocupă dinadins cu lovitura, ce Francia vine se o facă împotriva Turciei, acum după ce aceasta putere nu a împlinit pretensiunile în cunoscuta afacere Tubini Lorando și a cheiurilor. O escadră francesă, comandată de admiralul Gaillard, a plecat din Toulon şi ajungând Marți dimineata la insula Mytilene (vechia Lesbos), a ocupat cele trei porturi ale insulei şi a pus stăpânire pe vămile oraşului. Comandantul flotei a adresat Sultanului un ultimat, prin care-i cere nu numai satisfacerea preten- ţiunilor în cestiunea Tubini-Lorando şi a cheiurilor, ci şi recunoscerea a o mulţime de drepturi, ce Francia pretinde, că le are de mai înainte Francia cere anume, ca şcolile francese se fiă recunoscute oficial; se fiă recunoscute toate comunităţile religiose de sub protectoratul ei; se dea autorizare, de a se reclădi şcolile şi institutele distruse cu ocasia revoltelor armenesc din 1895 și 1896, și în fine cere aprobarea patriarchului din Chaldea. Un întreg program așadar, pe care Francia vrea să-l aducă la îndeplinire în contul Turciei. Lovitura aceasta a Franciei în Răsăritul european a surprins lumea întregă, mai ales, că ea a fost dată fără ca marile puteri se fi fost mai înainte avisate. Că Francia s’a hotărît la acest pas forte însemnat, nu se poate esplica altfel, decât că ea rezimându-86 pe alianţa cu Rusia, se simte adi îndoit de tare şi pote că nu se mai teme aşa de mult de primejdia germană, cum se temea înainte, când, aflându-se singură şi isolată, nu putea întreprinde de frica Germaniei un pas măcar, pentru recâştigarea şi afirmarea supremaţiei ei de odinioara în Europa. In faţa acestui pas făcut de republica francesă, Turcia, lipsită de o armată bine organisată, lipsită de bani şi sguduită de agitaţiile interne, nici că s’a gândit pănă acum «. face vr’o împotrivire; o opunere din partea autorităţilor locale turcesc! ar fi putut se dea nascere unui foc teribil şi unei primejdii generale. Ca şi pănă acum, Sultanul caută deocamdată se trăgăneze lucrurile, se-şi câştige astfel timp, ori se iscodesca alt mod de aplanare a conflictului, care se-l coste mai puţin, decât primejduirea împărăţiei. De înse celelalte puteri ? Nu mai încape îndoială, că cererile Franciei nu sunt de loc pe placul Germaniei. Marile gazete din Berlin şi din imperiu se arată deja de pe acum forte neliniştite, temendu-se, ca acţiunea Franciei se nu atingă prestigiul Germaniei in Orient. „ Die Post“ din Berlin crede, că Francia nu va călca tratatul din Berlin, ocupând insula Mitilene. Cu atât mai alarmant însă este un articul, ce l-a publicat marele diar „Vossische Zeitung“ în contra Franciei. — Germania, dice aceasta faaie, nu poate să rămână indiferentă, după ce odată și-a manifestat prietinia ei față cu Turcia. Afară de aceasta Germania are mari interese în Orient și nu poate permite se fie călcate; ea va lua deci posiția în contra Franciei. Imperiul german, dice articulul, va sei să pună capăt unor tendinţe nesocotite ale republicei francese şi va sei se facă se fi respectat. Foile francese, firesce, sunt cu totul de alte păreri. Ele au o mare încredere în puterea Franciei şi în destoinicia guvernului. „Figaro“, d.edice, că Francesii trebue se facă o acţiune impunatoare în apele turcesc!, pentru care se uite Fashoda. Ei vor fi energici pănă la sfirşit şi Sultanul n’are se se aştepte la ajutor nici dela Anglia, nici dela Italia, căci nici una, nici alta nu pot interveni. In ce privesce pe Rusia, părerea generală e, că ea va sprijini întru toate pe aliata sa. Se dice, că escadra rusesca, ce staționeză la Smirna, a primit ordin, ca în cas de se va întâmpla o ciocnire militară între Francesci și Turci, trupele rusesc se intervină în favoarea Franciei. Anglia? — Ea are ce-i drept o puternică escadră la Beiruth și nu se sciecă nimic pănă acum despre ordinele, ce le va fi primit aceasta flotă. Se nu se uite însă, că Anglia e încurcată grozav înAfricade Sud, mânile ei sunt ca și legate, și poate tocmai faptul acesta va fi contribuit ca Francia se păşască atât de hotărît la porţile Bosforului cu pretensiunile ei, încât pentru Italia, nimeni nu crede, că ea ar sări în ajutorul Turciei. Nu este, în definitiv, esebisă o aplanare a conflictului, tot aşa cum nu se poate di°e cu siguranţă, că n’ar fi posibile seriose complicaţiuni în viitor. Eră acum câteva date asupra insulei Mitilene: Mitilene sau Metelin, vechea Lesbos, e o insulă aseziată în Arhipelag, lângă coastele Anatoliei. Ea are o lungime de 74 kilometri şi o lărgime de 44, având o populaţie de 150 mii locuitori. Mitilene are o valoare strategică forte însemnată, având un port pe deplin adăpostit şi capabil de a primi o întregă escadră modernă, aşedată în inima mărei Egeice, între două continente, nu departe de Smirna, la aceeaşi depărtare de Pireu şi Salonic, aproape de Dardanele, ea ar oferi unei puteri europene, care ar pune mâna pe densa, un sprijin şi o putere de necalculat. De mult timp Anglia, pururea lacomă după posiţii strategice, se gândise să pue mâna pe Mitilene spre a ameninţa Constantinopolul şi a opri în acelaşi timp mer-* Etă, dealtfel, spirite mai noue. Admiralul frances Caillard a debarcat deja pe insulă şi a întrat în Castro, cel mai mare oraş din Mitilene. Aici a ridicat stindardul francez şi a ocupat numaidecât oficiile vămilor. In acelaşi timp vasele de résboia şi trupele gale au făcut asemenea şi în celelalte oraşe de port. Spirea despre ocupaţiunea acesta a băgat spaimă în Portă şi în Sultan, şi sejice, că Sultanul a dat ordin, ca numaidecât să se plătescă supusului frances Lorando toate pretensiunile. Se mai susţine, dar încă nu e pe deplin confirmat, că Sultanul e gata a împlini şi celelalte cereri ale Franciei. Aşa, el ar fi iscălit deja firmanul prin care recunoasce pe patriarchal ohaldeie. Turcia s’a vecrut silită să facă toate acestea, după ce ea adresându-se ambasadorului rusesc din Constantinopole să o sprijinască, acesta i-a răspuns, că este neapărat de lipsi, de a împlini toate pretensiunile Franciei. La Berlin se vorbesce deja cu multă amărăciune, că Poarta a primit toate condițiunile puse de Francesi. Nu se crede însă, că afacerea se va sfirși cu atât. E probabil, ca lucrurile deocamdată să fiă împăcate, dar se nutresce temerea, că mai curând sau mai târdiu, are să isbucnesca arășî în altă formă un conflict și mai serios. La totă întâmplarea e foarte semnificativ, că nici una dintre puteri n’au ridicat un cuvânt măcar în favoarea Turciei. *