Gazeta Transilvaniei, decembrie 1901 (Anul 64, nr. 266-287)

1901-12-08 / nr. 271

Naţionalizarea Budapestei. De­sigur că numai pentru ilus­trarea sistemului actual al „adevăra­tului liberalism“ şoviniştii unguri, bă­trâni şi tineri, au inaugurat o nouă luptă „spre a recuceri Budapesta, capitala ţării, pe seama naţiunei ma­ghiare“. Focul l-a deschis r­ilele aceste tinerimea universitară ma­ghiară, printr’un şir de demonstra­­ţiunî şi bătăi, ce le-a provocat în diferite cafenele şantanurî, orfeurî, etc. Din întâmplare în aceste conflicte puse în scenă cu devisa „maghiarizarea şantanurilor şi a tuturor producţiu­­nilor şi petrecerilor publice“, cei bă­tuţi au fost înşişi tinerii înfierbântaţi şi conduşi de patima intoleranţei şi a urei faţă cu limbile nemaghiare din ţară. Vinerea trecută s’a întâmplat prima ciocnire într’o cafenea­„Tingl- Tangl“, din Pesta, care era înţesată de public. Aici sosiră de­ odată vr’o 70 de studenţi unguri, conduşi de un coleg al lor, îmbrăcat în costu­mul naţional maghiar. Toţi purtau însemnul crucei albe pe câmp roşu. Cafegiul Grüner i-a rugat, să nu con­turbe representaţia şi să se depăr­teze, căci şi aşa nu mai era loc pen­tru ei. Insă cafegiul cu­ o lovitură a fost împins la o parte, or unul din asistenţi, care intervenise, a fost lovit cu o bâtă peste pălărie, care îi căd­u din cap. Acesta trase o palmă studentului, ceea­ ce fu semnalul unei bătăi generale. Studenţii înarmaţi cu bastoane, năvălind în sală rând pe rând, fură întâmpinaţi de public cu pumnii, bătuţi amar şi daţi afară din local, unde s’a continuat învălmă­­şala, pănă ce sosiră sergenţii poliţie­nesc!, cari arestară vr’o 50 de tineri demonstranţi. Acesta a fost începutul mişcă­­rei pentru „recucerirea capitalei“. Era lucru forte firesc, ca aceste isprăvi vitejesc­ să fie sprijinite şi de şoviniştii mai bătrâni, cari stau la spatele tineri mai demonstrante şi era inevitabil, ca­­fiarele, cari nutresc şi incurajeză acţiunea de cucerire să facă gălăgia îndatinată. „M­g“ s’a pus şi de astă dată în frunte. Intr’un articol subscris de redactorul șef al său Hollo declară résboia tuturor firme­lor, inscripțiunilor, anunciurilor etc. „de limbă străină“ cerând, că aceste să plătască o taxă deosebită mai mare ; declară résboia tuturor loca­lurilor de petrecere: cafenele, or­­feumuri, „Tingl-Tangl“, etc. pretin­zând, să fie simplu oprite, ba şi foi­lor scrise în „limbă străină“, aşa­dar şi acelor foi germane, cari apără in­teresele maghiare, „M­g“ vrea să li se ia dreptul de-a fi vândute pe stradă prin colportagiu, drept, de care in realitate beneficiaza numai Ziarele jidano-maghiare din Pesta, atât pentru capitală, cât şi pentru provinciă. Şi era ce mai pretinde numita fete dela Maghiar­: în salele de mân­care, nici un Maghiar să nu pri­­mească decât liste de bucate scrise numai unguresce, chiar şi pe acele, pe cari se află traducerea în ungu­resce, să le respingă. Mai pretinde dela ei se nu visiteze nici un birt, cafenea, baie, sau stabiliment, în care limba de afacere nu este cea maghiară. In localuri publice, în pră­vălii, la telefon, Maghiarii să nu vor­­băscă, decât în limba lor, pentru­ ca străinul să n’auc­ă în Budapesta tot vorbă străină. In fine „M-g“ se plânge contra obiceiului de-a des­chide porta capitalei tuturor străini­lor, între cari abundază legiunile de imigraţi din Galiţia, înşirând tote aceste chiarul 9°­­vinist apeleză la autorităţi şi la ce­tăţeni, să ia în seriosă considerare demonstraţia tinerimei şi să încapă cu toţii serios opera de purificare. El esclamă cu o naivă îngâmfare: „Să sciţi, că de vom procede ast­fel, vom face într’o jumătate de an deplină renduela“ ! In şase luni vrea aşa­ dar redac­torul lui „M­g“ cu ajutorul tinerilor demonstranţi să îndeplinăscă ceea­ ce nu s’a putut îndeplini într’o sută de ani. El se plânge, că în Budapesta se asociă prea mulţi imigraţi din Ga­liţia şi uită, că de mult inimicul a ocupat cetatea şi că în capitala un­­gură trăiesc nu mai puţin decât 167,000 Evrei. Nu trebue să uităm de altă parte, că acolo mai trăesc şi vr’o 100.000 de Germani, cari sunt încă departe de a fi „pe deplin“ câş­tigaţi de maghiarism, cu tota misiu­nea culturală ce au avut-o în Buda­pesta scólele maghiare după supri­marea numeroaselor scóle germane. E deci puţină speranţă pentru naţionalizarea capitalei ungare în asemenea împrejurări. Prin demon­­straţiunî atât de pasionate şi vio­lente, Maghiarii vor dobândi tocmai efectul contrar. Deşi nu vom pute înţelege nici­odată, cum ar fi posibil a­ se „re-cu­­ceri“ pentru maghiarism ceva, ce nici­odată n’a fost cucerit, precum perciu­naţii din Galiţia, cari de Ze°­ de ani se aşază cu ghiotura în Budapesta, to­tuşi trebue se privim în insuinţele şovinismului dominant semnul cel mai caracteristic al regimului szelfist. Ce serte vor avèa şantanurile şi orfeurile din Budapesta în viitor, nu putem sei. Un lucru însă îl seim şi-l susţinem, că adecă inştiinţele de acest edii nu se ’ndrepteaza numai în contra li­mbei germane, ci în contra tu­turor limbilor şi naţionalităţilor ne­maghiare. Şi deci este vorba aici de vr’o cucerire sau recucerire, e necesar a­ se constata, că ceea­ ce „M-g“ recomandă Maghiarilor, se potrivesce mult mai bine şi este cu mult mai de recomandat de pildă Românilor, cărora datoria naţională le impune apărarea cea mai ener­gică şi pănă la estrem­ faţă cu în­cercările maghiare de desnaţiona­­lizare. De-ar înţelege Românii cât de mult se cere afli de la ei se se folosască pretutindeni de limba ro­mână şi să pretindă dela toţi, cu cari întră în atingere în viaţa privată sau pubiică şi se află în co­­merciul Zilnic, să respecteze limba lor şi a părinţilor lor, atunci nu în şase luni, ci în 48 de ore s’ar schimba condiţiile noastre de luptă cu adver­sarii nemului, s’ar schimba serios dela rădăcină şi decisiv în favorul causei noastre drepte. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Cafeneaua din Surate. De­niso Tolstoi, în oraşul indian Surate era o cafenea, în care se adunau călători străini din toate ţările şi dimontau împreună. într’o Zi veni în cafenea un învăţat preot persian. Int rega sa viaţă a căutat să scruteze fiinţa lui Dumneczeu şi a cetit şi scris multe cărţi asupra acestei cestiuni. Şi atâta şi-a tot bătut capul şi atâta a tot citit şi scris, până în cele din urmă şi-a perdut minţile. In creerul lui s’au încurcat cugetele şi a ajuns aşa departe, încât a început a nu mai crede în Dumneczeu. Acest lucru ajunsese la urechile Şa­hului şi l’a exilat din imperiul persian. Prin faptul, că nenorocitul teolog în­­treaga sa viaţă a tot meditat şi meditat asupra şansei finale, cugetele i­ s’au încurcat aşa de tare, încât începu a crede, că nu mai esistă raţiune supremă, care guvernăză lumea, în loc să vadă, că propria lui ra­ţiune este stinsă. Acest teolog avea ca sclav un negru, care îl urma pretutindenea. Când preotul întră în cafenea, sclavul rămase afară înaintea uşei, se aşeetă pe un bolovan la radele do­­gorítoare ale soarelui şi secru acolo apărân­­du-se de musce. Teologul se întinsese în cafenea pe un divan şi ceru o c­aşcă de opium. După-ce îl consuma, şi opiul începu să-i aţîţe creerul, se adresă sclavului său: „Spune, sclavule beoisuic“, întrebă el „spune-mi ce crecji tu, este ori nu este Dumneczeu ?“ „Se înţelege, că este“, răspunse scla­vul, scoţând din cvngararea sa un idol. „Eră DumneZeul, care mă ocrotesce, de când am zărit lumina Zilei. Acest DumneZeu este făcut dintr’o ramură a arborelui sfânt, pe care toţi îl adorază în ţara nostră“. Cei ce erau de faţă în cafenea ascul­tau conversaţia între teolog şi sclavul său şi se mirau. Curioasa li­ se părea întrebarea stăpâ­nului, încă şi mai curios respunsul scla­vului. Un brahmin, auzind cuvintele acestui din urmă, se adresă cătră dânsul Zicând: „Nebun nenorocit! Cum îşi poate ci­­ne­va imagina, ori DumneZeu să potfi fi as­cuns în cingerarea unui om ? DumneZeu este însuşi Brahma. Şi acest Brahma este mai mare, decât lumea, căci el a creat lumea. Brahma este singurul DumneZeu puternic, DumneZeul, căruia îi sunt ridicate temple pe malurile fluviului Ganges, DumneZeul căruia îi servesc preoţii lui, Brahminii. Nu­mai aceşti preoţi cunosc pe adevăratul DumneZeu. De două-Zeci de mii de ani şi în câte revoluţ’uni s’au petrecut în lume, de atunci, aceşti preoţi au rămas­­vecinie aceiaşi, cari au fost în toate timpurile, căci Brahma, singurul, adevăratul DumneZeu îi ocroteşte.“ Aşa vorbi Brahminul în speranţa, că i-a convins pe toţi. Dar un zaraf jidov, care era de faţă, îi replică: „Nu, templul adevăratului DumneZeu nu se află în India!... şi DumneZeu nu este ocrotitorul Brahminilor! Adevăratul Dum­neZeu nu este DumneZeul Brahminilor, ci DumneZeul lui Abraham, Isaac şi Iacob. Şi acest DumneZeu ocrotesce numai pe po­porul său ales, pe poporul lui Israel. Dela începutul lumei DumneZeu n’a iubit de­cât esclusiv pe poporul nostru. Şi dacă acest popor astăzi este răspândit pe suprafaţa pământului, aceasta este numai o cercare, căci Dumnezeu va aduna ărăşi pe poporul său în Ierusalim, după cum ne-a făgăduit, spre a zidi din nou miracolul vechiului tes­tament, templul din Ierusalim şi spre a in­stala pe poporul lui Israel ca stăpân peste toate popoarele“. Aşa vorbi Jidovul şi plângea. Pe urma voi să urmeze mai departe, dar un Italian, care asculta şi el, îl întrerupse: „Spui un neadevăr“, Zise Italianul că­tră Jidov. — »Voi presupuneţi despre DumneZeu o nedreptate. Dumnezeu nu poate iubi­ pe un popor mai mult, decât pe cele­­lalte popoare. Din contra, deşi DumneZeu a ocrotit odiniorii pe Jidovi, acum este mânios pe voi de opt-spre-Zece secole, şi ca semn al mâniei sale a sdrobit impe­riul vostru independent şi v’a împrosciat pe tot pământul, aşa că credinţa voastrâ nu numai câ nu se răspândeşee, dar vegeteză numai pe ici pe colo. Dumnezeu nu pre­feră pe un popor altui popor, îi chiamă pe toţi, cari vor să-şi salveze sufletul, în sînul bisericii romano-catolice, în afară de care nu este mântuire“. Aşa vorbi Italianul. Dar un pastor protestant se îngălbeni şi răspunse misio­narului catolic: ANUL LXI­V. „BAZETA“ iese în schre ii­. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe gese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2­­. pe an. Pentru România și străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşo? Administraţiunea, Piaţa mare. Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 p., pe trei luni 6 coroane. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA , MministraUunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE 59 primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la N. Dukes Nachf., Nur. Augenfeld & Em­eric Les­­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger, Ekatein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIU­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 271. Braşov, Vineri-Sâmbătă 8 (21) Decemvrie. 1901. Contele Tisza despre alegerile dietale. In şedinţa de alaltăeri a congre­gaţiei din Oradea-mare contele Stefan Tisza a făcut nişte declaraţiuni interesante cu privire la alegerile dietale. După­ ce vice-spa­­nul a zis, că în comitat alegerile au decurs în ordine, afară de cerourile Beiuş şi Ceica, contele Tisza a luat cuvântul ş Zise, că peste declaraţia fişpanului nu se puta trece cu tăcerea. „Cu consternare a trebuit sâ esperieze ori­ce amic sincer al alegerilor curate terorismul, ce s-a manifes­tat în mai multe părţi ale ţârii şi în comi­tat. Paralel cu acest terorism a mers ten­dinţa de a paraliza activitatea corpului funcţionarilor. Legea­­despre judicatura Cu­riei) fiind nouă, autorităţile nu au putut pătrunde destul în spiritul ei. Legea opresce cu rigoare draconică omnipotenţa din oficiu, dar ea nu numai că permite funcţionarilor conlucrarea la alegeri în toate direcţiunile, nu numai că prescrie apărarea manifestărei liberei opinion!, ci îi obligă de a susţine ordinea publică prin toate mijloacele legale. Autoritatea nu-şi merită numele, dacă nu execută legea acasta“. Propune, ca autori­tăţile să garanteze pe viitor cu toate mijloa­­cele legale curăţenia alegerilor. Vorbirea contelui Tisza a produs oare­­care sensaţie în Oradea, or în Budapesta şi în clubul liberal a fost primită cu ade­vărată consternare, fiind­că declaraţiile lui sunt considerate ca o critică aspră alege­

Next