Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1902 (Anul 65, nr. 1-24)
1902-01-15 / nr. 11
înţelegerea austro-nssă. Era un timp, nu îndepărtat, când întâlnirile capetelor încoronate şi ale principilor din casele demnitare făceau sensaţiune şi erau privite ca niste presemne extraordinare în raporturile politice ale statelor. Astăzi, aceste visite şi întâlniri princiare sunt forte dese, sunt, cum am dice, la ordineaidei, dar nu produc nici pe departe acea emoțiune ca odinioră. Lumea s’a dedat cu ele și a început se cunoscă, că comunicațiunea acâsta dintre curțile europene se intemeieza în primul rând pe interesele ce lega între sine toate dinastiile, că ea merge pe cărările sale, mai mult sau mai puţin independente de curentele politice vremelnice din sânul diferitelor state. Interesele dinastiilor sunt şi remân ceva constant în mijlocul fluctuaţiunilor mult variate politice, purtate în mare parte de curentele poporale. Din acest punct de vedere va fi bine, credem, a judeca în prima linie şi raporturile dintre curţile de la Viena şi Petersburg, cari raporturi au devenit în anii din urmă urăşi cele mai cordiale şi mai amiiabile. Ca un nou semn şi o nouă dovadă pentru acesta se poate considera şi călătoria, ce-o va face peste puţine căile archiducele Francisc Ferdinand, moştenitorul tronului monarchiei austro-ungare la curtea din Petersburg. Scopul acestei călătorii este, ca archiducele să mulţămăscă Ţarului Nicolae II pentru că l’a numit general de cavalerie rusesc și l’a distins prin aceea, că i-a înmânat epoletele de general printr’un trimis special al său la Viena. Prin urmare un act de curtoasie militară, a dat imediatul impuls visitei archiducelui la curtea rusăscă. Nu e pentru prima oră, că archiducele Francisc Ferdinand merge la Petersburg. El a mai fost odată acolo tocmai înainte cu 11 ani, în Februarie 1891, când s’a presentat Ţarului Alexandru III ca moştenitor al tronului şi a fost primit în mod strălucit, aranjându-se în onoarea lui mari parăeţî militare, vânătore de urşî etc. la Petersburg şi la Moscva, în cari oraşe a petrecut decenţie. Archiducele moştenitor merge dor la curtea Ţarului actual ca vecină prietin şi astfel va fi şi primit acolo cu cea mai mare cordialitate şi cu toată distincţiunea, ce i se cuvine ca viitor domnitor al Austro- Ungariei. Oficiosele din Viena şi mai ales cele două din Budapesta află de bine a accentua, că nu e vorba numai de o visită de etichetă a archiducelui. Fiind acesta visită un pendant la visită, ce a făcut-o nu de mult marele duce Michail la curtea austro-ungară, se speră că, că contactul amicabil între ambele curţi va avă o înrîurire binefacetare şi asupra raporturilor dintre ambele state. Vrea să facă se aştaptă că visită archiducelui va contribui a întări din nou înţelegerea stabilită între Austro-Ungaria şi Rusia acum cinci ani, când cu visită împăratului Francisc Iosif la Petersburg, privitor la peninsula balcanică. Ne aducem aminte, că înainte cu vreo cinci luni cu deosebire cercurile politice unguresce erau mult îngrijate, că acea convenţie verbală din Aprilie 1897 nu va mai fi respectată de Rusia. Cele ce se petreceau în Bulgaria, Serbia etc. păreau, că confirmă toate temerile. Cei din Viena priveau lucrurile cu mai mult calm şi se vede, că au fost mai bine informaţi. Rusia vrea, cum se pare, să evite deocamdată orice conflict în Orientul europăn şi se mulţumesce a avansa pas de pas cu politica ei în Bulgaria şi Serbia. Tocmai acum crisa financiară bulgară şi suscitarea succesiunei la tron în Serbia erau de natură a deştepta temeri de-o nouă periculosă fierbere în peninsula balcanică. Visită archiducelui Francisc Ferdinand va face însă să dispară şi adeste temeri şi se apară din nou strălucitore pe firmamentul politic „înţelegerea austro-rusă“. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Grigorescu. 1. In figura uscăţivă şi luminosă a măestrului, doi ochi scânteietor!. Puterea lor e uimitoare. Cunosc prieten!, care se întorc răsuciţi de acesta privire. L’am văzut pictând. Inchipuiţi-vă două focare pe două rotocoale de catifea negru. Razele scăpărate din amândouă focarele plămădesc formele în baia atmosferei, scormonesc conţinutul lor, şi prind ce e pe dinafară tocmai cu ceea ce vibrează pe dinlăuntru. Modelele suferă, şi nu ar răbda 20 de minute să nu se mişce. Se resimt de ascuţişul, care le tulbură întregul sistem nervos. Ochii lui extraordinari ţin de-o caracteristică a poporului român. Poesia populară cântă viaţa şi farmecul ochilor, şi nu e străin observator, care să nu fi simţit frumuseţea privirilor femeilor noastre. Maestrul a glorificat pe pânzele lui aceşti ochi cu gene lungi şi umede, cu priviri, care se perd în depărtări, şi a izbutit să îmbine scânteierea lor cu o umbră de melancolie. Mi se pare, că amicul meu Caragiale a zis: „e cel mai mare liric al României“. Firesce, că nu e nimic de scuctat din acestă imagine. E însă de adăogat. Grigorescu este şi un profund psicholog, în aceeaşi măsură cum s’a susţinut, că Rubens poate figura printre cei mai însemnaţi fisiologî. Circulă sângele, — şi se vede cum circulă, pe sub peliţa subţire a flamandelor grase, în tablourile lui Rubens. In ţăranii şi ţărancile lui ale lui Grigorescu, sufletul îndurător, naiv şi melancolic al unui neam întreg. Isvorăsc carăle din genunile albastre sau fumurii. După ce v’aţî desfătat în poesia imensităţii, opriţi-vă la cel dintâiu: boii blândi merg alene, ţinând cuminte drumul bătut, ol sus, pe fânul din car, stă pe brânci un ţăran, cu o pălărie negră cât rota carului, cu pletele răsfirate pe umeri. Privesce, viseză, a uitat năcazurile. NI. Charles Blanc susţine, că cine ar vedea câteva tablouri de Metsu, de Terburg sau de Gaspar Netscher, ar cunoasce mai bine viaţa întregă a burgheziei olandeze, de pe vremea Stathuderilor, decât ar putea să o înveţe din nenumărate volume de geografie, de voiajuri, de descripţiuni şi de istorie. Cu siguranţă, că viitorimea va studia istoria ţăranilor din operile marelui maestru. Şi de se va încurca în discursurile, în scrierile, în polemicele, în legile şi reformele noastre, în elogiile şi criticile noastre, în afirmaţiunile contradictorii ale partidelor politice, în aspiraţiunile vagi şi în vicleşugurile netrebnice ale claselor conducătoare, pânzele lui Grigorescu vor fi paginile luminoase din cari vor apăre, limpede, viaţa, obiceiurile, vestmintele, felul muncii, gradul de cultură şi sufletul ţăranilor, ba chiar problemele de asistenţă naţională peste cari noi am trecut cu uşurinţă, sau le-am tratat cu uşurinţă. Strălucirea operilor lui e pe o durere reală şi evidentă: poetizarea scenelor nu ascunde miseria. Boii, minunaţi de frumoşi, dar slabi, întind din greu, că se aştern la pământ; omul se aplecă, apăsând să trosneasc, pe coarnele plugului. E noapte, abia se mai vede o dungă de sânge în apusul posomorit, şi bietul creştin, uscat şi trist, ca şi boii lui, despică brasdă lângă brasdă, altfel, din bogăţia pământului negru şi lucios, nu s’ar alege nici cu mămăliga de toate dilele. Soarele arde; în aerul de cuptor pomii rari se topesc şi tremură în conturul lor vag, or muncitorul c’o cămăşuţă săracă pe dânsul, strîns încins cu un curmen subţire, c’o căciulă grosă şi mare în cap, fără şolduri, costeliv şi prăjit, se frământă fără odihnă. Pe drumul greu, desfundat de ploi, rota a intrat pănă în bucla; boii se năpustesc în jug; le numeri costele; sus, la spata de dinapoi, o gropă, o pată închisă sub şoldul luminat; trage şi cel care îi mână, în pornirea lui desperată; ţi se pare că-i audi răcnetul: un blestem înfiorător. Intr’o cârciumă, — cârciumă dela Bacău, — un ţăran stă pe o laviţă cu capul rezemat în mâni; picioarele desfăcute; ochii închiși, pe sub oblo- ANUL LXV. „sazeta“ iese in Mare til. Ateameste pentru Austro-Dneana: Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 car. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Poem România si străinătate: Pe un an 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 francî. Se prenumeră la toate pâclele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Acolamentul pentru Brusc? Adtmnmraţiunea, Piaţa baie. Târgul Inului Nr. 30, eTatiu I.: Pe un an 20 cor., pe şate luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 c., pe trei luni 6 corone. — Un exemplar 10 tianî. — Atftt abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. K E O A C T IU IV E A , AliiiliiistraţiTuiBa. şi Tipografia Braşov, piața mare nr. 30. Rosiiiorî nefTancate nu se pun.i2i©sc*— Manuscripte nu se rotrira.it. INSERATE 58 primesc la Administraţiune în Br&ttov şi la materale BIROURI de ANUNŢURI: Ir Vlaha: la N. pukos Nacht'., Nux. Augenfeld & Exneric Les- 1 ner, Heinrich Schalek. A. Op- 5 pelik Nacht'. Anton Oppelik. ir. Budapesta: la A. V. Goldberger. Ekstein Bernat, Iuliu Iacopold(VH Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifa şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 11 Braşov, LunMarţi 15 (28) Ianuarie. 1902. Congresul pentru autonomia catolică îşi continuă desbaterile. In şedinţa de Vineri a vorbit contele Albert Apponyi pentru proiectul comisiunei de 27. Apponyi doresce, ca autonomia să se înfiinţeze cât mai curând, pentru ca „să nu ajungă la suprafaţă curente, cari ar fi periculoase pentru naţiune“. Episcopul Szmrecsanyi P. spune, că pe basa declaraţiunei făcută de cardinalul Schlauch, episcopii încă sunt gata de a participa la desbaterea pe paragraf a proiectului. Prin declaraţia aceasta episcopii au voit să arate, că şi ei vor să promoveze pe cât e posibil înfiinţarea autonomiei. In şedinţa de Sâmbătă s’a încheiat desbaterea generală, după o înfocată discuție la care au luat parte Ugrón, archiepiscopul Samassa şi Hovanyi. S-a procedat apoi la votare. Proiectul a fost primit cu majoritate de 13 voturi (număr fatal). Dintre episcopi au votat pro: Schlauch, Csaszka, Samassa, Bende, Bubics, Hornig, Szmrecsanyi, Ivancovics, Csaky și Feher Ipoly. Au votat cu totul pro 69, contra 56 membri ai congresului. Partidele representate în congres se pregătesc acum pentru lupta, ce are să urmeze la desbaterea pe paragraf, care se începe deja adî. Minoritatea speră să se facă modificări esențiale în proiect. Votarea in congresul catolic. După „Alkotmány“ resultatul votării în ședința de Sâmbătă a congresului catolic l’a determinat posiția, ce au luat’o episcopii. Intr’o conferență anterioră ei hotărîseră să primeasca proiectul în general, în speranţa, că la desbaterea pe paragraf congresul va face în proiect modificările, ce episcopii le consideră ca absolut necesare. Episcopul Szmrecsanyi a şi declarat acesta în şedinţa de Vineri. Episcopii au votat I pro, ca să nu dea intremânt aparenţei, că ei n’ar voi autonomia. „Budapesti Hírlap“ zice, că sartea modificărilor, ce se vor face la desbaterea specială, e pusă acum în mânile episcopilor. Din votul dat de episcop şi din declaraţiile lor apare, că ei voesc o autonomie conformă celei din Ardeal şi guvernul nu poate nega o astfel de autonomie fără de a nu vătăma principiul egalităţii de drept. O autonomie ca aceea a bisericei rom. cat. din Ardeal însemna, că candidarea la beneficiile eclesiactice superioare cade total din sfera de drept a autonomiei; mai departe administrarea fondurilor şi fundaţiunilor trece în resortul autonomiei, rămânând patronului suprem dreptul de control şi inspecţiune, drept care se validiteza la stabilirea budgetului şi la aprobarea bilanţului. Deşi guvernul nu s’a arătat până acum îndemnat se dea şi autonomiei regnicolare drepturile de care se bucură autonomia ardeleană, totuşi joia din cestiune presupune, că guvernul nu şi-a spus încă cuvântul din urmă. Archiducele Francisc Ferdinand la Petersburg. „Politische Gorrespondenz“ află, că archiducele Francisc Ferdinand, numit de curând general de cavalerie în armata rusească, va pleca în 6 Februarie. la Petersburg pentru a se presenta Ţarului. Archiducele va sta la Petersburg mai multe viile şi va locui în palatul imperial. Oficiosul unguresc „Magyar Nemzet“ zice, că deşi visită acesta este în primul rând un act de curioasie, totuşi nu se poate crede, că ea n’are şi altă importanţă politică. Dieta ungară s’a ocupat în şedinţa de Sâmbătă cu afacerile de imunitate şi a suspendat drepturile de imunitate a deputaţilor G. Ugron (pentru duel), Rakowsky şi Györffy (tot pentru duel). S’a ocupat apoi cu afacerea de imunitate a luiBartha M. față de care comisiunea a propus să fie estradat în procesul de pressă (pentru insultă), ce i l’a intentat