Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1902 (Anul 65, nr. 1-24)

1902-01-15 / nr. 11

înţelegerea austro-nssă. Era un timp, nu îndepărtat, când întâlnirile capetelor încoronate şi ale principilor din casele demnitare fă­ceau sensaţiune şi erau privite ca niste presemne extraordinare în ra­porturile politice ale statelor. Astăzi, aceste visite şi întâlniri princiare sunt forte dese, sunt, cum am dice, la ordinea­­idei, dar nu produc nici pe departe acea emo­­țiune ca odinioră. Lumea s’a dedat cu ele și a început se cunoscă, că comunicațiunea acâsta dintre curțile europene se intemeieza în primul rând pe interesele ce lega între sine toate dinastiile, că ea merge pe că­rările sale, mai mult sau mai puţin independente de curentele politice vremelnice din sânul diferitelor state. Interesele dinastiilor sunt şi re­mân ceva constant în mijlocul fluc­­tuaţiunilor mult variate politice, pur­tate în mare parte de curentele po­porale. Din acest punct de vedere va fi bine, credem, a judeca în prima linie şi raporturile dintre curţile de la Viena şi Petersburg, cari raporturi au devenit în anii din urmă urăşi cele mai cordiale şi mai amiiabile. Ca un nou semn şi o nouă do­vadă pentru acesta se poate consi­dera şi călătoria, ce-o va face peste puţine căile archiducele Francisc Fer­dinand, moştenitorul tronului mo­­narchiei austro-ungare la curtea din Petersburg. Scopul acestei călătorii este, ca archiducele să mulţămăscă Ţarului Nicolae II pentru­ că l’a nu­mit general de cavalerie rusesc și l’a distins prin aceea, că i-a înmâ­nat epoletele de general printr’un trimis special al său la Viena. Prin urmare un act de curtoasie militară, a dat imediatul impuls visitei ar­chiducelui la curtea rusăscă. Nu e pentru prima­ oră, că ar­chiducele Francisc Ferdinand merge la Petersburg. El a mai fost odată acolo tocmai înainte cu 11 ani, în Februarie 1891, când s’a presentat Ţarului Alexandru III ca moştenitor al tronului şi a fost primit în mod strălucit, aranjându-se în onoarea lui mari parăeţî militare, vânătore de urşî etc. la Petersburg şi la Moscva, în cari oraşe a petrecut dece­nţie. Archiducele moştenitor merge dor la curtea Ţarului actual ca ve­cină prietin şi astfel va fi şi primit acolo cu cea mai mare cordialitate şi cu toată distincţiunea, ce i­ se cu­vine ca viitor domnitor al Austro- Ungariei. Oficiosele din Viena şi mai ales cele două din Budapesta află de bine a accentua, că nu e vorba numai de­ o visită de etichetă a ar­­chi­du­celui. Fiind acesta visită un pendant la visită, ce a făcut-o nu de mult marele duce Michail la curtea austro-ungară, se speră că, că con­tactul amicabil între ambele curţi va avă o înrîurire binefacetare şi asupra raporturilor dintre ambele state. Vrea să facă se aştaptă că visită archiducelui va contribui a întări din nou înţelegerea stabilită între Austro-Ungaria şi Rusia acum cinci ani, când cu visită împăratului Fran­cisc Iosif la Petersburg, privitor la peninsula balcanică. Ne aducem aminte, că înainte cu vre­o cinci luni cu deosebire cer­curile politice unguresce erau mult îngrijate, că acea convenţie verbală din Aprilie 1897 nu va mai fi res­pectată de Rusia. Cele ce se petre­ceau în Bulgaria, Serbia etc. păreau, că confirmă toate temerile. Cei din Viena priveau lucrurile cu mai mult calm şi se vede, că au fost mai bine informaţi. Rusia vrea, cum se pare, să evite deocamdată ori­ce conflict în Orientul europăn şi se mulţumesce a avansa pas de pas cu politica ei în Bulgaria şi Serbia. Tocmai acum crisa financiară bulgară şi suscitarea succesiunei la tron în Serbia erau de natură a deş­tepta temeri de-o nouă periculosă fierbere în peninsula balcanică. Visită archiducelui Francisc Fer­dinand va face însă să dispară şi adeste temeri şi se apară din nou strălucitore pe firmamentul politic „înţelegerea austro-rusă“. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Grigorescu. 1. In figura uscăţivă şi luminosă a măestrului, doi ochi scânteietor!. Puterea lor e uimitoare. Cunosc prieten!, care se în­torc răsuciţi de acesta privire. L’am­ vă­­zut pictând. Inchipuiţi-vă două focare pe două rotocoale de catifea negru. Razele scăpărate din amândouă focarele plămă­desc formele în baia atmosferei, scormo­nesc conţinutul lor, şi prind ce e pe din­afară tocmai cu ceea­ ce vibrează pe din­lăuntru. Modelele suferă, şi nu ar răbda 20 de minute să nu se mişce. Se resimt de ascuţişul, care le tulbură întregul sis­tem nervos. Ochii lui extra­ordinari ţin de-o caracteristică a poporului român. Poesia populară cântă viaţa şi farmecul ochilor, şi nu e străin observator, care să nu fi simţit frumuseţea privirilor femeilor noastre. Maestrul a glorificat pe pânzele lui aceşti ochi cu gene lungi şi umede, cu priviri, care se perd în depărtări, şi a iz­­butit să îmbine scânteierea lor cu o um­bră de melancolie. Mi­ se pare, că amicul meu Caragiale a zis: „e cel mai mare liric al României“. Firesce, că nu e nimic de scuctat din acestă imagine. E însă de adăogat. Gri­­gorescu este şi un profund psicholog, în aceeaşi măsură cum s’a susţinut, că Ru­bens poate figura printre cei mai însem­naţi fisiologî. Circulă sângele, — şi se vede cum circulă, pe sub peliţa subţire a flamandelor grase, în tablourile lui Ru­bens. In ţăranii şi ţărancile lui ale lui Grigorescu, sufletul îndurător, naiv şi me­lancolic al unui neam întreg. Isvorăsc ca­­răle din genunile albastre sau fumurii. După­ ce v’aţî desfătat în poesia imensită­ţii, opriţi-vă la cel dintâiu: boii blândi merg a­lene, ţinând cuminte drumul bătut, ol sus, pe fânul din car, stă pe brânci un ţăran, cu o pălărie negră cât rota carului, cu pletele răsfirate pe umeri. Privesce, viseză, a uitat năca­zurile. NI. Charles Blanc susţine, că cine ar ve­dea câte­va tablouri de Metsu, de Ter­­burg sau de Gaspar Netscher, ar cunoasce mai bine viaţa întregă a burgheziei olan­deze, de pe vremea Stathuderilor, decât ar putea să o înveţe din nenumărate vo­lume de geografie, de voiajuri, de des­­cripţiuni şi de istorie. Cu siguranţă, că viitorimea va studia istoria ţăranilor din operile marelui maestru. Şi de se va în­curca în discursurile, în scrierile, în pole­micele, în legile şi reformele noastre, în elogiile şi criticile noastre, în afirmaţiunile contradictorii ale partidelor politice, în as­­piraţiunile vagi şi în vicleşugurile netreb­nice ale claselor conducătoare, pânzele lui Grigorescu vor fi paginile luminoase din cari vor apăre, limpede, viaţa, obiceiurile, vestmintele, felul muncii, gradul de cul­tură şi sufletul ţăranilor, ba chiar proble­mele de asistenţă naţională peste cari noi am trecut cu uşurinţă, sau le-am tratat cu uşurinţă. Strălucirea operilor lui e pe o durere reală şi evidentă: poetizarea scenelor nu ascunde miseria. Boii, minunaţi de fru­moşi, dar slabi, întind din greu, că se aş­tern la pământ; omul se aplecă, apăsând să trosneasc­, pe coarnele plugului. E noapte, abia se mai vede o dungă de sânge în apusul posomorit, şi bietul creştin, uscat şi trist, ca şi boii lui, despică brasdă lângă brasdă, alt­fel, din bogăţia pământului ne­gru şi lucios, nu s’ar alege nici cu mămă­liga de toate dilele. Soarele arde; în aerul de cuptor pomii rari se topesc şi tremură în conturul lor vag, or muncitorul c’o că­­măşuţă săracă pe dânsul, strîns încins cu un curmen­­ subţire, c’o căciulă grosă şi mare în cap, fără şolduri, costeliv şi pră­jit, se frământă fără odihnă. Pe drumul greu, desfundat de ploi, rota a intrat pănă în bucla; boii se năpustesc în jug; le nu­meri costele; sus, la spata de dinapoi, o gropă, o pată închisă sub şoldul luminat; trage şi cel care îi mână, în pornirea lui desperată; ţi­ se pare că-i audi răcnetul: un blestem înfiorător. Intr’o cârciumă, — cârciumă dela Bacău, — un ţăran stă pe o laviţă cu capul rezemat în mâni; picioa­­rele desfăcute; ochii închiși, pe sub oblo- ANUL LXV. „sazeta“ iese in Mare til. Ateameste pentru Austro-Dnean­a: Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 car. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Poem România si străinătate: Pe un an 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 francî. Se prenumeră la toate pâ­­clele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Acolamentu­l pentru Brusc? Adtmnmraţiunea, Piaţa b­­aie. Târgul Inului Nr. 30, eTatiu I.: Pe un an 20 cor., pe şate luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 c., pe trei luni 6 corone. — Un exemplar 10 tianî. — Atftt abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. K E O A C T IU IV E A , AliiiliiistraţiTuiBa. şi Tipografia Braşov, piața mare nr. 30. Rosiiiorî nefTancate nu se pun­­.i2i©sc*— Manuscripte nu se rotrira.it. INSERATE 58 primesc la Administraţiune în Br&ttov şi la m­a­terale BIROURI de ANUNŢURI: Ir Vlaha: la N. pukos Nacht'., Nux. Augenfeld & Exneric Les- 1 ner, Heinrich Schalek. A. Op- 5 pelik Nacht'. Anton Oppelik. ir. Budapesta: la A. V. Gold­berger. Ekstein Bernat, Iuliu Iacopold(VH Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIU­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fa şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 11 Braşov, LunMarţi 15 (28) Ianuarie. 1902. Congresul pentru autonomia catolică îşi continuă desbaterile. In şe­dinţa de Vineri a vorbit contele Albert Apponyi pentru proiectul comisiunei de 27. Apponyi doresce, ca autonomia să se înfiinţeze cât mai curând, pentru­ ca „să nu ajungă la suprafaţă curente, cari ar fi periculoase pentru naţiune“.­­ Episcopul Szmrecsanyi P. spune, că pe basa decla­­raţiunei făcută de cardinalul Schlauch, epis­copii încă sunt gata de a participa la desbaterea pe paragraf­ a proiectului. Prin declaraţia aceasta episcopii au voit să arate, că şi ei vor să promoveze pe cât e posi­bil înfiinţarea autonomiei. In şedinţa de Sâmbătă s’a încheiat desbaterea generală, după o înfocată dis­cuție la care au luat parte Ugrón, archie­­piscopul Samassa şi Hovanyi. S-a proce­dat apoi la votare. Proiectul a fost primit cu majoritate de 13 voturi (număr fatal). Dintre episcopi au votat pro: Schlauch, Csaszka, Samassa, Bende, Bubics, Hornig, Szmrecsanyi, Ivancovics, Csaky și Feher Ipoly. Au votat cu totul pro 69, contra 56 membri ai congresului. Partidele representate în congres se pregătesc acum pentru lupta, ce are să urmeze la desbaterea pe paragraf­, care se începe deja adî. Minoritatea speră să se facă modificări esențiale în proiect. Votarea in congresul catolic. După „Alkotmány“ resultatul votării în ședința de Sâmbătă a congresului catolic l’a determinat posiția, ce au luat’o episcopii. Intr’o conferență anterioră ei hotărîseră să primeasca proiectul în general, în speranţa, că la desbaterea pe paragraf­ congresul va face în proiect modificările, ce epis­copii le consideră ca absolut necesare. Episcopul Szmrecsanyi a şi declarat acesta în şedinţa de Vineri. Episcopii au votat I pro, ca să nu dea intremânt aparenţei, că ei n’ar voi autonomia. „Budapesti Hírlap“ zice, că sartea modificărilor, ce se vor face la desbaterea specială, e pusă acum în mânile episco­­pilor. Din votul dat de episcop­ şi din de­claraţiile lor apare, că ei voesc o autono­mie conformă celei din Ardeal şi guver­nul nu poate nega o ast­fel de autonomie fără de a nu vătăma principiul egalităţii de drept. O autonomie ca aceea a biseri­­cei rom. cat. din Ardeal însemna, că can­­didarea la beneficiile eclesiactice superioare cade total din sfera de drept a autono­miei; mai departe administrarea fonduri­lor şi fundaţiunilor trece în resortul autonomiei, rămânând patronului suprem dreptul de control şi inspecţiune, drept care se validiteza la stabilirea budgetului şi la aprobarea bilanţului. Deşi guvernul nu s’a arătat până acum îndemnat se dea şi autonomiei regnicolare drepturile de care se bucură autonomia ardeleană, to­tuşi joia din cestiune presupune, că gu­vernul nu şi-a spus încă cuvântul din urmă. Archiducele Francisc Ferdinand la Petersburg. „Politische Gorrespon­­denz“ află, că archiducele Francisc Fer­dinand, numit de curând general de ca­valerie în armata rusească, va pleca în 6 Februarie­­. la Petersburg pentru a­ se presenta Ţarului. Archiducele va sta la Petersburg mai multe viile şi va locui în palatul imperial. Oficiosul unguresc „Magyar Nemzet“ zice, că deşi visită acesta este în primul rând un act de curioasie, totuşi nu se poate crede, că ea n’are şi altă importanţă­­ politică. Dieta ungară s’a ocupat în şedinţa de Sâmbătă cu afacerile de imunitate şi a suspendat drepturile de imunitate a de­putaţilor G. Ugron (pentru duel), Ra­­kowsky şi Györffy (tot pentru duel). S’a ocupat apoi cu afacerea de imunitate a lui­­Bartha M. față de care comisiunea a propus să fie estradat în procesul de pressă (pentru insultă), ce i­ l’a intentat

Next