Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1903 (Anul 66, nr. 1-24)

1903-01-15 / nr. 10

REDACŢIUNEA , Administraţiuniea şi Tipografia Braţov, piaţa mare ar. 30. Scrisori nefrancate nu se prim*80.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE £8 primsau la Administraţiuna în Braţov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: Îît Vioria , la N. Dukee Nach*' Nux, Augenfeld & Emeric Leaner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körut). PREȚUL INSERȚIUNILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 10. Braşov, Miercuri 15 (28) Ianuarie. 1908. ANUL LXVI. «ftAZETA“ 1E56 iii MCIF6 îi. Aî)0S2Mt8 JSMIU Afisiro-Vapris .' Pe un an 24 cor., pe sAsc h.z 12 cor., pe trei luni 6 e&r» N-rii de Duminecă 2 fi. jur Peşin România şi strasâm : Pe un an 40 franci, pe «cei luni 20 fr., pe trei luni Kt fi N-rii de Duminecă 8 frsr.cl. Se prenumeră la tote ofelele poştale din întrug?i dr . afară şi la d-nii colectori. Anolamentul paitra Braşc'AdminietraUunea, Piaţa o.are. Târgul Inului Nr. 30, 9 “lt iu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 6 lur.ni. c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atftt abo namentele oftt. şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Situaţia financiară a României. Nu de mult încă se pornise în pressa jidovăscă din străinătate, care numai binevoitoare nu-i este statului român şi desvoltării sale, o agitaţiune forte îndrăsnăţă,, ce ţîntea ca prin exagerărî şi faime mincinoase se compromită înaintea cercurilor financiare din Europa, România, descriind în culorile cele mai triste şi desperate situaţiunea economică şi financiară a ţării. Cu toate aceste sistematice caluminărî, cu tată disgraţia ce şi-a, atras’o România prin aceea, că guvernele şi parlamentul ei n’au conces şi nu vor nici în viitor a concede ca Evreilor imigraţi în ţără să li se dea drepturi politice în massă, ci preferă a rămâne pe lângă sistemul individual observat şi până acuma la împământeniri, totuşi ia succes guvernului actual român ca învingând toate dificultăţile, să facă convertirea şi consolidarea împrumutului provisor de 175 milioane, încheiat în nisce împrejurări şi cu condiţiuni dificile la 1899 şi încă cu scadenţă fixă pe timp de patru ani. Acesta este o dovadă neîndoiăsă, că ţăra şî-a recâştigat în străinătate ărăşi totă încrederea, de care se bucura mai înainte, ba că a crescut chiar creditul în afară. Meritul, că s’a putut dobândi un succes ca acela al conversiunei datoriei flotante, de care vorbim, revine în primul rând sistemului de economii, inaugurat la 1901 de guvernul Sturdza, în urma căruia budgetul, fiind redus cu 20 de milioane, fu echilibrat pe deplin. Este un semn vedit de progres, că toate partidele din cameră fără deosebire au fost unanime în a vota proiectul de lege pentru conversiunea împrumutului oneros, care lega mânile ţării şi ’i causa cea mai mare îngrijire. Conducătorii partidelor din oposiţie au dat espresiune destul de viuă în cameră importanţei conversiunei, constatând, că printr’însa s’a scăpat situația economică a țării de o mare greutate, că țăra se poate felicita de ea, căci datoria aceea flotantă de 175 mil. era ca o spadă a lui Dumocle, care trebuia înlăturată cu o zi mai curând. „Vecénd frumoasele sentimente ce s’au arătat astăzi“ — erise ministru de finance în cameră — sper, că chiar dacă ar mai veni ani desastroşî cu 1899, ne vor găsi aşa pregătiţi, încât să nu ne mai sdruncine, căci am dobândit învăţăminte pentru tot viitorul nostru financiar“. Ei primul ministru zlise: »Să nu ne închipuim un moment măcar că, am eşit din dificultăţi. Ne-am liberat de presiunea momentană economică, care zăcea asupra nostră. Dar trebue să fim şi de aici înainte cu bugete strînse şi cu escedente strînse, ca să nu avem deficite.“ Este foarte îmbucurător, că România a putut să se reculgă în aşa scurt timp şi să ajungă la resultatele anunţate cu atâta mulţumire de cătră guvernul actual corpurilor legiuitore. Fie ca de aiii încolo să mărgă înainte cu paşi repedi pe calea de regenerare economică şi financiară. Proiectele militare în dietă. In şedinţa de ieri a dietei s’a început desbaterea asupra proiectelor de lege militare. Referentul Munich Aurel a făcut cunoscute proiectele şi le-a recomandat spre primire. — Ministrul de honvedi br, Geza Fejervary a luat apoi cuvântul ţinând un discurs mai lung. Oposiţia l’a întrerupt de repeţite orî, or când şî-a sfîrşit discursul, i s’a strigat „Abzug“ de pe băncile oposiţiei. — Din partea kossuthiştilor a vorbit Tóth János. El a făcut o critică aspră proiectelor şi în numele partidului seu a cerut respingerea lor. — Din partea poporarilor a vorbit Ştefan Rakovszky, com FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Schiţe din istoria Craiovei. Noul studiu al eruditului nostru istoriograf d. A. Pessacov e interesant din multe puncte de vedere. La început sub titlul „Craiova-Bănicu d. Pessacov constată, că Craiova înainte de a fi fost capitala Banatului, era un oraş cu case de ieni, cum erau pe atunci mai toate oraşele de prin ţările din prejur şi din nordul Europei, şi cum se găsesc pănă în ziua de astăzi în Rusia, Suedia şi Norvegia, oraşe în mare parte de lemn, ca şi casele ţăranilor noştri mai ales în satele de la munte, şi ca multe biserici în Transilvania. Acesta e causa, că în ţările noastre nici o biserică sau mănăstire, singurele monumente istorice, care au străbătut pănă la noi, nu dateză mai de mult decât din veacul al 13-lea încoce, afară poate de biserica de pietra de la Densuş, sat în Valea Haţegului, care se crede a fi fost capişte sau biserică romană la început. De aci se vede falsitatea părerii acelora, care consideră lipsa de monumente mai vechi decât veacul al 13-lea ca un argument în favoarea teoriei lui Rosier, că adecă Românii ar fi venit de peste Dunăre în urma Ungurilor. In Craiova au început a se face zidiri de pietre numai după ce ea a devenit capitala banatului Olteniei. Acesta a trebuit să se întâmple de sigur tot sub un Basarab, de vreme ce Craiova a fost moşie de strămoşie a Basarabilor, însă cu mult înainte de Barbu Craiovescu, care se crede de obicei, a-şi fi strămutat cel dintâiu reşedinţa de mare Ban din Străhaia la Craiova, pe la 1600. Pentru-că — dice autorul — şi alţi Bani se diceau Craievscăi, adecă ai Craiovei sau Craiovescî; şi pentru că se găsesc trei documente despre un anume Radu, ban al Craiovei, cel puţin cu o sută de ani înainte de Barbu Craiovescu. Capitolul Cetatea Banilor—Casele bănesci vorbesce despre curtea bănescă şi despre casele vechii familii a Basarabilor, care de pe la jumătatea veacului al 18-lea au fost dăruite de cătră domnul de pe acel timp episcopiei de Rîmnic; apoi a devenit prin schimbul unei moşii, proprietate a familiei Otetelişanu, oi în urmă în I posesiunea statului. Cu un simţământ de întristare pentru trecerea şi nimicirea lucrurilor omeneseî, ne povestesce aci autorul despre risipirea ultimelor rămăşiţe ale vechei curţi, care s’a zidit după ce scaunul băniei s’a mutat în Craiova. Ruinele ei se vedeau cam pănă acuma vre-o 40 — 50 de ani în partea despre apus a oraşului, între strada Sf. Dumitru şi strada Elia de-o parte, şi strada Madona şi piaţa vechie de altă parte. Erau niste ziduri vechi, înalte şi străpunse de găuri pentru tunuri şi pusei, or înlăuntrul acestor ziduri era o curte vastă de vr’o 200 metri lungime şi vr’o 50 lăţime, cu o sumă de ruine de case, magazii, casemate boltite, atestând toată fiinţa unei cetăţi părăsite. Locuitorii din prejur o numia Hanul nemţesc, probabil, că pe timpul când Oltenia fusese ocupată de Austriacî, între anii 1718 şi 1739 ea servise de locuinţă administraţiunii nemţescî. Austriacii clădiră în Craiova şi o mănăstire cu un colegiu de propagandă, rămasă mult timp ca ruină sub nume de zidurile baraţilor, aproape de grădina Mihail Bravul. Din numita curte domnescă a rămas o singură pietra, care era înfiptă în frontispiciul porţii ei despre apus şi care e păstrată la primărie pentru interesanta inscripţiune de pe dânsa. Este o inscripţiune făcută de Alexandru Ipsilanti, din care se vede că acest domn al Munteniei reparase cu multă cheltuela aceasta reşedinţă, împreună cu paraclisul ei, ca să servescă oamenilor administraţiunii, trimişi aci de guvern. Ipsilanti o numesce în inscripţiunea sa podoba oraşului, de unde se vede ce trebue să fi fost în vremile de înflorire ale capitalei banilor, decă şi în starea de ruină părea frumosă. Monastirea Bucoveţ, rămasă astăzi o bisericuţă săracă, la marginea cătunului Moflenî, dincoce de Jiu, constată d. Pessacov că e cea mai vechie zidire din câte se află astăzi în lăuntrul şi în jurul Craiovei. Ea a fost părăsită cu totul de pe la 1836—1839, când Jiul revărsându-se a înghiţit sub valurile lui casele, curtea, fântâna, turla cu clopote şi tinda cu tot ce se afla în ea, pănă în uşa bisericei. Din inscripţiunea ei se vede, că ea a fost zidită pe la 1571 —1573, de marele ban Ştefan, şi că între ctitorii ei au figurat şi Mihail Viteazul, care a dăruit mănăstirei o moşie, precum şi fiii săi Pătraşcu şi Nico bătând proiectele şi declarând, că partidul său nu le primesce. , Camera magnaţilor încă a ţinut erî şedinţă. La ordinea zilei desbaterea asupra proiectului referitor la paşaporte, Br. Desid. Banffy a ţinut un discurs, în carte cu mare aparat a pretins, ca paşapoartele în Croaţia se se dea în limba maghiară şi francesă. — Pentru propunerea lui Banffy au mai vorbit conţii Ştefan Keglevich, Ioan Eszterhazy şi dr. Pronay. — Camera a primit în general proiectul ministrului de interne. Desbaterea specială urmeză afli. Clubul român bucovinean si contingentarea zahărului. Deputaţii Lupul şi T. cav. de Flondor au intervenit in ac i. c. ui numenul uucuiutîiui pentru retribuirea cătră Bucovina a unui contingent mai mare de producţie a zahărului. Ministrul a promis a considera cererea după putinţă. In şedinţa de după amiază a comisiei pentru birul de zahar, deput. Flondor a participat la discuţia generală. Intre altele a descris stările economice desolate din Bucovina şi greutăţile, cu care au avut să lupte guvernul local şi comitetul ţării, pănă ce li-a succes, după silinţe de mai mulţi ani, a esopera, ca în ţără, să se creeze industria zahărului. La fine dep. Flondor a declarat în numele clubului român, că în considerarea împrejurării, că cultivarea sfeclei în Bucovina este aptă a îndrepta multor agricultori şi muncitori starea deplorabilă, prin legea contingentării individuale însă se pericliteză, prosperarea industriei zahărului în ţară — clubul român, sprijinind expunerile representanţior Galiţiei, poate numai atunci să fie pentru primirea convenţiei de la Bruxella, deci prin rectificarea proiectului de lege pentru contingentarea zahărului va fi asigurată susţinerea industriei zahărului în Bucovina. O broşură a lui Korn. Fostul redactor de la ziarul „Grosskikindaer Zeitung“, care s’a refugiat în străinătate dinaintea pedepsei ce i se măsurase într’un proces de pressă, a publicat de curând o broşură, care a avut darul să deştepte din nou atenţiunea pressei şoviniste asupra lui. N’am vădut broşura aceasta, dar după cum reiese dintr’un estras ce-i dă „Független Magyarország“, se spun în ea lucruri foarte supărătore pentru domnii şovinişti. Scopul lui Korn a fost de a atrage atenţia opiniunei publice din Germania asupra raporturilor politice din Ungaria-de-Sud (Bănat), unde — dice el în prefaţă — hegemonia maghiară asupresce pe Germani, uitând serviciile, ce le-au făcut aceşti Germani statului ungar. Pressa maghiară din Pesta, redactată în limba germană şi subvenţionată de guvern — spune Korn — dă informaţiunî false asupra situaţiunei adeverate, cu scop de a mistifica opinia publică germană din imperiu. Déca se găsesc omeni între Şvabi, carî să le aducă aminte, că sunt Germani, ei sunt tîrîţi pe banca acusaţilor şi pedepsiţi cu închisore. Sartea Şvabilor o au şi celelalte popoare nemaghiare, Românii, Slovacii, şi Sârbii. 5 Grecii in Macedonia. Contesa Eugenia Kapnist publică în „Moskowskija Wjedomosti“ un articol, în care susţine drepturile istorice ale Greciei asupra Macedoniei şi combate atitudinea ostilă a Ruşilor faţă cu Grecii. Redacţiunea numitului diar observă la acest articol, că Ruşii văd în Şerbi, Bulgari şi Greci înainte de toaţi coreligionari şi că ar fi simpatisat tot aşa şi cu Grecii ortodoxi din Macedonia, în cas când şi aceştia s’ar fi resculat. Comitetul macedonean a adresat, tuturor comitetelor locale din Macedonia o circulară, în care numitele comitate sunt invitate a-şî ţină cuvântul dat de a nu întreprinde nimica şi de a nu forma bande până în luna Aprilie. In circular se vorbesce și despre recenta agre-