Gazeta Transilvaniei, iunie 1903 (Anul 66, nr. 119-142)
1903-06-01 / nr. 119
Pagina 2, cunoscea foarte bine toate intrările şi coridoarele konakului, aşa că ofiţerilor, sub conducerea adjutantului, le-a fost forte uşor a pătrunde pănă la cabinetul de dormit al regelui. Uşa era închisă. Regele fu somat prin uşa închisă, se iscălescă decretul de abdicare, care era scris gata. Regele a răspuns, că nu vre să iscălăscă, or daca cineva ar îndrăsni să se apropie de el, îl va împuşca cu revolverul ca pe un câne. Atunci au adus tirnacope şi alte instrumente şi au început se spargă uşa. Era însă o muncă grea, fiindcă aşa era tare. Adjutantului Naumovici îi veni atunci un gând diavolesc: el scoise nisce dinamită, pe care desigur o avea gata la sine spre acest scop, încă de mai ’nainte, și astfel ușa a fost spartă cu dinamită. Naumovicî şi-a ispășit însă cu viața aceasta cutezanță. Trupul lui a fost sfărîmat în bucăți de materialul esplosiv. Acuma pătrunseră ceilalți ofițeri în odaia regelui. In momentul acesta veni adjutantul general al regelui, generalul Lazar Petrovicî cu un revolver în mână și cu un glonț a culcat la pământ pe căpitanul Dimitrie Dragutin. După aceea generalul şi-a îndreptat revolverul asupra locotenentului de artilerie Mihail Pistic, acesta însă a fost mai iute decât generalul şi cu revolverul, pe care îl primise în semn de distincţiune de la însuşi regele, împuşca pe credinciosul general drept în inimă, aşa că imediat cădu mort pe podele. Abia acuma li se deschise drumul la rege. S’au descărcat asupra regelui Alesandru mai multe glonţe de revolver, dar nu şî-a dat sufletul numaidecât, şi se dice, că a mai trăit puţin. Cine a fost acela, care i-a stins pe urmă viaţa, încă nu se scie. De asemenea nu se scie încă în ce chip au pătruns în odăile reginei, şi cum au împuşcat-o. Se scie însă, că trupul reginei, pe care atât de mult o urla poporul şi totă lumea, era acoperit de răni de glonţe. Trupurile părechei regale au fost acoperite cu nisce carşafuri (lepedee) şi aruncate prin ferestri pe ierba din grădină din dos. Unde au fost duse de aici cadavrele, nu se scie. După ce s’a săvîrşit acesta muncă înfiorătdre pe la orele 2 din noapte, un locotenent colonel a eşit afară înaintea conacului şi a vestit poporului, că regele Alesandru şi regina Draga nu mai sunt între cei vii, or dinastia Obrenovicî s’a stins. Vestea aceasta a fost primită de popor cu mulțumire estra-ordinară și puțin a lipsit, să nu-1 aclameze sgomotos pe locotenentul-colonel. Dar încă nu se sfîrșise măcelul. Se hotărîse anume să se strrpeascâ totă familia reginei. Din conac b» duseră decî câțî va ofițeri la locuinţa celor doi fraţi ai reginei, Nicodim şi Nicolae Luneviţa. Amândoi s’au încercat să fugă, însă n’au reuşit, câteva glonţe de revolver i-au trântit morţi la pământ. Ministrului-preşedinte, general Tinţar Markovici îi fuse hotărîtă aceeaşi sarte. El voia tocmai să se îmbrace, spre a merge la conac şi luase arme cu sine. In acest moment a fost surprins de cătră revoltanţî. Fără să se fi putut apăra, şi acest credincios servitor al stăpânului său fu împuşcat. Ministrul de interne V. Teodorovici în spaima ce-1 cuprinsese a vrut să se sinucidă şi s’a rănit grav cu un glonț de revolver. Ceilalţî miniştri au fost arestaţi. Numai cu ministrul de resboiu Miovan Pavlovici au procedat mai crudei. Acesta a vrut să se apere. Apărarea n’a ţinut însă mult, căcî un glonț de revolver l’a nimerit drept în inimă, stingându-i viaţa. In total au fost ucise dece persoane, or doué grav rănite. S’a constituit un nou guvern şi lumea a primit scriea despre acestă constituite parte cu mulțumire, parte cu nepăsare. Despre proclamarea prinţului Karagheorghevici ca rege, încă nu se scie nimica. Se svonia, că regimentul reginei Draga s’ar fi resculat să facă o contrarevoluţiune. Un alt svon spune, că la curtea din Viena şi la cea din Petersburg au fost trimişi ofiţeri, cari să anunţe cele petrecute. Belgrad, 11 Iunie. Conjuraţia ofiţerilor era plănuită încă din Decemvrie şi trebuia se se execute pe la mijlocul lui Ianuarie, însă a fost tradată curţii de către un anumit Katid. La acesta o parte din ofiţeri au fost transferaţi în provincie Se supnise însă, că odată cu deschiderea skupstinei, Nicodim Luneviţa are să fie proclamat moştenitor de tron şi că totodată se va proclama dreptul statarial. La aceasta s’a hotărît apoi săvârşirea măcelului sângeros pe z ziua de eri, aniversarea a 35-a a uciderii lui Miloş. Eri au sosit la Belgrad foarte mulţi ofiţeri din provincie. Ei au ţinut o conferenţă la casarmă, la care conferenţă au participat şi şefii partidului radical. La aceasta conferență s’au stabilit detailurile măcelului și lista noilor miniștri. Pe lista aceasta era și numele lui Protid, care era exilat și trăia în Semiin. Adî diminață s’a întors în patrie, er numele lui era afișat ca ministru pe zidurile Belgradului. Inkonak a făcut bune servicii rebelilor şi maiorul Maşin, fratele mai tînăr al bărbatului dintâi şi al reginei Draga. El a fost acela, care i-a călăuzit pe ofiţeri la cabinetul de dormit al fostei sale cumnate. înaintea konakului erau regimentele de infanterie nr. 6 şi 7, un escadron de cavalerie și două baterii de artilerie, cari împresuraseră konakul. Era cu neputință se scape cineva. Armata a plecat din pasarme la orele 12. Pănă la orele 2 totul se terminase. Karagheorghevici a răspuns că nu are nici o scrie directă despre cele petrecute în Belgrad. „Tot ce sciu este, ceea ce mi-a telegrafiat un amic al meu din Viena. Era de prevăzut, că se va întâmpla aşa ceva. Eu aveam de gând tocmai acuma să merg la Petersburg, spre a-mî vedea copiii, şi anume pe Gheorghe în etate de 16 anî, Alexandru de 25 anî şi Elena de 19 anî.“ — In privinţa politică Karagheorghevici e foarte reservat şi dice, că aşteptă desvoltarea normală a lucrurilor şi să fie însciinţat în mod oficial despre proclamarea sa de rege. Noul rege e în etate de 59 ani, de stătură mijlocie, cu mustaţa căruntă. — De-acum o să ne punem pe train, zise Cebaş entusiasmat. O să ne dea mâna să ne îngăduim câte ceva. N’ai tămă, o să-ți iai și tu partea ta, biete. O să-ți dau patru de zi de ruble, ești mulțumit? Dăcă vrei, ţi le dau îndată.... — Dăcă cred! tu de ce nu ? Eu îi iau. Gavril tremura din tot corpul de nerăbdare și de altceva încă, chinuitor, care-l rodea la inimă. — Hahaha! Fricosule! — Ii iau. — Ia-i, te rog, frățiore. Te rog, ia-i. Nu știu ce să fac cu o grămadă așa mare de bani. Scapă-mă de ei, ia-i, na! Celcaş întinse lui Gavril câteva bancnote roșii. Acesta le luă cu mâna tremurătoare, aruncă lopețile și începu să vâre banii în pieptar, închidând ochii lacomi şi respirând adânc, par’că ar fi beat ceva fierbinte. Celcaş îl privia, zimbind batjocoritor. Gavril apuca ăl lopeţile şi începu să vestescă nervos şi repede, lăsând ochii în jos, părând că se teme de ceva. Umerii şi urechile î i tremurau. — Mă, da lacom eşti! Asta nu e bine. Dar nici nu se poate altfel. Ești doar’ țăran, disce Cebaș gânditor. — Ce nu poți face cu banii ăștia! cjise Gavril cu patimă și începu să vorbească repede, par’că și-ar fi prins cuvintele din sbor. Vorbi despre viața pe care o duci în sat, deci ai bani, sau n’ai. Cu bani ai onoruri, mulţumire, libertate, veselie.... Celcaş îl asculta cu atenţie, serios, dus pe gânduri. închisese ochii. Din când în când zimbia mulțumit. — Am ajuns, întrerupse Celcas pe Gavril. Un val apuca calcul şi-l împinse îndemânatic pe nisip. — Ei, frate, acum s’a isprăvit. Trebue să tragem calcul, mai sus, ca să nu-l ia apa. O să vie cineva să-l ia. Şi acum, să ne luăm rămas bun. De aici sunt opt verste pănă în oraş. Tu ce faci, te întorci în oraş ? Pe faţa lui Ceicaş strălucia un zîmbet blajin, dar viclan. Se vedea că-i venise ceva în gând, ceva plăcut pentru el, dar neașteptat pentru Gavril. își vîrîse mâna în buzunar și făcea să se audă fâşeitul bancnotelor. — Nu.... nu mă duc!... Gavril nu putea să răsufle, ceva par’că-l strîngea de gât. Un întreg haos de dorințî, de cuvinte și de simţăminte, cari se înghiţeau unele pe altele şi-l dogoreau ca focul, se sbăteau în el. Celcaş îl privea uimit. — Ce ai? întreba el. — Nimic ... Insă Gavril făcea feţe-feţe şi sta nehotărît pe loc. Aci ’i venea să se repedă la Celcaş, aci se oprit, cuprins de o altă dorinţă, care i se părea greu de împlinit. Lui Celcaş nu-i era îndemână vădendu-l așa de agitat. Aștepta să vadă cum au să se sfârșescă astea. Gavril începu să râdă ciudat, un râs care sămăna a plâns. Lăsase capul în jos, așa că nu i se putea vedea fața; i se vedeau însă urechile, cari se făceau când roșii, când galbene. — Lua-te-ar dracu ! striga Ceicas. Ce, te-ai ampresat de mine? Par’că eşti fată. Iţi vine atât de greu să te desparţi de mine? Ei, băeţele, spune, ce ţi-e? Hai, că mă duc. — Te duci! strigă tare Gavril. Malul nisipos şi pustiu se cutremură la strigătul acesta şi valurile de nisip, aduse de mare, părură că se ridică şi ele. Şi Celcaş tresări. Gavril făcu deodată o mişcare, se aruncă la picioarele lui Celcaş, i le cuprinse cu mânele şi-l atrase spre el. Celcaş se clătină şi cădu greu pe nisip. Scrîşni din dinţi şi ridică pumnul în aer. Dar înainte de a da, audi şaptele rugătoare ale lui Gavril, care-i ducea ruşinat: — Scumpule ! Dă-mi mie banii ăștia... Dămi-i, ce e asta pentru tine? Ţie ţi-a trebuit o noapte.... numai o nóapte, şi mie ’mi trebue ani. Dămi-i, o să mă rog pentru tine la trei biserici.... o să mă rog pentru iertarea păcatelor tale. Tu ’i arunci în vânt, GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 119.—19013. Interview cu Petru Karagheorghevici Geneva, 11 Iunie. Corespondentul diarului „N. Fr. Pr.* a avut asjî o convorbire cu prințul Karagheorghevici, care a fost proclamat ab jî noapte rege al Serbiei. Natalia. Paris, 11 Iunie. Ex-regina Natalia, care petrece în Franța, de câteva zile se află în Versailles, unde vru să-șî cumpere o vilă. Sciiea tragică a aflat’o după amiadî. Mai Intâiu fu încunoscințată, că în Serbia s’au întâmplat lucruri seriose. Peste o jumătate de ora primi vestea despre omorul din Belgrad. Natalia isbucni în plâns și mult timp n’a putut să dică o vorbă. Apoi esclama.— Bietul meu copil! Bietul meu Saşa! înmormântarea. Semiin, 12 Iunie. Cadavrele regelui Alesandru şi reginei Draga, cari ieri diua întregă au zăcut într’un coridor al palatului regal, au fost ridicate şi duse la amiaeji de cătră soldaţi în grădină, unde s’a constatat, că regele a căpătat 27 glonţe de revolver, or regina 5 glonţe. După amiadî la orele 5 cadavrele au fost aşedate în coşciugurî simple şi în mare linişte, urmate de un singur preot, au fost înmormântaţi în cripta rebrală de la biserica Sf. Mare. Un comunicat al noului guvern. Belgrad, 11 iunie. Noul guvern publică un comunicat în care z zice, că diferitele certe de la curte au făcut să intervină armata şi în conflictul acesta, regele şi regina şi-au pierdut viaţa. Pentru ca liniştea şi ordinea să fie menţinute în ţară, toate grupările politice s’au unit și au format un guvern provisoriu, ca să restabilească stările esistente constituționale dinainte de 23 Martie. S’a hotărît se se convoace adunarea națională aleasa la 6 Aprilie 1901. Aceasta adunare va alege pe noul domnitor și va aduce și alte hotărîrî, reclamate de noua situaţiune. După rapoartele primite de la autorităţile civile şi militare, liniştea n’a fost turburată nicăirî în ţară. Guvernul îşî va da silinţa să o menţină. Mobilisare contra Belgradului. Neoplanta, 11 Iunie. Omenî sosiţî din Belgrad anunţă din isvor sigur, că garnisona din Niş a fost mobilisată contra Belgradului. O parte a acestei garnisoane, cu tunuri, a plecat contra capitalei. Ea e urmată şi de alte garnisoane. Petru Karagheorghevici. Noul rege al Serbiei Petru Karagheorghevici e un bărbat voinic şi cu cultură distinsă. Educaţia şî-a făcut’o în Franţa. Apare mult mai tînăr de cum e în adevăr. S’a născut la 1846 în Belgrad. A urmat pe tatăl seu în exil la 1859, ca băiat de 13 anî. Din copilărie încă a fost crescut în iubirea şi entusiasmul pentru ideia naţională serbeascâ şi în ura faţă de dinastia Obrenovicî. Cunosce escelent raporturile sârbesci,și n’a încetat nici pe un moment a întreține legături cu Serbii din regat. Din iubire față cu causa națională sârbescâ, cu ocasiunea răsboiului turco-sârbesc și a răsboiului sârbo-bulgar șî-a oferit lui Milan serviciile sale în luptă ca simplu gregar. La acesta însă Milan a răspuns: „Un mișel, ca d-ta, nu poate fi nicîodată soldat sârb.“ Răspunsul acesta i-a mărit ura față cu Obrenovicesciî. S-a căsătorit la 11 August 1883 luând de soție pe prințesa Zorka, fiica cea mai mare a principelui Nichita de Muntenegru. De la aceasta căsătorie începând, Ţarul Rusiei l’a avut în graţia lui şi în ascuns îi sprijinia instinţele pentru a dobândi tronul sârbesc. Din căsătoria aceasta i s’au născut cei doi copii: George, adî în vîrstă de 17 anî, şi Alesandru, adî de 14 anî. După nascerea celui din urmă, mama copiilor mari. Copiii au fost duşi în Rusia, unde însă au fost crescuţi în sentimente naţionale sârbesce. Familia Karagheorghevici. întemeietorul acestei familii, despre care cronicarii amintesc, că a jucat un mare rol în istoria poporului sârbesc,a fost Grui Petrovici George, și el a folosit prima oră numele de Karagheorghe (Kara însemnată pe turcesce negru). Karagheorghe s’a născut la 21 Dec. 1766 din părinţi ţărani. A luat parte la prima răscolă a Sârbilor contra Turcilor (1787), unde a dat dovedî de energia sa neînfrântă. La 1788 s’a luptat la London în fruntea unei cete de Sârbi. După încheierea păcii la Sistov în 1791 Karagheorghe a venit în Ungaria, unde a căpătat o condiţie într’o mănăstire din Slavonia. La 1804 a fost o adunare de popor în Sendria, unde Karagheorghe fîi proclamat conducător al Serbilor. La 1805 întreg voivodatul sârbesc, afară de Belgrad, era în stăpânirea Sârbilor. La 1806 în urma certelor şi duşmăniilor interne, Turcii au dat din nou năvală în Serbia, Karagheorghe însă i-a învins la Misarko- Polje, a liberat şi Belgradul şi astfel deveni mântuitorul patriei sale. Continuele rosboie istoviră și forțele Sârbilor, așa că la 1810 Karagheorghe ceru ajutorul Rusiei. Cu acest ajutor el Semlin, 11 Iunie. Colonelul Misiei a luat comanda garnisoanei din Belgrad. Trupele din provincie au fost chemate la Belgrad. *