Gazeta Transilvaniei, septembrie 1903 (Anul 66, nr. 193-216)
1903-09-26 / nr. 213
REDACŢIUNEA, Ministraliunea şi Tipografia Braşov, piatra, mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administratiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Eraeric Lesner., Heinrich Schalek, a. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VIL Erzsebet-körút) PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani ANUL LXVI. Nr. 213. Braşov, Vineri 26 Septemvrie (9 Octomvriel „gazeta» iese în lecare iji. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile, sunt a se plăti înainte. ABONAhe,^ LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octomvrie st. v. 1903 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 corone, pe şase luni 12 corone, pe trei luni 6 corone, pe o lună 2 corone. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. ADMINISTRAŢIUNEA. Date şi comentare. (…) înscrierile la cele doue universităţi unguresc! s’au terminat şi cursurile s’au început deja. Foile publică date statistice asupra Minerului studenţilor din anul trecut şi present şi fac diferite comentare. Nu vom zăbovi mult la cifrele statistice de la universitatea din Budapesta. Vom releva numai un moment isbitor din datele anului trecut, anume numărul enorm al studenţilor de confesiunea israelită. Dintre 6287 de studenţi înscrişi, au fost după confesiune 2809 romanocatolici, după cari urmază imediat Evreii cu 2011 studenţi, or celelalte confesiuni, cari în populaţia ţării sunt representate cu cifre mult superioare populaţiei evreesci, la universitate le vedem representate printr’un număr de studenţi mult inferior numărului Evreilor. Reformaţii au numai 640 studenţi, evanghelicii 463, greco-catolicii 144.Pe greco-orientali nu-i găsim de loc în statistica acesta luată dintr’o foie maghiară, de unde deducem, că aceşti 144 vor fi grecoorientali, şi greco catolicii vor fi fost trecuţi în cifra romano-catolicilor). Cel ce ochi are şi vede şi e capabil să comenteze cifrele destul de elocvente, cu îngrijare se va întreba, unde o să ajungă ţara acesta, ale cărei proprietăţi mari şi mici, după cum am arătat în diferite rîndurî, trec în manile Evreilor, dacă şi viaţa ei publică va fi condusă în parte de cele 4O°0 Evrei cu cultură superioră şi ale căror tendinţe şi apucături sunt destul de bine cunoscute?... înainte cu trei decenii s’a înfiinţat şi în fosta capitală a Transilvaniei o universitate. Dacă aruncăm o privire asupra ultimului recensemânt, vedem, că în cele 15 comitate ardelene locuiesc un milion şi mai bine de 400.000 de Români faţă cu 1.036.507 Maghiari, Saşi şi alte naţionalităţi mai mărunte. Cu drept cuvânt şi cu forţă înoltă ni se sugeră că deci dorinţa veche şi justul postulat, de a vede în mijlocul unei populaţiunî atât de numerose românesc!, împrejmuită de alt milion şi jumătate de Români de prin comitatele părţilor ungurene, — o universitate românescă sau măcar o universitate cu catedre şi cursuri paralele românesc!. Unfiat din Cluşiă constată cu vădită bucurie, că universitatea din acel oraş deschisă la 1872 cu un număr de 171 auditori, în anul curent a imatriculat 2020 de studenţi. Nu avem la îndemână numărul exact al studenţilor români, cari frecventază acastă universitate, stim însă atâta, că instruirea lor în limba şi literatura româneasca este forte defectuosă. La toate facultăţile cursurile se ţin în limba maghiară, or la facultatea de litere titularul catedrei de limba şi literatura română îşi află plăcerea a ţine conferenţe publice, în cari să sforţază a „dovedi“ influenţa limbei maghiare asupra celei române, numărând toate provincialismele ţinuturilor mixte printre cuvintele, ce pretinde a fi adoptate în vocabularul românesc. Cine nu vede, că prin aceasta, catedra se scoboră la nivelul unei tribune, de pe care se alimenteză ilusiunea despre influența culturală a limbei maghiare asupra celei românesc!, ilusiune din care s’au făcut deja atâtea deducţiunî nenorocite ? Aveau studenţii români de la universitatea din Clusifl altă dată o societate literară, în care puteau cel puţin pe cale privată a-şi cultiva limba maternă. S’au căutat diferite pretexte şi societatea s-a desfiinţat, or în timpul din urmă, chiar instituţia filantropică a „mesei studenţilor“ a trebuit să devină prin ordinul rectorului o instituţie, care să contribue şi ea la suprimarea idiomului naţional. Studentului român, dacă vră să fie tolerat la „masa studenţilor“, nu îi este permis să vorbescă cu colegul său în limba românescâ. Şi suferinţele studenţilor români, suferinţe causate prin intoleranţa senatului universitar şi a colegilor, încă sunt departe de a fi pe sfîrşite. Presa maghiară nu e mulţumită cu cât s’a făptuit pe acest teren şi mereu dă îmboldire nouă, căutând a potenţa intoleranţa. De aceea statisticele, ce vedem că să publică din când în când despre numărul crescând al universitarilor şi despre alte progrese ale studiilor superiore, cât timp acelea se vor înregistra de cătră pressa maghiară ca tot atâtea isbâncil „naţionale“, pe noi nu pot să ne umple decât de îngrijiri şi să ne întărască şi mai mult speranţele în sosirea apropiată a unui timp, când progresul pe acest teren va putea fi înregistrat şi de cătră noi cu mulţumirea, de care de atâta timp suntem lipsiţi. Crisa. Două evenimente însemnate predomină actualmente situaţiunea: corona a primit demisiunea contelui Khuen, şi Coloman Szell a fost chemat la audienţă în Viena. .Pentru a treia oră după retragerea sa, Coloman Szell e chemat la palat, ca să-şî dea părerea asupra unei modalităţi de resolvire a crisei. El a şi plecat Marţi noaptea spre Viena şi înainte de plecare să fi declarat unui corespondent de la o foaie budapestană: — Te asigurez, că n'o se mă reîntorc ca ministru preşedinte. In cercurile politice maghiare a făcut o penibilă impresie spirea, că Majia n’are se vină la Budapesta şi e hotărît ca crisa ungurăscă s’o resolve în Viena. Chemarea reserviştilor de întregire. „Egyetértés“ primesce din Viena scirea, că în cercurile politice de acolo se consideră ca fapt îndeplinit chemarea reserviştilor de întregire în serviciu activ pe ziua de 1 Ianuarie, deoarece în Viena nu se mai spereaza, ca până la 1 Ianuarie să se voteze proiectul de recruți. Din ale crisei noastre. (Cronică interiorâ.) II. Nu poate fi nicidecum încurajător pentru sincerii amici ai causei noastre a vedea, ce idei propagă foața tinerilor advocaţi de la Orăştie despre trecutul naţiunei române şi cum aceasta fboie se încerca să justifice o procedere, ce e greşită şi contrară literei şi spiritului programului nostru naţional, prin vătămarea consciinţei naţionale. „D’apoi cine suntem noi?“ In aceasta întrebare se cuprinde destul, pentru a putea cântări moralul, avântul şi consciinţa de sine a celui ce a pus’o. Răspunsul la întrebare însă e chiar nimicitor pentru densul. ....N’ara fost de două mii de anî decât noroiul călcat și asvârlit de copitele cailor popoarelor barbare.... Oare a fost impresiunea, ce a făcut’o părerea acesta asupra celor ce au cetit din întâmplare articolul, în care se cuprinde, şi în deosebi asupra acelora, caii pricepeau lucrul şi aveau esperienţă, se pre vede dintr’o scrisoare, ce am primit’o în primăvara anului curent dela un veteran şi valoros luptător naţional fost deputat în dieta Ardealului. El ne scriea între altele: „....Mi-e sufletul liniştit, că în timpul speranţelor noastre am putut conlucra la inarticularea naţiunei şi limbei române în legile Transilvaniei, dar a trebuit sămi sângere inima, când am cetit, că tînărul fiu al fetei lui George Bariţiu, Dr. Victor Bontescu, într’un articol întitulat „Sincer“ din „Libertatea“,fice, că Românii în acesta ţară n’au fost nicî când factori, ci au fost numai noroiul călcat şi aruncat de copitele cailor popoarelor barbare. Frumosă consciinţă de sine! Aceste sunt ideile aduse de la universităţile unguresei! Astfel de lucruri mă consumă şi pe mine la bătrâneţe...“ Etă aşadar temelia istorică, pe care se razimă cei de la „Libertatea“, stă de unde ei vor să ia şi se transplante în popor însufleţirea în lupta pentru drepturile sale. Dar ce mai şi vorbim de drepturi? Oamenilor „noului curent“, precum se pare, nici că le trebue drepturi, singura lor preocupaţiune este „intrarea în parlament“. Ce se va alege apoi din partidul nostru, din programul lui, din resultatele de pănă acuma a luptelor noastre pentru limbă, cultură şi pentru egala îndreptăţire naţională, cari lupte au culminat şi culmineză în resistenţa, câtă am fost capabili în tot timpul a o opune încercărilor duşmane de distrugere, ce se va alege din legătura frăţiei noastre naţionale cimentată cu sângele vitejilor noştri, toate aceste grave cestiunî ale esistenţei nóstre naţionale rămân în linia a doua şi a treia, puse ad acta, pănă, cjice-se, vor sosi dacă vor sosi, alte vremurî, cari să ierte a fi sease arăşî din camera cu vechiturile. Acesta este spiritul, ce resuflă din colonele „Libertăţii“, în aceasta direcţiune face propagandă, deputatul Dobrei, Dr. A. Vlad, pretinul şi vărul tînărului Bontescu, escamotând puncte esenţiale din program şl naţional sub cuvânt, că trebue „să ne uşurăm poziţia şi să scăpăm de o sarcină “ Aşa o fi. Nu scriea oare şi loan Slavici, că poporului român nu-i trebue drepturi, ci el e mulţămit de va avâ pâne ori mălaiu în traistă? Aşa dar ce să ne mai batem capul cu principii şi postulate de drept? N’avem decât să alegem câţîva deputaţi în dietă şi poporul nostru va avâ şi pâne şi mălaiu. Căci dar de acolo se impart bunătăţile în totă ţara şi de acolo ne va veni şi mântuirea de recruţi şi de plata dărilor !... Tot cam aşa ceva va fi amezit Dr. A. Vlad şi de la acel faimos „socialist din Viena“, de la care şi-a Împrumutat prudenţa politică. Acum ar rămâne numai, ca o adunare electorală română să vină şi să dea absoluţiune celor cu direcţia nouă prudentă, oportună şi degajată de orî-pe sarcini, pentru ca toate să se resolveze în pace. Căci „ce suntem noi“ ca să putem pretinde mai mult? — Noi... „noroiul călcat şi aruncat de copitele cailor hunicî“.... Turburarea din Seghedin. Despre întîmplările sângerose ce au avut loc Marţi în Seghedin, dăm adî — după foile din Budapesta — următoarele amănunte: Marţi dimineaţa s’a pus pe statua lui Lud. Kossuth o cunună cu inscripţia „Soldaţii reţinuţi — sfintei tale memorii“. Scirea s’a răspândit ca fulgerul în întreg oraşul. Ea a produs mare bucurie printre „cetăţeni“ şi o impresie cât se poate mai penibilă în cercurile militare. Comandantul districtului de honvezi, generalul de divizie Geza Csaudny, a trimis pe căpitanul Parucsa, pe locotenentul Horvath, pe doi