Gazeta Transilvaniei, septembrie 1903 (Anul 66, nr. 193-216)

1903-09-26 / nr. 213

REDACŢIUNEA, Ministraliunea şi Tipografia Braşov, piatra, mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administratiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Eraeric Les­­ner., Heinrich Schalek, a. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VIL Erzsebet-körút) PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani ANUL LXVI. Nr. 213. Braşov, Vineri 26 Septemvrie (9 Octomvriel „gazeta» iese în le­care iji. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni­ 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile, sunt a se plăti înainte. ABONAhe,^ LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octomvrie st. v. 1903 se deschide nou abonament, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 corone, pe şase luni 12 corone, pe trei luni 6 corone, pe o lună 2 corone. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. Abonarea se poate face mai uşor prin mandate poştale. ADMINISTRAŢIUNEA. Date şi comentare. (…) înscrierile la cele doue uni­versităţi unguresc! s’au terminat şi cursurile s’au început deja. Foile pu­blică date statistice asupra Mineru­lui studenţilor din anul trecut şi pre­sent şi fac diferite comentare. Nu vom zăbovi mult la cifrele statistice de la universitatea din Bu­dapesta. Vom releva numai un mo­ment isbitor din datele anului tre­­cut, anume numărul enorm al stu­denţilor de confesiunea israelită. Dintre 6287 de studenţi înscrişi, au fost după confesiune 2809 romano­­catolici, după cari urmază imediat Evreii cu 2011 studenţi, or celelalte confesiuni, cari în populaţia ţării sunt representate cu cifre mult superioare populaţiei evreesci, la universitate le vedem representate printr’un număr de studenţi mult inferior numărului Evreilor. Reformaţii au numai 640 studenţi, evanghelicii 463, greco-ca­­tolicii 144.­­Pe greco-orientali nu-i găsim de loc în statistica acesta luată dintr’o foie maghiară, de unde deducem, că aceşti 144 vor fi greco­­orientali, şi greco catolicii vor fi fost trecuţi în cifra romano-catolicilor).­­ Cel ce ochi are şi vede şi e ca­pabil să comenteze cifrele destul de elocvente, cu îngrijare se va întreba, unde o să ajungă ţara acesta, ale cărei proprietăţi mari şi mici, după cum am arătat în diferite rîndurî, trec în manile Evreilor, dacă şi viaţa ei publică va fi condusă în parte de cele 4O°­0 Evrei cu cultură superioră şi ale căror tendinţe şi apucături sunt destul de bine cunoscute?... înainte cu trei decenii s’a în­fiinţat şi în fosta capitală a Transil­vaniei o universitate. Dacă aruncăm o privire asupra ultimului recensemânt, vedem, că în cele 15 comitate ardelene locuiesc un milion şi mai bine de 400.000 de Români faţă cu 1.036.507 Maghiari, Saşi şi alte naţionalităţi mai mă­runte. Cu drept cuvânt şi cu forţă înoltă ni­ se sugeră că deci dorinţa veche şi justul postulat, de a vede în mijlocul unei populaţiunî atât de num­erose românesc!, împrejmuită de alt milion şi jumătate de Români de prin comitatele părţilor ungurene, — o universitate român­es­că sau mă­car o universitate cu catedre şi cur­suri paralele românesc!. Un­­fiat din Cluşiă constată cu vădită bucurie, că universitatea din acel oraş deschisă la 1872 cu un nu­măr de 171 auditori, în anul curent a imatriculat 2020 de studenţi. Nu avem la îndemână numărul exact al studenţilor români, cari fre­­cventază acastă universitate, stim însă atâta, că instruirea lor în limba şi literatura româneasca este forte de­­fectuosă. La toate facultăţile cursu­rile se ţin în limba maghiară, or la facultatea de litere titularul catedrei de limba şi literatura română îşi află plăcerea a ţine conferenţe publice, în cari să sforţază a „dovedi“ in­fluenţa limbei maghiare asupra ce­lei române, numărând toate provin­­cialismele ţinuturilor mixte printre cuvintele, ce pretinde a fi adoptate în vocabularul românesc. Cine nu vede, că prin aceasta, catedra se scoboră la nivelul unei tribune, de pe care se alimenteză ilusiunea despre influența culturală a limbei maghiare asupra celei ro­mânesc!, ilusiune din care s’au fă­cut deja atâtea deducţiunî neno­rocite ? Aveau studenţii români de la universitatea din Clusifl altă dată o societate literară, în care puteau cel puţin pe cale privată a-şi cultiva limba maternă. S’au căutat diferite pretexte şi societatea s-a desfiinţat, or în timpul din urmă, chiar insti­tuţia filantropică a „mesei studen­ţilor“ a trebuit să devină prin ordi­nul rectorului o instituţie, care să contribue şi ea la suprimarea idio­mului naţional. Studentului român, dacă vră să fie tolerat la „masa stu­denţilor“, nu îi este permis să vor­­bescă cu colegul său în limba ro­­mânescâ. Şi suferinţele studenţilor români, suferinţe causate prin intoleranţa se­natului universitar şi a colegilor, încă sunt departe de a fi pe sfîrşite. Presa maghiară nu e mulţumită cu cât s’a făptuit pe acest teren şi me­reu dă îmboldire nouă, căutând a po­tenţa intoleranţa. De aceea statisticele, ce vedem că să publică din când în când despre numărul crescând al univer­sitarilor şi despre alte progrese ale studiilor superiore, cât timp acelea se vor înregistra de cătră pressa maghiară ca tot atâtea isbâncil „na­ţionale“, pe noi nu pot să ne umple decât de îngrijiri şi să ne întărască şi mai mult speranţele în sosirea apropiată a unui timp, când pro­gresul pe acest teren va putea fi în­registrat şi de cătră noi cu mulţu­mirea, de care de atâta timp sun­tem lipsiţi. Crisa. Două evenimente însemnate predomină actualmente situaţiunea: corona a primit demisiunea contelui Khuen, şi Coloman Szell a fost chemat la audienţă în Viena. .Pentru a treia oră după retra­gerea sa, Coloman Szell e chemat la pa­lat, ca să-şî dea părerea asupra unei mo­dalităţi de resolvire a crisei. El a şi ple­cat Marţi noaptea spre Viena şi înainte de plecare să fi declarat unui corespondent de la o foaie budapestană: — Te asigurez, că n'o se mă reîntorc ca ministru preşedinte. In cercurile politice maghiare a fă­cut o penibilă impresie spirea, că Maj­ia n’are se vină la Budapesta şi e hotărît ca crisa ungurăscă s’o resolve în Viena. Chemarea reserviştilor de în­tregire. „Egyetértés“ primesce din Viena scirea, că în cercurile politice de acolo se consideră ca fapt îndeplinit chemarea re­serviştilor de întregire în serviciu activ pe ziua de 1 Ianuarie, deoare­ce în Viena nu se mai spereaza, ca până la 1 Ianuarie să se voteze proiectul de recruți. Din ale crisei noastre. (Cronică interiorâ.) II. Nu poate fi nici­decum încura­­jător pentru sincerii amici ai causei noastre a vedea, ce idei propagă foața tinerilor advocaţi de la Orăştie des­pre trecutul naţiunei române şi cum aceasta fboie se încerca să justifice o procedere, ce e greşită şi contrar­ă lite­rei şi spiritului programului nostru na­ţional, prin vătămarea consciinţei na­ţionale. „D’apoi cine suntem noi?“ In aceasta întrebare se cuprinde destul, pentru a putea cântări moralul, a­­vântul şi consciinţa de sine a celui ce a pus’o. Răspunsul la întrebare însă e chiar nimicitor pentru densul. ....N’ara fost de două mii de anî de­cât noroiul călcat și asvârlit de copitele cailor popoarelor barbare.... Oare a fost impresiunea, ce a făcut’o părerea acesta asupra celor ce au cetit din întâmplare artico­lul, în care se cuprinde, şi în deo­sebi asupra acelora, caii pricepeau lucrul şi aveau esperienţă, se pr­­e­ vede dintr’o scrisoare, ce am primit’o în primăvara anului curent dela un veteran şi valoros luptător naţional fost deputat în dieta Ardealului. El ne scriea între altele: „....Mi-e sufletul liniştit, că în timpul speranţelor noastre am putut conlucra la inarticularea naţiunei şi limbei române în legile Transilvaniei, dar a trebuit săm­i sângere inima, când am cetit, că tînărul fi­u al fetei lui George Bariţiu, Dr. Victor Bontescu, într’un articol întitulat „Sincer“ din „Libertatea“,­­fice, că Românii în acesta ţară n’au fost nicî când factori, ci au fost numai noroiul călcat şi aruncat de copitele cailor popoarelor barbare. Frumosă consciinţă de sine! Aceste sunt ideile aduse de la uni­versităţile ungur­esei! Astfel de lucruri mă consumă şi pe mine la bătrâneţe...“ Etă aşa­dar temelia istorică, pe care se razimă cei de la „Liberta­tea“, stă de unde ei vor să ia şi se transplante în popor însufleţirea în lupta pentru drepturile sale. Dar ce mai şi vorbim de drep­turi? Oamenilor „noului curent“, pre­cum se pare, nici că le trebue drep­turi, singura lor preocupaţiune este „intrarea în parlament“. Ce se va alege apoi din parti­dul nostru, din programul lui, din resultatele de pănă acuma a lupte­lor noastre pentru limbă, cultură şi pentru egala îndreptăţire naţională, cari lupte au culminat şi culmineză în resistenţa, câtă am fost ca­pabili în tot timpul a­ o opune încer­cărilor duşmane de distrugere, ce se va alege din legătura frăţiei noas­tre naţionale cimentată cu sângele vitejilor noştri, toate aceste grave ces­­tiunî ale esistenţei nóstre naţionale rămân în linia a doua şi a treia, puse ad acta, pănă, cjice-se, vor sosi dacă vor sosi, alte vremurî, cari să ierte a fi sease arăşî din camera cu vechiturile. Acesta este spiritul, ce resuflă din colonele „Libertăţii“, în aceasta di­recţiune face propagandă, deputatul Dobrei, Dr. A. Vlad, pretinul şi vă­rul tînărului Bontescu, escamotând puncte esenţiale din program şl na­ţional sub cuvânt, că trebue „să ne uşurăm poziţia şi să scăpăm de o sarcină “ Aşa o fi. Nu scriea oare şi loan Slavici, că poporului român nu-i tre­bue drepturi, ci el e mulţămit de va avâ pâne ori mălaiu în traistă? Aşa dar ce să ne mai batem capul cu principii şi postulate de drept? N’avem decât să alegem câţî­va de­putaţi în dietă şi poporul nostru va avâ şi pâne şi mălaiu. Căci dar de acolo se impart bunătăţile în totă ţara şi de acolo ne va veni şi mân­tuirea de recruţi şi de plata dă­rilor !... Tot cam aşa ceva va fi amezit Dr. A. Vlad şi de la acel faimos „socialist din Viena“, de la care şi-a Împrumutat prudenţa politică. Acum ar rămâne numai, ca o adunare electorală română să vină şi să dea absoluţiune celor cu di­recţia nouă prudentă, oportună şi degajată de orî-pe sarcini, pentru­ ca toate să se resolveze în pace. Căci „ce suntem noi“ ca să pu­tem pretinde mai mult? — Noi... „noroiul călcat şi aruncat de copi­tele cailor hunicî“.... Turburarea din Seghedin. Despre întîmplările sângerose ce au avut loc Marţi în Seghedin, dăm adî — după foile din Budapesta — următoarele amănunte: Marţi dimineaţa s’a pus pe statua lui Lud. Kossuth o cunună cu inscripţia „Sol­daţii reţinuţi — sfintei tale memorii“. Sci­rea s’a răspândit ca fulgerul în întreg ora­şul. Ea a produs mare bucurie printre „cetăţeni“ şi o impresie cât se poate mai penibilă în cercurile militare. Comandantul districtului de honvezi, generalul de di­vizie Geza Csau­dny, a trimis pe căpitanul Parucsa, pe locotenentul Horvath, pe doi

Next