Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1904 (Anul 67, nr. 1-23)

1904-01-28 / nr. 21

3EDACŢIUNEA, Adistrativinea şi Tipgrafia Braşov,piaţa, mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VIL Erzsebet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani ANUL LXVII. „&AZSTA“ iese în fiecare iji. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 16 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România și străinătate. Pe un an 40 franci, pe sase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-ril de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate,oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunil. sunt a se plăti înainte. Nr. 21. Braşov, Miercuri 28 Ianuarie (10 Februarie). 1904. Slovacii în America. (a) Sânt aproape trei cieci de ani, de când Slovacii din comitatele Ungariei de nord începură a emigra peste Oceanul Atlantic. Ei au fost cei dintâiu între popoarele din Ungaria, cari au deschis celea emigrării în America şi vai! nu putem orice cuă au rămas şi ultimii. Le-au urmat Rutenii, Şvabii din Bănat, Maghiarii, Saşii din Ardeal. Toate aceste popoare şi-au dat, şi îşi dau mereu tributul lor pentru popularea noului continent. Cei din urmă în seria emigranţilor au fost Românii. Pe semne adhesiunea lor pentru glia strămoşască este mai intensivă decât la toate celelalte popoare. Fapt este, că nu sunt decât 2-3 ani, de când s’a pornit şi printre Români acest exod, şi deja avurăm prilej a semnala constituirea de societăţi, biblioteci, consolidare socială-naţională, cu aranjare de petreceri, dansuri şi cântece românesce, reuniuni de ajutorare etc. în America. Numărul abonaţilor noştri americani cresce din ci înţi, ba s’a înfiinţat acolo, chiar un organ publicistic scris în limba românâscă, deşi în realitate nu servesce interese românescî, ci evreescocosmopolite. Cu durere ne gândim la procesul acesta, care ne slăbesce forţele aici in patrie, şi adesea am avut prilegiu a ne ridica glasul avertisând pe conaţionalii noştri se nu şi parasesca glia strămoşască, pentru că avem încă multe lupte de luptat şi avem trebuinţe de concursul lor. Un popor, care este împrejmuit de atâtea pericole şi care pas de pas trebue se-şi afirme naţionalitatea, nu se pote dispensa de sprijinul fiilor sei şi de aceea cu regret privesce în urma celor ce se duc. Nu toţi sunt înse de părerea acesta. Unii sunt mai optimişti şiţie, că exemplul Slovacilor ne arată, cum se poate revărsa un bine asupra unui popor dintr’un lucru considerat la început de rău şi combătut cu toate mijloacele. Slovacii, când au început se-şi părăsască patria, au plecat fiindcă aici nu-şi mai găsiau mijloacele suficiente pentru traiu. Striviţi economicesce şi lipsiţi de libertatea mişcării pe terenul cultural şi politic, ei au luat lumea în cap şi esperienţa de câţiva ani a dovedit, că pe urma emigrării lor s’au ales cei de-acasă cu un sprijin neaşteptat şi nevisat mai înainte. Din isvoarele bogate ale pământului virgin american, ei au stors tot ce poate storce o rassă sănătosă, sîrguitoare şi economicosă şi în scurt timp sutele de mii de Slovaci emigraţi în noul continent trimeteau milione de fiorini acasă, emancipând pe mulţi din rudele şi conaţionalii lor din robia economică, în care se aflau mai înainte. Institutele lor culturale şi financiare din ţara-mamă au luat un nou avânt şi producându-se pe ici-colo o bunăstare materială, lupta pe terenul politic încă a dobândit un însemnat ajutor. Curios lucru înse, că antagonismul vechiu din patria-mamă nu i-a lăsat în pace nici în America. Aici, porecliţi „panslavi“ fiindcă cereau respectarea limbei lor, trecute dincolo, acusările de-acasă i-au urmărit pas de pas. „Panslavismul în statele unite!“ Cu lozinca acesta se năpustesc asupra Slovacilor renegaţii, cari au trecut şi ei Oceanul, ca să nu-i lase pe Slovaci a se bucura de rudele muncei lor în patria adevăratei libertăţi. Piarul „Slovensky Dennik“ ce apare în Pittsburg publică în numărul său de la 16 Ianuarie un articol, din care reiese, că nici dincolo de Atlantic nu sunt scutiţi de nabodaioasele inculpări de cari avură parte în Ungaria. Ziarul „Oest. Ung. Zeitung“ ce apare în Newyork a reînoit acele acusărî din incidentul, că Slovacii au de gând a aranja in Cleveland O. o esposiţie din productele eşite din sîrguinţa şi dibăcia slavă. Nu pricepe mintea sănetosă, de ce nu s’ar puta face în America o esposiţie cu caracter slav, fără ca se fie timbrată de esposiţie panslavă, aranjată cu sprijinul Ruşilor. Şi totuşi amintita feie din Newyork debităză la adresa Slovacilor cele mai infame acusărî pe tema acesta. „Slovensky Dennik“ înse, al cărui articol îl cetim în traducereaziarului „Parlamentar“ din Viena protestăză energic împotriva acestor acusărî şi declară pe ţaţă, că în noua patrie, ai cărei cetăţeni adoptivi au devenit, nu vor tolera bănuielile neîntemeiate, pe cari au avut se le tolereze acasă. Destul de trist, că gărgăunii şovinismului nu se mărginesc între graniţele ţării acesteia, ci sunt esportaţî peste mări şi peste ţări ca, se aibă lumea de ce rîde, sare. In ce priveste instrucția militară anunță, că planul de reformă e deja gata, acest plan concordeaza cu punctele de vedere ale ambelor guverne. Contele Apponyi adreseză ministrului întrebări cu privire la procedura penală militară și la embleme. — Pitreich răspunde «ticend, că emblemele nu pot se fie decât unificate. In ce priveste procedura penală spune, că cele două guverne n’au încheiat încă negocierile. Okolicsanyi şi Ugron atacă pe Pitreich. Cel din urmă cere, ca el să se declare şi să liniştescă opinia publică maghiară. Apponyi luând din nou cuvântul spune, că punctul de vedere al guvernului austriac nu este identic cu acela al guvernului ungar, Croaţii şi Maghiarii. In şedinţa de la Faur a dietei din Agram, cu ocazia desbaterei proiectului de budget, deputatul Banjavcicî (partidul dreptului) a ţinut un discurs remarcabil. Banjavcicî a vorbit contra proiectului, deoarece —zise el, — budgetul se basază pe principiul dualist, care principiu face să se înstreineze unele de altele ţările raonarohiei şi suprimă sentimentul cohesiunei, ale căror urmări Croaţia le simte mai bine. Polemisând cu Kovacevicî (partidul naţional guvernamental) spune, că ideia statului unitar face, ca Croaţia să figureze ca o provincie a Ungariei. Iubirea cătră Ungaria n’a perit încă de tot din inima poporului croat, dar e pe drum de a peri, şi atitudinea Ungariei va stinge în el şi ultima schinteie. Ungaria împiedecă şi suprimă libera desvoltare a Croaţiei, şi oratorul o spune franc, că Croaţii numai atunci îşi vor vărsa sângele pentru libertatea Ungariei, când vor sti, că acestă libertate e şi libertatea lor. Ungaria să nu uite, că Croaţii au aliaţi în popoarele slave ale monarchiei. Braşov, 27 Ianuarie v. Noul fişpan al comitatului Braşov. Oficiosul „Bud. Tud.“ anunţă, că deputatul dictat George Székely a fost numit fişpan al comitatului Braşov. Devenind vacant, prin numirea aceasta, mandatul cercului Illyefalva „Bud. Tud.“ anunţă că în acest cerc va candida baronul Bela Szentkereszty cu program liberal. Declaraţiile ministrului Pitreich in delegaţiunea ungară. Elî s’a ţinut şedinţa sub-comisiunei pentru resboiu a delegaţiunei ungare, şedinţă ce o aşteptau cu mare încordare cercurile politice unguresci, Presidia Coloman Szell. Erau presenţî ministrul comun de resboiu Pitreich şi miniştri Kisza şi Nyiri. Pitreich a declarat, că causa pentru care s’a distribuit printre membrii delegaţiunei ungare, în traducere maghiară, discursul ce l’a ţinut în sub-comisiunea austriacă, este că diarele a publicat defectuos discursul. Cu ocasia de față nu va mai face un exposeu, înse la întrebările, ce i se vor pune, va da lămuririle nece serisóre din Bueuresel. De la un vechiu amic al fetei noastre primim următorea scrisoare : Bucuresci, 28 Ianuarie. Stimate Domnule Director! înainte cu câteva zile avut o întâlnire cu unul dintre distinşii bărbaţi politici români din capitală, cu vederi politice ridicate peste curentele create prin luptele partidelor militante de aici. Interesându-mă mult a cunosce opiniunea sa asupra celor ce se petrec înăuntrul ţării cât şi despre cele ce se gândesc aici cu privire la cestiunile românesc de dincolo, i-am solicitat-o. D-sa avu bunăvoinţa a-mî desfăşura părerea sa, autorizându-me a-o da şi publicităţii fără înse de a-i destăinui numele, fiindcă nu este amicul reclamelor personale, ce se fac de obiceiu cu interviewurile. Dacă vin acum a vă comunica cuprinsul convorbirei, ce am avut’o cu acest politician român, o fac mai vârtos, fiind-că ea s’a estins și asupra cestiunilor ce se privesc în special pe D-vostre cei din Transilvania. La prima mea întrebare: care e părerea sa despre cele ce se petrec de present în interiorul ţerii ?—politicianul român cjise: Situaţiunea politică internă a României e tot atât de rea ca şi pănă acuma, căci pe de-o parte guvernul actual e din (ji în (Ji mai discreditat şi mai slăbit prin nemulţumirile, cari clocotesc chiar în sânul partidului liberal, or pe de alta certurile din partidul conservator departe de a conteni s’au aprins şi mai tare deunăzi cu prilejul discuţiunei în parlament a răspunsului la Mesagiul Tronului şi acesta tocmai într’un timp, când multă lume îşi închipuia, că conservatorii din amândouă fracţiunile vor pricepe, că e o datorie de patriotism faţă cu împrejurările, cari se desfăşură în Peninsula balcanică, de a pune interesele ţării şi ale neamului mai presus de patimele şi ambiţiunile personale. Tristă pildă dau în timpul de faţă conducătorii ambelor tabere conservatoare, cari fără altă causă de neînţelegere, decât rivalităţi de persone, lasă totuşi într’o situaţie atât de gingaşe pentru ţără şi românism cârmuirea trebilor regatului pe mâna unui om atât de deochiat în cestiunile naţionale ca d-l Dim. Sturdza. Ceva mai mult, una din cele două fracţiuni, cea junimistă de sub conducerea d-lui Carp, simţindu-se mai slabă, merge în patima-i orbă pănă a se întovărăşi cu d-l Sturdza pentru a-l menţine deocamdată la putere, nădăjduind că în schimb îi va lua moştenirea şi se va pute menţine la rându-i cu ajutorul lui. Precum vedeţi o stare nu se poate mai tristă: o deslănţuire neînfrânată de patimi personale şi în mijlocul lor interesele mari ale neamului nesocotite şi lăsate în voia întâmplării. Şi cu toate aceste conservatorii din amândouă fracţiunile îşi dau bine seama de gingăşia împrejurărilor de atiă pentru interesele românismului, şi ca dovadă e că şi unii şi alţii au vorbit pe larg la discuţiunea mesagiului atât de cestiunea Macedoniei cât şi de starea armatei. S’a arătat din amândouă părţile lipsa de şir şi de energie a politicei guvernului actual în cestiunea macedoneană, şi primejdia care e, ca faţă de o asemenea moliciune şi lipsă de bărbăţie interesele românesc, să nu fie cu totul jertfite cu prilejul nouei împărţiri administrative pe teritorii naţionale, care se dice, că se proiecteaza în acea provincie pentru primăvară. De asemenea în ceea ce privesce armata toți au arătat reaua stare în care a adus’o politica de economii prea esagerate și nechibzuite a d-lui Sturdza. S’au dat chiar cifre nu se poate mai hotaritoare în privința lipsurilor materiale, de care sufere în timpul de faţă. Şi totuşi aceiaşi oameni n’au patriotismul să lase de o parte certurile lor personale şi prelungesc prin rivalităţile lor un regim, pe care ei înşişi îl zugrăvesc ca primejdios pentru interesele românesce ale zilei de ab fî chiar.... Mare răspundere îşî iau asupra lor politicianii din ambele tabere conservatoare, cari dovedesc din ce în ce mai mult că nu sunt în stare să se ridice la concepţiunî de oameni de stat. Răul e cu atât mai mare, cu cât nici din partea liberalilor multă vreme nu-i nimic de aşteptat. Vorba bătrânescă: „Bună ţară, rea tocmeali“... a rămas din nenorocire încă adevărată pentru ţara Românescă... După aceasta am dat espresiune faţă cu fruntaşul politician dorinţei mele, de a afla părerea sa şi cu privire la cestiunile românesce ale fraţilor noştri de dincolo de Carpăţi. Aruncând asupră-mi o privire plină de bunăvoinţă, îmi împlini rugarea, dicând: In ceea ce privesce politica româneasca dela D-vastră, lumea de aici e în cea mai mare nedumerire în privinţa celor ce se fac, sau mai bine dis, a celor ce nu se fac peste Carpaţî.