Gazeta Transilvaniei, iulie 1905 (Anul 68, nr. 143-168)

1905-07-01 / nr. 143

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 143.—1905. Zilele aceste firul telegrafic a adus scriea, că între Franţa si Germania s’a stabilit o deplinii înţelegere cu privire la Maroc. Guvernul german a recunoscut drepturile Franţei în Maroc, or Franţa se obligă a respecta integritatea Marocului. In şedinţa de Luni a camerei francese ministrul Rouvier a cetit trei documente şi o scrisoare a sa cătră prinţul de Radolin, ambasadorul Germaniei în Paris. In aceasta scrisoare se spune, că Franţa s’a convins, că Germania nu urmăria în cestiunea Marocului nici un scop, care ar fi putut compromite interesele Franţei, sau care ar fi fost contrar drepturilor Franţei. In consecinţă Franţa primesce să ia parte la conferenţa internaţională. Prinţul Radolia a răspuns indicând scopul conferenţei, adecă recunoascerea suveranităţii şi independenţei Sultanului, integritatea imperiului său, libertatea economică, folosul reformelor poliţienesc etc. După cetirea documentelor Rouvier a adăugat, că înţelegerea între Franţa şi Germania e formată asupra principiilor esenţiale ale acordului atât de dorit, care lasă neatinse convențiunile Franței cu celelalte puteri. * In Rusia urmeaza înainte mișcarea revoluționară. Elementele răsvrutitoare nu vreau să se astâmpere cu toate mijloacele de forță, ce li se opun din partea stăpânirei. In Moscva a fost ucis alaltăieri printr’un foc de revolver căpitanul orașului, contele Suvalov. Atentatorul a fost prins, dar nu i s’a putut constata încă identitatea persoanei. Din Moscva se mai anunță, că la 15 i. c. se va întruni semstvo-ul de acolo, care va pretinde de la Țarul, să dea constituție poporului rusesc. Decii Țarul se va opune, îl vor declara detronat. Partidul revoluţionar se organiseaza puternic. Revolta din Odessa n’a încetat încă. Diarele străine spun, că revolta a început să ia caracter antisemit. Se afirmă, că poliţiştii şi funcţionarii aţîţă (!) poporul contra Jidovilor, pe cari îi bănuesc, că ei aţâţă spiritele și au pregătit revoluțiunea. Comunitatea evreeasca din Odesa a trimis o delegație la guvernatorul Odesei, generalul Ignatiev. Delegația l-a rugat să apere pe Jidovi în contra furiei poporului. Guvernatorul i-a răspuns, că Jidovii sunt pricinuitorii direcți, ai răscoalei, ei au fanatisat poporul şi acum se porte şi urmările. Jidovilor nu li se răsplatesce acum decât cu proverbul: dinte pentru dinte! Delegaţia s’a îndepărtat nespus de opărită şi Jidovii din Odesa sunt cuprinşi acum de o mare panică. Mulţi din ei se pregătesc a părăsi orașul. * Se constată oficial, că Japonesii au ocupat insula Sachalin. La 8 iunie Japonesii au cucerit capitala insulei, orașul Korsakvosk, fără a întâmpina mare resistență. Rușii au evacuat orașul după ce i-au dat loc, apoi s-au retras lângă Solovieska. Aici au vrut să resiste, dar au fost goniţi spre Vladimirovka. Ce priveste tratările de pace, se vestesce din New-York, că delegaţii Rusiei şi Japoniei se vor întruni la Portsmouth, (statul New-Hampshire), or protocolul va fi subscris la Washington. Delegaţii ruşi şi japonezi vor sosi în Statele Unite la începutul lunii August st. n. şi vor fi presentaţi preşedintelui Roosevelt. Vor pleca apoi la Portsmouth pe două crucişătoare, unde se vor face tratările în localul administraţiei marinei, care e legat cu uscatul numai printr’un pod. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« S*/■ *■'/*//*///*//*//*/,*//*//*//*//*//*//*//*//*//+//*//*//* , /*//*//*//*// Primejdia scrierilor rele. Când fucem de cineva „judecă lumea după el“, nu-l lăudăm, ci i se arată că nu pătrunde în mintea altora şi nu le pricepe felul de a cugeta. Tot aşa e şi în privinţa simţirei şi voinţei. Omul cu atâta e mai deştept şi mai priceput la treburi, cu cât înţelege mai adânc pe cei cu cari are a face. Nu arareori au fiim pe unii fălindu-se, că şed grecesce în inima Cutăruia. Acestă putinţă de a gândi şi simţi în unele împrejurări, ca alţii, adecă de a fi par’că în pielea lor, e de neapărată trebuinţă în viaţă. E folositor sfatul filosofului vechili, că înainte de tote trebue să te cunosci pe tine însuţi şi apoi vei cunosce mai bine pe alţii. Dar, tot aşa de bun e şi sfatul celor noui, că pătrundendu-i pe alţii, să ajungi a te cunosce pe tine însuţi mai bine. Ceilalţi omeni fiind mai mult sau mai puţin asemenea nouă, neapărat că pănă la un punct îi vom pute cunosce, cunoscându-ne pe noi. Din greşelele şi patimile altora, vom putea trage învăţături pentru noi. Urmărind la alţii unele apucături, cari i-a dus la rău, le vom pute la noi înfrâna din vreme. Cunoscerea folosului ce putem trage din pătrunderea în sufletul altora, e veche, şi de aceea vedem pe amendându-şi atâta ostenelă de a afla ce fac, ce fiic, ce simt ceilalţi. Ba avem deprinderea de a ne strămuta cu închipuirea în locul lor şi a fiice: „Eu în locul lui aşi fi făcut sau aşi fi fus aşa seu aşa!” Chiar copiii în jocurile lor îşi dau osteneala a vorbi, a cugeta şi lucra, ca părinţii sau rudele lor. Ii vedem jucându-se de-a negustorul, de a popa, de-a soldaţii şi cu închipuirea merg aşa de departe încât se fac a fi urşi, lupi, ba chiar lucruri neînsufleţite. E deprindere pentru viitor, întocmai cum puii fiarelor se jocă şi se iscusesc a prinde o pradă închipuită. In vorbirea de toate dilele şi în descusutul tuturor întîmplărilor satului, mahalalei, oraşului sau ţării, vedem pe omeni silindu-se a cunosce, cât mai mult pe alţii şi a le ceti în suflet. Ei toate descoperirile făcute de cei mai ageri, nu se pierd, ci se păstreză sub formă de povestiri, de sfaturi şi dicături, cari rămân de la părinţi la copii şi se răspândesc din om în om pănă trec hotarele şi îmbogăţesc comera înţelepciunei şi cunosterii de omeni, începând cu poveştile sau basmele făurite într’o vreme îndepărtată, când străbunii noştri credeau în fiinţe năsdrăvane, în smeii şi’n balauri cu şepte capete, în feţi frumoşi, în zîne şi vrăji, cari puteau face din om cerb, pasere muscă, ori piatră, şi sfîrşind cu clevetiurile unei cumetre bună de gură, în toate acestea găsim păstrate cunoscinţe ce mai câştigat în şirul anilor, în cari te pierd! Cu mintea şi tote închigă felul de a gândi, simţi şi lucra al omului. De asemenea când ascultăm un povestitor bun, furi pe cineva care-şî spune păţaniile satelui-se pare că luăm parte la tote cele povestite. Acelaşi lucru când cetim o istorie. Ne întrupăm cu gândul în cei despre cari e vorba, bucuriile lor ne înveselesc, or suferinţele ne aduc lacrămi ca şi cum am suferi noi. Decă e vorba de un hoţ, de un viteaz, de un om bun ori reu, îmbrăcăm rând pe rând felul de a cugeta şi de a simţi al acelora. Când vedem pe cineva vorbind ori făcând tot soiul de schime cu faţa, ori semne cu mâna, mai slab le facem şi noi. Dacă zărim un om pe marginea unui coperiş înalt, ne sare inima din loc, parcă am fi noi în primejdie să cădem. Tot aşa deoa ne întâmplăm la o operaţie, când i se taie cuiva jmâna ori piciorul, ori i se face altă tăietură. Nu putem privi fără a ne îngălbeni şi ne apucă tremurul. In acea clipă ne simţim în locul celui cu durerea şi ne doare durerea lui. Firea omului e aşa fel întocmită, încât luăm parte, fără voie, la suferinţele, la plăcerile, nu numai ale semenilor, dar chiar la ale animalelor şi plantelor. Cetind sau ascultând o povestire rând pe rând, cugetăm, simţim şi voim ca înşişi despre care e vorba, rând pe rând jucăm rolul lor. Tot deodată simţim pornire împotriva celui rău şi nedrept, milă şi durere pentru cel oropsit şi nenorocit. Pe de altă parte, ne îmbogăţim cunoscinţa despre lume şi omeni, pe de alta ne facem o deprindere de a iubi dreptatea şi a fi protivnicii crufiimei, mişeliei, răutăţii omeneşci sub toate formele ei. In basme, în istorisiri şi chiar în clevetirile lumei găsim îndemnuri la bine. învăţăturile ce tragem nu pot se ne înşele, daca sunt bucăţi din lumea aevea luate, cu urmările ce firesce ies din fapte şi sunt răsplata lor. Cunoscând acestă literatură nescrisă, precum şi facialele babelor şi chiar ale satului sau mahalalei, suntem la şcara vieţii, ne cuminţim şi luminăm fără a fi suferit noi înşine şi a fi făcut greşeli, din cari adesea nu mai e scăpare. Omenii le simt toate acestea tăria şi le spune respicat, de aceea vorbesc şi frământă toate întâmplările fiilei, de aceea despică firul de păr în patru. Deci ne vom ridica mai sus, pănă la literatura scrisă, la ces”~*) A- Sfîrşitul rătăcirilor cuirasatului rusesc „Potemkin“. In numărul trecut de Duminecă am raportat despre sosirea lui »Potemkin« la Constanţa şi despre ameninţările cu bombardarea. In urma atitudinei energice a guvernului român, »Potemkin« s’a îndepărtat şi s’a dus în portul rusesc Feodosia, unde a cerut hrană şi cărbuni. Locuitorii de frica bombardării, au fost gata să dea matrozilor răsvrătiţî cele cerute, dar când s’au apropiat vr’o 12 matrozi de uscat se ia în primire cele promise, infanteria de pe mal a dat locuri asupra lor, omorînd vr’o şăpte. Intre cei răniţi de moarte se afla şi matrozul român Petroff, din Basarabia, care murind a spus tovarăşilor, să se întorcă la Constanţa şi să-şi scape viaţa, predându-se autorităţilor române. »Noi v’am înşelat rîndul trecut — dicea Petroff — spunăndu-vă, că România vă va estrada. Am minţit, căci România a declarat atunci, că decă vom desarma, ea ne primesce şi nu ne va extrada. Să mergeţi îndărăt«. După vorbele lui Petroff s’a înmulţit numărul celor, cari cereau desarmarea. Marişenko rămase cu vr’o 100 de tovarăşi, cari erau pe lângă lupta pănă la sfîrşit. Aceştia însă n’au avut încotro şi au trebuit să se plece. Astfel cuirasatul a sosit Duminecă pe la orele 2 dimineţa oră şî la Constanţa şi de astă-dată au declarat, că primesc condiţiunile de rîndul trecut ale autorităţilor române, adecă să desarmeze şi să predea pe »Potemkin« în mânile Românilor. Aşa au şi făcut. Matrozii au debarcat cu toţii pe uscat, or pe vaporul rusesc s’a arborat steagul românesc şi a fost adus în port. Regele României a dat atunci ordin telegrafic din Sinaia, ca vaporul să fie restituit Ţarului Nicolae II, ceea ce s’a și făcut a treia zi, căci în acest timp flota ruseasca din Sebastopol, aflând despre predarea lui »Potemnin«, a trimis două cuirasate la Constanța sub comanda contraadmiralului Besarevski. Acesta când s’a apropiat de port și a vedut că pe »Potemkin« este arborat steag românesc, nu i-a prea venit la socotălă, și supărat, cum era, numai într’un târfiiu i-a venit în minte să salute portul românesc cu obicinuitele focuri de tun. La salutul vaselor rusescî, a răspuns crucişătorul român »Elisabeta«. După ce s’au făcut formalităţile obicinuite, s’a luat steagul românesc de pe »Potemkin« cu onoruri militare, şi s’a arborat din nou steagul rusesc. Contraadmiralul Besarevski a stăruit, ca guvernul român să estradea pe matrozi, dar i s’a răspuns, că acesta nu se poate. Matrozii, după ce au părăsit vaporul, au fost primiţi cu mare bucurie de populaţia din Constanţa, şi apoi au fost împărţiţi în grupuri de câte 40—80 persone şi trimişi cu trenul prin diferite orgaşe ale României, mai cu seama în Moldova (Iaşi 80, Brăila 80, Galaţi 80, Focşani 40, Bârlad 40 etc.), unde au fost angajaţi unii la lucrul câmpului, alţii pe la fabrici, care după cum îi era ocupaţiunea. Echipagiul torpilorului Nr. 267, după ce matrozii de pe »Potemkin« s’au dus pe uscat, au declarat, că nu se vor preda, fiindcă ei sunt credincioşi jurământului şi ceea ce au făcut, au făcut sub terorisările celor de pe »Potemkin«. Căpitănia portului le-a dat două ceasuri timp de gândire, după care i-a somat să parasesca apele române, ceea ce au şi făcut. După ce matrozii ruşi au eşit de pe »Potemkin«, sute şi mii de persoane s’au dus să vadă vaporul. Era într’o stare ne mai pomenită. In toate părţile se vedeau urme de vandalism şi pete de sânge. S’a găsit degetul unui ofiţer, or într’o cabină a fost găsit închis un ofiţer, pe care l’au ţinut acolo închis lifiile cu pâne şi apă. Maşinele erau stricate, fiindcă în lipsă de apă dulce, matrozii au întrebuinţat apă de mare. Afară de aceea matrozii au deschis la părăsirea vaporului nisce ventile, aşa că intrând apă, vaporul a început să se cufunde. Abia a treia fii, după ce s’a scos apa şi după ce s’au reparat stricăciunile, a putut să plece »Potemkin«. Maşinele n’au putut fi reparate, ca să pătă merge singur, ci a fost legat de cuirasatul »Cestina« şi remorcat. In Sebastopol »Potemkin« va fi supus unei reparaţiunî radicale, încheierea anului şcolar la institutele de învăţ române din Braşov. După fiece luni de sîrguinţă neobosită, anul şcolar s’a încheiat cu fiina de S. Petru la toate institutele române de învăţământ din Braşov. Tinerii cu chipiurî studenţesc se vor vedea acum mai rar în oraşul nostru. Purtătorii acestor chipiurî s’au îndepărtat pe la căminurile părintesc!, unde se vor recrea de greutăţile anului şcolar, spre a reîncepe în Septemvrie munca cu nouă puteri. Tot aşa vom fi lipsiţi timp de 2 luni şi de vederea şirului lung de eleve de la internatul Reuniunei, îmbrăcate în drăgălaşul costum albastru închis, cam sub con- ducerea directoarei lor îşi făceau primblă-i rile reglementare în anumite fiile ale săptămânei. In cele ce urmeaza vom raporta despre esamenele şi festivităţile şcolare, despre cari n’am scris încă — Internatul Reuniunei femeilor rom. din Braşov a încheiat anul şcolar cu esamenul de menaj şi croitorie, ţinut Dumineca trecută în curtea internatului, împodobită din acest incident cu crengi verii. Un timp frumos a favorisat şi de astă-dată aceasta festivitate, la care s’a grăbit să asiste un public număros. Esamenul a fost presidat de părintele Dr. Vasilie Saftu, care era încunjurat de comitetul Reuniunei: d-na Elena Săbăăeanu presidentă, Balaşa Blebea, Maria Burduloiu, Susana Popovicî, M. Maximilian, El. Lupan şi M. Iacomban, membre, precum şi de d-l secretar Lazar Nastasi. Elevele au oferit presidentei un frumos buchet de flori. Înainte de începere, corul elevelor a intonat un cântec, esecutat cu multă precisiune sub conducerea d-lui N. Stoicovici, apoi părintele Dr. Saftu a rostit o mică cuvântare, accentuând rolul internatului întru educaţia şi instrucţia solidă a viitoarelor mame române şi progresul ce l-a făcut în timp mai bine de un deceniu, de când dânsul a avut o pasiune a urmări de aproape activitatea acestui institut şi a presida esamenele. Işi esprimă speranţa, că şcola internatului va progresa din ce în ce mai mult, cunoscut fiind zelul neobosit şi îngrijirea de mamă a actualei presidente, d-na Săbădeanu.