Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1906 (Anul 69, nr. 241-264)

1906-11-25 / nr. 260

Pagina 2, nu a răspuns. la cercurile politice ungare au provocat resens acuzările delegatului austriac şi părerea generală era, că ministrul de externe va trebui constrâns, să răspundă, ceea ce va fi cu atât mai uşor, cu cât printre delegaţi este şi redactorul şef al uneia dintre foile fruntaşe maghiare. Ziarul „A Nap” adresează şefului de secţie Jettel, respective ministrului de externe, somaţia, să numească acele foi maghiare, cari s’au împărtăşit din fondul de dizpoziţie al ministeriului de externe. Să se ştie cine a căpătat şi cine mai capătă bani de la duşmanul cel mai înverşu■ iat. — Austria ? Din delegaţiuni. Expozeul baronului Aahrenthal asupra politicei exterioare. Publicăm astăzi mai pe larg declaraţiunile făcute de ministrul de externe austro-ungar bar. Aehrenthal în comisiunea budgetară a delegaţiunei austriace, cu privire la situaţiunea externă a monarchiei. Iată aceste declaraţiuni : Austro-Ungaria întreţine relaţiunî amicale şi pline de încredere cu toţi factorii politici europeni. Politica monarchiei este o politică de continuitate şi ministrul va veghea scrupulos la menţinerea acestor raporturi. Cu Germania, Austro-Ungaria este legată printr-o amiciţie strânsă bazată pe o comunitate de mari interese şi această amiciţie, care ţine de peste 20 de ani, este o garanţie din cele mai de căpetenie de pace şi va exercita, — şi de aceasta sunt pe deplin convins, a zis ministrul — şi pe viitor o influenţă din cele mai favorabile în favoarea unei politice de conservare. Recenta convorbire a baronului de Aehrenthal cu principele Billow, a constatat acordul desăvârşit de vederi. Relaţiunile cu Italia, celalalt factor al triplei alianţe, sunt cordiale şi sincere. Schimbul de vederi dintre ministru şi d-l Tittoni a dovedit, odată mai mult şi fără echivoc, cordialitatea raporturilor existente între cele două guverne. Dacă se judecă situaţiunea în mod obiectiv, nu se vor putea găsi neînţelegeri între Monarchie şi Italia. Ministrul este de părere, că monarchia austro-ungară va putea proceda, ca şi până acum, în deplină armonie cu regatul italian în toate chestiunile mari. Bunele raporturi stabilite între guvernele celor două ţări vor uşura sarcina de a tranşa cu sânge rece incidentele, car din nefericire tot se produc din când în când. O amiciţie sinceră ne leagă de mai bine de 10 ani cu Rusia, a continuat apoi baronul de Aehrenthal, şi voia veghea la menţinerea ei. Din convorbirile amicale avute cu ministrul Iswolsky, rezultă că putem privi cu încredere o cooperare ulterioară a celor două puteri, tinzând la menţinerea păcei şi la îmbunătăţirea soartei populaţiunei din Turcia europeană, descrie sau să le fixeze cel puţin pentru un minut pa toate, pentru a le putea reproduce cât de palid oricare ochiu cât de obicinuit cu ele, ori şi ce pană cât de ageră să fi fost după diversitatea culorilor şi tiparelor!? Pentru mine a fost una din cele mai plăcute zile din viaţă. Totuşi cele mai alese şi mai bogate în fireturi şi cu mai multe figuri erau din judeţul Muscel. Incontestabil că boierii noştri de pe ţeava Oltului şi grănicerii au perdut mult imitând şi adoptând tipare şi modele străine de la unguri şi nemţi. Moşnenii din cealaltă parte a Carpaţilor din judeţele Muscel, Argeş, Vâlcea şi Gorju şi-au păstrat cu mai multă tenacitate porturile lor până în ziua de astăzi nealterate, şi rău ar face dacă le-ar schimba ori modernisa. După aceea am început şi eu a privi mai de aproape la costumele şi porturile naţionale, şi d’aci nainte ori ce costum mai bogat şi mai frumos, ce-mi eşia înainte îl presupuneam a fi din jud. Muscel! ! Am văzut la întrunirea corurilor din Arenele romane a peste 10.000 persoane în majoritate în costume naţionale — dar acolo seliştencele noastre au uimit şi atras atenţiunea publică asupra lor prin frumuseţea şi simplicitatea costumelor lor, dar şi prin eleganţa şi frumuseţea naturală a celor ce le purtau, dar aceste se impuneau prin bogăţia cusăturilor şi fireturilor lor. (Va urma). GAZETA TRANSILVANIEI. Legăturile cu Anglia şi cu Franţa sunt din cele mai bune şi ministrul se va sili să se facă încă şi mai cordiale. Vorbind de Turcia, ministrul relevă că Austro-Ungaria şi-a dat totdeauna samă de dificultăţile poziţiunei guvernului otoman, dar totuşi, monarchia a intervenit totdeauna în mod amical ori de câte orî era vorba de a se contura un pericol şi de a se preveni complication. Reformele din Macedonia, formulate la Viena şi Mürzsteg, sunt în stare de execuţiune unele, iar altele în pregătire şi se vor aplica cu recentul reglement al budgetului Macedoniei, care garantează utilizarea veniturilor acestor provincii pentru propriile lor trebuinţă Am tăcut, un mare pas înainte, va trebui să realizăm acuma un al treilea, punct al programului din Mürzsteg şi anume reforma justiţiei, care totuşi nu va putea fi adusă la îndeplinire, decât în mod succesiv şi cu băgare de samă. Comparând situaţiunea de acum patru ani cu cea de astăzi în această parte a Turciei, se poate pretinde că, dacă ea este mai puţin defavorabilă, această uşoară îmbunătăţire nu este decât relativă şi se aplică în primul rând faptului că plângerile contra abuzului administraţiunei locale au devenit mai rare. Ministrul relevă dificultăţile cu care trebueşte luptat, în special citează scrupulele Turciei, mersul tărăgănat, al afacerilor la Poartă, mecanismul complicat al negocierilor între puteri, căci, a zis ministrul, ne trebue asentimentul şi sprijinul tuturor puterilor şi aceasta nu este totdeauna uşor de obţinut şi necesită deseori mult timp; în sfârşit acţiunea noastră este împedecată prin rivalitatea pasionată, care a izbucnit între diferitele naţiuni creştine în Macedonia şi care se resimte şi în afară din Macedonia Ministrul observă că trebue făcută o distincţiune intre atitudinea guvernelor din Atena, Sofia şi Belgrad şi atitudinea unor anumite centre, foarte patriotice, din ţările respective. Ministrul relevă că a văzut cu satisfacţiune în declaraţiunile ministrului afacerilor streine ale Bulgariei, că guvernul princiar îşi dă seamă de sforţările marelor Puteri, de a îmbunătăţi situaţiunea în Macedonia prin acţiunea reformelor. Dar pe când atitudinea guvernelor acestor ţări este corectă, cu părere de rău s’a constatat în ultimele luni simptome de animositate reciprocă şi chiar acte de violenţă între populaţiunile creştine. Formaţiunea de bande n’a încetat din nefericire, dar ministrul speră că o potolire va avea loc şi comptează pentru aceasta pe bunul simţ al populaţiunilor, cari vor sfârşi poate prin a înţelege că acest rasboin al tuturor contra tuturor nu poate fi decât în dauna propriilor lor interese. Din raporturile agentului nostru civil, a continuat ministrul, rezultă că populaţiunea creştină din mai multe părţi ale Macedoniei începe a avea încredere în acţiunea de reformă şi adresează plângerile lor agenţilor civili şi consulilor care fac ce le stă în putinţă pentru a îndrepta răul, este caracteristic că această încredere se manifestă mai des la populaţiunea bulgară, din nefericire însă, populaţiunea greacă şi sârbească observă încă în această privinţă o mare rezervă. Vreau încă să observ, a zis baronul de Aehrenthal, în mod expres că am găsit relaţiuni din cele mai amicale cu vecina noastră România. Credincioşi programului nostru balcanic, avem faţă de Bulgaria, Grecia, Muntenegru şi Serbia simpatii din cele mai cordiale şi o sinceră bună voinţă. Raporturile politice cu Serbia sunt normale. Nu e tot aşa însă cu privire la relaţiunile noastre economice cu această ţară. Ultima notă sârbă nu conţinea, cu privire la chestiunea furniturilor, decât promisiuni care nu erau suficient de obligatorii. Ministrul austro-ungar la Belgrad a primit instrucţiuni în vederea răspunsului de dat notei sârbeşti. Cerem ca guvernul sârbesc sa preciseze promisiunile anterioare cerere care este justificată şi din faptul că ar oferi Austro-Ungariei o compensaţiine pentru primirea produselor agricole sârbeşti. Cu chipul acesta Serbia ar putea restabili o situaţiune normală în raporturile sale economice cu monarhia. * Comisiunea budgetară a delegaţiunei austriace a primit în mod simpatic expozeul baronului de Aehrenthal. Aproape toţi oratorii şi-au exprimat viua satisfacţiune de menţinerea strânsă a alianţei cu Germania precum şi cu privire la raporturile favorabile cu celelalte puteri. S’a accentuat necesitatea de a se întări legături în Cazul Juriga. In şedinţa de Mercuri a camerei ungare s’a petrecut ceva surprinzător. Propunerea comisiunei de imunitate, de a suspendă dreptul de imunitate al deputatului Juriga, pentru ca să poată fi depus în arest preventiv — a fost combătută cu argumente puternice de doi deputaţi, unul care face parte din coaliţie, iar celălalt democrat. Ministrul Polonyi, de frica să nu rămână în minoritate, a preferat să ceară amânarea chestiei până după votarea budgetului. Păună şi unele foi coaliţioniste, ca »Alkotmány« califică acest fapt ca o retragere, cu atât mai vârtos foile opoziţionale. Reproducem mai jos unele pasaje din ziarul socialist, „Népszava“, care sunt cu atât mai caracteristice, cu cât persoana despre care e vorba aici, este un preot catolic Dar un preot catolic care luptă pentru drepturile poporului. Lăsăm să urmeze ce scrie «Népszava» sub titlul »Atentat zădărnicit'■€, lăsând toată răspunderea pentru cele afirmate acestei foi : »Dacă Polonyi Géza in punctul cinstei ar mai avea ceva de pierdut, atunci n’ar fi pus la cale contra deputatului Ferdinand Juriga goana aceasta scârboasă. Dacă Polonyi Géza n’ar avea rădăcini tari în guvern, în coaliţie şi în întreg sistemul do- minat de astăzi, atunci n’ar îndrăznii: I a se întinde cu mână sacrilegă la dreptul de imunitate, această garanţie importantă constituţională... »Această figură conducătoare detestabilă a vieţii publice maghiare a pornit o goană scârboasă contra unui deputat. Pentru ce? Pentru ca în acest om să compromită şi înfrângă năzuinţele naţionalităţilor, şi pentru ca din acest caz să alcătuiască precedent pentru nimicirea libertăţii de acţiune a deputaţilor dietali. »Pe Juriga l’a dat în judecată »procurorul meu« pentru delict de pressă. Majoritatea camerei, fireşte, la acuzarea pornită din goană politică a dat pe acest deputat naţionalist pe mâniie justiţiei. Majoritatea, care refuză suspendarea imunităţii calomniatorilor infami şi potlogarilor cari calcă cinstea cetăţenilor muncitori cinstiţi, a extrădat cu grabă pe deputatul naţionalist judecătoriei, a cărei sentinţă o putea s’o ştie oricine dinainte. L’au şi condamnat pe Juriga la 2 ani închisoare şi 1200 cor. amendă. Până aci toate sunt în regulă. Doar politicianii socialişti şi naţionalişti aşa o păţesc în faţa justiţiei nepărtinitoare maghiare. »Dar sentinţa n’a intrat încă în vigoare şi duşmanul politic odios nu poate fi încă înlăturat. Maffia patriotică n’avea răbdare să aştepte. Măestrul cel mare al tuturor porcăriilor, Polonyi... s’a angajat deci, să amuţească în grabă pe adversarul politic, iar pe ceilalţi să-i bage în groază salutară. Prin călăii săi mişei şi cu ajutorul potaielor infame mercenare din pressă a scornit svonul, că deputatul condamnat chiar şi după ce a fost condamnat, urmează cu agitaţia sa periculoasă. Pe de altă parte şi-a procurat »date« că Juriga are de gând să fugă în America. Pe baza acestora a dat apoi ordin procurorului »său«, să ceară de la tribunalul punerea în prevenţie a condamnatului. Tribunalul a şi decis în privinţa aceasta. Dar Juriga era deputat şi trebuia reclamat dela Cameră. Fiscalul bordeielor a pregătit dispoziţia camerei pentru o deriziune, care corespundea planurilor sale. Nu s’a mulţumit că a prezentat pe Juriga ca agitator periculos, ci l’a prezentat ca pe o figură ticăloasă şi laşă, care s’a milogit promiţând îndreptare, dacă va fi iertat, iar acum era să fugă în America. Şi comisiunea de imunitate a propus camerei extrădarea. »Azi a discutat camera această chestie. Şi »fugarul« s’a prezentat la şedinţă. Şi au ieşit la iveală următoarele lucruri : »Polonyi a minţit obraznic, când a zis că Juriga s’a milogit. Adevărul este că cel ce desonorează scaunul unui Szilágyi Dezső a chemat pe Juriga la sine şi sub pretext că îi va mijloci stingerea procesului, a extorcat dela el o scrisoare. Această scrisoare privată extorcată cu şiretlic a întrebuinţat-o în mod beriznic contra omului credul, care nu ştia încă ce tacâm e Polonyi. »Polonyi a minţit susţinând că Juriga vrea să fugă. Afirmaţiunea şi-o întemeia pe raportul unui solgăbirău, care spunea că Juriga a cerut dela superioritatea sa bisericească congediarea, pentru a emigra în America. Astăzi iese la iveală că Iuriga a făcut această cerere înainte cu 2 ani, când nici nu scrisese încă articolele incriminate. »...Nu s’a mai întâmplat,"ca un membru al camerei ungare să fi fost închis înainte de a fi intrat în vigoare sentinţa. Polonyi, aranjatorul vizibil al porcăriilor guvernului, a vrut să creeze un precedent. Dacă reuşia, atunci îşi asigura dominaţia bandei înşelătoare de popor pe timp de o generaţie...stinse cu Rusia, aducându-se mulţumiri ministrului pentru că a creiat baza acestor legături. Nr. 260 -1906. Cronica externă. O cuvântare a Prinţului Bulgariei. Principele Ferdinand a primit alartăeri deputaţiunea Sohraniei, care i-a remis răspunsul la mesagiul tronului. In alocuţiunea sa prinţul a îndemnat pe deputaţi la muncă pentru viitoarea desvoltare şi consolidare economică a Principatului, pentru a face aptă naţiunea de a-şi îndeplini idealurile tradiţionale şi scopurile ei istorice. Skupşcina sârbească continuând discuţiunea în chestiunea tunurilor, deputatul naţionalist Scoriei a reproşat în şedinţa de alartneri şefului guvernului trădarea ţârei, deoarece acesta a cerut în 1885 ajutorul Bulgarilor în contra Serbiei. Oratorul nu poate avea confienţă într’un guvern, al cărui şef este un trădător al ţărei. (Vii protestări în dreapta) Ministrul de interne Protici arată, că ar dori ca Serbia să dispună de mulţi trădători şi oameni de Stat aşa de prudenţi ca Pasici. (Aplause frenetice din partea guvernamentalilor). Primul ministru Pasici apără, în mijlocul aplauselor dreptei, politica partidului radical din 1885. Reichstag-ul german continuă discuţiunea creditelor pentru Africa de Sud- Vest. Ministrul Dernburg răspunzând discursului lui Bebel declară că principiul său este următorul: Funcţionarii culpabili vor fi pedepsiţi, funcţionarii nevinovaţi vor apăraţi, iar calomniatorilor li se va cere socoteală. Corectitudinea în administraţiunea colonială este suprema noastră datorie. Nu mă voiu influenţa, zice ministrul, nici de dreapta nici de stânga; dacă nu voi putea să ’mi îndeplinesc însărcinarea intr’un mod onorabil, voiu părăsi postul meu. (Mare mişcare. Se strigă din stânga: Fă asta !) încă ceva despre comuna Sălişte, al cărei renume creşte din zi în zi. (Răspuns.) Am cetit declaraţia iscălită de 33 de Sălişteni şi publicată în Nr. 245 al acestui ziar. Această declaraţie întăreşte cele spuse de mine în corespondenţa din Nr. 237, unde spuneam : »Sunt fără îndoială în Sălişte destule lucruri, pentru cari ar face să vie un străin să te vadă, dar sunt din nefericire si foarte multe lucruri, pentru cari cei de aici ar trebui să ia lumea in cap de durere şi de ruşine«. Acele lucruri bune pentru cari ar merita să vie străini ca să te vadă ar fi (după cum reiese din corespondenţa mea pentru orice om care judecă drept) şcoala cu unii învăţători ai ei, cassa de păstrare (despre care numai Telegraful român a aflat vorbe de ocară în corespondenţa mea) precum şi în genere faptul, că la noi există atâtea reuniuni cu caracter cultural, ca nicăiri într’alt loc. La cele rele cari sunt la noi şi a căror neexistenţă nu s-ar putea dovedi nici alte de 33 de ori câte 33 de subscrieri mai mult sau mai puţin din inimă ieşite — zic la relele acelea din nefericire trebue să mai adaug unul în urma acestei declaraţii, unul foarte mare, cu mult mai mare de cum s’ar crede , anume răul de a vedea laolaltă pe cei bunii cu cei răi, pe cei buni cari nu-i pot ridica pe cei răi la sine, şi pe cei răi din cari unii nu vor, alţii nu pot să se ridice la cei buni. Căci ce alta înseamnă când în aceeaşi tovărăşie de 33 de inşi găseşti alăturea de atâtea persoane, cari merită respect, şi atâtea I persoane cari nu merită acest respect, cei I mai mulţi nu pentru că nu pot ci pentru I că nu vor să fie buni.