Gazeta Transilvaniei, decembrie 1906 (Anul 69, nr. 265-287)

1906-12-08 / nr. 270

Pagina 2. Avonuri sunt iscodiri răutăciose. Austro- Ungaria a dovedit în­tot­deauna o per­fectă egalitate şi reciprocitate cu privire la raporturile noastre. Opera guver­nelor italiene şi austro-ungare trebue să ţintească mai cu seamă a favoriza tot ce poate apropia cele două na­­­­ţiuni şi să delăture tot ce ar putea­­ pricinui bănueli şi neîncredere. Ministrul Tittoni a vorbit apoi mai pe larg de chestiunea macedo­neană şi a făcut alusiune şi la con­flictul greco-român, zicând, că gu­vernul italian n’a lipsit de a da bu­nele sale servicii pentru încetarea con­flictului dintre cele două ţari, cătră cari Italia e însufleţită de sentimente de amiciţie. Conflictul e prejudiţios şi intereselor celor două ţări şi deplo­rabil pentru liniştea orientului euro­pean. Ministrul con­stată, că negocie­rile comerciale cu Rusia continuă cu intenţiunile cele mai amicale, relevă raporturile amicale cu Franţa şi An­glia şi zice, că propunerile de a se întări organizarea militară a Italiei nu pot inspira nimănui grije şi îndo­­eli asupra intenţiunilor pacifice ale Italiei. Discursul ministrului a fost pri­mit cu vii aplause. * După ştirile mai nouă, ce ne so­sesc din capitala austriacă, situaţia­­ politică s’a îndreptat iarăşi spre bine.­­ Este adecă vorba de proiectul de lege­­ al reformei electorale, pe care, pre­cum ştim, camera deputaţilor austri­ac­ T a votat şi despre care se spu­nea, că camera seniorilor („Herren­­haus“-ul austriac) nu-i va vota, de­cât numai cu două schimbări mari, anume ca toţi alegătorii, care au tre­cut de 35 ani, să aibă două voturi la alegerile de deputaţi, (aşa numitul sistem al pluralităţii), şi că dreptul coroanei de a numi membri în ca­mera seniorilor să fie ţârmurit (aşa numitul numerus clausus). Acuma vine din Viena ştirea, că­­ în şedinţa de azi, joi, a camerei se­niorilor, membrii acestei camere vor vota legea electorală fără a cere in­troducerea sistemului pluralităţii însă­­ susţinând proiectul de lege cu privire la „numerus clausus“. Votarea se va face însă numai în a doua cetire. In a treia cetire camera seniorilor va vota legea reformei electorale numai în cazul când şi camera deputaţilor va fi votat proiectul de lege „nume­rus clausus“, adecă cu modificarea propusă. Camera deputaţilor va ţine şedinţa încă înainte de Crăciun, în care va vota legea „numerus clausus“, apoi camera seniorilor va vota proiectul­­ de lege al reformei electorale în a­­ treia cetire. In numărul de Crăciun al ziarului oficial va fi publicată le­gea electorală. Noua lege electorală va fi deci definitiv votată până Sâm­bătă. Tot cu privire la reforma elec­torală se mai anunță, că profesorii universitari din Viena au adresat ca­merei seniorilor o comunicare, în care arătă că fără a se amesteca în chesti­unile politice roagă camera să voteze legea reformei electorale, fără a schim­ba textul trecut prin camera deputa­ţilor. Cererea expune vederile profe­sorilor universitari în această chesti­une şi arată că în interesul propăşirei statului proiectul acesta de lege ar trebui să ajungă la bun sfîrşit. Ei îşi exprimă în acelaşi timp temerea ca insistenţa pentru votarea celor două modificări propuse, să nu aibă ca ur­mare, căderea marei reforme, care e menită sa aducă după sine democra­­tizarea camerei deputaţilor, singurul drum care duce la asanarea politică. Documentul e semnat de întregul corp profesoral universitar din Viena şi de un mare număr de profesori univer­sitari din Praga. Preşedintele tribuna­lului imperial, Iosef Unger, s-a însăr­cinat cu predarea documentului ca­merei seniorilor. Profesorii universitari din Gratz şi Insbruck vor adresa şi ei camerei seniorilor declaraţii în a­­celaşi sens. In şedinţa de Marţi a camerei in­dustriale austriace ministrul Forst a ţinut un interesant discurs, ocupân­­du-se de reforma electorală. El a de­scris lupta ce s’a dus pentru reali­­sarea reformei electorale, ca pe cea mai frumoasă din câte s’au dus vre-odată pentru regenerarea Au­striei. In noua eră comerţul şi indu­stria nu vor mai fi prejudiciate, dacă reprezentanţii îşi vor face datoria şi în viitor, ca şi până acum. Reforma electorală, a încheiat ministrul, este de cel mai capital interes pentru Austria, pentru că ea ne prezintă constelaţia politică de mult aşteptată. * In urma întrărei în vigoare a legei separaţiunei bisericei de că­tră stat, s’au evacuat până ori în întreagă Franţa 83 de stabilimente, intre cari 19 episcopii şi archiepisco­­pate, 31 de seminarii mari şi 23 se­minarii mici. Marţi a părăsit palatul său şi cardinalul Richard, mutându-se în locuinţa deputatului Denis Cochin. Tulburări mai grave nu s’au produs. Ministrul francez al cultelor Briand s’a exprimat astfel faţă de un ziarist în chestia expulzărei nunţiului papal Montagnini. In consiliul de miniştri am propus îndepărtarea lui Montag­nini pentru că de mult timp aflasem că purtarea din Paris a monsenioru­lui, nu este corectă şi că el era punc­tul în jurul căruia gravitau toate in­trigile, grupând în acelaşi timp pe toţi nemulţumiţii în jurul lui. Noi nu ne-am atins de archivele nunciaturei, şi nu ne­ vom atinge nici în viitor. Am ri­dicat numai documentele cari sunt din timpul ruperei relaţiilor diploma­tice. Aceste hârtii n’au fost încă orân­duite, dar pot spune că atunci când vor fi date în publicitate lumea va auzi lucruri cari o vor pune în uimire. Ministrul a spus apoi că nicâiri în ţară n’au avut loc incidente serioase cu ocazia aplicarei noului regim şi că numărul declaraţiilor de asociaţii cul­turale se măreşte din ce în ce. Prin ultimul proiect de lege s’a uşurat cu mult catolicilor de a rămâne credin­cioşi religiei lor (?!). Preoţimea nu va avea de suferit persecuţii decât în cazuri de crize interne sau externe sau în cazul când supunându-se in­­fluenţei unei autorităţi străine, cum e Papa de exemplu, se vor deda la fapte cari vor sili guvernul a lua măsuri în contra lor. treaba de nelinişte, de muncă, şi de ne­înţelegere cu o fiinţă care nu-l iubise niciodată. Pricepuse aceasta a doua zi după cununie; a doua zi şi încă prea târ­ziu! Cura şi ar mai fi amintit copilăria, cei câţiva ani de mulţumire, ascunşi sub greutatea celor cincizeci de trudă! Mun­­cia, nevasta cheltuia, strângea, dânsa ri­sipea, — risipă şi în faptă şi în vorbă. Vai, glasul acela ascuţit cei de-truluase auzul ! Şi când a murit şi dânsa, ii mu­ţise şi puterea. Bătrân, aproape sărac, ce-i­­ rămăsese de făcut? copil n’avea, fratele­­ şi sora îi murise. Luă binişor cele câteva părăluţe ţinute ascunse şi le puse în mâna nepoatei lui. „I­tă, ţi le dau ţie toate, tot ce am, ia şi lucruşoarele din casă. Numai să-mi­­ dai un colţ de odihnă în casa ta. E-ti văduvă nici tu n’ai pe nimeni, ţi-oiu fi eu­­ tată“. Au trecut doi ani într’o linişte se­nină­­- anii cei mai frumoşi din viaţa lui. Ce fericit era, când se ducea seara la şcoală , aducă nepoţeii, cei doi băeţei, c­are- mbiau şi-i ascultau poveş­tile. Le purt­a şi geanta cu cărţi. Parcă mai întuneri­e. Şi nu cere­a nimic: Cu toată casa privi­­ea un colţ de odaie şi riul de n­ară. Mân­a puţin, să aibă mai mult băe­­ţe­i ; se sculă d­mineaţa să pregătească ceaiul sau cafeaua băuţilor; se culca târ­z­u ca să adoarmă cu poveştile lui, băeţi. In pacea aceasta trăise numai doi aici. Dar bătrâneţea îşi are, pentru cei ce-o privesc, nep­ă­rerile ei. Cât de zgâ­riat, răsună tuşa unui bătrân, şi cum iţi adu­c, Doamne, aminte că va veni şi pentru tute vremea h­ircăelelor obosit­, înfundate, e-ite ca dintr’un mormânt ! Şi fumul ţigări mototolite între degetele îngălbenite -d slabe, cum îşi împrăştie roio oalele de fum net' îneacă sufletul! Nepoatei i se părea a uma câ bătrânul îi ia d­­i tinereţe, că fumul ţigăr lor Im îi fură d ti Datr z me. La fiecare c11 p,4, vae­e și suspine. Nu, se săturase. Cine-1 pusese să-i dea bani! Dar mei pentru cati­va gologani n’avea să se chinuiască toata viata, n’avea să și închi ia aerul odăilor și să știrbească din sănătatea copiilor ei. In curând nu-1 mai putea răbda: tot, ce făcea dânsul, ei i se părea că face râu, că răul îl făptueşte într’adins. Cuvintele grele nu ţinuse vreme lungă, se s­him­­bară repede în ocări; din odaia und« dor­mi», '! mutase patul în sală, din sală în săliţa de din dos, şi în urmă la bucătărie La bucătărie să fumeze, la bu­ct­rie să mănânce; într’o zi a trebuit să care apă, şi de-atunei a purtat într’una cafele dela bucătărie la fântână. Nenorocul îl năştea: sparse o farfurie şi întâiaşi dată luă o palmă. S’a dus şi-a arabat, uliţele, era în toiul verii, două zile, şi înc’o spre seară I au găsit băeu­t şi l-au adus înapoi ac­asă. In unnă a mâncat multe bătăi, de multe ori a pornit să nu se mai întoarcă. Dar dorul de copii l’au adus; de dragul lor îndura toate. De data asta însă, s’a sfâr­șit de ât să se întoarcă, mai bine va cere de pomană, va dormi sub garduri. Vara cruzime îi rănise sufletul. Să fie aruncat ca un cerșetor afară, în ajunul Crăciun din .. . Un geamăt înăduşit al câ­nelui îl smulse din gândurile triste; simţi o răceală litm­dă care-i întră în trup. Se sculă îşi scutură de pe umeri stratul de ninisoa-­re, şi porni înapoi. — Hai, Brânduş! Căţelul rebegit se luă pe urma stă­pânului său. Străbătură iar uliţa pustie, a operită de aşternutul vătuit al omătu­lui moale. Ajunseră iarăşi în dreptul ca­sei; la poartă, bătrânul se opri. încă o umilire, şi-ar fi găsit patul de scânduri sub adăpostul pâreţilor calzi, aburiţi de p­uă. Câinele îşi ridică spre el capul, par’ră l’ar fi rugat, l’ar fi sfătuit: „hai, stăpâne, nu-i întâiaşi dată. Pe bătrân îl acu­ză tuşea, îşi duse mâna la gură, şi porni înainte fără să-şi asculte îndemn­u sufletului. * Uliţele începură să fie din ce în ce mai luminate. In dreptul felinarelor fulgii lunecau cu sclipiri de argint şi căderea ninsorii avea ceva din foşnetul unei roc­hi de mătase purtată pe un covor. Oamenii GAZETA TRANSILVANIEI. * In cercurile diplomatice din Pe­tersburg circulă svonul, că Anglia ar fi luat rolul de mijlocitoare în neîn­ţelegerile ruso-japoneze, cari s’au ivit în jurul executărei punctelor stabilite cu ocaziunea încheierii păcii dela Portsmouth. Se crede că în urma in­­tervenţiunei Angliei conflictele se vor aplana. Pe altarul şcoalelor centrale româneşti din Braşov. Parohienii bisericei Sf. Nicolae din Braşov-Şcheiu au săvârşit Dumi­neca trecută o faptă măreaţă, care va rămânea pururea înscrisă cu litere de aur în istoria bisericei Sf. Nicolae. In această zi a fost convocat un si­nod extraordinar cu scopul, de a se vota pe sama şcoalelor centrale gr. or. române din Braşov, cari se luptau cu mari năcazuri băneşti, un ajutor anual, din care Eforia şcoalelor să poată face faţă marilor cheltueli, cari sunt împreunate cu susţinerea şcoalelor. Comitetul bisericii în frunte cu neobositul său preşedinte, părintele Dr. Saftu, luând cunoştinţă despre starea îngrijitoare materială a şcoa­lelor, s’a pus pe lucru şi după ce au studiat amănunţit socotelile şcoalelor şi ale bisericei şi după ce au cumpă­nit toate lucrurile cu mare băgare de samă, au propus sinodului, ţinut Du­mineca trecută, ca pe lângă anumite condiţiuni sinodul să voteze pentru şcoalele româneşti din Braşov din prisosul bisericii, pe lângă subvenţia Nr. 270.—1906, din trecut de 25.000 cor., încă un nou­ ajutor anual de 25.000 cor., astfel ca şcoalele să primească de acum înainte una singură subvenţie anu­ală rotundă de 50.000 cor., până atunci până când şcoala va avea lipsă de acest ajutor. Membrii sinodului, după ce li s-a cetit şi explicat propunerea comite­tului, au votat cu însufleţire şi aproape cu unanimitate de voturi propunerea comitetului. „Tel. Rom.“ din Sibiiu, foaia ofi­cială a Metropoliei gr. or. române, scriind despre această frumoasă faptă a parohienilor de la biserica Sf. Nico­lae, zice între altele : „Laudă şi cinste li se cuvine tuturor acelora, cari au dus la împlinire această măreaţă jertfă pe altarul şcoalelor noastre din Braşov“. Inc’o vorbă despre Sălişte. Ce ar putea fi Săliştea? Ce ar trebui să fie Sâliştea? II. Şi în a’fce forme ar putea sa între mai raultă viaţă. De ce stă d­­e. astăzi casina ţăranilor fără preşedinte, fără cap conducător? E o adevărată ruşine în Să­­lişte? De ce nu s’ar coborî în mijlocul lor un domn harnic,, care în loc să se du­­biască Dumineca după amiazi în fumul din casine­a-lor, să meargă mai bine în mijlocul ţăranilor şi să le vorbească de­spre una şi despre alta, să le ţie confe­­rinţe şi să se consulte cu ei a­mpra di­feritelor bucurii cari ne privesc? De ce nu ar putea face acest lucru mai mulţi domni harnici şi sinceri, a căror activi­tate înţeleasă astfel ar aduce adevăratele roade ! Sau de ce nu s’ar ţinea în locul jourfixelor (cari ar putea să trăiască şi ele, dar altcum) conferinţe la casina Dom­nilor? De ce n’ar putea fi o seară in săp­tămână, în care să se cetească diferite lucruri cari să se pertracteze împreună în casină. Acolo s’ar putea face şi politică şi economie, şi ştiinţă şi literatură, acolo cel mai tînăr ar putea învăţa ceva dela cel mai bătrân, cel mai slab dela cel mai tare c­a oi, ar putea fi o şcoală mare şi însemnată pentru Sălişte şi şi mai de­parte. Acestea nu’s lucruri grele de rea­lizat, dar în acelaşi t­mp sunt lucruri mari, cari dacă s’ar ţinea la niveul rece­­rut, ar putea schimba în 10 ani tot ce e râu în Sălişte, spre bine. Nici timpul tre­buincios nu lipseşte! Pentru meseriaşi s’ar putea pune ia­răşi la Cale câte un p­olu de conferinţe anume pentru ei. De ce d. e. dintre atâ­ţia învăţători, să zicem, nu s'ar putea tor­­daşeniza unul? D. e. acela care e secre­tar. Şi de ce nu şi-ar dedica ceasurile libere pentru ridicarea meseriaşilor? Pe ţăranii astfel pregătiţi, cu mese­riaşi şi cu domni, înţeleg apoi să-i poţi

Next