Gazeta Transilvaniei, decembrie 1906 (Anul 69, nr. 265-287)
1906-12-08 / nr. 270
Pagina 2. Avonuri sunt iscodiri răutăciose. Austro- Ungaria a dovedit întotdeauna o perfectă egalitate şi reciprocitate cu privire la raporturile noastre. Opera guvernelor italiene şi austro-ungare trebue să ţintească mai cu seamă a favoriza tot ce poate apropia cele două naţiuni şi să delăture tot ce ar putea pricinui bănueli şi neîncredere. Ministrul Tittoni a vorbit apoi mai pe larg de chestiunea macedoneană şi a făcut alusiune şi la conflictul greco-român, zicând, că guvernul italian n’a lipsit de a da bunele sale servicii pentru încetarea conflictului dintre cele două ţari, cătră cari Italia e însufleţită de sentimente de amiciţie. Conflictul e prejudiţios şi intereselor celor două ţări şi deplorabil pentru liniştea orientului european. Ministrul constată, că negocierile comerciale cu Rusia continuă cu intenţiunile cele mai amicale, relevă raporturile amicale cu Franţa şi Anglia şi zice, că propunerile de a se întări organizarea militară a Italiei nu pot inspira nimănui grije şi îndoeli asupra intenţiunilor pacifice ale Italiei. Discursul ministrului a fost primit cu vii aplause. * După ştirile mai nouă, ce ne sosesc din capitala austriacă, situaţia politică s’a îndreptat iarăşi spre bine. Este adecă vorba de proiectul de lege al reformei electorale, pe care, precum ştim, camera deputaţilor austriac T a votat şi despre care se spunea, că camera seniorilor („Herrenhaus“-ul austriac) nu-i va vota, decât numai cu două schimbări mari, anume ca toţi alegătorii, care au trecut de 35 ani, să aibă două voturi la alegerile de deputaţi, (aşa numitul sistem al pluralităţii), şi că dreptul coroanei de a numi membri în camera seniorilor să fie ţârmurit (aşa numitul numerus clausus). Acuma vine din Viena ştirea, că în şedinţa de azi, joi, a camerei seniorilor, membrii acestei camere vor vota legea electorală fără a cere introducerea sistemului pluralităţii însă susţinând proiectul de lege cu privire la „numerus clausus“. Votarea se va face însă numai în a doua cetire. In a treia cetire camera seniorilor va vota legea reformei electorale numai în cazul când şi camera deputaţilor va fi votat proiectul de lege „numerus clausus“, adecă cu modificarea propusă. Camera deputaţilor va ţine şedinţa încă înainte de Crăciun, în care va vota legea „numerus clausus“, apoi camera seniorilor va vota proiectul de lege al reformei electorale în a treia cetire. In numărul de Crăciun al ziarului oficial va fi publicată legea electorală. Noua lege electorală va fi deci definitiv votată până Sâmbătă. Tot cu privire la reforma electorală se mai anunță, că profesorii universitari din Viena au adresat camerei seniorilor o comunicare, în care arătă că fără a se amesteca în chestiunile politice roagă camera să voteze legea reformei electorale, fără a schimba textul trecut prin camera deputaţilor. Cererea expune vederile profesorilor universitari în această chestiune şi arată că în interesul propăşirei statului proiectul acesta de lege ar trebui să ajungă la bun sfîrşit. Ei îşi exprimă în acelaşi timp temerea ca insistenţa pentru votarea celor două modificări propuse, să nu aibă ca urmare, căderea marei reforme, care e menită sa aducă după sine democratizarea camerei deputaţilor, singurul drum care duce la asanarea politică. Documentul e semnat de întregul corp profesoral universitar din Viena şi de un mare număr de profesori universitari din Praga. Preşedintele tribunalului imperial, Iosef Unger, s-a însărcinat cu predarea documentului camerei seniorilor. Profesorii universitari din Gratz şi Insbruck vor adresa şi ei camerei seniorilor declaraţii în acelaşi sens. In şedinţa de Marţi a camerei industriale austriace ministrul Forst a ţinut un interesant discurs, ocupându-se de reforma electorală. El a descris lupta ce s’a dus pentru realisarea reformei electorale, ca pe cea mai frumoasă din câte s’au dus vre-odată pentru regenerarea Austriei. In noua eră comerţul şi industria nu vor mai fi prejudiciate, dacă reprezentanţii îşi vor face datoria şi în viitor, ca şi până acum. Reforma electorală, a încheiat ministrul, este de cel mai capital interes pentru Austria, pentru că ea ne prezintă constelaţia politică de mult aşteptată. * In urma întrărei în vigoare a legei separaţiunei bisericei de cătră stat, s’au evacuat până ori în întreagă Franţa 83 de stabilimente, intre cari 19 episcopii şi archiepiscopate, 31 de seminarii mari şi 23 seminarii mici. Marţi a părăsit palatul său şi cardinalul Richard, mutându-se în locuinţa deputatului Denis Cochin. Tulburări mai grave nu s’au produs. Ministrul francez al cultelor Briand s’a exprimat astfel faţă de un ziarist în chestia expulzărei nunţiului papal Montagnini. In consiliul de miniştri am propus îndepărtarea lui Montagnini pentru că de mult timp aflasem că purtarea din Paris a monseniorului, nu este corectă şi că el era punctul în jurul căruia gravitau toate intrigile, grupând în acelaşi timp pe toţi nemulţumiţii în jurul lui. Noi nu ne-am atins de archivele nunciaturei, şi nu ne vom atinge nici în viitor. Am ridicat numai documentele cari sunt din timpul ruperei relaţiilor diplomatice. Aceste hârtii n’au fost încă orânduite, dar pot spune că atunci când vor fi date în publicitate lumea va auzi lucruri cari o vor pune în uimire. Ministrul a spus apoi că nicâiri în ţară n’au avut loc incidente serioase cu ocazia aplicarei noului regim şi că numărul declaraţiilor de asociaţii culturale se măreşte din ce în ce. Prin ultimul proiect de lege s’a uşurat cu mult catolicilor de a rămâne credincioşi religiei lor (?!). Preoţimea nu va avea de suferit persecuţii decât în cazuri de crize interne sau externe sau în cazul când supunându-se influenţei unei autorităţi străine, cum e Papa de exemplu, se vor deda la fapte cari vor sili guvernul a lua măsuri în contra lor. treaba de nelinişte, de muncă, şi de neînţelegere cu o fiinţă care nu-l iubise niciodată. Pricepuse aceasta a doua zi după cununie; a doua zi şi încă prea târziu! Cura şi ar mai fi amintit copilăria, cei câţiva ani de mulţumire, ascunşi sub greutatea celor cincizeci de trudă! Muncia, nevasta cheltuia, strângea, dânsa risipea, — risipă şi în faptă şi în vorbă. Vai, glasul acela ascuţit cei de-truluase auzul ! Şi când a murit şi dânsa, ii muţise şi puterea. Bătrân, aproape sărac, ce-i rămăsese de făcut? copil n’avea, fratele şi sora îi murise. Luă binişor cele câteva părăluţe ţinute ascunse şi le puse în mâna nepoatei lui. „Ită, ţi le dau ţie toate, tot ce am, ia şi lucruşoarele din casă. Numai să-mi dai un colţ de odihnă în casa ta. E-ti văduvă nici tu n’ai pe nimeni, ţi-oiu fi eu tată“. Au trecut doi ani într’o linişte senină- anii cei mai frumoşi din viaţa lui. Ce fericit era, când se ducea seara la şcoală , aducă nepoţeii, cei doi băeţei, care- mbiau şi-i ascultau poveştile. Le purta şi geanta cu cărţi. Parcă mai întunerie. Şi nu cerea nimic: Cu toată casa priviea un colţ de odaie şi riul de nară. Mâna puţin, să aibă mai mult băeţei ; se sculă dmineaţa să pregătească ceaiul sau cafeaua băuţilor; se culca târzu ca să adoarmă cu poveştile lui, băeţi. In pacea aceasta trăise numai doi aici. Dar bătrâneţea îşi are, pentru cei ce-o privesc, nepărerile ei. Cât de zgâriat, răsună tuşa unui bătrân, şi cum iţi aduc, Doamne, aminte că va veni şi pentru tute vremea hircăelelor obosit, înfundate, e-ite ca dintr’un mormânt ! Şi fumul ţigări mototolite între degetele îngălbenite -d slabe, cum îşi împrăştie roio oalele de fum net' îneacă sufletul! Nepoatei i se părea a uma câ bătrânul îi ia di tinereţe, că fumul ţigăr lor Im îi fură d ti Datr z me. La fiecare c11 p,4, vaee și suspine. Nu, se săturase. Cine-1 pusese să-i dea bani! Dar mei pentru cativa gologani n’avea să se chinuiască toata viata, n’avea să și închi ia aerul odăilor și să știrbească din sănătatea copiilor ei. In curând nu-1 mai putea răbda: tot, ce făcea dânsul, ei i se părea că face râu, că răul îl făptueşte într’adins. Cuvintele grele nu ţinuse vreme lungă, se shimbară repede în ocări; din odaia und« dormi», '! mutase patul în sală, din sală în săliţa de din dos, şi în urmă la bucătărie La bucătărie să fumeze, la buctrie să mănânce; într’o zi a trebuit să care apă, şi de-atunei a purtat într’una cafele dela bucătărie la fântână. Nenorocul îl năştea: sparse o farfurie şi întâiaşi dată luă o palmă. S’a dus şi-a arabat, uliţele, era în toiul verii, două zile, şi înc’o spre seară I au găsit băeut şi l-au adus înapoi acasă. In unnă a mâncat multe bătăi, de multe ori a pornit să nu se mai întoarcă. Dar dorul de copii l’au adus; de dragul lor îndura toate. De data asta însă, s’a sfârșit de ât să se întoarcă, mai bine va cere de pomană, va dormi sub garduri. Vara cruzime îi rănise sufletul. Să fie aruncat ca un cerșetor afară, în ajunul Crăciun din .. . Un geamăt înăduşit al cânelui îl smulse din gândurile triste; simţi o răceală litmdă care-i întră în trup. Se sculă îşi scutură de pe umeri stratul de ninisoa-re, şi porni înapoi. — Hai, Brânduş! Căţelul rebegit se luă pe urma stăpânului său. Străbătură iar uliţa pustie, a operită de aşternutul vătuit al omătului moale. Ajunseră iarăşi în dreptul casei; la poartă, bătrânul se opri. încă o umilire, şi-ar fi găsit patul de scânduri sub adăpostul pâreţilor calzi, aburiţi de puă. Câinele îşi ridică spre el capul, par’ră l’ar fi rugat, l’ar fi sfătuit: „hai, stăpâne, nu-i întâiaşi dată. Pe bătrân îl acuză tuşea, îşi duse mâna la gură, şi porni înainte fără să-şi asculte îndemnu sufletului. * Uliţele începură să fie din ce în ce mai luminate. In dreptul felinarelor fulgii lunecau cu sclipiri de argint şi căderea ninsorii avea ceva din foşnetul unei rochi de mătase purtată pe un covor. Oamenii GAZETA TRANSILVANIEI. * In cercurile diplomatice din Petersburg circulă svonul, că Anglia ar fi luat rolul de mijlocitoare în neînţelegerile ruso-japoneze, cari s’au ivit în jurul executărei punctelor stabilite cu ocaziunea încheierii păcii dela Portsmouth. Se crede că în urma intervenţiunei Angliei conflictele se vor aplana. Pe altarul şcoalelor centrale româneşti din Braşov. Parohienii bisericei Sf. Nicolae din Braşov-Şcheiu au săvârşit Dumineca trecută o faptă măreaţă, care va rămânea pururea înscrisă cu litere de aur în istoria bisericei Sf. Nicolae. In această zi a fost convocat un sinod extraordinar cu scopul, de a se vota pe sama şcoalelor centrale gr. or. române din Braşov, cari se luptau cu mari năcazuri băneşti, un ajutor anual, din care Eforia şcoalelor să poată face faţă marilor cheltueli, cari sunt împreunate cu susţinerea şcoalelor. Comitetul bisericii în frunte cu neobositul său preşedinte, părintele Dr. Saftu, luând cunoştinţă despre starea îngrijitoare materială a şcoalelor, s’a pus pe lucru şi după ce au studiat amănunţit socotelile şcoalelor şi ale bisericei şi după ce au cumpănit toate lucrurile cu mare băgare de samă, au propus sinodului, ţinut Dumineca trecută, ca pe lângă anumite condiţiuni sinodul să voteze pentru şcoalele româneşti din Braşov din prisosul bisericii, pe lângă subvenţia Nr. 270.—1906, din trecut de 25.000 cor., încă un nou ajutor anual de 25.000 cor., astfel ca şcoalele să primească de acum înainte una singură subvenţie anuală rotundă de 50.000 cor., până atunci până când şcoala va avea lipsă de acest ajutor. Membrii sinodului, după ce li s-a cetit şi explicat propunerea comitetului, au votat cu însufleţire şi aproape cu unanimitate de voturi propunerea comitetului. „Tel. Rom.“ din Sibiiu, foaia oficială a Metropoliei gr. or. române, scriind despre această frumoasă faptă a parohienilor de la biserica Sf. Nicolae, zice între altele : „Laudă şi cinste li se cuvine tuturor acelora, cari au dus la împlinire această măreaţă jertfă pe altarul şcoalelor noastre din Braşov“. Inc’o vorbă despre Sălişte. Ce ar putea fi Săliştea? Ce ar trebui să fie Sâliştea? II. Şi în a’fce forme ar putea sa între mai raultă viaţă. De ce stă de. astăzi casina ţăranilor fără preşedinte, fără cap conducător? E o adevărată ruşine în Sălişte? De ce nu s’ar coborî în mijlocul lor un domn harnic,, care în loc să se dubiască Dumineca după amiazi în fumul din casinea-lor, să meargă mai bine în mijlocul ţăranilor şi să le vorbească despre una şi despre alta, să le ţie conferinţe şi să se consulte cu ei ampra diferitelor bucurii cari ne privesc? De ce nu ar putea face acest lucru mai mulţi domni harnici şi sinceri, a căror activitate înţeleasă astfel ar aduce adevăratele roade ! Sau de ce nu s’ar ţinea în locul jourfixelor (cari ar putea să trăiască şi ele, dar altcum) conferinţe la casina Domnilor? De ce n’ar putea fi o seară in săptămână, în care să se cetească diferite lucruri cari să se pertracteze împreună în casină. Acolo s’ar putea face şi politică şi economie, şi ştiinţă şi literatură, acolo cel mai tînăr ar putea învăţa ceva dela cel mai bătrân, cel mai slab dela cel mai tare ca oi, ar putea fi o şcoală mare şi însemnată pentru Sălişte şi şi mai departe. Acestea nu’s lucruri grele de realizat, dar în acelaşi tmp sunt lucruri mari, cari dacă s’ar ţinea la niveul recerut, ar putea schimba în 10 ani tot ce e râu în Sălişte, spre bine. Nici timpul trebuincios nu lipseşte! Pentru meseriaşi s’ar putea pune iarăşi la Cale câte un polu de conferinţe anume pentru ei. De ce d. e. dintre atâţia învăţători, să zicem, nu s'ar putea tordaşeniza unul? D. e. acela care e secretar. Şi de ce nu şi-ar dedica ceasurile libere pentru ridicarea meseriaşilor? Pe ţăranii astfel pregătiţi, cu meseriaşi şi cu domni, înţeleg apoi să-i poţi