Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1907 (Anul 70, nr. 1-23)

1907-01-24 / nr. 18

REDACŢIUNEA,­­ Adm­inistraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Em eric Les­­ner. Heinrich Sehalek, A. Op­­pelik JSTachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Golber­­ger, Ekstein Bemat. luliu Le­opold (VII Erzsébet-körut). Preţul Inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. „GAZETA“ iese în fiecare zi Abonamente pentru Austre-Maria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 aor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 18 , Braşov, Miercuri 24 Ianuarie (8 Februarie). 1907. ANUL LXX. Vincenţiu Babeş. încă unul din pleiada bătrânilor luptători pentru regenerarea neamului nostru românesc a închis ochii pentru totdeauna. Vincenţiu Babeş, care astăzi va fi înmormântat în Budapesta, unde şi-a avut domiciliul stabil, reaminteşte o epocă de cele mai frumoase şi no­bile uizuinţe, de cele mai ideale lupte pentru libertatea şi drepturile popo­rului român. Provedinţa i-a destinat şi lui Babeş un rol însemnat şi de frunte în această epocă, în care la început se simţea atât de tare lipsa de căr­turari bine pregătiţi spre a putea conduce poporul şi a-i sta în ajutor la toţi paşii, intervenind pentru el cu arma legei. Când Vincenţiu Babeş a fost trimis mai întâi ca copii la şcoala română de la biserica Sf. Ilie din Timi­şoara de cătră moşul său, era încă un timp foarte greu şi asupritor. Românii bănăţeni pe lângă altele aveau să sufere mult din cauza despotismului ierarch­iei sârbeşti, de sub care încă nu se emancipaseră. Micul Vinchentie, care de la şcoala română merse la şcoalele sârbeşti din Timişoara şi Carcoviţ, înainte de a trece în clasele superioare, a fost menit să fie cu vreo trei decenii mai târziu cel mai aprig dintre luptătorii pentru separarea Ro­mânilor bănăţeni de cătră biserica sârbească. Intr’un timp când toate erau în prefacere pe terenul bisericesc, iar pe cel politic şi naţional nu era încă ni­mic dobândit, oameni ca Vincenţiu Babeş erau reclamaţi pretutindeni unde se mişca şi se întreprindea ceva. La 1849 a luat parte ca reprezentant al die­cezei Aradului la deputaţiunea Româ­nilor din monarchia habsburgică, care a mers cu Şaguna în frunte la Viena. De atunci a îmbrăţişat cariera­­ de funcţionar public de stat, ajun-f gând cu timpul secretar aulic, carieră­­ care a fost curmată prin aceea că fu­­ lipsit de oficiu şi i­ s’a suprimat şi dreptul de pensie din cauza atitudi- ■ nei sale „contrare legii şi constituţi-­­ unei“. La 1860 şi-a inaugurat activi-­­ tatea politică în noul period de lupte­­ constituţionale, publicând o broşură despre chestiunea de limbă şi naţio­nalitate, scrisă nemţeşte, care a fost mult remarcată pe acele vremuri în toate cercurile politice din mo­narchie. La 1861 deja a debutat ca deputat naţional în dieta Unga­riei, fiind ales în cercul Sasca­ mon­­tană. Cu ce speranţe frumoase in­trară atunci deputaţii români din Bă­nat şi din ţinuturile ungurene în dieta ungară! Babeş a fost între ei unul din cei mai inimoşi, zeloşi şi activi şi a fost între cei dintâi, cari în cameră şi-au ridicat cuvântul pentru autono­mia Transilvaniei. De atunci el s-a convins de necesitatea conlucrărei cu fraţii ardeleni pentru izbânda cauzei generale şi a rămas credincios aces­tei convingeri şi mai târziu, când la 1881 şi-a dat concursul la înfiinţarea partidului naţional, unitar al Români­lor din Ardeal, Bănat şi Ţara ungu­rească. La cele trei mari conferenţe naţionale române, ce s-au succedat în­cepând de la 1881, Babeş a ştiut să se facă interpretul dorinţelor şi aspi­­raţiunilor generale şi le-a reprezentat şi formulat ca raportor al conferen­­ţelor în toate trei rândurile. Cea mai bogată şi fructiferă ac­tivitate a desfăşurat-o Babeş pe te­renul bisericesc-şcolar, în­deosebi de la înfiinţarea Metropoliei gr. or. în­coace, ca membru al sinoadelor şi congreselor, de unde n’a lipsit nici­odată, şi, cum am mai amintit, şi-a câştigat cu deosebire mari merite la desfacerea bisericei române gr. or. de hierarchia sârbească. Timp de 50 de ani a stăruit şi a muncit acest­­bărbat neobosit în zelul său pentru binele naţiunei şi al bisericei sale. Bă­natul românesc mai cu seamă are să m­ulţămească mult acestui bărbat, care, pe lângă sprijinul şi concursul valoros al Mocsonyeştilor, a lucrat pe toate te­­renele, unde numai a putut şi cât a putut spre a apăra şi înainta cauza poporului. Nu putem să scăpăm din vedere în fine că mulţi ani Babeş a fost ac­tiv şi ca ziarist conducând ziarul „Al­bina“, care mai întâiu a apărut în Viena şi după aceea mai mulţi ani în Budapesta. Ca membru al „Acade- I miei Române“ a luat parte­ cu mult­­­­el la lucrările ei, ocupându-se în spe-­­ cial cu scrutarea originei şi a latinităţii Românilor. De un timp încoace Vincenţiu Babeş sub povara anilor mulţi plin de muncă şi încordare, căci trecuse I peste 80 de ani, a trăit retras în cer- I cul familiei sale, căreia i-a fost po­­trinte aşa de bun şi îngrijitor. Astăzi când se deschide mor­mântul spre a cuprinde rămăşiţele sale pământeşti pentru vecinica odihnă, spiritul în­totdeauna viu, gata şi vo­ios de muncă şi de luptă al lui Vin­cenţiu Babeş ni­ se înfăţişază în toată a lui putere şi strălucire, deşteptând în inima noastră recunoştinţa faţă cu acest bărbat vrednic şi ales al nea­mului, a căruia memorie va fi în veci cinstită şi neuitată la Români. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« .W "V ■* •V -V ■V- '-.-V-' .-V -WV- -V V, •%. XV XWXWXV -V VXX\\XV\X\\X\\X\\X\\X\\X\\X\\X\\X\­ Greşeli de limbă. Va trece încă poate multă vreme, pănă când vom avea o limbă literară fi­xată în scriere, în forme gramaticale şi în cuvinte, cum sunt limbile cu literatură clasică. Azi înse suntem mult mai aproape de acest punct de unitate a limbei decât cum eram zece sau douăzeci de ani în urmă. Azi pretutindeni întrebuinţăm or­tografia fonetică, adoptată şi de Academia română. Unii scriu întocmai după orto­grafia Academiei, alţii se deosebesc în unele puncte. Când îş’a stabilit aceasta ortografie, în 1904, am semnalat în coloanele »Ga­zetei« unele greşeli de scriere, contrare gramaticei şi fonetismului regulat al limbei. Azi mai relevez câteva greşeli de acest fel, foarte neplăcute mai ales unuia, care are nenorocirea să fie sau să fi fost dascăl de limba română. Pentru neplăcerea ce-mi fac asemeni greşeli, cari pare că-mi s­ărie auzul, de câte ori le întâlnesc în vre-o gazetă, în vre-o carte sau revistă, m’am hotărît să te dau în judecata publicului cetitor. Nu cred că voi câştiga procesul şi că le voiu face numai­decât să dispară din scriere, dar sunt sigur cel puţin de aprobarea unora din judecătorii competenţi şi astfel voiu avea mulţămirea de a fi contribuit, fie cât de puţin, la viitoarea deplină uni­ficare a limbei şi ortografiei române. 7. Ortografice. I şi u finali în limba română sunt de trei feluri: întregi, când sunt subt accent, sau când au înaintea lor un f sau o mată cu liquidă; d.­e­ făcu, auzi, suflu, sufli, aspru, aspri­, sunt înjumăţiţi, când stau după o vocală sau două, cu cari for­mează diftongi sau triftongi: dau, dai, mani, meiu ; şi sunt scurţi sau muţi, când stau după consoană : pom(u), pomi. 1 se scrie în toate aceste trei nuanţe, pentrucă fără ele nu s’ar putea deosebi formele flexionare. U final după consoană, nefiind necesar pentru deosebirea flexiunii, nu se scrie nici­odată , iar u final după vocală e tot aşa de necesar pentru deosebirea formelor ca şi i, prin urmare nu se poate­­ lăsa afară fără a stârci cuvintele. Cu toate­­ aceste mulţi scriu : un pui, eu sui, eu ră- ! măi, un tei, un unchi, unghi, comerci, vin vechi, confundând singulariul cu pluralul şi persoana întâia cu a doua. Uneori se schimbă întreg înţelesul şi, prin lăsarea lui u, final, o vorbă se preface în alta ; d. e. din maiu, meiu, (subst.) se face mai adverbiu, şi mei, pronume posesiv. Tot aşa se schimbă înţelesul prin lă­sarea afară a întregului diftong final iu. Aşa, vorbele martir, suicid, laborator, cari înseamnă persoane, se confundă cu marti­riu, suicidiu, laboratoriu, cari înseamnă lucru. Şi totuşi aşa scriu cei mai mulţi. Tot aşa se scriu equilibru, exil, domicil, minister, în loc de equilibriu, exiliu, domi­ciliu, ministeriu. însăşi Academia reco­mandă în glosariul său ortografic forme ca exil, criter, pe lângă exiliu, criteriu. Numai în terminaţiunea tor, în loc de toriu, se poate lăsa întreg diftongul in fără a schinaosi cuvintele sau a se schimba în­ţelesul. Inse şi aici ar fi mai bine a se scrie săcerătoriu, lucrătoriu, cu jumătate diftong, cum se şi aud asemeni cuvinte I pretutindeni afară de Muntenia, dacă cei I nedeprinşi cu această pronuncie n ar fi in- I duşi a ceti diftongul întreg şi a da astfel vorbelor o nuanţă de pronuncie străină limbei române. Insă articulate, aceste nume e mai bine a se scrie săcerătoriul, apără­­toriul, o pronuncie mai dulce şi mai pro­prie limbei române, decât asprele săceră­­torul, apărătorul, ce par a fi pronunţate de străini sau de Români cu organul vor­birii defectuos, cari nu pot pronunţa pe iu. Vocala derivată î, după ortografia Academiei, se scrie în două feluri: cu î la începutul cuvintelor : încep, înger, în cu­vintele compuse : neîncredere, preîntimpin­, şi în terminaţiunea Iî a infinitivului de coci­ a IV, cum şi în formele derivate de aci : a coborî, coborît, coborînd. Cu toate acestea mulţi scriu, chiar după ortografia Academiei, urât, mohorât, omorând, cu â în ioc de î, însăşi Academia ne povăţueşte, în glosar, a scrie dânsul, cu ă, în loc de dinsul, ceea ce e în contra regulei date la început pentru scrierea cuvintelor com­puse ; pentrucă dînsul, e compus din de şi pronumele simplu însul, ca şi ital. desso, căruia îi corăspunde. Silaba­rî, mai ales la In şedinţa de erî a dietei s’a primit budgetul statului pro 1907. După votare­­ a urmat la ordinea zilei desbaterea unor­­ casurî de imunitate. Noul ministru de ju­stiţie Günther, care a fost primit de mem­brii coaliţiei între aclamări, a luat cuvân­tul în suspendărei afacerea dreptului de imu­nitate a dep. Juriga, declarând între altele că va urmări în modul cel mai radical pe »agitatorii« naţionalişti. După aceasta s-a început desbaterea proiectului contingentului de recruta. Au luat cvântul deputaţii Oko­licsanyi, Juriga, Hencz şi Vaida. Amănunte aducem la ultimele ştiri. La sfârşitul şe­dinţei dep. Alexandru Hadik a interpelat în afacerea patriarchului Brankovics. Mi­nistrul Wekerle i-a răspuns îndată, apoi şedinţa s’a ridicat. Fostul ministru de justiţie Polonyi şi-a luat astăzi rămas bun dela corpul funcţio­narilor ministeriului de justiţie. Îndată după îndepărtarea lui Polonyi din biroul mini­sterial s’a presentat noul ministru Anton Günther, luând în primire agendele porto­foliului său. Popularitatea deputatului Lengyel, in sinul partidului independist şi 48-ist din cartierul VII (Elisabeta) al Budapestei s’a pornit o mişcare cu scop de a trânti pe dep. Barabas Bela din postul de preşe­dinte al cercului şi de­ a alege în locul lui pe dep. Lengyel Zoltán. Adunarea generală, care se va ţinea în curând, promite a fi foarte furtunoasă. Afacerea patriarchului Brankovici. Din Viena se anunţă că patriarchul Brankovici a solicitat în scris de la Maj. Sa Monarchul o audienţă. Cancelaria cabinetului a retri­mis patriarchului scrisoarea fără nici o observare. Mişcarea electorală în Bucovina »Apă­rarea Naţională« aduce ştirea, că comite­tul execuţiv al învăţătorilor români buco­vineni a luat decisiunea, ca la alegerile viitoare pentru dieta ţării să sprijinească pe candidaţii români ai partidelor unite şi să se întrepună pentru alegerea unui în­văţător. Tot cu aceasta ocasiune s’a luat hotărîrea de a se pune la cale o înţele­gere între preoţi şi învăţători, neexistând între ei diferenţe de principii. O telegramă din Cernăuţi anunţă, că foştii deputaţi creştini-socialî Axmann şi Gessmann au sosit în Bucovina pentru ca să organiseze aici o secţie a partidului lor. Candidatul creştinilor-socialî la alegerile generale pentru circumscripţia germană a ţării este preotul Svoboda din Rădăuţi. Din dieta ungară. Şedința camerei de la 31 Ianuarie a. c. Dr. Alexandru Vaida. (continuând) A mai zis d-l ministru de interne, că o face

Next