Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1907 (Anul 70, nr. 1-23)

1907-01-28 / nr. 22

REDA­CŢIUNEA, I Administraţi­unea şi Tipernia­­ Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena la M. Dukes Nachf., Nux. Auganf’eld & Emeric Les­­ner, Heinrich. Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. G-olber­­ger, Ekstein Bemat. Iuliu Le­opold (VII Erzsóbet-körut). Preţul Inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări­­ mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 8­ a o serie 20 bani. ANUL LXX. „GAZETA“ iese în fiecare zi Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-riî de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 80, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni o cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 2 Braşov. Duminecă 28 Ianuarie (10 Februarie). 1907. Se încurcă iţele coaliţiei. Astăzi nu mai poate fi îndoială despre aceea că afacerea Polonyi nu s’a încheiat cu demisiunea lui, ci că va deveni fatală pentru coaliţie însăşi. Eri s’a petrecut în cameră un eveniment, ce denotă aceasta în mod destul de elocvent. Francisc Kossuth, conducătorul coaliţiei şi preşedintele partidului independist, a fost desa­­vuat de majoritatea camerei cu oca­­ziunea unei disensiuni provocate în şedinţa de ori în chestiunea imunită­­ţei deputatului Lengyel, care, se ştie, e dat în judecată pentru calomnie de fostul ministru de justiţie Polonyi. După ştirile sosite astăzi, lucrul s’a petrecut astfel. Lengyel Zoltán s’a jăluit înaintea camerei că i s’a încăl­cat dreptul de imunitate, deoarece în procesul, ce i l’a intentat Polonyi, au fost ascultaţi deja martori înainte de a se fi cerut estradarea lui Lengyel dela comisiunea de imunitate. Din cauza aceasta roagă camera de a cer­ceta lucrul şi de a aduce o deciziune în timp de 8 zile. In contra acestei cereri s’a ma­nifestat de cătră o parte a indepen­­diştilor intenţiunea de a o respinge. Mai mulţi au strigat că nu e de lipsă a se da îndrumări comisiunei. Kossuth era în fruntea celor ce voiau să provoace un vot contra lui Len­gyel. Făcea semne la toţi să protes­teze. S-a întâmplat însă tocmai con­trarul de ce a dorit Kossuth, majori­tatea a votat contra lui. Miniştrii An­­drassy, Günther şi întreg partidul constituţional şi poporal, apoi cea mai mare parte dintre independişti au votat în favorul cererei lui Lengyel. A fost mare consternaţia când Ko­ssuth a rămas bătut având pe partea sa numai vre­o treizeci de voturi. Se mira lumea că şi miniştrii au votat contra lui. Se ştie că Kossuth a fost cel­­ mai fervent apărător al lui Polonyi­­ faţă cu atacurile îndreptate contra lui­­ în toate întrunirile, la cari a luat­­ parte. El a rămas credincios prietinului­­ său şi după­ ce acesta s’a retras. Dar , dacă mai nainte mulţi chiar din sâ- I nul coaliţiei nu priveau cu ochi buni , că Kossuth se espunea prea mult­­ pentru Polonyi, acum în faţa chesti­­i unei puse atât de clar şi de just de I cătră Lengyel Zoltán n’au mai şovăit I şi s’au pronunţat pe faţă contra pă­­rerei lui Kossuth. Se’nţelege că votarea despre care vorbim este comentată foarte nefa­­­­vorabil pentru coaliţie şi şeful ei de I cătră cei­ ce nu suflă în trâmbiţa lor.­­ Ea dovedeşte în tot cazul că coaliţia­­ sufere de o bubă ascunsă, care ame­ninţă a sparge în fie­care moment. Pentru acuma se pare că a suc­ces silinţelor, ce şi le-o fi dat cori­feii, de a cocoloşi din nou lucrurile cari se petrec in sinul coaliţiei, căci iată ce se anunţă de la Budapesta : Foile publică un comunicat în care se spune că votarea de eri nu are nici o importanţă şi că nu se poate conchide din ea la diferenţe serioase în sânul coaliţiei şi al cabinetului. Şi iată de ce nu , după un principiu ge­neral parlamentar, se duce în acel co­municat, afaceri de imunitate nu pot fi privite ca cestiune de partid, ase­menea nu pot forma obiectul unei înţelegeri şi procederi comune a gu­vernului. Se vede cale de o poştă că acest comunicat a fost anume aşa ticluit ca să se ascundă adevărul. Este uşor de a afla câte o formulă în asemeni cazuri de perplexitate. Dar lumea nu mai e aşa de naivă ca să nu vadă aceasta perplexitate şi să nu simtă boala, de care sufere coaliţia şi care a devenit deja cronică. Toate merg însă numai pănă la un loc. Astăzii încă se mai poate aco­peri una şi alta, dar trebue să sosea­scă ziua în care un rău odată exis­tent va trebui să iasă la iveală, fă­­cându-și cursul său firesc. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« V.VV.V : .V ■ V V WvAX\\^\\XN\X.\\^\\X\X^N\^\\^\\XN\'VV0W\\'V'\'V\\'V\N Ultima fină a împăratului Napoleon I. — Episod istoric. — In săptămâna trecută a murit în ho­telul d’Albertes din Aix (Franța sudică) contesa Napoleonne Marie Helene Charlot­te Bonbies de Rochon de la Peyronse, în vârstă de 90 ani. Defuncta contesă era ul­tima persoană, care l’a văzut pe împăratul Napoleon I. Bonaparte. Defunctul împărat fusese nașul ei. Contesa de La Peyronse s’a născut la 18 Maiu 1816 în Langword, localitatea de captivitate a lui Napoleon de pe insula St. Elena, ca fiică a generalului de Mon­­tholm şi a soţiei sale, născută contesă de Vassel. Tatăl şi mama ei — o femeie foarte frumoasă —, formată împreună cu gene­ralii conte Bertrand, conte Sourgand şi ca­­mera lui conte Les Cases, micul grup al credincioşilor, cari au însoţit în exil la acea insulă stâncoasă pe detronatul rege, şi până la moartea sa împărtăşită cu el cap­tivitatea. Contesa Bertrand urmă pe soţul ei nu fără oarecare protestare, deoar­ece îi venea greu de a se despărţi de iubitul Paris. Dar ajunsă odată la St. Elena ea, împreună cu frumoasa şi încântătoarea contesă de Montholm, unicul element fe­­menin dir­ societatea împăratului. Soţia ge­neralului locuia într’o vilă, la câţi­va kilo­metri de Langword ; dar în fiecare zi ve­nea cu d-na de Montholm la împăratul, ca să-i ţină societate şi în fiecare Dumi­necă era invitată de Napoleon la masă. Nu era lucru uşor de a fi în societa­tea împăratului. El se preumbla adeseori în grădină, unde lucrau cincizeci de chi­nezi şi mergea cu paşi înceţi între cele două dame, de obicei, două oare, din când în când oprindu-se, pentru ca să esplice ceva, dar nici­odată nu şedea şi când d-na de Montholm, obosită de mersul cel înde­lungat, voia să plece pe furiş, el o apucă de braţ şi fără milă o oprea. După amiazi recita societăţii, în sa­lon, tragedii, pe un ton fără colorit, fără declamaţie, sucind cuvintele şi versurile. Mai des recita din »Zaira«, şi aceasta atât de des, încât odată contesa de Mon­tholm îi ascunse cartea, pentru ca sa scape de vecinica lectură. In timpul recitaţiuni­­lor, sau în timpul partidelor de sach cu generalul Spurgand, care nu voia să se lase uşor bătut, sau cu Montholm, care mereu perdea din politeţă, ceilalţi trebuiau se stea în picioare până când nu mai pu­teau de oboseală. Generalul Montholm şi soţia sa lo­cuiau în apartamentele de nord din Lang­word. Locuinţa lor, ca şi aceea a împăra­tului, era umedă şi plină de guzgani şi de ploşniţe. Din devotament pentru împăratul credincioşii săi îndurară toate neajunsurile, în voia cea mai bună. împăratul suferea grozav din cauza străjniciei captivităţii, care deveni şi mai rea, de când Hudson Lawre fu numit comandant al insulei St. Elena. Sentinelele englese încujurară reşedinţa împăratului şi când se însera, veneau mai aproape. In ziua de 18 iunie 1816, tocmai la prima aniversară a bătăliei de la Wa­terloo se petrecu un eveniment fericit în Langword. Contesa Montholm născa o fată. Napoleon întreba zilnic de starea ma­mei şi a fiicei şi într’o zi declară, că voeşte să fie naşul nouei născute. Contesa de Montholm este în culmea fericirei. Oare cum se va oficia ceremonia botezului? Pe insulă nu se afla nici preot catolic, nici o capelă. După unele desba­­teri se ajunge la rezultatul, că fiecare cre­ştin are dreptul să celebreze botezul şi că botezul săvârşit de duhovnicul protestant, îndată ce a fost făcut în forma corespun­­zătoare, este tot atât de valabil ca acela săvârşit de un preot catolic. După ce contesa de Montholm părăsi patul, fu chemat, din Jamestown un tînăr pastor, engles care fu prezentat împăratu­lui, in lunga galerie, care-i servea de ca­­rr­net de lucru. In acest apartament se r|­îumbla împăratul în fiecare dimineaţă, în costum negligé, care consta dintr’un lung halat alb, şi pantaloni strânşi la glezne, şi o broboadă de mătasă pe’ cap. Tot în aceasta galerie se afla şi un bi­liard, dar Napoleon juca foarte rar, şi se folosia de el numai când îşi desfăşura harta, dictând memoriile sale generalului Sourgand. In ziua botezului nouei născute îm­păratul se sculă înainte de ora 6 dimi­neaţa şi făcu o preumblare călare, îm­preună cu Sourgand, după aceea făcu o baie şi se îmbrăcă în costumul de zi. Ja­chetă verde, pantaloni albi, ciorapi de mă­tasă, pantofi cu cataramă şi un cap cu pă­lărie tricorn, pe care o afla tricolorul frances. împăratul, care dealtmintrelea era su­părat şi posomorât, primi pe tânărul preot cu bunăvoinţă şi politeţă. El ordonă ca la această ceremonie să se permită tuturor a asista. Ceremonia fu scurtă. După aceea s’a făcut un proces verbal, în care au fost incluşi împăratul ca naş iar d-na general Bertrard ca naşă. Napoleon, care de alt­mintrelea prânzea singur, reţinu la masă pe tânărul preot împreună cu’ întreaga sa suită intimă. După dejun împăratul concediă pe preot foarte vesel și apoi se duse cu so­cietatea în salon. Ambele dame, contesa de Bertrard și contesa de Montholm, se plângeau din Cortesul Kossuth in lumină maghiară. Vorbind despre răspunsul ce l’a dat mi­nistrul de comerciu Kossuth dep. Bredi­­ceanu în afacerea circularului adresat ale­gătorilor din Bocşa, ziarul­­Az Újság« ze­­flemisează in următorul mod pe Kossuth : »Francisc Kossuth iarăşi nu a influinţat pe cei dela căile ferate. Să-l înţeleagă in sfârşit aceştia, că dumnealui n’a scris la Bocşa ca ministru ci ca şef de partid. Funcţionarul dela căile ferate, care a cetit scrisoarea, a putut să zică cu tot dreptul: La dracu ca ministru, eu ascult numai de şeful de partid. Şi pe epistolă se află şi iscălitura lui Theodor Battyányi. Bine­în­ţeles şi acesta tot în calitate de subşef de partid, iar nu ca president al societăţii funcţionarilor dela căile ferate. Funcţio­narul dela căile ferate deci poate să-l dea dracului şi pe presidentul societăţii, dacă ascultă de subşeful de partid. După toate aceste putem să ne aşteptăm, că Francisc Kossuth va face să se şteargă legea de incompatibilitate, pentru că el doar n’o să tragă la îndoială, când colegii săi deputaţi vor declara, că ei nu stau în relaţii comer­­ciale cu statul ca fiind deputaţi, ci în ca­litatea lor de membru­ în direcţiune­. Mărirea flotei italiene. Admirabil mi­rabelo ministrul italian al marinei a pre­zentat camerei un proiect de lege, prin care cere 160 milioane lire, credit extraordinar, pentru construirea unor nouă vapoare de război­. Ministrul plănuește construirea a 4 mari crucișătoare, având fie­care o ca­pacitate de 60.000 tone şi cel mai puternic armament. Cele 4 vapoare sunt menite a forma baza flotei Adriaticei. Nouele va­poare vor fi gata pănă în trei ani şi se pare, că guvernul italian plănueşte prin ele o contra-acţiune faţă de hotărârea luată de curând în Delegaţiunea austro-ungarăi de a se construi 3 nouă vapoare de răz­­boiu. Când vor fi gata, flota italiană va avea 24 vase de războiu, faţă de cea austriacă alcătuită din 12 vase. Coalizarea partidelor politice opozi­ţioniste bulgare. Joi seara a avut­ Joc în Sofia o întrunire a tuturor şefilor de par­tide politice opoziţioniste. Programul ac­­ţiunei de răsturnare a guvernului a fost fixat ca pentru a apăra constituţia. Blocul va organiza meetinguri şi adunări politice chiar şi pe acolo unde au avut loc astfel de mişcări. Semnalul luptei va fi meetingul de Duminecă, care va avea foc în Sofia. Socialiştii n’au aderat la bloc decât după ce­­i­ s’a recunoscut formal dreptul de a lupta alături de celelalte fracţii politice. Organizarea de meetinguri va continua luni întregi, iar cuvântul de ordine va fi : răsturnarea guvernului şi disolvarea So­praniei. Un ziar clerical italian şi măsurile ministrului Briand. Importantul ziar catolic din Roma »Corriere d’Italia« publică un articol oficios, declarând că instrucţiunile şi modelele de contracte transmise de mi­nistrul cultelor francez Briand prefecţilor în privinţa cererii preoţilor pentru folosinţa bisericelor este o cursă, care vatămă erarhia bisericei şi sunt prin urmare inacceptabile. Ziarul respinge în particular faptul, că fie­care schimbare de preot ar face necesară un nou contract. Ziarul »Osservatore ro­mano« publică un articol substanţial analog cu articolul ziarului »Corriere d’Italia«, prin care se respinge circulara lui Briand din 3 Februarie. Contele d’Haussonville răspunzând alalt­eri discursului cardinalului Mathieu, noul membru al Academiei franceza, a arătat că concordatul care a fost considerat de către catolici 25 de ani ca o servitudine, o greşală a fost de a-l denunţa într’un mod brutal şi a voi să se reorganizeze biserica fără participarea Papei. Biserica nu are nevoie de un nou instrument di­plomatic, libertatea adevărată este suficientă pentru misiunea sa Raporturile Intre Franţa şi Rusia, in şedinţa de joi a camerei franceze dep. Rouanet a atacat viu creditul acordat Rusiei şi stabilimentelor de credit, cari au angajat în fondurile ruse o parte enormă a economiei franceze. Ministrui Caillaux şi Pichon, în mijlocul aplauzelor, au protestat în contra expresiunilor d-lui Rouanet cu privire la finanţele ruse avariate. Nimic, a zis ministrul Pichon, în raporturile Franţei cu Rusia şi în situaţiunea impe­riului nu motivează asemenea atacuri. Am­bele ţări îşi dau un sprijin natural în afa­

Next