Gazeta Transilvaniei, septembrie 1907 (Anul 70, nr. 193-215)

1907-09-26 / nr. 212

Pagina 2, nu punem funia după grumazii guvernu­lui, astăzi cumpănim întâmplările pactului numai cu linişte rece ca ghiaţa, etc.» Mai departe zice : «Le la succes dar Austriaci­­lor». Şi cvota pe care o capătă urcată şi altele—banca au lăsat-o încă să fie ches­tiune pendentă, va veni şi rândul ei — şi le va succede curând a o avea şi pe a­­ceasta Austriaciior— dar ce ne succede şi nouă odată? Austriacul se ’ntoarce cu bu­zunarele sale pline de bani—pentru ce a m­ai lăsat, se va mai întoarce odată—Aus­triacul duce banii, Francisc Kossuth, însă se cufundă în frazeologii, ce nu plătesc nici o lăscaie. Astfel însă cinstit guvern nu va putea merge multă vreme, căci de nu vom mai avea bani—ce vom mai mânca? Ministrul reg ung­ de interne a res­pins recursul înaintat de conducerea par­tidului social democrat în contra oprirei cortegiului demonstrativ din ziua de 10 Octonavrie. Precum se anunţă socialiştii sunt firm decişi a defila în faţa parla­mentului. Gauza băncei ungare. Sub acest titlu »Magyarország«, organul lui Holló comu­nică, că la încheierea pactului guvernul ungar şi-a rezervat dreptul de a înfiinţa la finele anului 1910 o bancă de note un­gară independentă. Nu peste mult banca austro-ungară va ţinea adunarea ei gene­rală; aceasta va cere de la ambele guverne dualiste prelungirea privelegiului ei, care expiră la 31 Decembrie 1910. Dieta ungară — presupune Hollo ca sigur — nu va consimţi la prelungire şi va cere bancă independentă. Va să zică după informaţia numitului ziar chestiunea băncii a rămas in suspenso la învoiala de Sâmbătă, fiind scoasă din complexul pactului, ceea ce a­­devereşte şi corespondentul lui »N. Fr. Presse«. Dieta Bucovinei In una din şedinţele dietei bucovinene, ţinută săptămâna tre­cută, deputatul A. Onciul a motivat pro­punerea sa pentru parcelarea moşiilor fondului religionar şi vinderea lor pe sama ţăranilor. Propunerea de A. Onciul s’a tran­spus spre studiarea secţiei financiare dietale. Marina militară a României, trebue considerată canoniera «Fulgerul», botezată în 1874,­­ Giurgiu, de Majestatea Voastră, şi împrejurul căreia s’au grupat vasele «România» şi «Ştefan-cel-Mare». La 11 Octomvrie 1885 acest mic mănunchiu, acest început de flotilă, pentru prima oară se formează în unitate tactică navală în o mică divizie şi părăseşte Galaţul pentru a merge să execute tragerea de artilerie la mare. La ducere, «Fulgerul», cu iuţeala lui de 8 mile, poartă falnic pavilionul de răz­boiu al României în porturile Constanţa, Sulina şi Tulcea, iar la întoarcere, după executarea tragerii la Oceaeot, întreaga diviziune se abate pe la Tircea, unde a fost primită de autorităţile imperiale otomane după toate regulele de politeţă interna­ţională obicinuite în asemenea împrejurări. Pentru condiţiunile politice, în cari ne gă­seam în acea vreme, acest fapt simplu şi natural în sine avea o importanţă din cele mai mari. El făcea parte din acele acte măreţe, cari, sub înţeleaptă călăuzire a Majestăţei Voastre marii noştri bărbaţi de stat îndrumau, cu un patriotisoui mai presus de orice recunoştinţă şi de orice laudă, ţara spre neatârnarea ei politică. In timpul războiului Independenţei, dacă materialul flotilei nu i-a permis o ac­ţiune pe aţă, personalul său in schimb a putut fi întrebuinţat la bateriile zise de coa­tă, ridicate la Calafat. Din aceste ba­terii a pornit prima detunătură, prin care Domnitorul României anunţă redeşteptarea noastră militară şi neatârnarea noastră politică. In urma războiului flotila a fost spo­rită în 1880 cu canoniera «Griviţa» şi nu târziu apoi cu bricul «Mircea» şi 5 şalupe cu aburi pentru poliţia pe Dunăre, in tim­pul războiului dintre Bulgaria şi Serbia, flotila noastră având a executa această poliţie pe Dunăre, în condiţiuni mult mai grele ca cele obişnuite, s’a putut constata că mijloacele de cari d spunea erau cu de­săvârşire neîndestulătoare pentru o acţiune serioasă militară. S’a votat, de aceia, chiar în acelaş an, 1885, legea de organizare a flotilei, cu care s’a stabilit că ea trebuia organizată astfel în­cât să poată coopera cu armata de uscat şi să poată exercita poliţia în porturile şi domeniile fluviale şi maritime. Primul pas în sensul sporirii mijloacelor noastre pe mare a fost făcut înzestrându­­se flotila, in 1888, cu crucişătorul «Elisa­­beta» şi torpiloarele: «Smeul», «Sboru!» şi «Năluca», iar pe Dunăre cu 3 canoniere : «Estriţa», «Oltul» şi «Siretul», la cari în 1894 s’au mai adăugat 4 şalupa torpiloare şi vaporaşul «Prutul». Deşi numărul total al vaselor era încă foarte restrâns, totuşi prin aceste sporuri devenise destul de însemnat pen­tru a mai putea rămâne grupat în o sin­gură unitate. De aceea, în 1896, prin înalt decret s’au despărţit, bastimentele de Mare de cele fluviale, creiându-se o diviziune de Mare compusă din Elisabeta, Mircea, Gri­­viţa şi torpiloarele, şi una de Dunăre, compusă din restul vaselor flotilei. In a­­mândouă diviziunile era mult de făcut, pentru a le aduce la nivelul propus prin legea din 1885, dar era aceasta o chesti­une de timp şi mai cu seamă de mijloace, cari din nenorocire tocmai din aceea e­­pocă au lipsit. Astfel, in 1898, s’au pus la dispoziţia ministerului de răsboiu 4 mili­oane pentru materialul marinei militare; dar această sumă destul de mică, din ca­uza crizei survenite în 1900, a trebuit să primească o altă destim­aţiune. De abia anul trecut, în 1906, finan­ţele ţării au permis a se destina marinei 12 milioane, cu cari s’au putut comanda vasele la al căror botez ugităm astăzi. Cu aceste vase, repet, dacă, nu putem spune că am atins desvoltarea dorită de legiui­torul din 1885, nu mai puţin, parte din marina noastră se găseşte în aşa condiţi­­uni ca să poată corespunde pe deplin me­nirii sale. Satisfacţiunea noastră trebue să fie cu atât mai mare, cu cât am ajuns la o stare de lucruri mulţumitoare, pornind relativ de puţin timp şi pot zice aproape dela nimic. In adevăr, pe când în 1866 flotila noastră dispunea numai de un vas, zis de răsboiu, armat cu două tunuri şi 8 şalupe cu pânză, cu un personal compus din 13 ofiţeri şi 370 de oameni, azi după 41 de ani, ea dispune de 45 vase cu 129 tunuri, având un personal de 117 ofiţeri şi 2159 de oameni...* * Regele Carol a rostit următoarea cuvântare, ca răspuns la discursul d-lui general Averescu: Ascultând cu viu interes darea de seamă a d-voastră, care îmbrăţişează a­­proape o jumătate de veac, privesc cu un simţământ de mândrie acest lung şir de ani, în care tânăra noastră marină s’a dez­voltat într’un mod aşa de îmbucurător. Numai prin răsboiul Neatârnării, care ne-a făcut stăpâni pe gurile Dunării şi ne-a de­schis Marea, puterea noastră navală a pu­tut lua o fiinţă serioasă. Prin urmare, a­­vem datoria ca să o întărim şi să o în­mulţim treptat, spre a putea împlini înalta noastră misiune pe acest falnic fluviu. Salut, dar, cu bucurie, sporirea ma­rinei noastre ,prin noi vase botezate cu numele acelor bărbaţi de Stat, cu cari am făurit Statul Român şi al acelor ostaşi cari şi-au jertfit viaţa pentru Patrie. Domnia Mea este aşa de strâns le­gată cu aceste num­e, scumpe inimei Mele, încât ele trebue să fie întipărite în mintea tuturor şi vecinie păstrate ca o pildă în­­nălţătoare pentru generaţiile viitoare. Sunt cu deosebire mulţumit, că ace­ste frumoase vase au fost montate la Ga­laţi, în acest port însemnat, căruia îi do­resc să se ridice din an în an mai mult. Avântul comerţului ţărei a luat proporţii aşa de mari, în­cât toate porturile noastre pot participa cu folos la export, ca şi la import. Pentru acest sfârşit, însă, ele tre­bue să fie înzestrate cu toate mijloacele moderne, spre a grăbi şi a înlesni multi­plele manipulaţiuni. Mulţumind pentru simţămintele cre­dincioase ce ne exprimaţi şi pentru do­vezile de dragoste arătate Nouă cu atâta căldură de întregul oraş, urez din suflet ca tânăra noastră marină să fie vrednică de înalta situaţie pe care România a do­bândit-o nu numai în Orient, ci şi în lu­mea întreagă prin politica sa reală şi cum­pănită«. Din discursul d-lui general Averescu, mi­nistrul de războiu al României, rostit la botezul celor 12 noui vase de războiu prin Maj. Sa Regele Carol în portul de la Galaţi. ...«Primul vas de războiţi de care a dispus ţara după Unirea Principatelor a fost «România», botezat la Giurgiu în ziua I de 2 August 1864. Acest bastiment, pro­venit din transformarea unui vechiu re­morcher, purta numele de vas de războia mai mult numai pentru că era armat cu două tunuri și pentru că avea un echipaj militar de 32 oameni ; în realitate însă era departe, chiar pe acele timpuri, de a co­respunde titlului său. Acelaş lucru se poate spune şi de iachtul «Ştefan-cel-Mare», cu care a fost înzestrată flotila în anul 1867. Adevăratul punct de plecare, adevă­ratul sâmbure din care s’a desvoltat ma­rina noastră militară, încet dar constant, iubire, de credinţă, de îndrăsneală pe cari bărbătuşul le arată faţă de tovarăşa lui, toată stăruinţa cu care o înconjoară sunt lucruri cari se pot vedea şi admira, dar cu neputinţă de descris. Pasărea-muscă e foarte geloasă. Doi bărbătuşi de aceeaşi specie nu pot trăi în pace; îndată ce s’au văzut a şi început lupta. Sunt unii cari numai decât atacă pe acei ce se apropie; unii, cari nu pot să sufere prezenţa chiar şi a altor pasări. S’a vorbit adesea de înfocarea lor răsboi­­nică şi s’ar părea imposibil ca doi bărbă­tuşi din aceeaşi specie sa viziteze în ace­laşi timp florile aceluiaşi tufiş. Intr’o zi am asistat la o astfel de luptă, care a fost mai arzătoare şi mai lungă ca de obiceiu. Era într’o grădină unde erau doi co­păcei înfloriţi. De câte va zile o pasăre­­muscă vizita regulat unul dintre cei doi copăcei. Intr’o dimineaţă, în acelaşi timp, se mai arată încă una. Numai­decât înce­pură a se urmări printre ramuri repezin­­du-se cu turbare una asupra alteia. Se auzea sunetul aripelor, se rostogoleau în vârtejul luptei până aproape de pământ. Mişcările le erau atât de iuţi că nu puteau fi urmărite. In cele din urmă se apucară cu ciocul şi amândouă căzură. După ce se desfăcură una urmări pe cealaltă până la o sută de paşi, apoi mândră de victorie se înapoie la copăcel, se puse pe o ramură şi făcu să i se audă vocea. După câte­va minute însă duşmana sa revenia ţipând şi lupta începu din nou. (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 212.—1907. Convenţie militară bulgaro-rusa. Din Belgrad se anunţă următoarele: Marele duce Wladimir a fost la Sofia într’o importantă misiune. Intre guvernul rus şi guvernul bulgar, s’a încheiat o convenţie militară­ politică cu privire la Macedonia. Ziarul »Tägliche Rundschau« publică punctele convenţiei politico-militare pe care s’o fi încheiat marele duce Vladimir cu gu­vernul bulgar. Iată aceste puncte : 1) Bulgaria se obligă a lăsa în mâna Rusiei politica ei externă cu privire la Macedonia. 2) Toate bandele din Macedonia tre­­buesc distruse şi Rusia se obligă a câştiga Serbia pentru realizarea acestui plan. 3) Bulgaria recunoaşte Rusiei şi Aus­­tro-Ungariei dreptul de proprietate!?) asupra Turciei cu condiţie, ca în căzul unui atac militar sau unei ocupaţii în Turcia, armata bulgară să ocupe poziţiunea hotărâtă de ministerul de răsboi din Petersburg. In­­tr’un asemenea caz statul major bulgar şi ministerul de războiu se vor pune la dis­poziţia direcţiei răsboinice ruseşti. Rusia se obligă a hotărî pe România ca în caz de nevoie să-şi păstreze neutra­litatea, ridicând pe picior de războiu o parte necesară a armatei, pe care o va orândui la graniţă şi ocupând fortif­icaţiile Dunărei. 5) Cel mult după 3 zile de la decla­rarea războiului Turciei de cătră Rusia, 2 divizii de cavalerie vor întră în Bulgaria şi se vor pune la dispoziţia ministrului de război al Bulgariei. 6) Bulgaria pune la dispoziţia Rusiei flota sa de la Varna şi Burgas. 7) In caz de succes războinic, Bul­garia va participa la o treime din contri­buţii şi o treime din tunurile cucerite. In orice împrejurări Constantinopolul va rămâne obiectul de acţiune al Rusiei şi armata bulgară va trebui să ajute Ru­sia în oper­aţiile ei de acolo. 9) Dreptul de declarare de război şi încheere de pace va rămână exclusiv Rusiei, şi în ori şi ce caz ea va fi de natură a modifica opera din 1899. (Aplauze) Contra părerilor exprimate de d-l Bel­diman au vorbit delegaţii Portugaliei şi Braziliei, iar pentru părerile delegatului României baronul Marschall, delegatul Ger­maniei şi d-l Merey, delegatul Austro-Un­­gariei, preşedintele comisiunei, d-l Bour­geois s’a pronunţat în favoarea arbitra­­giului obligator. Punându-se chestiunea la vot, 50 delegaţi s-au pronunţat în favoarea arbitragiului obligator, iar 6 contra şi anume : delegaţii Austro-Ungariei, Ger­maniei, României, Gr­eciei şi Chinei. Au fost mai multe abţineri. Manifestul sultanului Abdel Aziz. In raos­­chea principală din Tanger s’a dat cetire manifestului dat de sultanul Abdel Aziz, datat din Rabat şi prin care populaţiunea este invitată la linişte şi prudenţă. Mani­festul a fost întâmpinat în mod favorabil de populaţiune. Alegeri pentru Dumă. Alegerile de clasa doua a alegătorilor secundari din Peters­burg au dat următorul rezultat: au fost aleşi până acum 66 moderaţi, 42 membrii ai dreptei şi extremei drepte, 33 membrii ai stângei, 2 independenţi. Convocarea scuptoinei. Din­ Belgrad se anunţă că scuptoina a fost convocată în sesiune ordinară pentru 14 octomvrie. Un important discurs al ministrului Clé­­menceau. D-l Clemenceau a rostit un dis­curs la Amiens cu prilejul inaugurărei monumentului lui Goblet, fost ministru. D-l Clémenceaix a amintit că Goblet a fost cel dintâi care a denunțat pe francezii, cari încercau să contribue cu străinii la zdrobirea ţărei natale. D-l Clémenceaix a adâugat: nu ne-am temut nici­odată de propaganda criminală pentru care toţi francezii au resimţit o oroare, şi nu va fi îngăduit ca Franţa să sufere din mâni scelerate o înfrângere ireparabilă, ci vom lucra cu toţii ca să o facem mai mare, mai înaltă şi mai frumoasă. Francezul cri­minal, care ajuta pe străin în contra ţărei sale sub cuvânt că vrea să servească pro­gresul omenirei, ar compromite partea Franţei în acest progres. Cronica din afară. Dela conferenţa păcii. Sâmbătă în se­siunea plenar­ă a comisiunei, s’a discutat proiectul privitor la arbitragiul obligator. D-l Beldiman delegatul României a com­bătut detaliile proiectului spunând că tre­­buieşte să se releveze faţă de cei cari so­cotesc necesar un tribunal de arbitragiu pentru pacea universală, că însăşi parti­zanii cei mai hotărâţi ai acestei propuneri sunt unanimi, pentru ca să se excludă ches­tiuni de o anumită importanţă chiar şi dacă aceste chestiuni nu sunt privitoare la politică. Poate fi vorba de un fel de contrabandă de pace tot atât de jgreu de îxxipiedecat ca şi contrabandă de x răsboi, ŞTIRILE ZILEI. — 25 Septemvrie v. De la manevrele regale române. — La banchetul oferit Duminecă în onoarea ar­matei, Maj. Sa Regele Carol a ţinut urmă­torul toast: »Am ţinut să fac manevrele pentru prima oară în Dobrogea, pe acest pământ românesc, moşia lui Mircea cel Mare, pururea alipită de ţara românească. Mulţumesc ambelor divizii, cari au dat do­vezi de tactică şi prin desfăşurarea lupte­lor ce au avut loc patru zile au arătat că inst­tuţia ostăşească la noi a făcut pro­grese­­repezi într’un timp foarte scurt. Beau în sănătatea scumpei mele armate, căreia îi doresc propăşire mai departe ; în al doilea rând ridic paharul în onoarea Dobrogei şi deosebit pentru judeţul şi ora­şul Constanţa, care m­i-au dovedit atâta dragoste în timpul şederei mele. Mulţu­mesc călduros pentru semnele de devota­ment şi primirea strălucită cu care am fost întâmpinat. Beau pentru judeţul şi oraşul Constanţa uvând fie­căruia bogăţie pentru ţară şi asigurând prosperitatea pen­tru viitorul Dobrogei­. Gimnaziul românesc din Câmpulung. Din Bucovina ne soseşte o ştire îmbucu­rătoare. Ministrul austriac de culte şi in­strucţiune publică, Marchet, a înştiinţat gu­vernul din Bucovina, că Maj. Sa monar­­chul a sancţionat legea privitoare la de­schiderea gimnaziului românesc din Câm­pulung. Totodată a fost numit director al acestui gimnaziu d-l Dr. Daniil Verenca, un pedagog român bucovinean foarte a­­precia. Dorim ca speranţele, ce le reagâ fraţii noştri bucovineni de acest gimnaziu situat în inima unui ţinut românesc, să se împlinească! Societatea de lectură »I. Popazul de la gimn. român din Braşov s’a constituit pentru anul scolastic 1907—908 în modul următor: Preşedinte Dr. Alex. Bogdan, vi­cepreşedinte Iosif V. Vlad, st. cl VIII. se­cretar loan Vintilă, st. cl. VIII. vicesecre­­tar Simion Borzea, cl. VII. bibliotecar Co­­riolan I. Budacu, cl. VIII. vicebibliotecar loan Lupu cl. VII. controlor Oprea Rodean cl. VIII. cassar Nikculae Mandai cl. VII Comisia literară: cl. Viii, Gheorghe Biră­­escu, Emilian Giurgiu şi Gheorghe Stoica; cl. VII Pompiliu Boeriu, Liviu Popescu şi Cornel Ţeicu. Comisia bibliografică: Romul S. Morin cl. VIII şi Solomon Sofonea cl. VII. La şedinţa de constituire a luat parte şi directorul gimnaziului dl V. Onițiu.

Next