Gazeta Transilvaniei, iulie 1908 (Anul 71, nr. 143-168)
1908-07-24 / nr. 162
r„Asociaţiunea“ la Şimleu. Poimâne se întruneşte la Şimleu adunarea generală a „ Asociaţiunei noastre pentru literatura română şi culturapoporului român“. Raportul general al comitetului central, care s’a publicat în „Transilvania“, conform praxei de pănă acuma cu 8 zile înainte de adunare, continuă firul ce din an în an se toarce pentru promovarea scopurilor sublime ale acestui aşezământ de cultură, pe care l-am moştenit din vremuri mai bune. Fireşte că raportul general face o recapitulare a activităţii societăţii acesteia în cursul anului ultim, dar el conţine şi părerile şi hotărârile comitetului pentru avântul ce este a se da acestei activităţi în viitor în mai multe privinţe. Problemele „Asociaţiunei“ le împarte comitetul în raport în 2 mari categorii: In mijloacele de a contribui educaţia cărturarimii noastre, cu alte cuvinte de a răspândi şi întări cultura naţională între cărturari; al 2-lea, de a munci pentru răspândirea culturii în popor. Apoi zice : „Programele întemeietorilor „Asociaţiunii“ îşi aşteaptă şi astăzi realizarea în cea mai mare parte a lor“. De aici încolo comitetul îşi desfăşură părerile sale, cum s’ar putea în împrejurările de astăzi, în situaţia grea în care ne găsim, satisface mai cu succes problemelor acestor programe. Apoi ajunge în consecvenţă logică la conclusiunea, că cărturărimea, care în interesul ei propriu şi al poporului, ar trebui să se pună toată cu cel mai mare devotament la serviciul scopurilor „Asociaţiunei“ şi să desfăşure cu însufleţire o activitate cât mai mare întru ajungerea lor, nu este la înălţimea chemării sale şi că rezultatele activităţii ce le prestează pentru „Asociaţiune“ sunt nesuficiente. S-au făcut, în raport cu trecutul, care înfăţişază mersul melcului în desvoltarea de până acum a „Asociaţiunii“, oarecari progrese mai vădite. Asociaţiunea desvoaltă o mai mare activitate prin despărţămintele sale, ca altădată. Dar ce se zicem şi despre această activitate, când între 47 de despărţăminte numai 13 sunt active, iar dintre celelalte numai 11 cu activitate mijlocie (cum o mai fi şi asta, nici caldă, nici rece) iar restul cu activitate slabă ori cu aproape nici o activitate! In loc să avem cel puţin un număr îndoit de despărţăminte, care să fi introdus deja până acuma măcar bibliotecile poporale din program în comunele noastre cele mai de seamă săteşti, ne aflăm tot încă la începutul începutului şi ne mângăiăm cu faptul, că am ajuns ca numărul total al bibliotecilor să fie de 230, fapt, care, dacă cărturărimea noastră ar fi la înălţimea chemării sale, ar trebui să fie considerat de un dezastru naţional, după un timp de mai mult de două decenii, de când s’a dat semnalul, că în faţa pericolului trebue să sărim în ajutorul poporului, oferindu-i acest mijloc sigur şi probat de deşteptare şi de bună povăţuire. Să mai vorbim de activitatea literară ştienţifică, ce s’a prestat pentru a satisface îndatorirea de a răspândi şi întări cultura naţională între cărturari? Progresul pe la acest teren e şi mai minimal. Lucru firesc, după ce minimal e şi interesul şi şi mai minimală însufleţirea, ce o arată această cărturărime — întrebuinţăm constant cuvântul, ce-i foloseşte raportul comitetului în loc de inteligenţă — pentru Asociaţiune; căci n’am putut’o aduce noi Românii din Transilvania, Bănat şi Ţara ungurească decât până la 1737 de membrii, între cari sunt socotiţi şi cei onorari, corespondenţi, etc. Tabloul acesta, trebue să o spunem verde, nu ne încântă şi puţin ne încurajază. Toată speranţa noastră este în tinerime. Dacă tinerimea română nu va îmbrăţişa cu tot focul inimei ei cauza culturii noastre româneşti şi dacă în consecinţă tineretul nu va lua apostolia pentru ridicarea şi întărirea Asociaţiunii, aşa ca ea să corespundă pe deplin cerinţelor extraordinare ale timpului, cu anevoe i se poate face un prognostic favorabil pentru viitor. Ea va vegeta mai mult, decât va trăi, şi nu va cumpăni mai nimic în lupta de concurenţă în cultură a popoarelor conlocuitoare. De aceea dorim din suflet, ca adunarea Asociaţiunii de la Şimleu să găsească cărările, cari să poată câştiga inimile şi devotamentul tinerimei române în toată puterea cuvântului. Această iubire şi acest devotament, pus în serviciul cauzei culturii naţionale cu toată hotărârea, va fi în stare să mişte şi munţii din loc. Şi atunci când şirurile poporului vor fi încurajate şi animate de junimea lui, nu va mai trebui să ne batem mult capul despre aceea,cu care problemă să ne ocupăm mai tare, cu aceea a promovării culturii cărturarimii ori a culturii poporului. Atunci de sine se va deslega enigma şi va rămânea numai cultura poporului una şi nedespărţită, pentru care toţi fii naţiunei, bogaţi ori săraci, cuînvâţătură ori făr’ de învăţătură vor conlucra din răsputeri, ca să ridice templul latinităţii între văile şi munţii noştri, care să ne creeze un viitor ferice, când bogaţii şi învăţaţii noştri nu se vor număra pe degete. In semnul acesta salutăm cu căldură pe fraţii noştri de pretutindeni întruniţi la marea adunare a societăţii noastre culturale în Şimleu şi le urăm, ca activitatea să le fie spornică şi plină de succes! / FOILETONUL »GAZ. TRANS.« m.wv.'iXX'A'X».': -v\'.-v' \v\\v\\\\\v\\v\v\v .\v\\v\\v.\'vn.\'v Despre tinerimea noastră universitară- Patru scrisori, de Aurel Dobrescu, medicinist. IV. A patra scrisoare: Ce-o ar fi de făcut? (Poziţia grea ce-o avem faţă de neamurile mai fericite. Pentru cultura individuală. Pentru cea socială. Apel la culţii neamului nostru). Iubite prietine. Dacă ar fi vorba de stabilirea unui »plan de acţiune« pentru tinerimea unui neam, care nu e împiedecat de-a alege mijloacele de cultură dorite, problema — oricât de mari contraste ar fi între principiile preconizate de deosebitele direcţii în cultură, — n’ar fi aşa de dificilă ca în cazul nostru unde, pe lângă greutăţile ce le opune o tinerime ademenită de curente duşmane, ai să mai dai piept şi cu iluştrii administratori ai murului chinez din mijlocul Europei. Te rog, frate, să’mi ajuţi să fixăm unele puncte de îndrumare, pe cari apoi ie vor complecta şi împreuna într’un sistem culţii neamului nostru, la cari am făcut apel la începutul, şi vom face şi la sfârşitul acestor scrisori. /. Cultura individuală: a) înainte de toate ar trebui să ne simplificam moravurile. Trebue să i se aducă aminte studentului cât mai mult, că viaţa la universitate nu este scop în sine, ci numai un mijloc de pregătire pentru o cât mai rodnică lucrare acasă. Din răzbirea acestei idei ar urma apoi o mai bună întrebuinţare a banilor şi o mai nobilă folosire a limpidul, care se prădează prin »scundele taverne«; ar urma întocmirea îmbrăcăminţii, şi a altor forme mai mult după putinţele şi trebuinţele individualităţii noastre etnice, decât după cele maghiare cu mult mai apropiate de absurd. Cât de binefăcător ar fi nu numai pentru student însuşi, ci pentru familia română, pentru şcoalele române, pentru întreaga viaţă românească, dacă energia mentală şi bănească ce se risipeşte prin cafenele şi cârciume s’ar preface în cultură românească ! Am scăpa şi de multele cazuri triste unde tânărului venit »diplomat« acasă îi trebuesc câţiva ani pentru a se putea iar potrivi vieţii româneşti, dacă peste tot se mai potriveşte, ori că învinge el corumpând societatea. b) Al doilea lucru ar fi să ne bizuim să aducem câţi mai mulţi studenţi de-ai noştri in legătură cu apusul, izolându-ne cu intransigenţă de pseudocultura oficială. Oricât de nostime sunt legile existente despre »nostrificare«, toate facultăţile pot afla un an ori doi pentru a face studii în vre-un centru mai mare de cultură apusană. Pentru reuşita acestei idei e bine să se accentueze, că cu bună chibzuială poţi trăi în străinătate cu aceleaş parale, poate chiar şi mai ieftin, ca în Budapesta *). Şi cât folos am trage noi toţi din asta ! Pe lângă aceea, că am învăţa limbi şi ne-am spori legăturile cu apusul, — un lucru trebue să-l relevăm cu deosebire între împrejurările de azi: ne-am feri de trândăvia în cugetarea politică şi economică, la care ne duc totai referinţele politice stăpânitoare, apoi am avea folosul nepreţuit de a ne emancipa de sub pericolul de-a trebui să luăm ştiinţa tot cernută prin sita filozofiei oficiale. Să ne gândim numai cât de mărginite sunt fatalmente de pildă ştiinţa politicei economice, ştiinţa *) Dau bucuros informaţiuni în privinţa asta, de stat şi cea despre statistică, dacă le ’ndeşi într’una în calapodul strâmt al ideii de stat maghiar şi al idealului de organizare feudală în ale economiei. Sunt teme acestea de-o mare însemnătate, pe cari noi deocamdată numai le atingem. //. In privinţa socială. 1) Direcţiunea economică. Aceasta e la noi cea mai necesară şi totuşi cea mai negrează. Trebue să ne dedăm încă de studenţi cu apreciarea şi primirea idelor nouă în privinţa economică. Avem atâta avere brută, atâta energie potenţială şi nu ne hotărâm să o transformăm noi, nu străinii, în energie actuală. Din când în când câte un glas izolat se ridică şi ne arată câte o cale mai bună, dar nu află răsunet în inimile exagerat de conservative. Iată de pildă idea cooperativismului, ideea de a ne scăpa la vindere şi cumpărare de intermediatorii parazitari, idee de la care se aşteaptă punerea societăţii întregi pe baze mai sănătoase, — cooperativismul la noi mulţi »economişti« (zi: tantiemişti, dividendişti) îl consideră de visul unor nepractici. ANUL LXXI Telefon: Nr. 226. GAZETA apare în fiecare zi Abonamente neutru Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 0 cor. N-rll de Dumineci 4 cor. pe an Pentru Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumără la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul anului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢiUSîA» MmlmtraţiMBi $1 Tipograma Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 228. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate s© primesc la Administraţi«!!» Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI: In Vlena la M. Dukes Nachf., Nux. Augenî'eld & Emeric Leaner. Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf.. Anton OppeUk. In Budapesta la A. V. G-olberţrer. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VH Erzsóbet-körut). Preţul Incerţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări nai deae după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 162. Braşov, Joi 24 Iulie (6 August) 1908. “ Conferenţa deputaţilor români în Arad- Alaltăeri a avut loc în Arad conferenţa anunţată a deputaţilor români. Deputaţii, scrie »Tribuna«, au discutat mai multe oare de-a rândul situaţia generală politică şi precum suntem informaţi drept rezultat a acestor discuţii au stabilit un întreg program de acţiune, care va urma să se înfăptuiască încă în cursul verii. In cadrele acestui plan întră şi adunările poporale, a căror serie va începe la 15 Aug. In ce priveşte sentinţa poliţiei din Arad în cestia clubului, s’a adus hotărîrea, ca deputaţii din Arad să facă toţi recurs împotriva sentinţei. Aceasta fireşte nu împiedecă întru nimic lucrarea începută a organizării şi deputaţii nădăjduesc, că aderenţii partidului naţional şi îndeosebi bărbaţii de încredere ai cercurilor vor proceda, acum fără amânare la muncă, in sensul avizului şi instrucţiilor primite din centru. Consiliul de miniştri. Foile maghiare publică unele amănunte referitoare la consiliul de miniştri ţinut alaltăeri în palatul ministrului prezident. Consiliul de miniştri a durat de la oarele 12 a. m. până seara la 8. Au fost prezenţi toţi membrii guvernului. La ordinea zilei au fost cele mai importante cestiuni politice şi administrative, între cari cestiunea alegerii patriarchului sârbesc, despre care a raportat Günther, trimisul guvernial. Consiliul de miniştri şi-a fixat definitiv punctul său de vedere, faţă de aceasta alegere, despre care va face raport şi Majestăţii Sale. In scopul acesta ,Wekerle şi Günther vor pleca azi la Ischl. »Bud. Hirlap« e informat, că consiliul de miniştri a luat poziţie contra întârirei alegerii episcopului Zmejanovici. In consiliu s’a desbătut şi asupra reformei electorale, a autonomiei catolice, reforma de date şi despre afacerile, cari aparţin delegaţiunilor. Desbaterea amănunţită a budgetului a rămas pe şedinţa de azi. Comitetul central al partidului naţional român din Bucovina a convocat pe Lunea trecută in Cernăuţi o întrunire a membrilor acestui partid. După o desbatere mai lungă s’a votat următoarea moţiune: »Comitetul central al partidului naţional român din Bucovina, întrunit în şedinţa plenară azi Luni, în 27 Iuli 1908 în palatul naţional din Cernăuţi decide: I. De a ratifica inaugurarea alianţei între partidul naţional român cu partidul creştin-social german din Viena, acceptând programul economic al numitului partid, rezervându-şi o plină lbertate de acţiune in toate afacerile naţionale şi confesionale. II. Consimţeşte pe deplin cu lupta partidului creştin-social, începută contra corupţiei din ţară, şi hotăreşte a se alipi sub toate condiţiunile în aceasta luptă, întrucât ea este dreaptă, stând gata a combate iară cruţare tot răul ce se revarsă asupra poporului nostru, vină el din orice parte. Iii. Decide în principiu, că este pentru unirea întreg poporului român din