Gazeta Transilvaniei, septembrie 1909 (Anul 72, nr. 188-210)
1909-09-26 / nr. 207
T REliiCŢIONEA, iiiiiMmn ii TlMinli Brajov, piaţa mar« ar. 30. TELEFON Nr. 236. 8«maori notranoat.» nu 09 primesc. ’la une cripte nu cer «trimit, înserate nsfimeao ia Aiimlnlastratlum Bratov si la armatoarel» aiPOURI da ANUNŢURI : •in Vlan» ia M. Dukea Naefcf,, «Tas. Auxfeneid & îfimeric Lös■a»r, Heinrich Schalek. A. Ooslik Nachf.. Anton Orpelik. în Budapesta la A. V Golber,$er, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-körufc Prețul Incertlunilor: o serie [jsrmond pe o coloană H bani ssnfcrn o publicare. Publicări aai dea» după tarifă și învo. — RECLAME pe pagina îa o serie 20 bani. Nr. 207. ANUL LXXII Telefon: Nr. 226. 8A7.ETA apare în flajara îl Polarate peatru Attstro-Dnzarlr Pe un an 24 cor., n*? șase lufci 12 cor., pe trei lin* 8 cor. H rii de Dumineaâ A iori pe pu ?etin România ti stiiUiin?, Pe un an 40 franci, pe sar.a luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. Hrll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din intru şi diss afară şi la d-nii colectori. Abonamentul neutru Erase?, Administraţiunaa, Piaţa mare fc&rgul Inului Nr. 30, etajin I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni f» cor. Cu dusul acasă . Pe un an ‘M cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un asera’ I piar 10 bani. — Atât abonamentele, cât și mseramnil» 1 sunt. a se plăti înainte. Braşov, Sâmbătă 26 Septemvrie (9 Octomvrie) 1909. *C« âBO LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octomvrie st. v. 1909 se deschide nou abonament pe cvartalul patru al anului, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii foaiei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şease luni 12 coroane, pe trei luni 6 coroane, pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şease luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. ADMINISTRAŢIUNEA „Naţiune domnitoare“, Valea Mureşului, Septemvrie 1909. Când a răsărit soarele liberalismului maghiar, s’au adus, precum ştim, o mulţime de legi în spirit liberal. Intre acestea e şi legea de naţionalităţi, — care în fond a fost lege liberală, păcat numai că şi legea aceasta, ca şi celelalte legi liberale maghiare, a trecut mai întâiu prin sîta şovinismului maghiar. Şi tocmai împrejurarea aceasta a adus cu sine multele încurcături în politica de naţionalităţi, de câteva decenii încoace, pentru că liberalismul şi şovinismul sunt două concepte, cari niciodată nu pot să încapă lângăolaltă, ci totdeauna se vor lovi în capete. Legea de naţionalităţi a adus-o dieta Ungariei silită de spiritul liberal, care străbătuse atunci toată Europa. E ştiut, că legea aceasta n’a fost niciodată esecutată, cel puţin nu punctele acelea cari sunt favorabile naţionalităţilor nemaghiare. Abstrâgând dela motivul bine cunoscut al neexecutării — şovinismul, — n’a fost esecutată nici din motivul că legea aceasta e în flagrantă contrazicere cu spiritul de gândire maghiar. Maghiarii au fost dedaţi din veacuri să fie ei stăpâni , iar alţii slugi. Legile feudale au făcut stăpâni pe nobili, iar nobilimea, cum se ştie, a fost în parte covârşitoare maghiară. După revoluţie, tot nobilimea a rămas stăpânitoare, numai cât, pentru ochii lumii, a îmbrăcat altă haină, a liberalismului. Cuprinzând apoi ideea naţională teren tot mai mult, în timpul acela vechea nobilime a devenit „maghiarime“. — Şi acuma dacă socotim elementele, cari constituiau maghiarimea din timpul restaurării constituţiunei, şi după aceea până în zilele noastre, — e şi natural, că nu s’a putut împăca nici-odată cu ideia fundamentală, cuprinsă în legea de naţionalităţi, că toţi locuitorii acestei ţări, fie de ori ce naţionalitate, constitue o singură naţiune indivizibilă. Las’ că — după părerea politicianilor învăţaţi — însăşi idea e o greşală, dar nu s’au putut împăca nici din motivul că le-a fost greu să se lase de domnie aşa de uşor. De aceea maghiarimea şi după 1867 s-a considerat pe sine totdeauna de „naţiune domnitoare“ fără să bage de seamă, că însuşi conceptul de „naţiune domnitoare“presupune existenţa şi a altor naţiuni, şi prin urmare exclude idea de „singură naţţiune“. Legile, cari s-au adus de atunci încoace s-au adus toate cu considerare la asigurarea supremaţiei „naţiunei domnitoare“. Celelalte popoare, deşi legea din 67 le-a primit în sânul „naţiunii“, numai cu numele au făcut parte din „naţiune“. Aşa e şi în timpul de faţă. Legea nouă electorală se va crea cam tot aşa, ca să fie cât mai puţini alegători nemaghiari şi astfel să se asigure supremaţia „naţiunei domnitoare“. Şi aşa mai departe. Nu de mult deputatul Sümegi Vilmos, în darea de seamă ţinută alegătorilor din Bicaz, a îndemnat pe Români să fie cu supunere şi ascultare faţă de „naţiunea domnitoare“. Adecă în statul liber Ungaria veacul al XX-lea, în statul unde după lege fiecare om e egal îndreptăţit, — se vorbeşte despre „naţiune domnitoare !“ Acum să ne oprim puţin şi să punem o mică întrebare: ce-i aceea „naţiune domnitoare?“ întrebarea e pusă şi lui Andrassy şi lui Apponyi et tutti quanti, şi „moderaţilor“ şi a lui Sümogyi. Pentru că ori există în Ungaria o singură naţiune, şi prin urmare de cine să ascultăm, faţă de cine să fim supuşi? Românul din Bicaz în cazul acesta ar fi trebuit să răspundă lui Sümegi : D-apoi măria ta, doară şi eu sunt membru al singurei naţiuni din Ungaria! Doară aceea „singură naţiune“ e totodată şi domnitoare? Atunci şi eu sunt domnitor şi prin urmare ceri dela mine să fiu cu supunere şi ascultare faţă de mine !... Ori — în butul legii — sunt de fapt mai multe naţiuni în Ungaria, dintre cari una e domnitoare, iar celelalte supuse. Atunci să se spună aceasta publice în ţaţa Europei. Să se spună, că în Ungaria nu există egală îndreptăţire, ci numai o singură naţiune e „domnitoare“, iar celelalte naţiuni atârnă de la bunăvoinţa acelei naţiuni domnitoare. Că egalitatea e un ce neexistent în Ungaria; că de fapt trăim încă în epoca feudalis- I mului, îmbrăcat în formă mai modernă, nu impoartă. Aşa apoi se va putea înţelege spiritul legislaţiunei mai noi şi ordonanţele ministeriale, ca cea a lui Apponyi, şi numai astfel se pot înţelege desele accentuări din partea Maghiarilor şi a Românilor „moderaţi“ a existenţei unei „naţiuni domnitoare“ în Ungaria. —sp. — mei electorale sub presidenţia sa. Deasemenea se desminte şi ştirea despre chemarea în audienţă a lui Coloman Szell. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« O păţanie, de Petru Rosegger. Era în ajunul Crăciunului; pe atunci eram cam de 9 ani. Chiar în ajunul sărbătorii cumpărase tatăl meu o cruciuliţă neagră, foarte frumoasă, pe care era chipul lui Isus răstignit, făcut, din plumb şi tot din aceiaş materie erau şi uneltele cu cari a fost chinuit Isus de cătră Jidovi. Cruciuliţa aceea o puse tatăl meu într’un cuiu deasupra unui dulap. Abia ieşiră părinţii mei şi servitorii din casă, pentru ca să-şi vază fiecare de lucrul său, unul afară pe la economie, celalalt în culină pentru pregătirea mâncărilor de Crăciun — şi eu, care până atunci stăteam pitic — după datina mea — mă duc şi iau din cuiu crucea şi ascunzându-mă într-un colţ al casei, după cuptor, încep nivinia pe care mi-o propusesem de mai înainte: mai întâiu iau scara, cleştele, ciocanul, apoi cocoşul şi în urmă cobor de pe cruce pe Dus — toate acestea cu mare trudă şi grijă! — Aşa separate mi se părură toate cu mult mai interesante şi frumoase, decât cum erau pe cruce. După ce cu mare bucurie şi satisfacţie mă uitai la lucrurile acestea câtva timp, am vrut să le pun iarăş la locul lor. Dar acum să fi văzut năcaz! Nu putui să le aşez la locul lor nicidecum şi în acelnce mont simţit ca şi cum un curent cald miar umbla prin trup, din vârful picioarelor şi până în creştetul capului ! — Vai ! de aşi scăpa numai cu dojana — gândeam în mine!.. îmi mai trecu însă frica şi căldura în câtva la gândul că crucea e mai frumoasă aşa simplă şi neagră; doar şi în biserică este o cruce neagră, fără nici uun chip, la care se închină credincioşii şi cât de bine îi stă... Pe la Crăciun Isus a fost culcat în iesele şi nu a fost pe cruce — aşa ne spusese părintele în şcoală... Cu aceste cugete mă pusei, şi strâmbai deodată picioarele lui Isus, braţele le pusei cruce pe piept şi astfel îl culcai întrun coşuleţ al mamei, iar coşuleţul îl pusei pe altariul de casă, pe care ardea candela în sărbători mari, iar crucea o ascunsei în patul tatii — necugetându-mă la aceea, ca coşuleţul va fi lucrul carele mă va trăda. Intr-aceea mama — Dumnezeu să o odihnească — întră în odaie şi privind din întâmplare la altar, cu mirare văzu coşuleţe pe care nu avea datina a-1 pune niciodată acolo, iar uitându-se în coşuleţ, văzu in el pe Christos culca.— — Cine a umblat la cruciuliţă?! — întrebă aspru tata, care în acel moment întră în odaie şi văzu că crucea nu e în cuiu. Eu nu-mi pot da bine seama cum mă simţeam atunci în ascunzătoarea mea; mă dădui şi mai aproape de părete şi nici nu suflam. Tata, care — în treacăt vorbind — era de o natură închisă şi era foarte serios, aspru, — ca să nu zic dur.— după cum sunt cei mai mulţi oameni cu familie grea şi cuprinşi cu gândul agoniselii celor trebuincioase pentru traiul greu al vieţii — mă observă şi apropiindu-se de mine, mă întrebă mai mult cu blândeţă decât aspru că nu cumva ştiu unde e cruciuliţa, pe care o cumpărase dânsul? La această întrebare mă sculai şi mă uitai drept în ochii tatii — după cum aveam datina după ce mi se descoperea câte-o ştrengărie — iar tata după ce văzu că nu zic nimic, repeţi întrebarea. Atunci arătai cu mâna spre pat, dar într’aceea simţii cum îmi dau lacrămile in ochi. — Tata căută şi află crucea; nu era mânios ci surprins când văzu crucea goală. _____— Văz eu — zise cu mare linişte tata, luându-şi pălăria din cuiu — văz că totuşi odată trebue să-i dau o bătaie cum se cade mişelului acestuia. Dacă nici Fiul lui Dumnezeu nu poate avea pace de el... ce sa mai zici ?... — Aici în odaie ai să rămâi, băiete ! zise tata cătră mine şi ieşi... — Fugi după tatăl tău şi-l roagă de iertare — zise mama — s’a dus sa-şi aducă o nuia! Nu cutezam nici să mă mişc ca şi când aşi fi fost bătut cu cuie; vedeam bine ce mă aşteaptă, cu toate acestea nu încercam să fac nici un pas decum să fug. Mama eşi să-şi vadă de lucrul ei, iar eu rămăsei în casă, în întunerec. Deodată auzii bătând ceasul; era la cinci. Ciasul acesta era un ceas din moda veche băgat într’un fel de sicriu, care ajungea până la pământ. La Situaţie. Prim-ministrul Wekerle a plecat ori la Viena pentru a fi primit în audienţă de Maj. Sa. In decursul zilei de eri a avut o conferenţă mai lungă cu şeful de secţie din ministeriul comun de finanţe, Thalloczy, în cestiunea constituţiei Bosniei. Secretarul de stat Szterényi a desminţit ori în clubul partidului constituţional ştirea despre formarea unui cabinet de transiţie pentru executarea reforîn adunarea de toamnă a comitatului Caraş-Severin, ţinută Marţi în Lugoj, advocatul Dr. Aurel Giupe a adresat vicişpanului următoarele două interpelări: 1. Are cunoştinţă vice-comitele de rolul dublu al primarului Odăian Bordan din Caransebeş ca redactor alSeverin-ului şi ca primar, bârfind în cel mai murdar mod în prima calitate bărbaţi de frunte ai vieţii noastre publice, cărora în a doua calitate le dă toată cinstea ce li se cuvine. Şi dacă are cunoştinţă, dacă ţine de compatibil cu caracterul de oficiant acest rol abject de redactor al unei fiţuice detestabile. 2. Ţine de compatibilă cu demnitatea presidentului comunităţii de avere acel rol funest, pe care îl joacă în cele politice burdia, ca exploatator al «patriotismului« ca marfă Intre altele aduce ca exemplu cum Burdia ca prezident al Comunităţii de avere, a silit pe an diurnist al acelei Comunităţi să fee răspunderea în faţa curţii cu juraţi pentru patru articoli »agitatorici« ai advocatului acelei comunităţi Dr. Nicolae Ionesco, pentru cari articoli a fost condamnat diurnistul Amos Tulea la temniţă de stat şi ulterior a mai fost dat afară şi de la Comunitate. V ceşpanul Issekulz a răspuns pe scurt că nu se simte îndemnat a controla atitudinea publică a primarului şi prezidentului comunităţii de avere. Membrul C. Huszar propune ca pe baza interpelaţiunei lui Dr. Ciupe să se pornească cercetare disciplinară contra lui Bordán şi Burdia. Vicespanul însă nu admite discutarea acestei propuneri. Sentinţa în procesul de înaltă trădare din Agrara preocupă încă în măsură mare pressa slavă şi străină. Se dă expresiune speranţei, că forurile judecătoreşti croate superioare vor reduce în mod însemnat sentinţele. Circulă şi zvonul că banul Croaţiei va interveni la Maj. Sa pentru graţiarea condamnaţilor. După o ştire mai nouă procurorul Accuti şi-a retras apelul în contra sentinţei, prin care tribunalul a achitat 22 dintre acuzaţi şi a propus liberarea a 12 dintre acuzaţi. Cererea pentru liberarea celorlalți 10 achitaţi tribunalul a respins-o. Apărătorii au apelat.