Gazeta Transilvaniei, octombrie 1909 (Anul 72, nr. 211-235)
1909-10-14 / nr. 222
Nr. 222 —1909. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3. »esc însuşirile rele ale părinţilor. In America de miazăzi amestecul Spaniolilor cu Pieile roşii ar fi pricina degenerărei locuitorilor. Dimpotrivă femeile eşite din astfel de corcuri par a se deosebi prin cea mai mare frumseţe. Astfel s-ar fi întâmplând cu fetele eşite din împărecheri între Javaneze şi Europeni. Tot aşa cele din căsătorii intre Albi şi femei maure în Zeelanda nouă. Nordenskjöld spune acelaşi lucru despre Grönlanda. Aşa e în Canada şi în Chile (Spanioli cu arancaniene). — Ar mai fi de ştiut ce înrîurire are acest amestec asupra sufletului şi inimei acelor femei frumoase. Broşura doctorului Racowski. Celebrul Dr. Racowski, expulzat din România ca un agitator socialist, a adunat intr-un volum toate actele expulzărei sale din ţară şi mai zilele trecute le-a prezintat publicului românesc sub titlul: »Din regimul arbitrariului şi al laşităţei«. Am relevat şi altă dată injuriile, pe cari acest străin de neam le aruncă asupra ţărei, prin ziarele străine. Nimic nu a scăpat neatins de balele sale veninoase, — instituţiile, ca şi bărbaţii noştri de seamă, şi acum cu noua publicaţie, atinge culmea neruşinărei. »România este un stat parazitar«, declară D-rul Racowski, în prefaţa broşurei sale, iar »societatea românească este o periculoasă şi neruşinată Oligarchie«!... Societatea de lectură a elevilor şcoalei comerciale sup gr.-or. rom. din Brașov s-a constituit în modul următor: Prof. I. Pricu prezident; D. Pantaleon cl. III viceprezident; 1. Ţițeiu cl. III secretar; I. Steflea cl. Ili cassar; 1. Crişovan cl. II vicesecretar; N Stănilă cl. II bibliotecar; Al. Manoale cl. II controlor; S. Vasii cl. I vicebibliotecar şi O. Stoian cl. I econom. In comisiunea literară: din cl. III L. Herşcu, N. Câmpănariu, V. Vlad; din cl. II D. Anton, N. Opriş; din cl. I. N. Dinu.. Seara de cunoştinţă a tinerimei române din Cluj. Primim scrisoarea aceasta de rectificare: Onorată Redacţiune! Despre decursul serei de cunoştinţă a universitarilor români din Cluj »Corespondentul« în paragiul ultim al corespondenţii sale, publicată in Gazeta din 20 Oct. strecură afirmaţia greşită, că s-ar fi ţinut o vorbire îmbrăcată în cuvinte murdare la adresa inteligenţei absente. Ca unul, care am fost de faţă până la orele 11 ,do1 seara, când oaspeţii s-au depărtat, ţin să rectific, că o vorbire »îmbrăcată în cuvinte murdare«, nu s-a ţinut. O atare vorbire bravul tineret şi societatea întrunită, la ocaziune atât de solemnă, ar fi reprobat-o la moment, ba nici n-ar fi ascultat-o. Chiar pentru că serata de cunoştinţă a decurs cu toată solemnitatea, nu aflu admisibil, ca prin acest comunicat — cel puţin greşit — să se arunce umbră asupra demnităţii serei de cunoştinţă a universitarilor români. Vă rog, în interesul adevărului, să daţi loc acestor lămuriri în proximul număr al preţuitei D-Voastre Gazete. Cluj, 25 Octomvrie 1909 Cu stimă: Dr. Ştefan Atorariu, advocat. In Circul Stutzbart se vor începe joi interesante lupte internaţionale. Se vor prezenta rând pe rând cei mai celebri luptători internaţionali. Amitim între altele pe d-nii Albert Sturm din Viena, decorat de mai multe capete încoronate, Michail Hitzler din München, Anghelescu din România, Emil Payruse, Löwe, Goetsch, An Oglom etc. etc. Congresul băncilor populare din România moldoveana se întruneşte zilele acestea la Galaţi şi va desbate asupra unui program, pe care îl putem lua şi noi aminte: 1. Băncile populare şi mijloacele de întărire a lor (fuziune, federare, şcoli pregătitoare de controlori şi mijloace de control). 2. Magazine de consum şi diferite fabrici. 3. Recrutarea dirigenţelor şi controlorilor. 4. Desfacerea şi cumpărarea în comun. 5. Repartizarea pe cooperaţii a producţiei. 6. Obştiile de arendare. 7. Rolul administratorilor agronomi. 8. Rolul învăţătorilor şi preoţilor în mişcarea cooperativă. 9. Raportul între Creditul agricol şi Băncile Populare. 10. Societăţile cooperative pentru replantarea viilor şi creditul viticol. Congresiştii vor lucra în patru secţiuni. Concert. Capela oraşului va da concertul obişnuit şi Duminecă în 31 Oct. la restaurant »Europa«. — Societatea filarmonică ţine robă generală Miercuri seara. Inginerul Partoş, cunoscutul erou al tragediei din Topliţa a fost cuprins de furii, şi a trebuit să fie internat la Lipotmező. Luase parte la zborul lui Blériot în Budapesta, şi-l apucă idea fixă, că şi el ar şti zbura, şi va fugi din lumea asta, zburând. Dacă l-a achitat curtea cu juraţi, nu l-a achitat conştiinţa proprie! LITERE ŞI ARTE. Arta, morala şi cultura. De prof. univ. I. Volkelt (Lipsea). Traducere autorizată de Horia Petra-Petrescu. (Fine.) In ceea ce priveşte publicul, prietenul educaţiei poporului găseşte pe seama lui acuze şi mai vehemente. E deprimător, înainte de toate, faptul, că lipseşte aproape cu desăvârşire, din cele mai multe cercuri ale societăţii, conştiinţa că educaţia poporului are importante probleme faţă de susamintitele transgresiuni ale artei. Oamenii nu văd pericolele morale sau nu vreau să le vadă. Sunt sau prea miopi, sau prea comozi, sau prea laşi, ca să-şi formeze o icoană completă şi marcantă despre ceea ce trebue să se nască în inimile tinerimei, dacă se aduc în conţinut pe calea scenei, a galantarelor, a revistelor ilustrate, a romanelor şi aşa mai departe, senzurilor, înclinaţiunilor şi fantaziei tinerilor impresii seducătoare, cari le mânjesc sufletul. Alţii, nu-i vorbă, văd mai mult sau mai puţin aceste stări imposibile, dar le iau la cunoştinţă cu o supunere tâmpită, zicându-şi : faptul acesta e nedeslipit de cultura, care domneşte în oraşele noastre mari şi nu se va putea lucra nimic împotrivă-i, din cauza libertăţii, care domneşte pe toate terenele. Eu, dimpotrivă, ţin de cea mai apropiată problemă, care se impune educaţiei poporale în zilele noastre, în urma transgresiunilor artei, ca să se scuture din amorţeală conştiinţa poporului şi să fie adus acesta la convingerea, că în starea de azi zac pericole foarte mari şi că e datorinţa societăţii şi mai cu seamă a cercurilor sale conducătoare, de a lucra împotriva acestor pericole în internul societăţii şi, unde e de lipsă şi cu ajutorul mijloacelor externe. Cu o astfel de desamorţire s-ar ajunge multe. Fireşte, ar trebui să dai la o parte un anumit obstacol. Ca să fiu scurt, amintesc numai atât, faţă de aceia, cari îşi au drept problemă a vieţii, de a nutri şi a mări, pe calea aşa numitei arte, în inimile tinere şi în sufletul poporului, trebuinţa după desfrâu, faţă de aceia e în cele mai multe cazuri opinia morală publică mult prea îngăduitoare. Unul, care dă foc sau un omorâtor poate fi un membru inofensiv al societăţii omeneşti în comparaţie cu un om, a cărui meserie — şi încă bine plătită — constă într’aceea, că-şi creşte ascultătorii şi cetitorii prin aşa numitele prestaţiuni artistice pe seama I iubirei de cocotă şi pe seama bordelului. Ţ~Cine conduce — spre pildă------un teatru, I care reprezintă esclusiv sau cu predilecţie , piese pornografice, cine scrie pe seama unei astfel de scene sau apare în rolurile unor astfel de piese, ar trebui sa fie părtaş, ca membru nedemn al societăţii omeneşti de dispreţul extrem. Dacă aş vrea să tractez mijloacele, cari ar trebui să Ie aplice educaţia poporului, pentru ca să aibă influenţă în direc-ţia arătată, ar trebui să scriu aici o analiză specială nestinsă. Aici vreau să-mi fac numai vre-o câteva observaţii şi să sfârşesc observaţiile de faţă cu aceasta. VI. Dacă s’ar îngriji educatorul poporului, considerând de misiune principală a sa paşii ce-i va întreprinde pentru ca să se oprească digresiunile pornologice ale artei, prin asupriri şi pedepse, ar lucra superficial şi nu ar ajunge la ţintă. Va trebui însă să-şi dea osteneală mai mult, să mărească şi nobiliteze simţul estetic şi conştiinţa morală, până ’ntr-un grad, când prinde rădăcini adânci repulziunea şi greaţa faţă de tot ce păşeşte cu un scop vădit, cu scopul de a întărâta la voluptate, fie acest procedeu secundar de om şi câtă rafinerie artistică. Dacă am ajunge până acolo, ar înceta de la sine, din lipsă de sprijin, toate prestaţiunile şi întreprinderile, cari au drept scop gâdilirea trebuinţelor voluptăţii şi îngrămădirea materialului, care se aprinde. — Scriind acestea, ştiu prea bine, că exprim o utopie, care este expusă situaţiei comicului, fiindcă multora li se pare prea firesc să trebuiască să arăţi interes şi predilecţie pentru spiritualii poeţi moderni ai desfrânată, ca să nu apari în societatea »cultă« drept retrograd şi să nu devii ridicol. Astfel de oameni cred că le vorbeşti într’o limbă păsărească, dacă i-ai întreba: de nu le este ruşine, că se lasă gâdiliţi şi aprinşi sexual de una sau alta din dramele murdare moderne? Pudicitatea în cestiunile sexuale este pentru mulţi un simţământ învechit, destinat pierzaniei. De aceea nu mă dau nicidecum în braţele unei autosugestii, când mă gândesc la impresia, care trebue să o facă spusele mele aderenţilor moralei existente de viaţă sexuală. Aceştia mă vor compătimi şi vor zâmbi ca în faţa unui retrograd. Dar faptul acesta nu mă poate opri, să nu scot încă odată la iveală constatarea, că idealul contra acţiunei educative împotriva amintitelor transgresiuni ale artei îl consider într’aceea, că trebue să se nască în sufletul tînăr pudicitate şi greaţă, ori unde ar întâlni arta ca un stimulent spre plăcere şi desfrânare. Pe de altă parte, ai avea un idealism lipsit de experienţă, dacă tu, ca educator al poporului, ai vrea să lucrezi numai pe calea aceasta internă. După cum este natura omenească, nu vei putea să fi fără de sprijinul statului în acţiunea ta, de a statori pe cale legală restricţiunile potrivite şi de a fi stimulentul opririlor şi al asupririlor, cari nu se pot ocoli. In ce fel şi cum, şi în ce grad se va întâmpla aceasta, e o întrebare, care se va putea hotărî numai în conformitate cu condiţiile istorice-culturale generale şi cu relaţiile anumite, date. Totuşi, nu pot să refac, că legislaţia de astăzi mi se pare faţă de pseudo-arta pornologică mult prea cu consideraţie. De numeroase producte, reprezentaţii, expoziţii, cari sunt capabile să învenineze, sufletul poporului, de fapt, prin îndemnuri rafinate la relaţii sexuale, nu te poţi apropia cu paragrafii legilor de acum. Zăpăceşte pe legislatori şi ţipetul, care se naşte de obicei chiar şi la confiscarea dramelor murdare de ultima speţă , arta, zice-se, e ameninţată în liberă desvoltare a ei, desvoltării geniului artistici se pune zăgaz din partea poliţiei! Astfel se naşte teama misterioasă, dar cu atât mai plină de efect, că poate să ţi se ducă numele, că eşti retrograd, sau să devii ridicol, chiar şi în cazul când îndrăzneşti să te pui în cale numai produselor celor mai depravate ale aşa numitei arte. Fără doar’ şi poate, legislaţia statului şi organele lui, cari duc în îndeplinire legile, au să lase, la tot ceea ce are dreptul să poarte în întregime numele de artă, o desvoltare netulburată. Această întrebare, despre datorinţa statului, de a lăsa arta a se desvolta netulburată de nimeni, îmi stă mai presus de toate şi nu mai poate fi trasă în discuţie. (Nu mai trebue să asigur pe—acela,—care-mi—cunoaşte scrierile estetice, despre aceasta) Această axiomă însă nici nu este trasă la îndoială, în cazul, despre care e vorba. In toate cazurile, pe cari le am aici înaintea ochilor, e vorba numai de o pseudo-artă, care se foloseşte de mijloacele artei, ca să producă cele mai brutale efecte de conţinut, mai cu seamă plăceri de natură erotică. Să se gândească cineva la Otto Erich Hartleben, la Iulius Birnbaum, la Artur Schnitzler, la Hermann Bahr, la Frank Wedekind şi să-şi pună întrebarea, dacă ar fi pierdut, de fapt, desvoltarea artei în ţările germane atât de mult, de n’ar ’ fi fost cunoscută publicului una sau alta din preamăririle depravării, scrise de aceşti poeţi ? Mi-aş apărea curat ridicol, dacă aş vrea să afirm această întrebare. Pe de altă parte însă nu-mi pare problematic, că s-au pricinuit sau nu s-au pricinuit în urma multor opere ale acestor poeţi pagube morale considerabile. Tocmai fiindcă sunt numiţii poeţi plini de spirit şi fiindcă posed calităţi caracteristice artistice, tocmai de aceea mă tem, că s-a inoculat şi în conştiinţe tinere, mai nobile, credinţa, că se ţine de libertatea artistului să se simţească bine în noroiul sexual. Sunt la sfârşit. Observaţiile redate aici nu le voiu considera de inutile, dacă cetitorul va fi ajuns prin mine la convingerea, (chiar şi dacă nu va fi fost de-o părere cu mine în multe cazuri), ca există o legătură între artă şi morală, o legătură, care cuprinde în sine multe puncte şi are multe încurcături şi dă prilej la întrebări numeroase, cari nu sunt tocma atât de uşor de rezolvat. ULTIME ŞTIEL Budapesta, 26 Octomvrie. Preşedintele camerei Iusth, a ţinut alegătorilor săi un discurs, în care a declarat că cei cari sunt în contra unei bănci independente maghiare sunt pur şi simplu nişte trădători. Viena, 26 Oct. Rakovsky a fost primit în audienţă de 12 ceas la Moştenitorul Cernăuţi, 26 Octomvrie. Peste 100 de studenţi s-au postat ori la orele 4 în faţa universităţei cu intenţiunea de a demonstra în contra profesorului Milkovic. Acesta sosind şi prevăzând demonstraţia a declarat că renunţă la ţinerea cursului. Bucureşti, 26 Oct. Eri s-a întrunit sinodul, pe temeiul nouei legi, care face loc şi mirenilor în Sinod. Această reformă codificată în legile ţării, unii prelaţi o găsesc de anticanonică, de aceea P. S. S. episcopul de Roman a declarat, că nu va respecta legea conzistorului şi dacă sinodul găseşte că procedează rău, atunci să-l judece şi să-l pedepsească. „Dar să se ştie, a adăugat P. S. Sa, că dacă membrii Sinodului aproabă legea consistoriului, se fac părtaşi ai unei legi contra prevederilor canoanelor şi ca atare nu mai pot fi socotiţi ca ortodoxi. „Iar pe cei cari voiesc să slujească biserica Domnului în contra legilor de temelie ale bisericei creştine ortodoxe, eu, Episcopul Gherasim al Romanului, îi afurisesc în temeiul canoanelor“. POŞTA REDACŢIUNEI. De pe Murăş. Predicele cerute nu le-am primit. De ucenic nu este lipsă deocamdată. Poate de la anul nou. Vă mulţumim de cele trimise. D-n. Cluj. Ni-a sosit un raport mai curând decât al d-tale. Te rugăm să ne dai informaţii totdeauna. Pe scurt, ca să poată fi cât de multe. D-soara I. F. L. Am trimis manuscriptul cu poşta de azi. Ne pare rău şi nouă, în adevăr, întârzierea e din pricina mulţimei de lucru ce au să isprăvească oameni puţini, în oricare redacţie românească. Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu. Rom. Redactor respons.: Dr Sever Dan. Circus StuzEiart in Hala festivă. Joi în 28 Octombre 1909 se începe luptei© inter*naţfi©iiaie pentru premiul depus de 4000 cor. la care concurează cei mai renumiţi şi faimoşi luptători din lume.