Gazeta Transilvaniei, octombrie 1909 (Anul 72, nr. 211-235)

1909-10-14 / nr. 222

Nr. 222 —1909. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3. »esc însuşirile rele ale părinţilor. In Ame­rica de miazăzi amestecul Spaniolilor cu Pieile roşii ar fi pricina degenerărei locui­torilor. Dimpotrivă femeile eşite din astfel de corcuri par a se deosebi prin cea mai mare frumseţe. Astfel s-ar fi întâmplând cu fetele eşite din împărecheri între Java­­neze şi Europeni. Tot aşa cele din căsă­torii intre Albi şi femei maure în Zeelanda­­ nouă. Nordenskjöld spune acelaşi lucru despre Grönlanda. Aşa e în Canada şi în Chile (Spanioli cu arancaniene). — Ar mai fi de ştiut ce înrîurire are acest amestec asupra sufletului şi inimei acelor femei fru­moase. Broşura doctorului Racowski. Celeb­rul Dr. Racowski, expulzat din România ca un agitator socialist, a adunat intr-un volum toate actele expulzărei sale din ţară şi mai zilele trecute le-a prezintat publi­cului românesc sub titlul: »Din regimul arbitrariului şi al laşităţei«. Am relevat şi altă dată injuriile, pe cari acest străin de neam le aruncă asu­pra ţărei, prin ziarele străine. Nimic nu a scăpat neatins de balele sale veninoase, — instituţiile, ca şi bărbaţii noştri de seamă,­­ şi acum cu noua publicaţie, a­­tinge culmea ner­uşinărei. »România este un stat parazitar«, declară D-rul Racowski, în prefaţa broşu­­rei sale, iar »societatea românească este o periculoasă şi neruşinată Oligarchie«!... Societatea de lectură a elevilor şcoa­­lei comerciale sup­ gr.-or. rom. din Brașov s-a constituit în modul următor: Prof. I. Pricu prezident; D. Pantaleon cl. III vice­­prezident; 1. Ţițeiu cl. III secretar; I. Ste­­flea cl. Ili cassar; 1. Crişovan cl. II vice­­secretar; N Stănilă cl. II bibliotecar; Al. Manoale cl. II controlor; S. Vasii cl. I vice­­bibliotecar şi O. Stoian cl. I econom. In comisiunea literară: din cl. III L. Herşcu, N. Câmpănariu, V. Vlad; din cl. II D. An­ton, N. Opriş; din cl. I. N. Dinu.. Seara de cunoştinţă a tinerimei ro­mâne din Cluj. Primim scrisoarea aceasta de rectificare: Onorată Redacţiune! Despre decursul serei de cunoştinţă a universitarilor ro­mâni din Cluj »Corespondentul« în para­­giul ultim al corespondenţii sale, publicată in Gazeta din 20 Oct. strecură afirmaţia greşită, că s-ar fi ţinut o vorbire îmbră­cată în cuvinte murdare la adresa inte­ligenţei absente. Ca unul, care am fost de faţă până la orele 11 ,do1 seara, când oas­peţii s-au depărtat, ţin să rectific, că o vorbire »îmbrăcată în cuvinte murdare«, nu s-a ţinut. O atare vorbire bravul tine­ret şi societatea întrunită, la ocaziune a­­tât de solemnă, ar fi reprobat-o la mo­ment, ba nici n-ar fi ascultat-o. Chiar pen­­tru că serata de cunoştinţă a decurs cu toată solemnitatea, nu aflu admisibil, ca prin acest comunicat — cel puţin gre­şit — să se arunce umbră asupra demni­tăţii serei de cunoştinţă a universitarilor români. Vă rog, în interesul adevărului, să daţi loc acestor lămuriri în proximul număr al preţuitei D-Voastre Gazete. Cluj, 25 Octomvrie 1909 Cu stimă: Dr. Ştefan At­or­ariu, advocat. In Circul Stutzbart se vor începe joi interesante lupte internaţionale. Se vor prezenta rând pe rând cei mai celebri lup­tători internaţionali. Amitim între altele pe d-nii Albert Sturm din Viena, decorat de mai multe capete încoronate, Michail Hitzler din München, Anghelescu din Ro­mânia, Emil Payruse, Löwe, Goetsch, An­ Oglom etc. etc. Congresul băncilor populare din Ro­mânia moldoveana se întruneşte zilele a­­cestea la Galaţi şi va desbate asupra unui program, pe care îl putem lua şi noi a­­minte: 1. Băncile populare şi mijloacele de în­tărire a lor (fuziune, federare, şcoli pregă­titoare de controlori şi mijloace de con­trol). 2. Magazine de consum şi diferite fabrici. 3. Recrutarea dirigenţelor şi contro­lorilor. 4. Desfacerea şi cumpărarea în co­mun. 5. Repartizarea pe cooperaţii a pro­ducţiei. 6. Obştiile de arendare. 7. Rolul administratorilor agronomi. 8. Rolul învăţătorilor şi preoţilor în mişcarea cooperativă. 9. Raportul între Creditul agricol şi Băncile Populare. 10. Societăţile cooperative pentru re­­plantarea viilor şi creditul viticol. Congresiştii vor lucra în patru sec­ţiuni. Concert. Capela oraşului va da con­certul obişnuit şi Duminecă în 31 Oct. la restaurant »Europa«. — Societatea filarmonică ţine­­ robă generală Miercuri seara. Inginerul Partoş, cunoscutul erou al tragediei din Topliţa a fost cuprins de furii, şi a trebuit să fie internat la Lipot­­mező. Luase parte la zborul lui Blériot în Budapesta, şi-l apucă idea fixă, că şi el ar şti zbura, şi va fugi din lumea asta, zburând. Dacă l-a achitat curtea cu juraţi, nu l-a achitat conştiinţa proprie! LITERE ŞI ARTE. Arta, morala şi cultura. De prof. univ. I. Volkelt (Lipsea). Traducere autorizată de Horia Petra-Petrescu. (Fine.) In ceea ce priveşte publicul, prietenul educaţiei poporului găseşte pe seama lui acuze şi mai vehemente. E deprimător, înainte de toate, faptul, că lipseşte aproape cu desăvârşire, din cele mai multe cercuri ale societăţii, conştiinţa că educaţia popo­rului are im­portante probleme faţă de sus­­amintitele transgresiuni ale artei. Oamenii nu văd pericolele morale sau nu vreau să le vadă. Sunt sau prea miopi, sau prea co­mozi, sau prea laşi, ca să-şi formeze o icoană completă şi marcantă despre ceea ce trebue să se nască în inimile tinerimei, dacă se aduc în conţinut pe calea scenei, a galantarelor, a revistelor ilustrate, a ro­manelor şi aşa mai departe, senzurilor, înclinaţiunilor şi fantaziei tinerilor impresii seducătoare, cari le mânjesc sufletul. Alţii, nu-i vorbă, văd mai mult sau mai puţin aceste stări imposibile, dar le iau la cuno­ştinţă cu o supunere tâmpită, zicându-şi : faptul acesta e nedeslipit de cultura, care domneşte în oraşele noastre mari şi nu se va putea lucra nimic împotrivă-i, din cauza libertăţii, care domneşte pe toate terenele. Eu, dimpotrivă, ţin de cea mai apropiată problemă, care se impune educaţiei popo­rale în zilele noastre, în urma transgre­siunilor artei, ca să se scuture din amor­ţeală conştiinţa poporului şi să fie adus acesta la convingerea, că în starea de azi zac pericole foarte mari şi că e datorinţa societăţii şi mai cu seamă a cercurilor sale conducătoare, de a lucra împotriva acestor pericole în internul societăţii şi, unde e de lipsă şi cu ajutorul mijloacelor externe. Cu o astfel de desamorţire s-ar­­ ajunge multe. Fireşte, ar trebui să dai la o parte­­ un anumit obstacol. Ca să fiu scurt, amin­tesc numai atât, faţă de aceia, cari îşi au drept problemă a vieţii, de a nutri şi a mări, pe calea aşa numitei arte, în ini­mile tinere şi în sufletul poporului, tre­buinţa după desfrâu, faţă de aceia e în cele mai multe cazuri opinia morală pu­blică mult prea îngăduitoare. Unul, care dă foc sau un om­orâtor poate fi un mem­bru inofensiv al societăţii omeneşti în comparaţie cu un om, a cărui meserie — şi încă bine plătită — constă într’aceea, că-şi creşte ascultătorii şi cetitorii prin aşa numitele prestaţiuni artistice pe seama I iubirei de cocotă şi pe seama bordelului. Ţ~Cine conduce — spre pildă------un teatru, I care reprezintă esclusiv sau cu predilecţie , piese pornografice, cine scrie pe seama unei astfel de scene sau apare în rolurile unor astfel de piese, ar trebui sa fie păr­taş, ca membru nedemn al societăţii ome­neşti de dispreţul extrem. Dacă aş vrea să tractez mijloacele, cari ar trebui să Ie aplice educaţia popo­­r­­ului, pentru ca să aibă influenţă în direc-­­­ţia arătată, ar trebui să scriu aici o ana­liză specială n­estinsă. Aici vreau să-mi fac numai vre-o câteva observaţii şi să sfâr­şesc observaţiile de faţă cu aceasta. VI. Dacă s’ar îngriji educatorul poporu­lui, considerând de misiune principală a sa paşii ce-i va întreprinde pentru ca să se oprească digresiunile pornologice ale artei, prin asupriri şi pedepse, ar lucra superficial şi nu ar ajunge la ţintă. Va trebui însă să-şi dea osteneală mai mult, să mărească şi nobiliteze simţul estetic şi conştiinţa morală, până ’ntr-un grad, când prinde rădăcini adânci repulziunea şi greaţa faţă de tot ce păşeşte cu un scop vădit, cu scopul de a întărâta la voluptate, fie acest procedeu secundar de om­ şi câtă ra­­finerie artistică. Dacă am ajunge până acolo, ar înceta de la sine, din lipsă de sprijin, toate prestaţiunile şi întreprinde­rile, cari au drept scop gâdilirea trebuin­ţelor voluptăţii şi îngrămădirea materia­lului, care se aprinde. — Scriind acestea, ştiu prea bine, că exprim o utopie, care este expusă situaţiei comicului, fiindcă multora li se pare prea firesc să trebu­iască să arăţi interes şi predilecţie pentru spiritualii poeţi moderni ai desfrânată, ca să nu apari în societatea »cultă« drept retrograd şi să nu devii ridicol. Astfel de oameni cred că le vorbeşti într’o limbă păsărească, dacă i-ai întreba: de nu le este ruşine, că se lasă gâdiliţi şi aprinşi sexual de una sau alta din dramele mur­dare moderne? Pudicitatea în cestiunile sexuale este pentru mulţi un simţământ învechit, destinat pierzaniei. De aceea nu mă dau nici­decum în braţele unei autosu­gestii, când mă gândesc la impresia, care trebue să o facă spusele mele aderenţilor moralei existente de viaţă sexuală. Aceştia mă vor compătimi şi vor zâmbi ca în faţa unui retrograd. Dar faptul acesta nu mă poate opri, să nu scot încă odată la iveală constatarea, că idealul contra­ acţiunei edu­cative împotriva amintitelor transgresiuni ale artei îl consider într’aceea, că trebue să se nască în sufletul tînăr pudicitate şi greaţă, ori unde ar întâlni arta ca un sti­­mulent spre plăcere şi desfrânare. Pe de altă parte, ai avea un idealism lipsit de experienţă, dacă tu, ca educator al poporului, ai vrea să lucrezi numai pe calea aceasta internă. După cum este na­tura omenească, nu vei putea să fi fără de sprijinul statului în acţiunea ta, de a statori pe cale legală restricţiunile potri­vite şi de a fi stimulentul opririlor şi al asupririlor, cari nu se pot ocoli. In ce fel şi cum, şi în ce grad se va întâmpla acea­sta, e o întrebare, care se va putea ho­tărî numai în conformitate cu condiţiile istorice-culturale generale şi cu relaţiile anumite, date. Totuşi, nu pot să refac, că legislaţia de astăzi mi se pare faţă de pseudo-arta pornologică mult prea cu con­sideraţie. De numeroase producte, repre­zentaţii, expoziţii, cari sunt capabile să în­venineze, sufletul poporului, de fapt, prin îndemnuri rafinate la relaţii sexuale, nu te poţi apropia cu paragrafii legilor de acum. Zăpăceşte pe legislatori şi ţipetul, care se naşte de obicei chiar şi la confis­carea dramelor murdare de ultima speţă , arta, zice-se, e ameninţată în liberă des­­voltare a ei, desvoltării geniului artistici se pune zăgaz din partea poliţiei! Astfel se naşte teama misterioasă, dar cu atât mai plină de efect, că poate să ţi se ducă nu­mele, că eşti retrograd, sau să devii ridi­col, chiar şi în cazul când îndrăzneşti să te pui în cale numai produselor celor mai depravate ale aşa numitei arte. Fără doar’ şi poate, legislaţia statu­lui şi organele lui, cari duc în îndeplinire legile, au să lase, la tot ceea ce are dreptul să poarte în întregime numele de artă, o des­­voltare netulburată. Această întrebare, de­spre datorinţa statului, de a lăsa arta a se desvolta netulburată de nimeni, îmi stă mai presus de toate şi nu mai poate fi trasă în discuţie. (Nu mai trebue să asi­gur pe—acela,—care-mi—cunoaşte scrierile estetice, despre aceasta) Această axiomă însă nici nu este trasă la îndoială, în ca­zul, despre care e vorba. In toate cazurile, pe cari le am aici înaintea ochilor, e vorba numai de o pseudo-artă, care se foloseşte de mijloa­cele artei, ca să producă cele mai brutale efecte de conţinut, mai cu seamă plăceri de natură erotică. Să se gândească cineva la Otto Erich Hartleben, la Iu­lius Birnbaum, la Artur Schnitzler, la Hermann Bahr, la Frank Wedekind şi să-şi pună întrebarea, dacă ar fi pierdut, de fapt, desvoltarea ar­tei în ţările germane atât de mult, de n’ar ’ fi fost cunoscută publicului una sau alta din preamăririle depravării, scrise de aceşti poeţi ? Mi-aş apărea curat ridicol, dacă aş vrea să afirm această în­trebare. Pe de altă parte însă nu-mi pare pro­blematic, că s-au pricinuit sau nu s-au pri­cinuit în urma multor opere ale acestor poeţi pagube morale considerabile. Tocmai fiindcă sunt numiţii poeţi plini de spirit şi fiindcă posed calităţi caracteristice ar­tistice, tocmai de aceea mă tem, că s-a inoculat şi în conştiinţe tinere, mai no­bile, credinţa, că se ţine de libertatea ar­tistului să se simţească bine în noroiul sexual. Sunt la sfârşit. Observaţiile redate aici nu le voiu considera de inutile, dacă cetitorul va fi ajuns prin mine la convin­gerea, (chiar şi dacă nu va fi fost de-o părere cu mine în multe cazuri), ca există o legătură între artă şi morală, o legă­tură, care cuprinde în sine multe puncte şi are multe încurcături şi dă prilej la întrebări numeroase, cari nu sunt tocma atât de uşor de rezolvat. ULTIME ŞTIEL Budapesta, 26 Octomvrie. Preşe­dintele camerei Iusth, a ţinut alegă­torilor săi un discurs, în care a de­clarat că cei cari sunt în contra unei bănci independente maghiare sunt pur şi simplu nişte trădători. Viena, 26 Oct. Rakovsky a fost primit în audienţă de 1­2 ceas la Moştenitorul­­ Cernăuţi, 26 Octomvrie. Peste­­ 100 de studenţi s-au postat ori la orele 4 în faţa universităţei cu in­­tenţiunea de a demonstra în contra profesorului Milkovic. Acesta sosind şi prevăzând demonstraţia a declarat că renunţă la ţinerea cursului. Bucureşti, 26 Oct. Eri s-a întru­nit sinodul, pe temeiul nouei legi, care face loc şi mirenilor în Sinod. Această reformă codificată în legile ţării, unii prelaţi o găsesc de anti­­canonică, de aceea P. S. S. episcopul de Roman a declarat, că nu va res­pecta legea conzistorului şi dacă si­nodul găseşte că procedează rău, a­­tunci să-l judece şi să-l pedepsească. „Dar să se ştie, a adăugat P. S. Sa, că dacă membrii Sinodu­lui aproabă legea consistoriului, se fac părtaşi ai unei legi contra pre­vederilor canoanelor şi ca atare nu mai pot fi socotiţi ca ortodoxi. „Iar pe cei cari voiesc să slu­jească biserica Domnului în contra legilor de temelie ale bisericei creştine ortodoxe, eu, Episcopul Gherasim al Romanului, îi afurisesc în temeiul ca­noanelor“. POŞTA REDACŢI­UNEI. De pe Murăş. Predicele cerute nu le-am primit. De ucenic nu este lipsă deo­camdată. Poate de la anul nou. Vă mulţu­mim de cele trimise. D-n. Cluj. Ni-a sosit un raport mai curând decât al d-tale. Te rugăm să ne dai informaţii totdeauna. Pe scurt, ca să poată fi cât de multe. D-soara I. F. L. Am trimis man­us­­criptul cu poşta de azi. Ne pare rău şi nouă, în adevăr, întârzierea e din pricina mulţimei de lucru ce au să isprăvească oameni puţini, în ori­care redacţie româ­nească. Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu. Rom. Redactor respons.: Dr Sever Dan. Circus StuzEiart in Hala festivă. Joi în 28 Octombre 1909 se începe luptei© inter*naţfi©iiaie pentru premiul depus de 4000 cor. la care concurează cei mai renumiţi şi faimoşi luptători din lume.

Next