Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1909 (Anul 72, nr. 236-258)

1909-11-26 / nr. 255

Pentru putere, *P. L.«, destăinuieşte cu multă maliţie, o târguială cu Coroana, încercată de Fr. Kossuth azi vară, pentru a i se încredinţa lui formarea cabinetului. Bineînţeles un cabinet în majoritate kos­­suthist, sub prezidenţia sa, în care cabinet ar fi avut Batthianyi portofoliul comerciului, L. Hollo port. justiţiei, Navay internele şi Szterényi port. comunicaţiei şi trenurilor, ce ar fi fost să se înfiinţeze anume pentru el. Kossuth a şi vorbit cu domnii aceştia, apoi a redactat un memorand, în care fă­­gădueşte pentru bancă un provizoriu de 3 ani, şi nu cere nici o concesie, decât ca reforma electorală să fie încredinţată ace­stui cabinet, in acest înţeles Kossuth a re­dactat un memorand, şi, prin un înalt funcţionar (Szlerényi, ajutat de Aehron­­thal. — Red. Gaz.) l-a vârât în cabinetul Maj. Sale. Maj. Sa a refuzat memorandul, fiind­că n-avea încredere în statornicia lui Kos­suth, şi nu putea să dea puterea în ma­nile unor oameni, pe cari încă nu-i cunoa­şte. Pe de­asupra, în clubul kossuthist toc­mai atunci s-a înscenat comedia cu coala de subscripţie a lui Teleky Arvéd, şi Kos­suth, speriindu-se, nu a continuat cu târ­guiala, deşi era hotărât să tăgăduiască şi mai mult Coroanei, numai ca să i se dea lui guvernul. — Acuma se fac noi încercări pentru a ajunge la putere. Cele două tabere mari — de justhişti şi kossuthişti — cari şi-au spus ziua bună, fiindcă se temeau că nu se vor putea împărţi pe oasele de jos, dacă vor ajunge la cârmă, acuma iarăşi încearcă a se împăca, văzând că tot mai multă putere se poate dobândi cu puteri unite! Barabás face pe intermediatorul. A şi prezentat un plan lui Kossuth. — »Fremdenblatt« scrie un artico prim, spunând că ori­ce guvern cinstit când se îndepărtează, are grija ca să sare în ordine finanţele ţerii !! Şi de fapt gu­vernul acesta se duce. Avem informaţia, că Lukacs are deja numirea în buzunar, şi pe Héderváry îl are la interne Leafă pentru secretarii despărţămintelor. Am tipărit în cursul săptămânilor trecute motivarea făcută de d-l Dr Dionisie Stoica, propunerii sale de la adunarea generală a Astrei, anume, ca : „Asociaţia să sistemiseze succe­siv posturi de secretari salariaţi în despărţămintele sale“. Această moti­vare a fost retipărită din ziarul nos­tru, şi va fi trimisă acelora, cari sunt mai competenţi a-şi spune cuvântul în chestie a despărţămintelor. Cu toate acestea ne credem în drept a spune şi noi câteva cuvinte, asu­pra ei. D-l Stoica îngreunează puţin si­tuaţia, făcând coloane de apeluri la sentimentele româneşti, in loc de a compune tabele statistice : cam câtă leafă ar da dânsul unui secretar, în total cât ar face lefurile acestea și cam ce capital ar trebui deci sa se adune in „Fondul Iubilor“? Nu ne spune părerea d-sale nici în chestia cum contemplează d-sa postul de se­cretar salariat: sâ fie, cei cari îl o­­cupă, numai secretari de despărţă­­minte, sau secretariatul l-ar purta pe lângă altă ocupaţie,­­ de învăţător sau preot mai cu seamă? Se mai com­plică problema şi prin aceea, că d-l Stoica de-o parte cere „divizarea des­­pârţămintelor“, pe când de altă parte pare a fi de părerea, ca şi noi, că unui secretar salariat ar trebui să i­ se dea un teren mai vast de muncă — mai multe despârţăminte. Ne uşurează însă nespus de mult problema, făcând de la început restricţia: succesiv. O sintemizare succesivă, va să zică — o încercare. Prin restricţia asta numai­decât este formulată şi atitudinea noastră: dorim, ca idea ivită să între cât se poate de curând în stadiul de expe­rimentare ! ! R&S’iltatele întâelor experimente vor decide, fără îndoială, asupra sorţii pe care o merită problema. Dar... se va zice din vre-o parte, experimentele cu secretari salariaţi s-au făcut deja — în contru — şi am vă­zut rezultatele. Desfidem pe acei ce vorbesc aşa. Tocmai de aceia ar fi să se facă reforma d-lui Stoica, pentru ca în despărţăminte să se lucreze aşa cum s-au ridicat odată pretenţiile de şi pentru secretarii generali! ! Pre­tenţii, cam­ pe lângă munca de birou ce deocamdată sunt siliţi a o isprăvi secretarii generali, nu se mai pot sus­ţinea. Va fi chemarea celor din des­­pârţâminte a le realiza. Altă părere, cârtitoare şi contra­zicătoare, ca tot pesimismul, vom auzi de la pesimişti: „Cum se poate? Sâ fie secretarul şi agronom, şi vier, şi ciuburar, etc., etc. ? Ş-apoi pentru că-şi împlineşte cineva datorinţele lui de Român, şi fiu sau nepot de ţăran, numai­decât să se şi gândească la lefşoara? Asta-i decadenţă naţională, domnilor!“ Dar nu-i decadenţă. Bine zice d-l Stoica: Astra da răsplată şi până acum, d­in formă de premii. La so­cietăţile culturale ale altor neamuri asemenea am putea găsi exemplul se­cretarilor salariaţi. Iar cât e pentru munca prea de multe feluri, s-ar pu­tea face o divizie între secretari : unul să lucreze în despărţământul ce­luilalt la ce se pricepe mai bine, şi, fireşte, celălalt iarăş să-i ajute. Meni­rea fiecăruia ar fi însă, înainte de toate, să îngrijească de isvoare de venit, prin vindere de broşuri, organizarea de reprezentaţii, etc. etc. Era veche convingerea noastră, că în despărţă­minte persoana principală nu este „di­rectorul“, ci casierul. Un fel de tras­sier, sau mai la drept, incassator, ar fi să fie şi secretarul cu leafă... O singură piedecă mare ne pu­tem noi închipui, dar nici asta nu ne face pesimişti: lipsa de oameni cu bune intenţii şi înţelegători. Vor veni însă şi aceştia cu vremea. Când ne vom avea şi noi „supra­producţia“ de intelectuali, şi vom mai putea alege, nu ca şi acum, când sun­tem siliţi a primi orice şi de la ori­cine, tratând pe toată lumea ca pe nişte fete bătrâne, veşnic cu groaza în spate, nu cumva să „disgustăm“... FOILETONUL »CAZ. TRANS.« (9) „Una, ca toate.“ Dramă de Oscar Wilde Trad. de: I. Broşu. ACTUL IV. (Scenă : odăile de la mrs. Arbuthnot. In fund­­ spre grădină, uşă cu ferestrele deschise ; uşi la­­ dreapta şi la stânga.) (Gerald Arbuthnot scrie la masă.) (Alice întră pe uşa din dreapta, împreună cu lady Hunstanton şi mrs. Allonby.) Alice (anunţând): Lady Hunstanton şi mrs. Allonby. (iese.) Lady Hunstanton : Bună dimineaţa ! Gerald. Gerald (se ridică): Bună dimineaţa lady Hunstanton, bună dimineaţa mrs. Allonby. Lady Hunstanton: Venim să vedem ce mai face mama d-tale, Gerald. Mai bine? da? sper din suflet. Gerald : Mama nu s-a coborât încă­­ din odaie, lady Hunstanton. Lady Hunstanton: Desigur au in­dispus-o căldurile de aseară şi muzica. De mu­te ori muzica cuprinde mult romanti­cism, sau cel puţin îţi agită totdeauna nervii... Mrs. Allenby: E una şi aceeaş. Lady Hunstanton : Nu vă înţeleg, draga mea, şi sunt veselă. Mă tem că spuneţi o nedreptate. A, admiraţi, odaia drăguţă a d-nei Arbuthnot? E foarte frumoasă şi aranjată după moda veche, nu-i aşa? Mrs. Allonby (se uită prin odae cu Jorgnetta) : Iţi face impresia unei case en­gleze, plină de fericire. Lady Hunstanton: Aveţi dreptate, draga mea, o minunată caracterizare. In toate, se simte influenţa binefăcătoare a mamei d-tale, Gerald. Mrs. Allonby: Lordul Illingworth, susţine că fie­care înfluinţă străină ar a­­vea urmări rele, iar o înfluinţă bună ar fi cel mai rău lucru din lume. Lady Hunstanton: Dacă lordul Illing­worth, ar cunoaşte mai bine pe mrs. Ar­buthnot, şi-ar schimba părerile. Mrs. Allonby: Aşi dori să-l văd pe lordul Illingworth, într-o casă engleză, plină de fericire! Lady Hunstanton: l-ar face bine dragă. Astăzi cele mai multe fem­ei din Londra îşi aranjază odăile numai cu or­­chidei, cu streini şi cu romane franceze. Aici însă, ne aflăm în odaia unei sfinte­­ flori naturale şi proaspete — cărţi, cari nu te scandalizează, tablouri, pe cari le poţi privi, fără să roşeşti. Mrs. Allonby: Dar eu roşesc foarte bucuros! Lady Hunstanton : Ei, despre a roşi s-ar putea spune multe, dacă te pricepi s-o faci la timp potrivit. Sărmanul și bu­nul Hunstanton zilnic îmi făcea observa­rea, că de mult nu mai roşesc îndeajuns. Dar pe vremea aceea, bărbatul meu era foarte ciudat; nu voia să-i cunosc priete­nii, cari aproape toţi trecuseră peste 70 de ani, ca şi lordul Ashton intre alţii ....care, mi­ se pare divorţase mai târziu. Un caz foarte trist... Mrs. Allonby : Sunt cu tot sufletul pentru bărbaţii trecuţi de 70 de ani; iţi oferă totdeauna iubirea unei vieţi întregi. Consider, 70 de ani, de-o vârstă ideală, pentru un bărbat! Lady Hunstanton: Mrs. Allonby e incorigibilă, nu-i aşa Gerald? Apoi Gerald nădăjduesc, că de-aci înainte, mama d-tale o să mă cerceteze mai ades. Când plecaţi cu lordul Illingworth? Gerald: Mi-am schimbat planul, n-o să mai plec cu lordul Illingworth ! Lady Hunstanton : Ba ai să pleci Gerald! Ar fi o mare imprudenţă din par­tea d-tale dacă n-ai pleca. Şi pentru ce a­­nume ? Gerald: Nu sunt pentru postul de secretar, la lordul Illingworth. Mrs. Allonby: Eu aş dori foarte mult ca lordul Illingworth, să mă roage să-i fiu secretar. îmi spune însă totdeauna, că nu sunt destul de serioasă.­ Lady Hunstanton: Draga mea, nu se cuvine sa vorbești astfel, în locuința a­­ceasta. Mrs. Arbuthnot, e departe de so­cietatea răutăcioasă, în care trăim noi; nici nu vrea s-o cunoască; dânsa e cu mult prea bună. Mă consider in­deosebi onorată pe urma vizitei ce-mi făcuse a­­seară. Prezenţa ei a ridicat mult prestigiul societăţii.... Mrs. Allonby: Ah ! o fi fost tot din pricina căldurilor, de cari aminteaţi mai înainte... Lady Hunstanton: Draga mea, de ce vorbiţi astfel? Căldurile nu au nici o le­gătură cu cele spuse de mine mai înainte. Gerald, de ce nu aţi fi pentru postul de se­cretar? Ce înţeles aveau cuvintele acestea? Gerald: Principiile de viaţă ale lor­dului Illingworth, sunt prea străine de ale mele. Lady Hunstanton: Dar dragul meu Gerald, n-ar trebui să aveţi încă peste tot păreri despre viaţă. Ele n-au încă rost. Mai trebue să Vă lăsaţi condus în viaţă. Lord Illingworth: V-a f­ăcut ofertul cel mai splendid, ce! mai măgulitor, şi dacă aţi pleca împreună, aţi avea prilej sâ cunoaş­teţi lumea — cel puţin atâta din ea, cât se plăteşte să o priveşti — şi chiar în cea mai favorabilă situaţie, şi aţi mai avea prilej a Vă întâlni cu oameni adevăraţi. ANUL LXXII. Telefon: Nr. 226. GAZETA apare in flapars sl ADogamente teatri Aistro-Uwiarls Pe un an 24 cor., pe şase luiu 12 cor., pe trei luru 6 cor. K-ril de Duminecă A cor. pe •*. Jeamu Mânia şi u­m­ililati. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei a­­ni 10 fr. M-rlI de Duminecă 8 fr. pe mn. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din Intru şi db­ afară şi la d-nii colectori. ABottimnfinial pairi Braşov. Administraţiuns*. Piaţa mare febrţ?al Inului Nr. 30, ptagin I. Pe un an 20 ooret pe şa»« luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un nn­ii cor., pe șase luni 12 cor., pe trei luni 8 cor. — Un asem­­plar 10 bani. — At&t abonta­­mentele. cili­ti m-voruum nan- a se plăti gKIUCTnTNEA, ^iuistritiTaei \\ Tisomili Sî-siPT. piata mar» ni. SO. TELEFON Nr. SSO. yorioori noiranoatr. nzr. ea prixr­eeo. A'anascript© nu so lutrijait. înserate Bio primesc Ui AiumlRlttreffifRe Dratov «i la uzraatoar«le aiPQURI dB ANUNȚURI : Xjci Viat.a Ia Mu Uuko» Naehf.. Hnx. Aagenceld­e& Kinerio Lea­der, H«intich Sohttlok. A. O-** pe»ik Nftohi.. Anton Qppelik. In Budapesta la A. V G­olber­­,yejj, îtkstein Bemal. Iuliu Le­opo­ld (VH Eraaubet-körut Prețul Inaertlunk­or: o serie gavraond pe o coloana K- bani '.pentsrr* o publicare. Publicări d­oi de® 1 9 dusa tarifă 2nvo. ialft* — EBOLA MK pe pagina 3-a o sorie 20 bani. Sr. 255. . Miercuri-Joi 28 Noemvrie 8 Decemvrie 1009. Alegerea de episcop la Caransebeş. De la trimisul nostru. Vineri, 3 Decemvrie. Preziua alegerii. Am alergat cu toţii din toate părţile Bănatului, ba chiar şi din ţinuturi mai în­depărtate ale ţării, la Caransebeş, ca să asistăm la alegerea de episcop. Primul tran­sport a sosit cu trenul de 9 oare a. m. Avuserăm în acelaş tren şi un aristocrat român, pe Bar. Geza Duca de Cadăr, de­putat sinodal, pe care l-a întâmpinat la gară secretarul consistorial Dr. Cornel Cor­­nean, conducându-l la reşedinţa episco­­pească. Pe noi însă, fiind mai democraţi, nu ne-a întâmpinat nime la gară, doar plebea cea multă, care privea la noi ca la nişte figuri exotice, venite din toate părţile lumii. Fiind consecvenţi în principiile noastre de­mocratice, nu ne-am suit în birje, ci am pornit-o spre oraş »per pedes..« Dar urât ne-am păcălit, căci aproape un ceas întreg ne-a trebuit, până ce-am ajuns în oraş. S-au mirat cu toţii văzând că vine atâta amar de lume. Credeai că se pregătea a­­sediarea oraşului, nu alta. In centrul ora­şului se înşirau grupuri-grupuri de oameni, discutând cu toţii în mod aprins alegerea ce va să vie. Din gesturile aprige ce se făceau, se putea uşor deduce divergenţele de păreri dintre dânşii. La unele grupuri spiritele erau tât de agitate, încât era cât pe-aci să inter­vină poliţia ca să le po­tolească. Haita lui Burdia anume căuta să aţâţe oamenii, numai ca să dea auză la scandaluri publice. Dar planul lor infernal

Next