Gazeta Transilvaniei, decembrie 1909 (Anul 72, nr. 259-283)
1909-12-08 / nr. 265
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 265.1909 Conferenţa deputaţilor naţionalişti, a luat hotărârea, ca la desbaterea indemnităţii clubul naţionalist să participe numai prin un membru al ei, de va vota în contra indemnităţii. Aceasta atitudine a clubului naţionalist este dictată de poziţia lui opoziţională şi îndeosebi de faptul, că guvernul, nesatisfăcând angajamentelor sale din pact, îşi contestă însuşi dreptul său de existenţă, şi nu poate fi îndreptăţit a săvârşi nici o funcţiune parlamentară. Dacă proiectul de indemnitate va mai ajunge la desbatere (!) clubul a încredinţat pe d-l Dr. Iuliu Maniu ca să dea impresie atitudinei clubului faţă de proiect, şi, în genere faţă de politica guvernului. Conferinţa a mai hotărât să voteze cu candidatul opoziţiei, la postul de creator. La alegerea de notari şi de membrii în comisii clubul va da file albe, doarece nici un partid parlamentar n-a ţinut seamă de justa pretenziune a partidului lor naţionalist, de a avea reprezentanţii săi în toate comisiile şi în biuroul notarilor. Varia. Faţă de corespondentul ziarului »Pester Lloyd«, Hedervary s-a exprimat că el speră că ministerul Wekerle va rămânea atâta timp la putere, până ce situaţia se va fi clarificat şi, în urmă, rezolvat. Casele statului se vor deschide într-un regim ex lex, de la sine, căci hotărârea partidului kossuthist de a interzice cabinetului ca, de la întâi ianuarie să mai avizeze sume de bani, este foarte elastică şi poate fi interpretată în fel şi chip. Kossuth şi Lukacs vor apare din nou la împărat — în audienţă comună sau individuală. Se speră că totuşi se va ajunge la un rezultat. — St. Tisza desminte svonul cum că s-ar fi declarat împotriva unui cabinet Lukacs. Desminte de asemenea şi afirmaţia că ar fi contra unei politici pacinice faţă de naţionalităţile din Ungaria. Dimpotrivă, a fost totdeauna pentru o atitudine indulgentă. — Audienţa lui Lukacs la regele a durat o oară. Lukacs declară că regele l-a întrebat asupra intenţiilor sale faţă de actuala situaţie politică, rugându-l să rămână lat Viena, deoarece crede că-l va chema la o nouă audienţă. — »Neue Freie Presse« este informată despre probabilitatea unui cabinet Lukacs Hedervary, care n-ar fi un cabinet definitiv şi care şi-ar începe activitatea prin disolvarea Camerei. Ştirea aceasta se dă sub rezervă. Inmormântarea vicarului G Domide — Corespondenţă. — înmormântarea s-a făcut cu jalea şi solemnitatea, care se cuvinea vrednicului bărbat de odinioară. Serviciul divin a fost pontificat de“canonicul din Gherla Dr. O. Domide, şi tot dânsul a ţinut şi prohodul. Duios a vorbit cu deosebire d-l advocat Dr. G. Tripon, şi Dr. Alexandru Vaida- Voevod,acest din urmă, în numele partidului şi clubului naţional român. Din partea preoţimei a vorbit prof. Grapini şi Nu a fost un program. Multatuli. In un spital din Amsterdam zăcea un matroz, căruia medicul trebuia să-i amputeze un picior. Medicul începu operația. Matrozul în decursul întregii proceduri fuma din un ciubuc cu liniștea unui stoic, fara a scoate nici cel mai mic strigăt de durere. Din când în când strângea ce e drept din dinţi, dar nici un geamăt nu trecu peste buzele lui. Medicul admira curajul matrozului şi pe când îi lega rana, îl lăudă mult pentru curajul lui de adevărat viteaz. Dar matrozul ţipă odată tare. Medicul când îl lega, din nebăgare de samă l-a înţăpat!... »Cum« zise medicul uimit, »strigi aşa tare, pentru că din nebăgare de seamă te-am înţepat puţin cu un ac, d-ta care n-ai ţipat...“ »Aşa-i« răspunde matrozul, »numai cât această împunsătură de ac nu a fost pusă în program, domnule doctor!« Matrozul avea drept, din partea fondurilor grăniţăreşti Dr. Ciuta. Fondul pădurilor grăniţăreşti a dăruit, în loc de cunună, 100 cor. pentru un fond, care să poarte numele răposatului. E o mare jale în tot oraşul Bistriţa. Cine cunoştea — şi cine nu cunoştea — bunătatea şi energia memorandistului G. Domide, osândit la 2/2 ani închisoare (o mare parte o şi petrecu la Vaţ), simţea nespus de mult ce perde ţinutul năsăudean prin pierderea vicarului său de curând numit, şi neinstalat încă. Chiar şi străinii din oraş, nemţii, au purtat un interes plin de regrete, înmormântării. S-au expediat familiei nenumărate depeşe. Remarcăm din ele următoarele: «Moartea distinsului fruntaş ne umple cu adâncă durere« Clubul deputaţilor. « Condolence sincere pentru pierderea bravului sut de luptă şi suferinţe«. Comitetul partidului naţional. După mortea Regelui Leopold II. — Baroneasa Vaughan născută în România. — Regele Leopold înrudit cu Regele Carol. — Voci de pressă. — Condolența regelui nostru. Corespodentul din Paris al ziarului »Neue Freie Presse« află că nu mai există nici o îndoială că regele Leopold s-a căsătorit acum 5 ani cu baroana Vaughan, pe teritoriul Italiei. Cum, însă, această căsătorie a fost numai religioasă, ea este socotită în Belgia ca fără sancţiune. Baroneasa de Vaughan a a dăruit regelui Leopold 2 fii, de cari suveranul era foarte mândru. Prund este un etate de 5 ani, e foarte gingaş şi s-a născut cu o meteahnă, îi lipsește o mână. Al doilea s a născut în 1900 in apropiere de Paris. De pt atunci încă, numitul corespondent a avut prilejul să vadă registrul stării civile in care iu încris noul născut. Se putea citi: Mama: Caoline Lacroix, născută la București lb«2. irul: Leopold Philip«*. lutul: pas dépt me (nenumit). De obiceiu, în . s. menc.i cazuri, se scrie inconnurg»* e a ţinut, însă, cu tot dinadinsul ca cuvântul acesta să fie înlocuit prin »neunirii«. Botezul copilului s a făcut peste câte a zile, fără ceremonii. Primul fiu se numeşte Lucien şi poartă titlul de bari de Cervouoreu; al doila fiu e baron de Ravenstein. Gu baroneasa Vaughan s-a născut la bucureşti este o simplă întâmplarea, tatăl ei era pe atunci portar la legaţiunea belgă din Bucureşti. In ultmul timp baroana de Vaughan trăia la Valencour, în apropiere de Paris. Acum in faţa palatului din Laeken nu se mai vede automobilul cu care baroneasa ide Vaughan îşi lăţea cursele între palat şi castelul ei. Baroneasa nu se mai duce la castel, ea şi-a instalat apartamentele lângă camera mortuară a regelui. Noul rege al Belgiei, Albert , este extrem de popular în Belgia şi şi-a asigurat această popularitate, prin simplitatea moravurilor sale, prin interesul deosebit ce poartă clasei muncitoare, prin frumoasa viaţă de familie ce duce. Noul rege al Belgiei se ocupă foarte mult de cestiunile sociale, căci a fost de câteva ori la întrunirile de la cooperativa socialistă »Voornit«, a studiat cestiunea grevelor şi de câte ori a avut ocaziunea a îndemnat pe industriaşi să facă toate concesiunile posibile pentru a evita conflictele cu muncitorii. * E curios de observat şi în viaţa noului regele al Belgiei, — cum se desfăşoră soartea omului. Se ştie că, înainte ca România să fi ales prin plebiscit ca Domn pe Carol de Hohenzollern, — voinţa naţiunei a fost ca să puie în fruntea ei pe contele de Flandra. Acesta a refuzat, dar dacă nu refuza, — actualul rege al Belgiei Occidentului, era să fie rege al »Belgiei Orientului«. Un an după proclamarea principelui Carol de Hohenzollern ca Domn al României, sora acestuia, princesa Maria de Hohenzollern se mărită cu ducele de Flandra. Actualul rege al Belgiei Occidentului, este deci nepotul de soră al regelui Carol al României, al Belgiei Orientului, cum ne place s-o numim. Princesa de Flandra, mama actualului rege al Belgiei, a vizitat chiar acum un an Curtea română, şi toţi au fost fermecaţi de această femeie distinsă, ocultă, artistă de mâna întâia, care totuşi avea modestia aceia, care nu se poate căpăta decât în contact cu un popor democratic ca cel belgian. * »L'Eclairt spune că regele Leopold a fost tipul unui rege modern. El și-a făcut o concepție proprie asupra chemării sale ca suveran. Lucrând ca făuritor al vremei sale, el a căutat să dea un avânt considerabil industriei şi comerciului Belgiei. Asupra virtuţilor sale ca om, soţ şi tată, fireşte, sunt de făcut multe obiecţiuni. »Echo de Paris«, spune că, prin chestia Gongului, regele Leopold a câştigat sume foarte mari. El este insă vrednic de laudă, prin faptul că s-a gândit să îmbogăţească şi ţara sa. Moştenitorul său va continua opera defunctului, înlăturând complicaţiile politice, căci puterea Belgiei izvoreşte din însăşi neutralitatea acestui stat. »Le Matine spune că Leopold a fost un rege mare al unei ţări mici. Ca soţ şi tată însă defunctul suveran nu poate fi aprobat. *Libre Paroles vorbeşte în acelaşi sens, spunând că dacă omul nu regele Leopold poate fi judecat cu asprime, suveranul a fost însă mare. * La ambasada belgă din Viena vestea morţii regelui Leopold a sosit abia azi la prânz. Totuşi împăratul Francec Iosif aflase mai de mult despre deces, prin adjutantul său contele Paar. Suveranul Austro-Ungariei şi-a exprmat condolenţele sale. De fa Povestea unui pietrar japonez Multatuli. (Traducere.) A fost odată un om, a cărui meserie era să scoată piatră din o stâncă. Munca lui era grea, lucru mult, răsplată mică, iar el nu era muţumit de loc cu soartea. Muncind ofta din greu, deoarece munca lui era grea. Şi striga : »Ah, de ce nu sunt şi eu bogat ca să mă pot odihni pe un divan de mătase roşie!« Şi veni un înger din cer şi zise: »Fie după cum doreşti !« Acum era bogat. Odihnea pe un divan de mătase roşie. Dar regele ţării trecu pe lângă el în o trăsură, înaintea trăsurii mergeau călăreţi şi după trăsură veneau alţii, iar un servitor ţinea o umbrelă de aur de-asupra capului regelui. Şi văzând pe rege cu suita sa, omului celui bogat îi păru rău că de-asupra capului său nu ţine nimeni o umbrelă de aur. Suspinând strigă: »Aşi dori să fiu rege !« Şi veni un înger din cer şi zise: »Fie după cum doreşti«. Şi fu rege, înaintea trăsurii lui mergeau călăreţi şi chiar şi după trăsură urmau călăreţi, iar deasupra capului său un servitor ţinea o umbrelă de aur ca semn I al distincţiei. Dar soarele ardea foarte tare, aşa că iarba se usca. Şi regele se plânse că soarele îi bate I în faţă şi e mai puternic decât el. Şi nu era mulţumit. Suspină şi zise: »Aş dori să fiu soa- t rele din cer«. Şi iată un înger din cer zicându-i : »Fie după cum doreşti!« Era acum soarele din cer. Falnic îşi trimiteai razele sale încoace şi încolo, la dreapta şi la stânga pe pământ. Şi cu razele sale pârli iarba de pe pământ şi arse feţele regilor. Dar veni un nor şi se aşeză drept intre soare şi pământ şi razele soarelui cu puteau străbate prin nor. Soarele se mâniă şi se plânse că norul e mai puternic decât el. Şi nu era mulţumit cu soartea. Voia să fie un nor puternic, ca şi norul ce i-a oprit razele. Şi veni un înger din ceriu şi zise : »Fie după cum doreşti«. Deveni deci un nor şi se aşeză şi el între soare şi pământ, oprind razele soarelui, aşa că pe pământ era umbră. Şi norul se revărsă pe pământ în o ploaie mare, râurile creşteau ieşind din albia lor, ducând cu ele turme întregi de pe câmpuri. De atâta ploaie nici nu mai creştea nimic pe pământ. Norul îşi trimise apele şi pe o stâncă dar si mea sta tot sus. Atunci în furia lui trimise toată apa asupra stâncii, dar stânca tot nu ceda. Se năcăji că stânca nu cedează şi rezistă puterii lui. Şi nu era mulţumit. Şi zise: »Stânca e mai puternică decât mine! Doresc să fiu o stâncă! Şi iată un înger din cer şi zise : »Fie după cum doreşti«. Acum era o stâncă şi nu se mişca când soarele ardea şi nu se mişca nici când ploaia bătea în ea cu putere. Dar iată că veni un biet muritor, cu un ciocan şi o daltă şi începu să scoată din stâncă piatră. Iar stânca zise : »Cum se poate ca omul sâ aibă mai mare putere decât mine şi să scoată piatră din trupul meu!« Şi nu era mulţumită. Stânca strigă: »Văd că sunt mai slabă decât acest pietrar._ voesc să fiu ca acest om!« Şi veni un înger din cer şi zise: »Fie cum ai dorit«. Acum era un biet pietrar. Şi muncind greu, scotea cu ciocanul piatră din stâncă, muncia foarte mult pentru o plată mică, dar acum era mulţumit. Trad. R. Maxim, asemeni şi contele Aehrenthal. Banchetele şi serbările dela curtea vieneză au fost contramandate. Un comitat unde-s puternici armânii, şi ar putea fi şi mai puternici. Primim această scrisoare . Onorată redacţiune! Am onoare a Vă comunica conscripţia membrilor români, virilişti şi aleşi, din congregaţia comitatului Albei inferioare: Virilişti: Dr. Victor Mihályi, Blaj, loan M. Moldovan, Blaj, Nicolae David I. George, Bucium, Ioachim Totoianu, Chişfalău, loan Cirlea, Alba-Iulia, Dr. Alexandru Pop, Blaj, Dr. Laurenţiu Nestor, Blaj, Nicolae Adamoviciu, Bucium, Ioan F. Negruţiu, Blaj, Dr. Cornel Ordace, Blaj, Nicolae Vidrighin, Răşinari, Dr. Laurenţiu Pop, Abrud, Teofil Faur, Abrud, Petru Fizeşianu, Abrud, Oprea B. Popa, Cenade, Francisc Boitan, Barabanţ, Dr. Daniil Sabo, Blaj, Silvestru Nestor, Blaj, Dr. Augustin Dumitreanu, Budapesta, George Bărbat, Blaj, loan Rusan, Mesentea, Dr. George David, Abrud, Aurel Cirlea, Alba-Iulia, Simion Ispas, Daia-rom., Dr. loan Marciac, Alba-Iulia, Robin Patiţia, Alba-Iulia, Dr. Iuliu Maniu, Blaj, Ioan Maior, Blaj, Ignat Chirila, Abrud, Samuil Creciun, Dostat, loan Iancu Adamoviciu, Bucium, Bitea loan, Cut, Iulian Vulcu, Tartaria, Vasile Orăşean, St. Iacob, Iosif Muntean, Barabanţ, loan Vulcu 1. Maxim, Vinţul-de-jos, loan Catana, Datoşul-ing., loan Natea sen., Păuca, loachim Fulea, Alba-Iulia, Artimon Blasian, Obrejea, George Vancea, Blaj, George Bocaniciu, Roşia montană, Aurel Harşian, Cenade. — De tot 43 inşi. Suplenţi : Bazil Hogea, Muria. Alecsandru Măcelariu, Aiud. Nicolae Florescu, Ighiu. Membrii aleşi : Samuil David, Abrud. Simion Micu, Alba-Iulia. Florian Rusan, Alba-Iulia. loan Teculescu, Alba-Iulia. Nicolae Albu, Ocna-Sibiiului. Isaia Hentes, Ocna-Sibiiului. Isaia Popa, Ocna-Sibiiului. loan Ghisoiu, Ocna-Sibiiului. Stefan Crişan, Teiuş. Iosif Angh notar, Mirislău. George Buda notar, Cunţa. Iuliu Albini notar, Zlatna. Traian Radu notar, Feneşiu. Iuliu Montani, Zlatna. Nicolae Cristea, Pătrunjeni. Emanuil Beşa, Zlatna. Dr. Augustin Bunea, Blaj. George Bărbat, Blaj. Gavril Precup, Blaj. Aurel Domşa, Blaj. Dr. Ioan Raţiu, Blaj. Gavril Pop, Blaj. Ioan Păcurar, Tir. Dr. Izidor Marcu, Blaj. Stefan Pop, Blaj. Andrei Pataki, Mihalţiu. Dr. loan Sâmpalean, Blaj. Brutus I. Hodoş, Blaj. Vaier Deian notar, Mihalţiu. loan Maior, Aiud. loan Pataki, Rechin. Carol Curta notar, Uioara. Vasile Vasilca notar, Daia rom. Din conspectul celor aleși se constată o sumă disparentă a Românilor, şi în cele mai multe cercuri electorale vedem numai câte un notar, care ar lucra mai româneşte, dacă nu ar râvni la aceasta chiemare, în care ei nici când nu pot vota liberi, ci sunt supuşi ordinului superiorilor. Cercurile Zlagna, Vingard, Vinţul inferior, Uioasa sunt cercuri în absolută majoritate românist, şi totuşi acelea dau membrii maghiari cari nici nu locuesc în acele cercuri, ci în Aiud sau Alba-Iulia. Cum pot d-nii notari români a fi aplecaţi să conlucre la