Gazeta Transilvaniei, decembrie 1909 (Anul 72, nr. 259-283)

1909-12-08 / nr. 265

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 265.­1909 Conferenţa deputaţilor naţionalişti, a luat hotărârea, ca la desbaterea indemni­tăţii clubul naţionalist să participe numai prin un membru al ei, d­e va vota în contra indemnităţii. Aceasta atitudine a clubului naţionalist este dictată de poziţia lui opoziţională şi îndeosebi de faptul, că guvernul, nesatisfăcând angajamentelor sale din pact, îşi contestă însuşi dreptul său de existenţă, şi nu poate fi îndrep­tăţit a săvârşi nici o funcţiune parlamen­tară. Dacă proiectul de indemnitate va mai ajunge la desbatere (!) clubul a încre­dinţat pe d-l Dr. Iuliu Maniu ca să dea impresie atitudinei clubului faţă de proiect, şi, în genere faţă de politica guvernului.­­ Conferinţa a mai hotărât să voteze cu candidatul opoziţiei, la postul de creator. La alegerea de notari şi de membrii în comisii clubul va da file albe, doarece nici un partid parlamentar n-a ţinut seamă de justa pretenziune a partidului lor na­ţionalist, de a avea reprezentanţii săi în toate comisiile şi în biuroul notarilor. Varia. Faţă de corespondentul ziaru­lui »Pester Lloyd«, Hedervary s-a expri­mat că el speră că ministerul W­ekerle va rămânea atâta timp la putere, până ce si­tuaţia se va fi clarificat şi, în urmă, re­zolvat. Casele statului se vor deschide în­­tr-un regim ex­ lex, de la sine, căci hotă­rârea partidului kossuthist de a interzice cabinetului ca, de la întâi ianuarie să mai avizeze sume de bani, este foarte elastică şi poate fi interpretată în fel şi chip. Kossuth şi Lukacs vor apare din nou la împărat — în audienţă comună sau in­dividuală. Se speră că totuşi se va ajunge la un rezultat. — St. Tisza desminte svonul cum­ că s-ar fi declarat împotriva unui cabinet L­u­­kacs. Desminte de asemenea şi afirmaţia că ar fi contra unei politici pacinice faţă de naţionalităţile din Ungaria. Dimpotrivă, a fost totdeauna pentru o atitudine in­dulgentă. — Audienţa lui Lukacs la regele a durat o oară. Lukacs declară că regele l-a întrebat asupra intenţiilor sale faţă de actuala situaţie politică, rugându-l să ră­mână lat­ Viena, deoarece crede că-l va chema la o nouă audienţă. — »Neue Freie Presse« este infor­mată despre probabilitatea unui cabinet Lukacs Hedervary, care n-ar fi un cabinet definitiv şi care şi-ar începe activitatea prin disolvarea Camerei. Ştirea aceasta se dă sub rezervă. Inmormântarea vicarului G Domide­ — Corespondenţă. — înmormântarea s-a făcut cu jalea şi solemnitatea, care se cuvinea vrednicului bărbat de odinioară. Serviciul divin a fost pontificat de“canonicul din Gherla Dr. O. Domide, şi tot dânsul a ţinut şi prohodul. Duios a vorbit cu deosebire d-l advocat Dr. G. Tripon, şi Dr. Alexandru Vaida- Voevod­,­­acest din urmă, în numele par­tidului şi clubului naţional român. Din partea preoţimei a vorbit prof. Grapini şi Nu a fost un program. Multatuli. In un spital din Amsterdam zăcea un matroz, căruia medicul trebuia să-i ampu­teze un picior. Medicul începu operația. Matrozul în decursul întregii proceduri fuma din un ciubuc cu liniștea unui stoic, fara a scoate nici cel mai mic strigăt de durere. Din când în când strângea ce e drept din dinţi, dar nici un geamăt nu trecu peste buzele lui. Medicul admira curajul matrozului şi pe când îi lega rana, îl lăudă mult pen­tru curajul lui de adevărat viteaz. Dar matrozul ţipă odată tare. Medi­cul când îl lega, din nebăgare de samă l-a înţăpat!... »Cum« zise medicul uimit, »strigi aşa tare, pentru că din nebăgare de seamă te-am înţepat puţin cu un ac, d-ta care n-ai ţipat...“ »Aşa-i« răspunde matrozul, »numai cât această împunsătură de ac nu a fost pusă în program, domnule doctor!« Matrozul avea drept, din partea fondurilor grăniţăreşti Dr. Ciuta. Fondul pădurilor grăniţăreşti a dă­ruit, în loc de cunună, 100 cor. pentru un fond, care să poarte numele răposa­tului. E o mare jale în tot oraşul Bis­triţa. Cine cunoştea — şi cine nu cunoş­tea — bunătatea şi energia memorandis­­tului G. Domide, osândit la 2­/2 ani închi­soare (o mare parte o şi petrecu la Vaţ), simţea nespus de mult ce perde ţinutul năsăudean prin pierderea vicarului său de curând numit, şi neinstalat încă. Chiar şi străinii din oraş, nemţii, au purtat un interes plin de regrete, înmor­mântării. S-au expediat familiei nenumărate de­peşe. Remarcăm din ele următoarele: «Moartea distinsului fruntaş ne um­­ple cu adâncă durere« Clubul deputaţilor. « Condolence sincere pentru pierderea bravului sut de luptă şi suferinţe«. Comitetul partidului naţional. După mortea Regelui Leopold II. — Baroneasa Vaughan născută în România. — Regele Leopold înrudit cu Regele Carol. — Voci de pressă. — Condolența regelui nostru. Corespodentul din Paris al ziarului »Neue Freie Presse« află că nu mai există nici o îndoială că rege­le Leopold s-a că­sătorit acum 5 ani cu baroana Vaughan, pe teritoriul Italiei. Cum, însă, această că­sătorie a fost numai religioasă, ea este socotită în Belgia ca fără sancţiune. Baroneasa de Vaughan a a dăruit rege­lui Leopold 2 fii, de cari suveranul era foarte mândru. Prun­d este un etate de 5 ani, e foarte gingaş şi s-a născut cu o meteahnă, îi lipsește o mână. Al doilea s a născut în 1900 in apropiere de Paris. De pt atunci încă, numitul corespon­dent a avut prilejul să vadă registrul stării civile in care iu în­cris noul născut. Se putea citi: Mama: Ca­oline Lacroix, născută la București lb«2. irul: Leopold Philip«*. lutul: pas d­épt me (nenumit). De obice­iu, în . s. menc.i cazuri, se scrie inconnu­­r­g»* e a ţinut, însă, cu tot dinadinsul ca cuvântul acesta să fie în­locuit prin »neunirii«. Botezul copilului s a făcut peste câte a zile, fără ceremonii. Primul fiu se numeşte Lucien şi poartă titlul de bar­i de Cervouoreu; al doila fiu e baron de Ravenstein. Gu baroneasa Vaughan s-a născut la bucureşti este o simplă întâmplarea, tatăl ei era pe atunci portar la legaţiunea belgă din Bucureşti. In ultmul timp baroana de Vaughan trăia la Valencour, în apropiere de Paris. Acum in faţa palatului din Laeken nu se mai vede automobilul cu care baroneasa ide Vaughan îşi lăţea cursele între palat şi castelul ei. Baroneasa nu se mai duce la castel, ea şi-a instalat apartamentele lângă camera mortuară a regelui. Noul rege al Belgiei, Albert , este extrem de popular în Belgia şi şi-a asigu­rat această popularitate, prin simplitatea moravurilor sale, prin interesul deosebit ce poartă clasei muncitoare, prin frumoasa viaţă de familie ce duce. Noul rege al Bel­giei se ocupă foarte mult de cestiunile sociale, căci a fost de câteva ori la întru­nirile de la cooperativa socialistă »Voor­­nit«, a studiat cestiunea grevelor şi de câte ori a avut ocaziunea a îndemnat pe industriaşi să facă toate concesiunile posibile pentru a evita conflictele cu mun­citorii. * E curios de observat şi în viaţa nou­lui regele al Belgiei, — cum se desfăşoră soartea omului. Se ştie că, înainte ca România să fi ales prin plebiscit ca Domn pe Carol de Hohenzollern, — voinţa naţiunei a fost ca să puie în fruntea ei pe contele de Flandra. Acesta a refuzat, dar dacă nu re­fuza, — actualul rege al Belgiei Occiden­tului, era să fie rege al »Belgiei Orien­tului«. Un an după proclamarea principelui Carol de Hohenzollern ca Domn al Româ­niei,­­ sora acestuia, princesa Maria de Hohenzollern se mărită cu ducele de Flan­dra. Actualul rege al Belgiei Occidentului, este deci nepotul de soră al regelui Carol al României, al Belgiei Orientului, cum ne place s-o numim. Princesa de Flandra, mama actualu­lui rege al Belgiei, a vizitat chiar acum un an Curtea română,­­ şi toţi au fost fermecaţi de această femeie distinsă, ocultă, artistă de mâna întâia, care totuşi avea modestia aceia, care nu se poate căpăta de­cât în contact cu un popor democra­tic ca cel belgian. * »L'Eclairt spune că regele Leopold a fost tipul unui rege modern. El și-a fă­cut o concepție proprie asupra chemării sale ca suveran. Lucrând ca făuritor al vremei sale, el a căutat să dea un avânt considerabil industriei şi comerciului Bel­giei. Asupra virtuţilor sale ca om, soţ şi tată, fireşte, sunt de făcut multe obiec­­ţiuni. »Echo de Paris«, spune că, prin che­stia Gongului, regele Leopold a câştigat sume foarte mari. El este insă vrednic de laudă, prin faptul că s-a gândit să îmbo­găţească şi ţara sa. Moştenitorul său va continua opera defunctului, înlăturând complicaţiile politice, căci puterea Belgiei izvoreşte din însăşi neutralitatea acestui stat. »Le Matine spune că Leopold a fost un rege mare al unei ţări mici. Ca soţ şi tată însă defunctul suveran nu poate fi aprobat. *Libre Paroles vorbeşte în acelaşi sens, spunând că dacă omul nu regele Leo­pold poate fi judecat cu asprime, suvera­nul a fost însă mare.­­ * La ambasada belgă din Viena vestea morţii regelui Leopold a sosit abia azi la prânz. Totuşi împăratul Francec Iosif aflase­­ mai de mult despre deces, prin adjutantul său contele Paar. Suveranul Austro-Unga­­riei şi-a expr­mat condolenţele sale. De fa Povestea unui pietrar japonez Multatuli. (Traducere.) A fost odată un om, a cărui meserie era să scoată piatră din o stâncă. Munca lui era grea, lucru mult, răsplată mică, iar el nu era mu­ţumit de loc cu soartea. Muncind ofta din greu, deoarece munca lui era grea. Şi striga : »Ah, de ce nu sunt şi eu bogat ca să mă pot odihni pe un divan de mătase roşie!« Şi veni un înger din cer şi zise: »Fie după cum doreşti !« Acum era bogat. Odihnea pe un di­van de mătase roşie. Dar regele ţării trecu pe lângă el în o trăsură, înaintea trăsurii mergeau călă­reţi şi după trăsură veneau alţii, iar un servitor ţinea o umbrelă de aur de-asupra capului regelui. Şi văzând pe rege cu suita sa, omului celui bogat îi păru rău că de-asupra capu­lui său nu ţine nimeni o umbrelă de aur. Suspinând strigă: »Aşi dori să fiu rege !« Şi veni un înger din cer şi zise: »Fie după cum doreşti«. Şi fu rege, înaintea trăsurii lui mer­geau călăreţi şi chiar şi după trăsură ur­mau călăreţi, iar de­asupra capului său un servitor ţinea o umbrelă de aur ca semn I al distincţiei. Dar soarele ardea foarte tare, aşa că iarba se usca. Şi regele se plânse că soarele îi bate I în faţă şi e mai puternic decât el. Şi nu­­ era mulţumit. Suspină şi zise: »Aş dori să fiu soa- t rele din cer«. Şi iată un înger din cer zicându-i : »Fie după cum doreşti!« Era acum soarele din cer. Falnic îşi trimiteai razele sale încoace şi încolo, la dreapta şi la stânga pe pământ. Şi cu ra­zele sale pârli iarba de pe pământ şi arse feţele regilor. Dar veni un nor şi se aşeză drept intre soare şi pământ şi razele soarelui cu puteau străbate prin nor. Soarele se mâniă şi se plânse că no­rul e mai puternic decât el. Şi nu era mulţumit cu soartea. Voia să fie un nor puternic, ca şi norul ce i-a oprit razele. Şi veni un înger din ceriu şi zise : »Fie după cum doreşti«. Deveni deci un nor şi se aşeză şi el între soare şi pământ, oprind razele soa­relui, aşa că pe pământ era umbră. Şi norul se revărsă pe pământ în o ploaie mare, râurile creşteau ieşind din al­bia lor, ducând cu ele turme întregi de pe câmpuri. De atâta ploaie nici nu mai creştea nimic pe pământ. Norul îşi trimise apele şi pe o stâncă dar si mea sta tot sus. Atunci în furia lui trimise toată apa asupra stâncii, dar stânca tot nu ceda. Se năcăji că stânca nu cedează şi rezistă puterii lui. Şi nu era mulţumit. Şi zise: »Stânca e mai puternică de­cât mine! Doresc să fiu o stâncă! Şi iată un înger din cer şi zise : »Fie după cum doreşti«. Acum era o stâncă şi nu se mişca când soarele ardea şi nu se mişca nici când ploaia bătea în ea cu putere. Dar iată că veni un biet muritor, cu un ciocan şi o daltă şi începu să scoată din stâncă piatră. Iar stânca zise : »Cum se poate ca omul sâ aibă mai mare putere decât mine şi să scoată piatră din trupul meu!« Şi nu era mulţumită. Stânca strigă: »Văd că sunt mai slabă decât acest pietrar._ voesc să fiu ca acest om!« Şi veni un înger din cer şi zise: »Fie cum ai dorit«. Acum era un biet pietrar. Şi mun­cind greu, scotea cu ciocanul piatră din stâncă, muncia foarte mult pentru o plată mică, dar acum era mulţumit. Trad. R. Maxim, asemeni şi contele Aehrenthal. Banche­tele şi serbările dela curtea vieneză au fost contramandate. Un comitat unde-s puternici armânii, şi ar putea fi şi mai puternici. Primim această scrisoare . Onorată r­edacţiune! Am onoare a Vă comunica conscripţia membrilor ro­mâni, virilişti şi aleşi, din congregaţia co­mitatului Albei­ inferioare: Virilişti: Dr. Victor Mihályi, Blaj, loan M. Moldovan, Blaj, Nicolae David I. George, Bucium, Ioachim Totoianu, Chiş­­falău, loan Cirlea, Alba-Iulia, Dr. Alexan­dru Pop, Blaj, Dr. Laurenţiu Nestor, Blaj, Nicolae Adamoviciu, Bucium, Ioan F. Ne­­gruţiu, Blaj, Dr. Cornel Ordace, Blaj, Ni­colae Vidrighin, Răşinari, Dr. Laurenţiu Pop, Abrud, Teofil Faur, Abrud, Petru Fi­­zeşianu, Abrud, Oprea B. Popa, Cenade, Francisc Boitan, Barabanţ, Dr. Daniil Sabo, Blaj, Silvestru Nestor, Blaj, Dr. Augustin Dumitreanu, Budapesta, George Bărbat, Blaj, loan Rusan, Mesentea, Dr. George David, Abrud, Aurel Cirlea, Alba-Iulia, Si­­mion Ispas, Daia-rom., Dr. loan Marciac, Alba-Iulia, Robin Patiţia, Alba-Iulia, Dr. Iuliu Maniu, Blaj, Ioan Maior, Blaj, Ignat Chirila, Abrud, Samuil Creciun, Dostat, loan Iancu Adamoviciu, Bucium, Bitea loan, Cut, Iulian Vulcu, Tartaria, Vasile Orăşean, St. Iacob, Iosif Muntean, Barabanţ, loan Vulcu 1. Maxim, Vinţul-de-jos, loan Catana, Datoşul-ing., loan Natea sen., Păuca, loa­chim Fulea, Alba-Iulia, Artimon Blasian, Obrejea, George Vancea, Blaj, George Bo­­caniciu, Roşia­ montană, Aurel Harşian, Ce­nade. — De tot 43 inşi. Suplenţi : Bazil Hogea, Muria. Alec­­sandru Măcelariu, Aiud. Nicolae Florescu, Ighiu. Membrii aleşi : Samuil David, Abrud. Simion Micu, Alba-Iulia. Florian Rusan, Alba-Iulia. loan Teculescu, Alba-Iulia. Ni­colae Albu­, Ocna-Sibiiului. Isaia Hentes, Ocna-Sibiiului. Isaia Popa, Ocna-Sibiiului. loan Ghisoiu, Ocna-Sibiiului. Stefan Crişan, Teiuş. Iosif Angh­­ notar, Mirislău. George Buda notar, Cunţa. Iuliu Albini notar, Zlatna. Traian Radu notar, Feneşiu. Iuliu Montani, Zlatna. Nicolae Cristea, Pătrun­­jeni. Emanuil Beşa, Zlatna. Dr. Augustin Bunea, Blaj. George Bărbat, Blaj. Gavril Precup, Blaj. Aurel Domşa, Blaj. Dr. Ioan Raţiu, Blaj. Gavril Pop, Blaj. Ioan Păcurar, Tir. Dr. Izidor Marcu, Blaj. Stefan Pop, Blaj. Andrei Pataki, Mihalţiu. Dr. loan Sâmpalean, Blaj. Brutus I. Hodoş, Blaj. Vaier Deian notar, Mihalţiu. loan Maior, Aiud. loan Pataki, Rechin. C­arol Curta notar, Uioara. Vasile Vasilca notar, Daia rom. Din conspectul celor aleși se constată o sumă disparentă a Românilor, şi în cele mai multe cercuri electorale vedem nu­mai câte un notar, care ar lucra mai ro­mâneşte, dacă nu ar râvni la aceasta chie­­mare, în care ei nici când nu pot vota li­beri, ci sunt supuşi ordinului superiorilor. Cercurile Zlagna, Vingard, Vinţul inferior, Uioasa sunt cercuri în absolută majoritate români­st, şi totuşi acelea dau membrii maghiari cari nic­i nu locuesc în acele cer­curi, ci în Aiud sau Alba-Iulia. Cum pot d-nii notari români a fi aplecaţi să conlucre la

Next