Gazeta Transilvaniei, septembrie 1910 (Anul 73, nr. 191-214)

1910-09-26 / nr. 211

Pagina 2 vacilor şi Rutenilor renegaţi, căci dintre Românii noştri, cari au stu­diat şi absolvat cu bun succes Aca­demia de silvicultură de la Semnitz şi Viena, abia 7­8 sunt toleraţi în serviciul pădurilor noastre, luate în administraţia şi ingerinţa statului. In administraţie şi justiţie funcţionarii importaţi sunt degradaţi la rolul ve­terinarului, care tratează, iar nu gestionează punctul, pe care voeşte să-l opereze, neînţelegând limba po­porului, pe când elementele culte şi destoinice de muncă vorbind 3—4 limbi culte ale Europei, sunt pro­scrise şi delăturate de la ori şi ce servicii ale statului. In schimb cei im­portaţi ne-au hărăzit şcoale şi „kist­dedovuri“ ale statului acolo, unde nu sunt de nici un folos şi nu le-a cerut poporul. Ferme model mari, pe un înconjur de sute de chilome­­tri nu se află de loc proprietate mare, ci esclusiv proprietate mică. Academii comerciale, la Făgăraş, Bra­şov, şcoale de sculptură la Ciangăii din Săcele (strămutată acum la Bra­şov) etc. tot lucruri contrare firei. De aceea trebue să zicem şi noi cum zicea odinioară iesuitul Dunod Ardelenilor: Ori voiţi voi ori nu, vă va protege Majestatea Sa. — Ori voiţi ori nu, noi revendicăm autono­mia Transilvaniei în interesul tutu­ror ! căci vorba lui Cserei, de păsa­tul ungurean ne-am fript gura în de­ajuns cu toţii. Ion de pe Văcarea. Din comitatul Târnavei­ mici, in n Ociomvrie 1910 la oarele 9 a. m. se va ţi­nea adunarea ordinară a congregaţiunii comitatului Târnavei-mici. Partidul naţio­nal român are sa dezvoalte cu ocaziunea aceasta o activitate intensivă. Afară de multe obiecte importante dela ordinea de zi să va face o interpelaţie din partea ad­vocatului dr. Romul Boita în chestia per­secutării românilor în urma alegerilor die­­tali. Atât membrii români ai congregaţiu­nii, cât şi alţi fruntaşi români sunt ru­gaţi, ca să se prezinte în ziua adunării în Cicio-Sânmărtin spre a da dovadă de so­lidaritate naţională şi comunitate de in­terese. Dela presidiul partidului naţional român pentru comitatul Târnavei mici. Simion Găluţiu mp. Br. Romul Boila mp. president, secretar. Din comitatul Făgăraşului, in 17 Oct. c. să ţine congregaţia ordinară de toamnă a comitatului Făgăraş. Membrii români ai congregaţiei sunt rugaţi a participa cu toţii la adunare, membrii noi ai casei magnaţilor. La propunerea guvernului, M. Sa va numi încă în decursul anului acestuia 5 membrii noi ai ca­sei magnaţilor, iar la începutul anului viitor alţi patru. Desminţirea convenţiei cu Turcia. Mi­nistrul de finanţe al României, d-l Em- Costinescu a autorizat într-o convorbire avută cu un redactor al ziarului “*Seara« să dea cea mai formală desminţire svonu­­lui despre convenţia militară dintre Tur­cia şi România, fiind lipsită de orice te­­meiu, acu domolit şi plin de spumă; când îl ve­deau săgetând rândunica din zbor; când îl auzeau, pe urmă, cântând din gură şi cu harfa, de te sfinţea — amândoi soţii nu mai puteau de mândrie, îl luau în braţe şi-l sărutau, şi femeea zicea: — Mulţi feciori de ’mpărat or mai fi, da ca şi ăsta al nostru, nu mai crez al­tul! ... s’a isprăvit! Au trăit ei aşa cu toţii, la Curte, în bună pace, liniştiţi şi fericiţi, fiecare cu partea şi gândul lui, pân’a ’mplinit Fiorea- Voevod douăzeci şi doi de ani — un flă­cău ca un brad. Dar într’o zi, iată că vine dela palat curteanul, învăţătorul lui, acasă şi zice vesel : — Ştii tu un lucru, dragă nevastă? — Ştiu, dacă mi-ei spune... — S’a hotărât! îl însurăm pe Florea... — Pe băiatul nostru?...cum asta? — Ei! cum!... iac’aşa, cum se’nsoară toţi flăcăii. — Cine-l însoară? — Ei cine!... împăratul şi împără­teasa. — Cu cine? — Cu fata unui craiu vecin. — Asta nu se poate! auzi? coşcogea fecior de ’mpărat să ia o fată de craiu ... Asta nu se poate! — De ce nu ? Fiind­că trebue să ia fată tot de ’m­­părat, pe potriva lui... Nu! asta nu se poate, în ruptul capului! — Dar bine, femee, dacă aşa au ho­tărât părinții lui?... — Or fi hotărât ei... Dar eu?... eu unde sunt ? Și repede s’a gătit şi ’nvăpăiată s’a dus la palat, să dea ochi cu împăratul şi cu ’împărăteasa, să-i întrebe: cum se poate, fără ştirea şi a ei, care l-a crescut pe bă­iat, se hotărască dânşii aşa de soarta lui? şi răspicat, le-a spus că Florică al ei nu poate lua pe oricine, că lui Florică al ei îi trebue pe puţin o fată de ’mpărat; de unde nu, nu trebue! că, slavă Domnului! tânăr e, frumos e, voinic e, fecior de ’îm­părat mare e! Are vreme să mai aştepte pân’o găsi una de potriva lui. împăratul a zis una, împărăteasa două, doica nouă...au început să se ’nte­­ţească femeile la vorbă, şi din vorbă la ’împunsături, şi de-acolea, ceartă la toartă ... împărăteasa, supărată de-atâta tevatură, ca s’o taie scurt, zice: — In sfârşit, aşa a hotărât politica Măriei Sale împăratului, aşa am hotărât eu — aşa trebue să se facăl destulă vorbă ! — Ba, nu! — Ba, da! Doica, înferbântată grozav, a ţipat odată, ah! şi a leşinat. Sări, toţi...O descheie la sân şi dă-i cu oţet de trandafir. Vine şi Florea: — Mamă doică ! Şi’ncepe să se vaite ca un copil mic şi să se bată cu pumnii ’n cap: — A răpus-o pe mama doica!... Ao­leo!... nu mai e de rană! împărăteasa — leşină şi ea. împăratul, straşnic de turburat de toate astea, strigă: — Eu stric, că m’apuc să vorbesc politică cu nişte femei nebune ! împărăteasa se deşteaptă şi pleacă foarte mâhnită de asemenea cuvinte. Se deşteaptă şi doica ; se uită la îm­păratul şi, lovindu-se cu pumnul peste sâ­nul gol, începe să se bocească flăcăului: — Nu se poate, maică! nu voiu, maică, moartă tăiată! nu te dau Florică, decât după fată pe potriva ta! Să nu mă faci de ruşine, Florică mamă, că mă omor! Florică o mângâie plângând şi zice: — Nu, mamă, nu! fără voia ta nu fac nimica! împăratul ţinând şi el foarte mult la doică şi auzind şi vorbele băiatului nu s’a ’ndurat să le strice hatârul, şi le-a zis: — Dacă nu vreţi voi, bine ! S’a făcut răsboiu pentru asta ; căci craiul vecin, care avusese făgăduială de căsătorie pentru fiică-sa, n-a putut suferi o astfel de nesocotire. Răsboiul s’a sfâr­­şit, ca toata răsboaiele, cu pace. Iar peste un an, plimbându-se pe la Curţile din lume, Florea Voevod, însoţit de doica şi el de învăţătorul lui, s’a dat în dragoste — că era ochios — cu o tânără vestită de ’ frumoasă, fata unui împărat, mai mare chiar decât tatăl lui; şi numai decât in­tre cele două Curţi s’a pus la cale că­sătoria. Când s-a făcut nunta aceea strălu­cită cu mari petreceri în grădinile împă­răteşti, toată lumea s-a înveselit, dar mai mult ca toţi, doica.­­ A privit lung la mire şi mireasă, cum se plimbau prin grădină, încet, strâns alături, şoptindu-şi unul altuia cine ştie ce nimicuri tinereşti, i-a arătat soţului ei şi, strălucindu-i ochii d­e mulţumire, a zis: — Aşa da, Floric’ al mamei! aşa în­ţeleg şi eu!... Să ia fiecare pe potriva lui!... aşa trebue! Caragiale. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 211.—1910 Delegaţiunile. Deschiderea solemnă a sesiunii delegaţiunilor se va face joi, în 13 i. c. în Hofburg cu mesagiu împără­tesc. Probabil, că în aceeaşi zi îşi va ţinea cotitele Aehrenthal espozeul despre situ­aţia politică în general şi despre raportul monarhiei noastre cu statele europene. Prezident al delegaţiunii ungare va fi ales Láng Lajos, după­ ce Tisza a decla­rat, că nu primeşte prezidiul, care era să fi să oferă. Referent pentru afacerile ex­­terne va fi contele Marcu Wickenburg. Conferenţa ministerială în Viena. Joi, în 6­­. c. a fost de nou în Viena o conferenţa ministerială comună. Au luat parte cei doi primminiştri Bienerth şi Khuen, miniştri comuni Schönaich şi Burian, contele Montecuccoli, comandantul marinei austro-ungare şi miniştrii de fi­nanţe Bilinski şi Lukács. Conferenţa a ţi­nut de la 10 oare antemeridiane până seara la 6, cu o mică întrerupere la amiazi. Ea s-a ocupat cu chestiunile, cari au să for­meze obiectul de discuţie în delegaţiuni. Ministerul comun de esterne a dat următorul comunicat despre conferenţă: „Ca continuare a conferenţelor de la 22 Sept. c. s-a ţinut azi (6 Oct.) în minis­terul de esterne o conferenţă ministerială comună, care s-a ocupat cu preliminarul de budget pe 1911 şi cu chestiunile ce sunt în legătură cu acela. Conferenţele se vor continua în decursul acestei luni, cu sco­pul de­ a ajunge la înţelegere şi cu pri­vire la detaiuri­. Din Viena se scrie, că miniştri un­gari şi austriaci, afară de preliminarul de budget, au tratat şi în chestia băncii co­mune şi asupra procedurei penale militare. Preliminarul. In conferenţă n’a fost vorba numai de stabilirea preliminarului, ci şi de aceea, că pe câţi ani să se împartă spesele mili­tare urcate. Miniştrii de finanţe au pro­pus a să împărţi spesele în părţi egale pe mai mulţi ani, cari apoi au să se ia regu­lat în budgetele anilor viitori, pe când mi­nistrul de război cerea a se repartiza par­tea cea mai mare a speselor pe anul 1911 şi numai partea mai mică pe alţi ani. Ca­re pretenţie a reuşit, să va vedea în şe­dinţele delegaţiunilor. Din Viena, se anunţă, că prelimina­rul de budget nu s’a rezolvat în întregime, dar miniştri sunt mulţumiţi cu rezultate­Codul penal militar.­­ Stabilirea noului cod penal militar întâmpină mari greutăţi. Ministrul justiţi­ei Székely şi cel de honvezi Hazai au fost tot acum la Viena şi au tratat asupra co­dului penal cu miniştrii austriaci de re­­zort. Cum nu s’a putut stabili o înţelegere deplină, se vor continua pertractările în Budapesta. Spre acest scop va veni în ca­pitala Ungariei ministrul austriac de jus­tiţie. Ziua venirii acestuia nu este fixată încă, dar pertractările se vor face negre­şit în decursul lunei curente. La stabilirea codului penal militar formează mare greutate chestiunea limbei de pertractare. Punctul de vedere al guvernului un­gar este, ca judecătoriile militare să ţie pertractarea în limba maghiară, în aface­rile cetăţenilor ungari. Guvernul austriac însă este de altă părere. Ministrul de jus­tiţie Hohenburger stăruie, ca limba de pertractare să fie şi în Ungaria limba de serviciu, adecă cea germană, cum e şi acum. Dacă Însă limba germană nu să poate aplica (d. e. dacă acuzatul nu știe limba germană), judecătoria militară să decidă din caz în caz, cu privire la per­tractarea eventuală în limba maghiară. Dacă acuzatul nu vorbește nici una din cele două limbi, în acest caz limba per­tractării are să fie limba maternă a acu­zatului. Astfel în noul cod penal militar s’ar valora şi limbile naţionalităţilor din Ungaria. Acesta e cel mai just şi mai loial punct de vedere, susţinut de Aus­triaci­­le de până acum. Se vor mai ţinea confe­­renţe pentru terminarea agendelor, dar aceste vor avea loc numai după delegaţi­uni. Evenimentele din Portugalia. Dacă e să dăm crezământ ştiri­lor mai nouă, atunci regatul Portu­galiei e astăzi şters definitiv de pe harta Europei şi din ruinile falnicu­lui castel regal din Lisabona şi din sângele vărsat pe străzile oraşului s’a înălţat peste noapte o nouă re­publică între aclamăriia delirante ale unei poporaţiuni năpăstuite de mize­riile unui regim deochiat şi nesuferit. Republica a fost proclamată ori în toate oraşele Portugaliei în sune­tele muzicilor militare şi între stri-­ gate de•' Trăiască republica. Preşedintele guvernului provizor trece cu automobilul din oraş în oraş propovăduind pacea şi prevestind o nouă viaţă, o viaţă fericită bazată pe o deplină egalitate şi frăţietate a tuturora. In faţa acestor manifestaţiuni spontane de însufleţire statele inte­resate n’au încă trăit şi se supun rând pe rând voinţei poporului portughez. Primul stat, care a aprobat noul re­gim republican — de voe, de ne­­voe — a fost învecinată Spania. A urmat apoi Anglia, Francia şi în cu­rând toate statele vor adera la noua formaţiune de stat, dacă regimul re­publican portughez va fi în stare să împlinească promisiunea sa de­ a res­tabili ordinea şi de a garanta sigu­ranţa personală şi avutul cetăţenilor străini. * Din depeşire mai nouă reţinem ur­mătoarele : Madrid, 7 Oct. Ziarul »Manana« a­­fişează o depeşă anunţând, că regele Ma­nuel s’a refugiat la legaţiunea engleză. Republica a fost proclamată la Opporto, Coimbra, Braga. Numai străinii pot intra în Lisabona. Trupele au trecut de partea revoluţionarilor. Agenţia Havas află din Lisabona, că guvernul a numit, deja pe toţi guvernato­rii civili pentru diferitele provincii. Un­­ ziar spune, că oamenii din popor au ares-­­ tat pe nişte preoţi, profesori la colegiul, Campolide într’un cartier al oraşului. Berlin, 7 Oct. Se anunţă din Lisa-­­­bona, că preşedintele Braga a adresat un manifest populaţiei în care apelează la pa­­triotizmul fie-carui cetăţean şi speră, că toţi acei ofiţeri, cari au luptat contra re­publicanilor şi sunt azi contra lor, vor demisiona. Lisabona, 7 Oct. Se anunţă, că Opporto şi Combra sunt în mânile repu­blicanilor, de asemenea şi toate liniile fe­rate. Trenurile n­u pot sosi până la Lisa­bona ci se opresc la Irun. Londra, 7 Oct. Agenţia Reuter află din Lisabona, că Miercuri la orele 6 seara yachtul »Amelie« a eşit în larg cu infan­­tul Alfonso care s’a îmbarcat la Cascaes. Se pare, că yachtul a plecat la Peniche or Ericeira pentru a lua pe cei­lalţi membri ai familiei regale. Madrid, 7 Oct. Agitaţiunile în po­triva familiei regale se bazau pe faptul, că regele şi guvernul încă nu aranjaseră chestiunea avansurilor date familiei regale. S-a constatat, că fostul guvern a avansat familiei regale 27 milioane franci, sub con­diţie ca această sumă să se scadă în rate mici din lista civilă. In loc să se facă aceste scăzăminte, lista civilă a regelui a fost însă mereu sporită.­­ Statuia lui Guza-Vodă. Donaţia Regelui Carol. Comitetul de iniţiativă pentru ridica­rea statuei lui Guza-Vodă mai avea nevoie de o sumă însemnată pentru achitarea« complectă a acestei opere. D-l Dr. Ghica-Deleni, președintele co­mitetului, a primit, împreună cu suma de 20.000 lei, următoarea scrisoare din partea d-lui general adjutant Leon Mavrocordat* mareşalul Palatului: Casa M. S. Regelui. București, 20 Sept. 1910. Domnule Președinte"! 1 * M. S. Regele dorind a se asocia la frumoasa iniţiativă ce aţi luat pen­­­tru ridicarea unui monument în a­ (

Next