Gazeta Transilvaniei, decembrie 1910 (Anul 73, nr. 264-287)
1910-12-08 / nr. 269
redacţiunea, Tipografia şi Admlaism- ZZZ ţiapea BRA.ŞOT, Piaţa-mare M. taiml HhnHto ii M pnuH, - «uiuipti ■■ M ntu -INSERATE: ■o primesc la Administraţiune Braşov şi la birsurile următoare: Vlw» 1» M. Duke. Ntchf., Hainiiok Babaiak, Rudolf Ilona. - In Bntef Uta la Bokatain Barnat, InRu »»apold, Bloekner Lat. PRETUL INSERATELOR . ” Un sir petit 20 bani pentra o publicare. Public&ri _ dupa tăria gi invoiali. Râfe*.ne pe pag. a 8-a 1 sir 20 bani. Nr. 169 ANUL LXXIII, Telefon: Nr. 226. „GAZETA- apar« ZILNIC. Abonament« poitra Amtro-Ungar - pe un an : 24 odi. se 6 luni 12 oor. pe trei luni 6 cor. —N-rll de DuminecA patru cor. pe an. PfiBtrn România :l străiniîaie: un an 40 franci, pe șase luni lo franci, pe trei luni 10 frwnd. N-rfl de Dumineca 8 fr an. **• poate prenumira la toate oficiile postale precum fi la d-nii colectori. Abonaiiiantai pentri Brator: Le Adminiotretla „GAZETEI*, pe 1 an 20 C. Pe 6 luni 10 O. pe trei luni 5 O. Ou dusul acaaâ. Pe un an M Cor. Pe 6 luni 18 Cor. Pe trei lun! fl Cor. On exemplar 10 bani. -I. At&t abonamentele’ cât fi inaertianile ae plătesc ia*Vi. Braşov larţi-Mercuri, 8 (21) Decemvrie 1910. La chestia organizării. Am spus şi o repeţim, că ţinem mult la organizare, pe care o socotim de una din cele mai principale şi arzătoare chestiuni a vieţii noastre politice. De aceea dăm şi articolul de mai jos, ca o părere a d-lui Dr. Victor Onişor, advocat în Bistriţa, care priveşte chestia organizării noastre, deşi nu suntem intrutoate de acord cu cele espuse in ea. Părerea aceasta a fost prezentată de d-l Onişor, ca propunere conferinţei comitetului central, întrunit eri în Budapesta. Iată părerea d-lui Onişor: „Oricine face parte de un şir de ani din comitetul central al partidului nostru, a putut ajunge la convingerea, că şedinţele comitetului sunt de o durată foarte lungă, de câte ori comitetul se întruneşte, iar soluţiunile ce le găseşte şi condusele ce se iau de multe ori sunt mance şi nu stau la nivel, discuţiunile de multe ori se învârtesc pe terenuri cu totul străine de chestiunile ce sunt de rezolvat. De multe ori materialul de lipsă pentru a se rezolva corporativ chestiunile nu e pregătit, nu e adunat, chestiunile de discutat nu sunt precizate, nu sunt redactate proiecte de concluze. Cauza acestor neajunsuri o aflu în împrejurarea, că comitetul nostru nu are un organ, care să facă studii serioase şi temeinice din toate aceste chestiuni şi care să aibă îndatorire de a face pregătirile necesare pentru rezolvarea corporativă în şedinţe a afacerilor partidului. Astfel partidul nostru, care trebuie să îngrijească chestiunile cele mari de existenţă şi apărare ale neamului nostru nu e în situaţia de a-şi rezolva afacerile în măsura, în care se află de o societate pe acţii mai bine organizată. Urmarea acestui neajuns e, că membrii comitetului central ne adunăm de multe ori şi discutăm zile întregi până ce ajungem în poziţia de a rezolva o singură chestiune, ca apoi la urmă grăbind, să trecem cu uşurătate peste afaceri importante.S’a întâmplat de atâtea ori, că am exmis comisiuni, cari să studieze una ori alta dintre problemele de de importanţă dela ordinea zilei, am ales în ele pe cei mai distinşi bărbaţi din comitet, dar cari, fiind domiciliaţi în 2-3 locuri, nu s’au putut întruni, nu au putut studia, nu au putut pregăti problema încredinţată lor, până în preajma proximei întruniri, când apoi în grabă au făcut, ce au putut. Am luat parte la două conferenţe naţionale, din care nici una nu a avut pregătit şi bine studiat înainte materialul de discuţie, iar rezoluţiunile luate au fost pregătite în fugă, abia înaintea conferenţei. Dacă comparăm importanţa unei conferenţe naţionale cu o adunare generală a „Asociaţiunii“, oricine neva da dreptate, că o conferenţă naţională e cu mult mai importantă. Dacă căutăm pregătirea lucrărilor de discuţie şi de deliberat, vom admite, că adunarea „Asociaţiunii“ e superioară în privinţa aceasta. Cauza o aflu şi aici în împrejurarea, că în organizaţia partidului nu e niminea, care să muncească din chemare şi datorie în prevederea afacerilor, nu e nime stăpân peste tot complexul de chestiuni, cari privesc activitatea partidului. In sfârşit nu putem aştepta nici de la unul dintre membrii comitetului nostru, ca să se ocupe într’una şi numai cu afacerile partidului, căci fiecare are ocupaţiunea lui, din care trebuie să trăiască şi să se susţină pe sine şi ai săi, dar nici nu are mijloace de lipsă, căci nici unul dintre bărbaţii noştri nu poate concentra la sine toate mijloacele partidului, dar nu poţi aştepta de la nime ca să facă chemare de viaţă din problemele partidului, când acel partid nu se îngrijeşte de asigurarea vieţii acelui lucrător al său. Ceea ce fac şi au făcut bărbaţii noştri conducători în slujba partidului, au făcut din dragoste şi însufleţire pentru cauza cea mare a poporului nostru; mai mult decât fac şi au făcut, nu se poate aştepta. Prin urmare e de lipsă, ca să ne îngrijim de organe, care să facă şi mai mult,decât se face şi s’a făcut, căci cu mersul de acum al lucrurilor nu putem fi mulţumiţi. Dar să mergem şi mai departe. Concluzele odată aduse în şedinţe rămân neexecutate, căci fiecare pleacă la ale sale şi nu mai poate avea nimenea grijă de această muncă, care ca o hotărâre adusă să fie trecută în faptă, în viaţă reală, reclamă muncă, energie şi pe deasupra şi bani. Să ne aducem aminte numai de frumosul program de acţiune acceptat în şedinţa din iunie 1910 a comitetului, compus într’un foc de însufleţire pentru a suplini activitatea parlamentară. Pre care ne aducem aminte de el în trăsuri generale, dar afară doar de d-nul secretar general nime nu-l are pe hârtie, ca să fi putut chibzui şi medita asupra lui şi asupra executării lui. Pentru a se face trup din acest program, sunt de lipsă o mulţime de pregătiri în detail şi o mulţime de muncă tehnică Cine să facă munca aceasta? Comisiunea de 21 aleasă în acest scop? Acesteia nu i-a fost urgent, căci abia la 5 luni s’a întrunit, fără a i se fi pregătit și fixat lucrările, ca numai să poată delibera asupra lor. Dar astfel de lucruri nu se execută prin comisiuni mari, cari s’au dovedit de un aparat foarte greoiu. Din meditarea asupra acestora, nu am putut ajunge la altă concluziune, decât că e absolut de lipsă un organ central, care să se ocupe la chemare de viaţă cu toate acele chestiuni, care le-am înşirat între atribuţiunile secretarului administrativ pus în fruntea biroului. Nu am pretenţia, că această înşirare ar fi complectă, dar şi numai aceste dau o sferă bogată de muncă pentruun om, ca să merite a şi le face chemare de viaţă. Instituirea şi susţinerea acestui organ al partidului reclamă jertfe materiale. Aceste jertfe însă sunt mai mici ca sumă de bani decât jumătate suma cheltuielilor ce o fac anual cei 30 membri din comitetul central prin călătoriile iar ia şedinţe de cel puţin 4—5 ori la an şi petrecerea lor în Budapesta, sau în alt loc câte 2—3—4 zile. Iar rezultatul lucrărilor e mai mic, decât cum ar fi a lucrării noului organ. Suntem cu toţii convinşi, că cu mijloacele şi armele de până acum, nu mai putem duce înainte lupta politică cu rezultat. Trebuie să căutăm arme şi mijloace nouă. Nu am pretenţia de a fi propus soluţia absolut corectă a unui nou mijloc de luptă, dar că trebuie să facem ceva, va fi convins fiecare coleg din comitet. Starea de până acum nu se mai poate tolera în situaţia împreunată cu mare răspundere, în care ne aflăm. După aceste premerse, iată ce propuneri face d-l Onişor: Comitetul decretează instituirea şi susţinerea unui birou permanent al partidului, în frunte cu un secretar administrativ, salarizat în mod corespunzător, care nu poate ocupa nici un fel de altă funcţie şi a cărui chemare este de a se ocupa exclusiv cu afacerile partidului. Sediul biroului e Budapesta, câtă vreme partidul va fi reprezentat în parlament. Secretarul va ţinea pentru lucrările de scris din birou un scriitor sau şi alt personal ce ar fi de lipsă. Atribuţiunile biroului şi funcţionarea lui se vor norma prin un regulament. Aceste atribuţiuni ar fi cam următoarele: 1 Executarea concluzelor aduse în şedinţele comitetului şi ale celorlalte organe ale partidului; 2. Pregătirea tuturor chestiunilor de rezolvat în şedinţele comitetului, studiarea prealabilă a acelora, redactarea de proiecte, de concluze, motivarea acelora ; 3. Referirea afacerilor în şedinţe, toate pregătirile pentru ţinerea acelora, redactarea proceselor verbale în şedinţe; 4. Prevederea tuturor afacerilor de cancelarie ale partidului; 5. Ţinerea în evidenţă a tuturor chestiunilor politice ce privesc politica partidului; iniţiarea tuturor lucrărilor de lipsă pentru promovarea politicei noastre; 6. îngrijirea de listele alegătorilor din toate cercurile, în care partidul are alegători, rectificarea şi întregirea anuală a acestor liste ; 7. întocmirea unei biblioteci, în care să se afle întreagă literatura privitoare la politica partidului, chestiunea de naţionalităţi de la noi şi peste tot, îngrijirea de alimentarea permanentă a acestei biblioteci; 8. Adunarea şi aranjarea tuturor documentelor privitoare la lucrarea de până acum a organelor partidului nostru şi întocmirea unei arhive centrale, în care să se păstreze toate documentele şi hârtiile partidului. Raportul de serviciu al secretarului să se normeze în regulament. Pentru funcţia de secretar să fie aevitat unul dintre tinerii noştri cu calificaţie academică, despre care s’ar presupune, că întruneşte calităţile de lipsă pentru acest post. Salarul să-l fie statorit într’o sumă, ca să poată fi pus la adăpost de grijile materiale, cam 6000 cor. anual, bani de cvartir 2000 cor., din 10 în 10 ani un spor de salar de 10°/0. Pentru caz de incapabilitate de muncă să fie asigurat la o bancă de asigurare. In cvartirul secretarului să fie încăperi și pentru clubul partidului și pentru birou. Afacerile de cancelarie secretarul le rezolvă pe răspunderea proprie, e subordinat preşedintelui clubului parlamentar, e responsabil comitetului central şi clubului parlamentar al partidului. »Părerile libere« desavuate. Domnul Chendi a păţit-o cu părerile sale libere, cari erau menite să mântuiască acest neam nenorocit ! Le desavuiază chiar un fruntaş al »Tribunii«, d-l Roman R. Ciorogariu, în coloanele »Tribunii«. Cu titlul »Spovedania unui om cinstit« »Tribuna« de Duminecă publică o scrisoare a d-lui Ciorogariu, în care dânsul vrea să se spele de ruşinea legăturii cu renegatul Mangra şi soţi, făcând nişte declaraţii, între cari este şi următoarea: In chestia părerilor libere eu m’am pronunţat deja: bătrân, ori tânăr, nu importă, numai om de cinste şi cu minte să fie cel ce dirijează destinele unui popor Tot ce s'a zis mai mult în »Tribuna*, este după părerea mea, — deplasarea adevăratei premeniri. Ai cetit, d-le Chendi? Pentru tricolor. Pretura din Sărcaia a fost pedepsit pentru »purtarea de colori streine« pe timpul alegerilor dietale, cu câte 10 cor. pedeapsă principală și 10 cor. pedeapsă laterală, pe românii: Iosif Man a lui George, Rafira George Comardicea şi pe soţia lui George Ludu din Perşari; — pe Rovin Băcilă şi Ana Strâmbu din Vad; — pe Carolina C. Prună din Şărcaia; — pe Bucura Lascu din Sona; — pe Iosif Gubernat din Comăna sup. — pe Domnica Drăghiciu, Ana G. Popa şi Maria D. Boeriu din Grid, ordinând tot deodată nimicirea brâurilor tricolore confiscate de la dânşii. Victoria Pandrea, ca minoreană a fost admoniată. Oficiul de vice-comite al Făgăraşului, ca al doilea for, a aprobat sentinţa prieturei, şi a dat drept partidelor să înainteze recurs la ministrul de interne în termen de trei zile.