Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1911 (Anul 74, nr. 1-23)
1911-01-01 / nr. 1
ISSERATE: M primeac U Administrefiojve Brașov și la bireurile următoare: Wiu W H. I>o -■» KuhC, Bakrink Ht*Uk, Bsdalf Mo«T-’ aSSSl M»t» I* Kekkt.iu Borait, InUaaV->pold, Blockaer L m PREȚUL IHSERATELOH . * Un sir petit 20 bani pe&. tm o publicare. Publicări mol iau da,, a tari» fl tmrolaU, 8*&».Ue pe pag. a 8-a 1 *ir au bauL (Număr de Duminecă 1.) Telefon: Mr. 226. „GAZETA- apare ZILNIC. Abonament» »Htm Austro-Ungar. pe un an:24 oor. pe 6 luni 12 oor. pe trei luni 6 oor. — R-rlI de Dumineci , patra oor. pe an. Pentra Komluia il itriiniiaie; on an 40 franci, pe fate Inul fo franci, pe trei Inni 10 frână. N-rîl tie Dumineca 8 fr an, **• yoata prenumăra la toata oficiile poștale precum și la d-nii colectori. AtanUiCutul pentru Brasov! Le Adminletistla „GAZETEI“, pe 1 an 20 C.Pe 6 luni IOC. pe trei Inni 6 0. On dnnnl acaaâ. Pe un an 34 Cor. Pe 6 lami 13 Cor. Pe trei luni 6 Cor. Cn exemplar 10 bani. — At&t abonaman**le efit si uutarfclunile ae plit&es aa*\j. ]' Nr.1—Anul «XIV. Braşov Sâmbătă, 1 (14) Ianuarie 1911. a Anul nou. Suntem iarăşi la un hotar al vremii. Un an s-a sfârşit şi ne-am făcut Intrarea în un An nou. La acest hotar, asemenea călătorului, ne oprim pe un moment şi privim îndărăpt, asupra vremii scurse în noianul veciniei ei în cele 365 de zile ale anului trecut. Ne gândim : Ce am isprăvit în acest restimp al vremii? Ce năcazuri şi ce bucurii ne-au ajuns? Putem să constatăm din capul locului, că anul trecut ne a adus mai multe lovituri, mai multe năcazuri şi decepţii, decât succese şi bucurii. Să ne aducem aminte numai detrecute. Cu venirea guvernului de acuiial lui Khuen, se credea, că »cunoaşte baremi unele din drepturile, ce ni se cuvin, că vor Înceta prigonirile şi, nu vom mai fi trataţi ca nişte copii maşteri ai ţării. Dar nici sub noul guvern nu s-a făcut nimic ceva bun. Dimpotrivă am fost loviţi şi trataţi tot aşa, ca mai înainte, ba şi mai rău. Am fost gr.eu loviţi de guvern la alegerile dintet. Prin voinicii şi terorizări, prin ameninţări şi tot felul de apucături mişeşti, cei mai mulţi din candidaţii noştri de deputaţi au fost trântiţi prin cercuri şi numai nu mari greutăţi am putut scoate 5 deputaţi, în loc de 15 câţi am avut. Asta e una la nână. Au urmat încercările de împăciuire. Guvernul ct.că şi-a pus de gând să împăciuiască pe Români, împlinindu-le dorinţei* şi cererile îndreptăţite. Spre acet scop a rugat pe vrednicul nostru jfruntaş, d-1 Dr. loan Mihu să-i areţe în scris dorinţele poporului româiJ D-1 Mihu, în înţelegere cu alţi ifuntaşi a cuprins In un memoriu tot ca ocârmuirea ar t, trebui să ne dea, ca sa putem fi fac- tori în patria noastră neasigurată viaţa naţională românească, fiind odată pentru totdeauna scutiţi de prigoniri fără rost şi de încercări zadarnice de maghiarizare. Ei, şi la ce rezultat am ajuns? La cel ce era de prevăzut. Cinstitul guvern a declarat, că nu poate împlini dorinţele şi condiţiile arătate de d-l Dr. Mihu şi aşa s-au rupt tratativele de împăciuire. Stăm tot aşa, cum am fost până acum! Dovadă sunt prigonirile mai departe. Foilor noastre şi azi li se fac procese pe pretexte de nimica şi redactorii noştri au fost şi anul trecut înfundaţi în temniţe. Azi, la Anul nou, avem zăvoriţi în temniţe doi redactori, iar unul a eşit din sat numai zilele trecute. Şi au fost împrocesuaţi şi pedepsiţi mulţi ţărani de-ai noştri, alegători, sub diferite pretexte, pentru purtarea brânelor tricoloare etc. dar de fapt pentru că nu au votat I cu candidaţii stăpânirii. Apoi ce să mai zicem âeviden- J '.ele jandarmilor, căr’ora au căzut jertfă anul trecut atâţia Români, a-^ tăvi oameni bravi ,2m 'aduid -hitul nostru popor, la Şomcuta, la Ighiu, îa Mărgineni, la Galaţi pe Olt şi în alte părţi. Şi în urmă vin alte volnicii, ce s-au săvârşit la alegerile de membrii pentru congregaţii şi cam asemenea trebuie să le punem la răvaşul anului trecut. Iată momentele principale ale suferinţelor noastre din anul trecut. Aşadar cum vedem, pe terenul politic nu ne-a mers tocmai bine, pe când pe alte terene, pe cel economic şi cultural putem încresta şi unele isbânde şi paşi făcuţi înainte. Aici, cu toate greutăţile şi pedecile ce ni se pun, mergem înainte, ne consă întărim. Dacă însă pe terenul politic tie-a mers rău, vina nu o are numai stăpânirea, ci o avem şi noi. Purtarea slabă a unora, tradarea cauzei din partea acestora, împărecherile dintre fraţi, pisma şi alte rele, ce ne stăpânesc şi cari rod, asemenea cariului, la rădăcina pomului nostru naţional, ne-au stricat mult şi ne-au făcut să suferim pierderi însemnate. Din toate aceste înşirate până aci, la intrarea în Anul nou, stând şi meditând, trebuie să ne tragem învăţături folositoare. Intre altele vedem, că cu stăpânirile feudale-groteşti n’om putea-o noi scoate nici când la creangă verde, ci numai atunci, când ţara se va democratiza prin introducerea votului universal, egal şi secret. Trebuie deci ' \x luptăm pentru înfăptuirea cât mai ură»^acestuia. Vedem mai departe, că în bună voinţa nimâruia nu ne putem încrede şi pe sprijinul nimăruia nu ne putem răzima. De aci deci urmează, că suntem avizaţi numai la puterile noastre Noi prin noi, prin purtarea co- P* jsvL' v . ' & 7' ovin. forţele noastre avem să ne croim soarta, ba, numai cât, ca să o facem aceasta, trebue să fim oameni la locul nostru, să stârpim dintre noi certele, împărecherile, ura şi zavistia. Să punem umăr la umăr şi să lucrăm şi să luptăm în bună înţelegere şi cu puteri unite. Astfel lucrând, putem privi cu încredere în viitor. Şi putem spera, că anul nou, în care am intrat, ne va fi mai priincios, ca cel de care ne-am despărţit. In aceasta nădejde, dorim tuturor, cari cetesc aceste şire: An nou fericit! Szabó Elemér — condolat. Din Făgăraş ni se scrie cu datul de 13 Ian. n.: »Abia astăzi, a răsuflat din cercurile gremiale comitatente dela Făgăraş, că Marţi in 10 i. c. când s-a ţinut şedinţa comisiunei administrative, s-au vărsat lacrămi patriotice, pentru depărtarea făimosului inspector regesc Szabó. Comisiunea administrativă a votat „regret protocolar“ pentru permutarea inspectorului regesc şovinist. Curios, semnificativ şi dureros pentru noi Românii este, că la trecerea în protocol a acestei condolări patriotice, a fost de faţă şi membrul român al comis, administrative, d-l Dr. Ioan Şenchea. Sosit la şedinţă mai târziu, dar totuşi tocmai când se desbătea chestiunea, n-a aflat cu cale să facă conica goltya.nete, ca miava, un om logzec, ci cu plăcere luăm la cunoştinţă permutarea acestui inspector buimăcit de şovinism, care a fost »Biciul lui Dumnezeu« pentru şcoalele confesionale române din comitatul Făgăraşului. Ba nici un» singur cuvânt n-a avut la propunerea primită în faţa astde,— [acutarc comitete suprem».* «FOILETONUL GA 0T vizită în tema — Două intervievări fără1 c Arad a » TRANS.«le de stat, ilorit politic. — Dec. v. 1910. Venind din străinăte şi fiind în drum spre casă, mi-am urut de datorinţă să vizitez de sărbătorile Naşterii Domnului pe fraţii noştri, cari îşi petrec sărbătorile Crăciunului între zidurile Golgotelor neamului nostru din Vaţ şi Seghedin. In 24 Dec. v. după amiazi am sosit în gara Vaţului şi m’am prezentat îndată directorului penitenciarului, cu rugarea să-mi libereze un bilet de liberă intrare la prietinul Dr. Cassiu Maniu. Directorul priveşte mirat la mine apoi îmi răspunde zimbind, că Dr. C. Maniu a plecat de mult spre casă. »A fost graţiat?« O întreb tot aşa de mirat pe directorul. *Nu, D-le! Şi-a împlinit pedeapsa şi a plecat de vre-o 3 săptămâni... »Nu mi-aţi da voie, d-le director, să vizitez cel puţin pe ceilalţi Români şi Slovaci din închisoarea statului? »Nu sunt d-le, s’au dus cu toţii« — fu răspunsul directorului, l-am mulţumit pentru desluşirile date şi am plecat. Eşind la aerul liber, îmi zic: Hai să dau o raită până la închisoarea de stat. Neştiind însă, în rare parte se află, întreb pe un paznic. Acesta îmi răspunde politicos şi-mi arată nişte ziduri scunde şi învechite, cari se iveau cam la 50 paşi de penitenciarul central, în stânga drumului. Ii mulţumesc şi plec în direcţia indicată. Când ajung în faţa închisorii statului, aflu portiţa larg deschisă. Privesc în curte, nu văd suflet de om. Ce-o mai fi şi asta: temniţa cu poarta — deschisă. Mă opresc un moment pe pragul portiţii, apoi întru. Când cotesc în dreapta, zăresc în mijlocul curţii pe un pandur mustăcios, care sta cu mânile în şolduri şi privea îngândurat la un stol de raţe sălbatice, care se perdea în zarea îndepărtată. Mă fac că tuşesc, ca să-l deştept din contemplările sale. Paznicul trăsare şi văzând un necunoscut în faţa sa şi crezând probabil, că i-a venit un nou oaspe, faţa îi s’a înseninat dintr’odată şi salutându-mă prietinos voia să mă inhaţe şi să mă conducă în una din odăile închisorii. »Nu sunt prizonier de stat, d-le« — răspund zimbind paznicului. »Am venit la Vat, să vizitez pe prietinul meu Dr. Maniu, care, însă, cum mi-a spus mai adineaori d-l director, a plecat. Voiam să văd acum măcar locuința, unde a petrecut 2 ani de zile « »S’a dus, d-le« — răspunse cam indispus paznicul. »S’au dus cu toţii .... Nu-mi pare rău, că s’a dus d-l Maniu, căci a suferit destul aici. De când a plecat însă, par’ că s’a lăsat un blăstăm peste zidurile aceste afurisite. De trei săptămâni n’a mai dat pui de om pe-aici. Dar, să nu mint, a mai venit un duelgiu pe trei zile, era să moară de urât. Când s’a dus, s’a jurat, că va scrie prin gazete, să nu mai vină nimeni pe aici, ca să nu pară ca și el.. Știu, că nu le place domnilor pe-aici, căci cine dracu merge bucuros la închisoare ! Dar’ timp de trei săptămâni să nu mai calce picior de om pe-aici, asta tot nu s’a mai pomenit... Ne perdem pânea, d-le, căci n’avem pe cine să păzim. O să închidem temniţa... Rău a mai făcut şi Măria Sa ministrul Székely, că a şters atâtea procese !« I-am dat dreptate omului năcăjit, care îşi vede ameninţată pânea şi care tocmai acum de sărbători şi de anul nou avea mare lipsă de bacşişurile, grase ce le căpăta în alte vremuri de la cei întemniţaţi. L-am mângâiat, cum am putut. I-am spus între altele, că sunt pe drum câţiva »agitatori«. In cele din urmă i-am strâns în mână o coroană şi mi-am văzut de drum. Seara am sosit în Festa. M-am dus de-a dreptul la societatea »Petru Maior«. N’am avut noroc nici aici. Uitasem că-i seara de Crăciun şi că studenţii noştri vor fi sburat pe-acasă. Cine să-şi petreacă sara sfântă a naşterii în capitala jidovimei maghiare! Dela »Petru Maior« o iau razna la cafeneaua »Iägerhorn«. Dar’ par’că era făcătură! Nici un suflet de Român! Ştiam, că deputaţii noştri vor fi pe-acasă sau pe la Arad, ca să pregătească naşterea «Românului», credeam însă, că voi da cel puţin de mult discutatul d-n Birăuţ, ca să-i iau un interview după apunerea «Luptei» şi în ajunul apariţiei «Românului» Dar ia-l, dacă ai de unde! Năcăjit şi decepţionat ma’m dus la hotel şi ma’m culcat. A doua zi, Sâmbătă dimineaţa, am luat trenul spre Seghedin, ca să cercetez pe prietinul Victor Branisce. La amiazi am sosit în metropola Papricaşului de peşte şi după un prânz pipărat, luat în restaurantul gării centrale, mi-am îndreptat paşii spre renumitul Csillagbröton, între a cărui ziduri şi-a trăit traiul odinioară şi celebrul haiduc legendar Rozsa Sándor. Un pandur m-a condus în cabinetul directorului, care, după ce m-am legitimat, mi-a liberat un bilet pentru temniţa de stat. In câteva minute m’am aflat în faţa porţii de fer a temniţei de stat din dosul «csillagbörtönului». Sun şi după câteva clipe de aşteptare mi se deschide poarta. Arăt biletul sergentului de serviciu, care mă conduce printr’o altă poartă de fier în curtea închisorii. Intr’un colţ al curţii zăresc cinci figuri, între cari doi ţărani şi 3 nădrăgar. Nici unul însă nu aducea cu prietinul Victor. Mă întorc spre sergent şi-l întreb, că unde-i prietinul? Mă temeam, ea nu Pastoralele de Crăciun. Doi sărbători ale Naştere! lui Christos, episcopatul ort. român. Arhiepiscopul* Metropolit loan Meţianu, şi episcopii loan Papp din Arad şi Dr Miron Cristea de la Caransebeş, — ca şi in anii trecuţi a adresat fiilor săi sufleteşti frumoase pastorale, pline de sfaturi folositoare şi mângâiere sufletească. Extragem câte ceva din aceste pastorale. Archiepiscopul metropolit din Sibiiu între altele zice:... Noi, Românii suntem tot atât de buni creştini ca şi alţii; şi noi suntem tot atât de sârguitori la lucrurile noastre, precum şi de cumpătaţi şide cruţători în cheltuelile noastre; şi dacă totuşi suntem mai înapoia altora în vază, în bunăstare şi altele, cauza este, că noi în urma