Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1911 (Anul 74, nr. 1-23)

1911-01-15 / nr. 10

GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3. Nr. 10.—1911 ce iţi vei mai rezema Înrâurirea? Pe cei cu d-ta de un sânge? Vor fi în infirmă minoritate. Pe domeniile d-tale? Vor fi îmbucătăţite şi reduse poate la frumoasa d-ta la locuinţă de pe bulevard, din pricina sporului de locuitori, cerând pământ de hrană, şi a legilor făruite de către gălăgi­oşii mai sus pomeniţi, în numele dreptăţii şi al omenirei nevoiaşe! Vei fi nenorocit un popor, aducându-ţi şi urmaşii la sapă de lemn­­ lată pentu viitor. Dacă rudele d-tale Crupenschi nu se coboară până a-ţi spune fapte şi a ţi arăta adevărul: un Moruzi îşi ia asurpră şi să ţi-o zică. Mă cred cu atât mai îndreptăţit s’o fac, cu cât n’am împărtăşit niciodată mentalitatea d-ta de faţă cu fraţii mei Ba­­sarabeni. Mai bine am părăsit Rusia cin­stit, de cât să mă văd silit a-rai trăda ori împăratul, ori neamul. Că eram dator, ca orice nobil, să iau slujbă pentru a-mi păstra titlurile, iar slu­jind in provincia unde părintele meu îşi avea averea, trebuia să lucrez ca d-ta la rusificarea a două milioane de români. Am lăsat dar moştenirea părintească în stăpâ­nirea fratelui meu, care iţi împărtăşea lo­lul da gândire. Astăzi bătrân, bolnav, infirm, trăesc în cea mai mare sărăcie, fără a-ţi pizmui nici bogăţia, nici gloria ! Insă mă, vere, să nădăjduesc că a­­ceasta scrisoare te va face să-ţi reintri în Sre şi primeşte în acest caz, rostirea sen­timentelor mele cele mai bune. laşi, 1011. Acela care în Rusia se num­ia: Prinţul Dumitru Constantinovici Moruzi. Jubileul „Asociaţiunei“. — O propunere făcută cu această ocaziune. — Am intrat in anul jubilar al »Aso­­ciaţiunii pentru literatura română şi cul­tura poporului român« şi ca mâne va sosi ziua, in care poporul nostru va putea să-şi manifesteze cu toată însufleţirea, bucuria ce o simte la serbarea acestui jubileu. Va­d o zi mare, înălţătoare de inimi şi de suflete, ziua în care va avea loc in Blaj, adunarea generală ordinară a »Asociaţiu­­nîi«. In această zi se vor ţinea şedinţe oficioase şi festive, se vor aranja petreceri şi producţiuni, şi se vor da mese copioase, la cari se vor rosti cele mai Însufleţite cuvântări. Toate lucrurile obicinuite la astfel de ocaziuni se vor face în plină măsură, căci ospitalitatea Blajului este bine cunos­cută. Despre aceasta nu mai încape nici o îndoială şi toţi aşteptăm cu nerăbdare­­ aceste zile, de sărbătorire naţională. La astfel de ocaziuni însă, nu mi­ se pare că am fi satisfăcut pe deplin dato­riile noastre de fii recunoscători, dacă ne vom bucura numai de moştenirea primită şi nu ne vom gândi, că ceea ce au făcut părinţii noştri pentru noi, suntem şi noi datori să facem pentru urmaşii noştri. Ce am putea însă face noi pentru aceşti ur­maşi ai noştri, ca peste alţi 50 de ani, când ei vor serba un jubileu şi mai fru­mos decât ai nostru, să se simtă şi ei re­cunoscători faţă de generaţia de astăzi, precum ne simţim şi noi recunoscători faţă de fericiţii întemeietori ai »Asocia­­ţia nei« ? Iată o întrebare, care ar trebui să ne preocupe pe toţi în toate zilele acestea şi la care eu din parte-mi dau următorul răspuns: Cred, că a face acum planul unui lucru ce are să se realizeze peste 50 de ani e o problemă prea grea, căci nimeni nu poate prevedea acum, ce lipsuri şi ne­voi vor avea urmaşii noştri. Un lucru însă este cert, că şi peste 50 de ani »Asocia­­ţiunea« va fi tot săracă şi va fi şi atunci locă strânsă în bariere înguste şi activi­tatea ei se va mărgini la nevoile zilnice. La jubileul de 100 de ani însă cred, că toţi am dori, ca »Asociaţiunea« să poată face şi un lucru ce iese din sfera de toate zilele. Pentru ca să ne asigurăm de acum realizarea acestei dorinţe, trebue ca noi să asigurăm »Asociaţiunei“ mijloa­cele, prin cari se pot duce la Îndeplinire lucruri mai ideale, pentru cari cu greu se află mijloacele de lipsă la comitetele noa­stre, influenţate de primul şi ultimul ar­gument « protocolul«. Pe ce cale am putea deci asigura ur­maşilor noştri, pe cari i-am dori mai idea­lişti de cum suntem noi, nişte mijloace potrivite şi libere de tutela sfântului pro­tocol? Cea mai lesnicioasă, îmi pare a fi înfiinţarea unui fond jubilar, la care să contribue fiecare membru prin plătirea îndoită a taxei sale, ceea ce n-ar fi nici o împovărare prea mare pentru nimeni. In prezent, avem circa 1600 membri, cari ar plăti câte 10 coroane în beneficiul acestui fond, ceea ce ar face 16000 coroane. La această sumă, ar mai întră cu toată si­guranţa şi alte donaţiuni, astfel, că 20000 coroane ar fi minimalul, prin care s ar pune bază unui fond jubilar neatacabil. Gândiţi-vă acum la ce sumă frumoasă ar ajunge acest fond peste 50 de ani şi ce n-ar putea să facă urmaşii noştri cu acea­stă însemnată moştenire ! ? Nu ştiu de ce e bună sau nu această ideie, şi de aceea îmi permit a o pune în discuţia onor. public românesc. Sebeşul-săsesc, 24 Ianuarie 1911. Ioan Băilă, pleca la destinaţie, imediat ce fondurile respective vor fi disponibile. George Didu, cunoscutul nostru pri­­mar, cântă de câteva săptămâni cu vesti­tul lui taraf în cafeneaua »Drechsler« din târgul grâului. Inteligenţa română din Şinca­ nouă in­vită cu toată onoarea la producţiunea tea­trală muzicală-declamatorică, împreunată cu joc ce se va aranja Duminecă la 16 (29) Ianuarie 1911 în edificiul şcoalei con­fesionale din loc. NB. Pentru P. T. oaspeţi cari vor veni cu trenul de seara, vor aş­tepta căruţe la gară. Program: cinci puncte cor şi declamări apoi teatru. «Arvinte şi Pepelea» comedie într’un act de V.Alexandri şi joc. Bătuta şi Căluşeriul. Apollo BioSkop. Sâmbătă în 28 şi Du­minecă în 29 Ianuarie 1911. Pe drumul rău (dramă). Ghetele mici (humoristic) Sin­­gapora (vedere). Lipsa de bani (humoristic). Miserie de locuinţe (humoristic). Journal kinematografic (actualităţi). Vagabondul (dramă). Războiu şi pace (dramă). Luni şi Marţi nu se ţin reprezenta­­ţiuni. Mercuri în 3, Joi în 2, Vineri în 3 şi Sâmbătă în 4 Februarie Viaţa lui Moise (1500 metri lung. Tablou biblic colorat.) Atragem atenţia asupra acestui frumos ta­blou. — 13 Ianuarie­­. Succesul unei piese româneşti, la pro­gramul concertului din Dumineca trecută, al capelei orăşeneşti din loc, ce s-a dat în hotelul »Europa«, a fost, luat, şi un punct de deosebit interes pentru noi Românii, preludiul de la »Moisă Pămrariul­, com­poziţia d-lui Dr. I. Cr. Iuga, care în rân­dul trecut era să se cânte din partea mu­­sicei militare in hotelul »Transylvania«. — Fiindcă concertul de atunci al musi­­cei militare nu s a ţinut, plecând măestrul de capelă în concediu, esecutarea piesei de sus incă s a amânat. La rugarea d-lui Krause însă, autorul a predat piesa musicei orăşeneşti, care a şi esecutat-o la concertul din Dumineca trecută. Piesa a plăcut foarte urnit publi­cului, care s-a manifestat plăcerea prin lungi şi furtunoase aplause la adresa au­torului, care era de faţă, iar muzica a fost silită să biseze piesa. Noi din greşeală n-ara luat notă des­pre piesă, dar aflând din foile streine din loc despre esecutarea ei, ne-am prezentat la concert şi am rămas pe deplin mulţu­miţi cu succesul şi atenţiunea, ce s-a dat şi din partea participanţilor streini acesuui nou product al artei româneşti. Piesa va fi cântată şi din partea mu­sicei militare. La fondul Reuniunei femeilor române din Abrud, Abrudsat şi jur, în jocul feli­citărilor de anul nou, au contribuit: Ana Filip 4 cor., Petru Popoviciu 2 cor., Simion Oniciu 2 cor., Dr. Ales. Borza 2 cor., Me­lania Holder 1 cor., Ana Gomboş 2 cor., Maria Sturza 1 cor., Margareta Balta 1 cor., Maria Deoanca 1 cor., Silviu Lazar 2 cor., Petru Macavei 1 cor., Simion Stoica 2 cor., Dr. George David 2 cor., Teofil Faur 2 cor., Alexandrina Faur 2 cor, Elena Jotter 1 cor., Ioan Simu 1 cor., Dr. Lau­­renţiu Pop 5 cor., Oberlieutenant Popa 3 cor., luiiana Furdui 1 cor., Vilma Pop 1 cor., Dr. Vasile Ciura 2 cor., luliu Suciu 1 cor. Vasile Costea 40 fii. şi Dr. Grego­­riu Gherman 2 cor. Comitetul Reuniunii le esprimă mulţă raitele sala. Abrud, 25 ianuar 19­. Ana Filip prezidentă, Ioan Simu secretar.­­ agenţia de comerţ la Hamburg d-l Nestiţescu, ministrul industriei şi comerţu­lui a hotărât în mod definitiv, înfiinţarea unei agenţii generale de comerţ a Româ­nei la Hamburg. Ea va cuprinde şi un mu­­zeu-expoziţie permanentă. Pentru acest scop s-au luat toate dis­­poziţiunile necesare şi mai ales pentru a se prevedea în bugetul viitor al ministe­rului toate sumele trebuincioase. Ministrul a confirmat numirea ca director al agen­ţiei a d-lui C. Niculescu Telega, care fu­sese detaşat până în prezent la Hamburg de fostul ministru, tocmai pentru studia­­rea chestiunii şi a pregătirii viitoarei a­­genţii. D-l Neniţescu a luat dispoziţiunea, ca această instituţie să aibă un caracter absolut practic şi real, iar d-l Telega să îndeplinească atribuţiile ataşatului nostru comercial pe lângă legaţiunea din Berlin, aceasta pentru toată Germania. D-l Nicu­lescu Telega va mai sta în ţară pentru a se pune în contact cu toate instituţiunile publice şi private de ordin economic, cu toţi producătorii de seamă din ţară, adu­­nându-şi astfel materialul complet in ve­derea atribuţiunii viitoare. După aceea va Adunarea reprezentanţei orăşeneşti, Braşov, 26 Ian. c. Adunarea generală ordinară a repre­zentanţei orăşeneşti s’a ţinut ori în 25 Ian. c. în sala cea mare din casa »Sfa­tului«. înainte de ordinea zilei a fost alege­rea practicantului de concept al H-lea, şi a unui oficial de clasa primă şi ocupa­rea locurilor, cari ar ajunge în vacanţă prin aceasta alegere. La aceste alegeri a presidat d-l Vi­­ce­şpan al comitatului Braşov. După­ ce s’au ales comisiunile de can­didată, s’a suspendat şedinţa pentru a compune lista candidaţilor. Practicant de concept al II-lea, a fost ales singurul candidat Dr. Béla Fi­scher. Ofical clasa primă, a ieşit dintre 27 candidaţi, oficialul d­. ll-a Adolf Ve­szely. La postul de candidat clasa II, din­tre 17 candidaţi a eşit Franz Olescher. Din partea membrului advocatul Lon­ger a fost candidat, contra propunere! comisii, Alexandru Pop. Acum a venit alegerea la votare no­minală, prin care a rămas propunerea membrului Longer în minoritate, şi aşa a fost ales B­ranz Olescher. Urm­ează ordinea zilei sub presidiul locţiitorului de primar Frideric Steiner, senator orăşenesc, fiind primarul bolnav. Propunerea meritorie pentru a de­signa locul din terenul fostei şcoale de dat la ţântă pentru militari drept loc de cimiteriu pentru cazuri de necesitate ur­gentă şi drept cimiteriu pentru caşuri epi­demice. — S’a primit propunerea magis­tratului. Punctele 2 şi 3 din programul zilei nu s’au desbătut. Propunerea meritorie asupra rugării administraţiunii societăţii pe acţii a liniei ferate locale Brassó-Háromszék, de a­ se preda parcela orăşenească n. top. 6739, societăţii „Căii ferate“ pe timpul cât va dura concesiunea dânsei. S’a primit pro­punerea comisiei dela magistrat. Propunerea de a­ se crea o institu­­ţiune pentru curăţirea străzilor orăşeneşti şi a se face un statut pentru curăţitul oraşului. La acest punct din program s’au în­tins mari dispute, pro şi contra. Contra propunerii a vorbit cu mare vehemenţă deputatul Traugott Copony, arătând scăderile propunerii în detail, prin cari ar fi proprietarii de case în mare defavor. Pentru propunere a vorbit: vice-spa­­nul Augustin Iekelius, D-rul Branowatzky, conducătorul pompierilor Schuster şi adv. Ini­ngeru. In fine s’a înapoiat propunerea comi­siei pentru a o prelucra mai detailat spre propunere în luna viitoare. A urmat apoi propunerea asupra statutului de închiriare al oraşului Braşov prelucrat în sensul ordinului ministrului de interne reg.­ung. S’a dat referentului spre rectifi­care, tipărire şi împărţire între membrii, pentru a­ se putea studia până în luna viitoare. Rugarea administraţiei liniei ferate locale Brassó-Háromszék, de a­ se da voie din partea oraşului, ca societatea numită să pună în starea de mai înainte drumul de câmp de pe linia ferată lăsată nefolo­sită dintre Nou-Dirste şi oferirea din par­tea societăţii de a ceda oraşului ca dar o fâşie de pământ, ce-o posede. Acest punct a fost desbătut din partea membri­lor : Hans Eder, Dr. János Zakarias, Schnell. Hotărârea s-a amânat până la şe­dinţa viitoare. Interesantă şi intensivă dispută a provocat punctul 9­­.din programul zilei. Anume, propunerea din partea Ma­gistratului de a căuta pentru pri­mar o locuinţă în natură. Propunerea sună cam astfel: De­oare­ce chiria locuinţei prezentă a primarului (casele Dr. Fabricius, târgul cailor) a fost mult urcată, şi primarul ne­putând plăti din banii de chirie locuinţa a cerut cvartir natural. Magistratul propu­ne a lua locuinţa prezentă a primarului până la 1912, adecă un an, cu chiria urcată şi a o preda primarului până la terminul de toamnă 1912, ca locuinţă naturală, scutind prin asta pe primarul de cheltuieli mai mari decât sunt banii de cvartir. Proprietatea oraşului, casa din Târ­gul Inului nr. 34 de prezent folosită din partea miliţiei ca casină militară şi ca po­potă pentru ofiţerii regimentului de infan­terie nr. 2, va fi adaptată după referinţele moderne unui edificiu reprezentativ, cores­­punzător rangului unui primar în un oraş la graniţa unei ţări politiceşte pretină, iar din Septembrie 1912 va fi locuinţă natu­rală pentru primarul oraşului Braşov. Casina militară precum şi popota ofi­­ţerilor de la regimentul de infanterie nr. 2, va fi mutată în cafeneaua de pe prome­nade (Suciu) după adoptările de lipsă. La desbaterea acestui punct au luat parte mai mulţi vorbitori, pro şi contra. După o dispută vehementă a venit la votare nominală, primindu-se propune­rea magistratului de a adapta casele amin­tite pentru locuinţă naturală a primarului oraşului Braşov. D-l Fiechtenmacher a a­­nunţat apel contra propunerii. Disputanţii au fost: deputatul Co­pony, Schneil, K. Ernö, Fiechtenmacher Dr. Mănoiu şi Servaţius. Pentru privitorii imparţiali a fost o privelişte interesantă, un tablou din dieta pestană fără galerie. Ideia vorbirilor singuratice a avut direcţii cu culoarea partidelor din Braşov în general, iar observatorul mai atent, a putut simţi şi o direcţie de partid mai restrâns. Propunerea din partea magistratului a fost în detail cu multă precugetare făcută, de aci s’a și văzut la fine resul­­tanta vorbirilor diferite. Singur un membru a fost, care după părere a vorbit, — se poate zice, — fără coloare vădită, drept la obiect precum a fost propunerea, acesta a fost Dr. Nicolae Mănoiu. Firește astfel de desbateri nu pot trece fără ceva picanterie parlamentară, fiind la desbatere angajaţi şi oameni par­lamentar’). In cursul desbaterilor s’a propus şi o ameliorare materială în bani, care mai înainte nu a fost propusă de nime. Cu un zimbet plăcut s’a primit observarea unui n­embru, că aşa ceva încă nu a mai vă­zut: a distribui parale comune, pentru lucruri cari nu ie cere nime. Celelalte puncte din program, după unele desbateri mai mici ori mai mari, au fost primite. Nici desbaterile aceste n’au fost lipsite de scene picante între vorbitori. X­­. Proprietar : Dr. Aurel Muresiazm, Succesorii. Redactor resp. loan Spuderca.

Next