Gazeta Transilvaniei, august 1911 (Anul 74, nr. 168-190)
1911-08-05 / nr. 171
Serbările din Blaj. Blaj, 16 August n. De abia câteva zile ne mai despart de măreţele serbări culturale, ce se vor ţinea la noi în zilele de 28—30 August n. Românii de pretutindeni vor grăbi la Blaj, ca împreună să prăznuiască jubileul de o jumătate de veac al celei mai vechi societăţi culturale ce avem, care îşi va ţinea adunarea sa aci, ca un prinos al admiraţiunei sale pentru munca tăcută, dar temeinică, ce se face de un veac şi jumătate pentru desvoltarea culturală a poporului românesc în acest orăşel liniştit. Alături de Asociaţiune şi Societatea pentru fond de teatru, care prin o înţeleaptă chivernisire şi-a adunat o avere considerabilă, îşi va lua noul său avânt tot din acest prilej, însemnat motiv şi acesta ca toţi cei ce se interesează de progresele culturale ale neamului nostru, să fie de faţă la adunările generale ale acestor societăţi. Mulţumită muncii neobosite a comitetului aranjator, avem asigurarea, că sărbările de acum se vor putea prăznui în toată liniştea şi în deplină libertate. Administraţia civilă, asigurată de caracterul pacinic al acestor serbări şi de toate măsurile luate de comitetul aranjator pentru susţinerea ordinei şi a mersului bun, va sta de-o parte, neconturbându-ne prin jandarmii săi. Aşa, că conductul etnografic, care va fi o desvălire a bogăţiei de podoabă şi artă în portul naţional, va putea să se facă Luni după prânz cu toată splendoarea în mijlocul cântecelor şi jocurilor noastre naţionale. O atracţie a zilei prime va fi şi concertul condus de măiestrul nostru Iacob Mureşian, cântându-se minunata baladă Erculeanul, acompaniată de orhestră, oferind publicului momente de înălţare sufletească la auzul acestei compoziţii de o neîntrecută frumuseţe şi măiestrie, cu care iubitul nostru profesor şi-a statornicit renumele său de măiestru în ale muzicei şi compoziţiei. Acelaş lucru se va dovedi şi în sala a doua, când se va cânta o altă baladă din colecţia lui Alexandri, „Mănăstirea Argeşului“, de asemenea cu soli, orhestră, aceasta însă va fi aranjată sceneric. Va urma bal, costumul naţional ar trebui să prevaleze. Tot a doua zi între carele 5—7 genialul aviator Aurel Vlaicu îşi va face întâiul său zbor în Ardeal, în monoplanul său, tip. 2, umplându-ne sufletul de mândrie naţională faţă cu succesul ajuns în arta aviaţiunei de un fiu al neamului şi al patriei noastre. E o datorie de cinste naţională, ca acum, când Vlaicu vine la noi, spre a ne arăta progresul ştiinţei şi a unei munci asidue, noi Românii de pretutindeni să grăbim a-l îmbrăţişa cu toată căldura, îmbărbătându-l în avântul şi entuziasmul său. In ziua a treia seara va fi teatru, la care comitetul aranjator a avut deosebitul noroc să câştige concursul celor mai de seamă actori ai teatrului naţional: d-na Aristizza Romanescu, Petre Liciu, soţii Bârseanu ş. a., cam desigur vor lăsa amintiri neuitate în sufletele celor de faţă. In faţa acestor atracţiuni sufleteşti de un preţ neîntrecut şi netăgăduit, Românii blăjeni vor mai aranja şi o expoziţie a despărţământului, în care vor espune lucruri vrednice de toată atenţiunea din domeniul etnografic şi cultural, chemate ca să ridice tot mai sus nivelul acestor serbări culturale, aşa cât zilele petrecute la noi să nu poată fi curând uitate. Chiar şi de găzduirea şi alimentarea oaspeţilor s’a îngrijit comitetul serbărilor, cunoscute fiind tuturor aflaţiile modeste ale oraşului nostru. De aceea ar trebui, ca şi publicul mare să uşureze sarcina comitetului, grăbindu-se a se anunţa din vreme şi a se îngriji de bilete, mai ales pentru sborul lui Vlaicu. Să ne fie deci lozinca. La revedere la Blaj. Prietinul. FOILETONUL «GAZ. TRANS.» *^N'*'.'X.\\X\\X.V'.X VW .' V X' ' XXNX'.\X\'X\'JXWX\\X-' X X\- X\\XV.X\\X'XX\\X''VX''JXN\X\\X'XX'>-XMOV' Catastrofa Husarilor la Maglai. 1878. i. Abia ajunsese în odaia sa Caimacamul (locţiitor al marelui vizir la Turci) din Maglai ’şi gendarmii alergau deja de-a lungul şi de-a latul întregului edificiu. Pe toţi impiegaţii îi chiemase caimacamul la sine. Toţi se adunară în câteva clipe, dar nici unul nu ştia cu siguranţă, de ce este vorba. Insă fieşte care era convins, că obiectul desbaterii poate fi numai întâmplarea a cărei veste ca un trăznet se lăţise în seara premergătoare în tot oraşul: — Predarea Bosniei Austro-Ungariei. Cu ochi examinatori privea Caimacamul dacă nu cumva lipseşte cineva. După ce se convinse despre prezenţa tuturor Impiegaţilor, dădu un semn tinărului secretar, care ridicându-se, cu voce serioasă şi solemnă spuse următoarele: Din Tuzla (reşedinţa cercului de care se ţine Maglai) a sosit o emernamă, (ordin). In înţelesul acesteia la pertractarea tuturor reprezentanţilor din toate ţările, adunaţi în Berlin, s’a hotărât ca vecinii noştri Austriacii şi Ungurii să între în Bosnia. Cu hotărâreaaceasta şi Sultanul se învoieşte. Emennama precizează cum să ne purtăm, dacă vor întră Austriacii şi Ungurii în Bosnia. Aci secretarul făcu o mică pauză. Linişte adâncă. Toţi cei prezenţi privesc cu atenţie încordată spre tânărul funcţionar. In rândul primita căruntul Aga*) Hadzi**) Selim care de când s’a pomenit, a fost cel mai bun orator în tot conacul. Ochii îi fulgeră ameninţători, buzele îi tremură ca şi când numai forţat ar putea înăduşi în ’sine espresiunea furiei. Ordinul dispune — continuă secretarul — că hotărârii congregaţiunei din Berlin nimeni să nu se opună. Chestia e deja rezolvată. Prima noastră datorinţă în Conac este, a îngriji, că liniştea şi ordinea să nu fie conturbate. Cine-şi ridică mâna contra Austriei, o ridică contra Sultanului, fiindcă voinţa Sultanului e aceasta. E datorinţa noastră verde, clară ca să liniştim poporul. Drept aceea trebue dat poporului a înţelege, că toată opunerea e zadarnică, chiar de s’ar rescula toată Bosnia şi Herţegovina, până la cel din urmă locuitor. Sa înconjurăm dar ori ce jertfe. Cu aceasta secretarul îşi termină ce avu de spus şi-şi ocupă locul său. O mare mişcare şi un murmur de nemulţumire se auzi în grupul funcţionarilor, după aceasta se auzi glasul aspru şi ascuţit al lui Aga Hadzi Selim: — Eu sunt primul, care mă despart de voi! Toţi ochii se aţintiră asupra lui Aga Selim. — Aceasta însă nu-l conturbă de loc. Rezolut privi el în jurul său și repetă: «Da!, mă despart de voi. Cine e adevărat Bosniac, acela să prindă arma!» Cadiul (judele muzulman) răspunse lui Aga Selim cu următoarea întrebare: — N’-ai auzit ce ne-a anunțat Sultanul ? — De ce nu ne-a anunțat nouă, că vrea să predea ţara — replică Aga Selim. — Ori e aceasta o procedură justă că ei voiesc să predea Bosnia fără știrea noastră, ca şi când noi nici nu am exista. Repet că acest ordin eu nu’l iau la cunoştinţă. 33 — Mai încet, nu cu atâta foc — îl întrerupse calmul Numan Effendi*). Căci noi aci nu putem decide, dacă cu drept sau fără drept am fost predaţi Austro- Ungariei. — Acum numai cu aceea să ne ocupăm că oare nu ar fi o nebunie să ne opunem. Care e părerea voastră —întrebă el pe colegii săi? Nu duce la nici un rezultat — se auzi din mai multe părţi. — Datorinţa noastră e a nu privi cele întâmplate, cu mânile în şold, — protestă Aga Selim, carenu se lăsa a fi convins. — Nu ar putea şti ce fac celelalte oraşe? — întrebară unii. Caimacamul ascultă liniştit toată discuția din care se putu convinge, că majoritatea desaproabă opunerea; singur Aga Selim şi unul sau doi din prietinii săi însă nu se pot împăca cu hotărârile Sultanului. Caimacamul venise din Constantinopol (aşadar era Turc nu Bosniac) şi nu ştia limba bosniacă perfect. Insă pricepu şi el despre ce e vorba, ce fel de păreri şi ce îndoieli se ivesc. *) Nume care se dă funcţionarilor civili de rang mai înalt. *) Comandant militar. **) Muzulman, care a cercetat Mecca şi ca semn de distincţie are dreptul de-a purta turban e. Hr. 1 /1. Anii LXXIV. (număr* poporal 32) Braşov, Visor! în 5 (18) August ICÎL Apare în fiecare zi de lucru. Iibonsmntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe ‘/2 an 12 cor., pe ’/4 an 6 cor. Pentru România şi strerifitate pe an 40 franci, pe */, an 20 franci., pe */4 an 10 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an. Redacţia, Tipografia şi Administraţia: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe +/2 an 10 cor., pe */, an 5 cor. Un număr 10 bani. Inserate : un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Biroul central al partidului naţional român e mutat la Arad, strada Zrínyi Nr. l.a. Scrisori menite pentru biroul central să se trimită totdeauna recomandate pe adresa: Dr. Ioan Suciu, Arad, strada Zrinyi l.a. Adunarea poporală de la Haţeg, care se ţine Sâmbătă în 19 August c. (serbătoarea Schimbarea la faţă) promite a fi — după cum suntem avizaţi—una din cele mai mari şi mai cercetate. Românimea din Ţara Haţegului va lua parte în masse, dar vor sosi Români şi din locuri mai depărtate. Cei mai mulţi membrii ai comitetului naţional şi afară de aceştia, o mulţime de fruntaşi vor fi de faţă. Se vor ţinea discursuri însufleţite şi instructive. Salutăm adunarea dela Haţeg şi îi dorim succese depline. Scrisoare deschisă cătră un învăţător tinăr. Dragă Prietine ! Din scrisoarea ta trimisă în zilele trecute am luat cu plăcere la cunoştinţă, că ţi-ai ajuns scopul, fiind ales cu aclamaţiune la şcoala din fruntaşa comună... Primeşte sincerile mele felicitări!! Eu, ca prieten din copilărie şi mai versat în ale învăţământului, funcţionând de mai mulţi ani, nu pot întrelăsa de a nu-ţi arăta încâtva calea pe care ai să mergi în cariera, ce ţi-ai ales. Eşti tânăr, ai ieşit abia acum de pe băncile institutului, unde în decurs de 4 ani ţi-ai însuşit în destul cunoştinţele, ce ai a le turna în frageda minte a micilor copilaşi, ce ţi se vor încredinţa ţie ca luminător al al poporului. Cunoşti însă totul nufiiâi din 16CFIG Şi Ştii biîIG CUill ZiCea, de multe ori talentatul nostru profe- sor de pedagogie, că teoria fără praxă nu plăteşte nimic — este moartă, întocmai ca credinţa fără fapte. Aceste două noţiuni stau în strânsă legătură una cu alta şi nu cedează nici una în favorul celeilalte, ci merg paralel. Vei cerea deci să-ţi câştigi şi prada, pentru care, iată, că ţi-a sosit ocazia, ştiu, că eşti însufleţit de idei nobile şi sublime, eşti înzestrat cu cunoştinţe frumoase, eşti tânăr, cu puteri noui şi recreate, deci cu tot dreptul pot spera, că-ţi vei depune toate forţele întru înaintarea şi prosperarea poporului nostru, care — durere — şi astăzi, în secolul luminilor, zace învăluit în negrul întunerec al neştiinţii.Sileşte-te a-l atrage spre învăţătură, fâcându-i a-şi trimite regulat şi cu drag copilaşii la măreţul ,,templu al muzelor“, din care se reflectează tihnina şi razele ştiinţii, întocmai ca dintr’un far. Vei întâmpina de multe ori în această frumoasă, dar prea spinoasă carieră, grele obstacole. Nu despera însă, nu te descuraja, ci lucră cu puteri îndoite întru delăturarea lor şi fii sigur, că ai să ieşi învingător, triumfător. Să ai totdeauna în vedere proverbul: „Non despera, sed spera!“ Fii mândru de numele de învăţător şi nu uita niciodată de funcţia, ce ocupi, pentru că precum e învăţătorul, aşa e şi poporul. Ştii bine, că: „oglinda viitorului unei naţiuni, e învăţătorul“. Dacă învăţătorul nu-şi împlineşte cu sfinţenie datorinţa sa, face un păcat strigător la cer, pentru că nu ţine în întunerec numai un individ sau doi, ci generaţii preste generaţii, cât timp funcţionează. Deci un