Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1911 (Anul 74, nr. 239-262)

1911-11-01 / nr. 239

Pagina 2. GAZETA TR­AK­SIL VASIEI Nr. 399 -1911. Vorbirea d-lui Gheorghe Pop de Bă­­seşti a fost subliniată de dese aprobări, iar la sfârşitul vorbirei oratorului i s’au­­ făcut ovaţii îndelungate. Dr. Vasile Lucaciu. Părintele Lucaciu vorbeşte cu multă duioşie, despre suferinţele grele ale Ro­mânilor, aduse pentru susţinerea şi apă­rarea acestei patrii, care însă tratează pe Români ca o mamă maşteră, fără de inimă. Parlamentul unguresc a votat o lege şco­lară, legea lui Apponyi (jos Apponyi! Sus cu el !) Prin legea aceasta contele Apponyi, pe atunci ministru al şcoalelor şi toţi şo­­viniştii unguri ţintesc impedecarea cultu­­rei noastre naţionale, deci noi Românii trebue să luptăm, că parlamentul să şteargă această lege barbară (Aprobări). Este o lege mult mai puternică, legea Orei care se arată in limba fiecărui popor. Cuvântul acestei legi a spus, acum două veacuri, că Secare popor numai In limba sa se poate cultiva. Deci e imposibil, că legea aceasta numai pentru noi să Se nedreaptă. Respectăm toate limbile, dar o iubim pe a noastră, căci ea ne este foarte scum­pă. Nu ne răsvrătim contra legilor ţării, ci cerem Îndreptarea relelor. Aceasta o facem nu numai în interesul nostru, ci al tuturor popoarelor din ţară (Aprobări). Oratorul spune apoi, că In schimbul jertfelor de bani şi sânge, pa cari le aduce poporul românesc din această ţară, statul să inainteze gimnazii, şcoli şi academii de agricultură, gimnazii, o academie care să cuprindă toate facultăţile, toate cu limba de propunere românească. (Aprobări vii). Iar în ţinuturile locuite de români statul să trimeată Învăţători ambulanţi români, cari să înveţe şi pe poporul nostru şi să-l lumineze asupra foloaselor unei economii mai raţionale. (Aprobări). Trebue să protestăm, spune oratorul cu toată căldura şi lumina din inimile noastre contra contelui Ştefan Tisza, a ce­lui mai neîmpăcat duşman al nostru, care Intr-o conferinţă ţinută In Budapesta a spus că In Ungaria numai o singură na­ţiune are drept de viaţă, iar celelalte să fie numai ca nişte rămăşiţe, cami apoi cu timpul să fie silite a se contopi în naţiu­nea ungurească, şi prin urmare să se în­fiinţeze statul unitar naţional maghiar. (Protestări puternice contra lui Tisza, Man­­gra şi a altor renegaţi. Piară renegaţii şi ticăloşii !) Tisza şi toată porodiţa lui, uită insă, că Ungaria nici când n-a avut o sin­gură cultură şi că ea nici când nu va a­­vea-o, deoarece aici locuesc mai multe po­poare, cari toate îşi au şi trăiesc in cul­tura lor proprie. (Aprobări zgomotoase). Să ţinem strânşi la­olaltă — închee oratorul — şi să luptăm cu toţii pentru izbândirea programului partidului naţional, care voeşte o politică pentru toţi: ferici­întoarce in ţară, şi după un an, se mă­rită cu un prinţ rus Koltzoff, ofiţer de husari, aflător pe atunci în Bucureşti. Pleacă cu bărbatul său in Rusia, de unde e isgonită în 1854 de guvernul rusesc, pentru opinii prea liberale. Se desparte de prinţ cu mult desgust, căci nu-şi găsise în el pe tovarăşul de idei, ci »pe un slu­­goiu al ţarului«, cum ii numeşte ea un­deva, şi trăeşte cât­va timp în Elveţia, apoi în Italia, unde şi moare în Noemvrie 1880, la Florenţa, lăsând toată averea sa destul de frumoasă primăriei Bucureşti. Dora d’Mira, a scris foarte mult şi foarte frumos. Singura imputare ce i­ se aduce « că n’a scris în româneşte, — limbă pe care nu o cunoştea tocmai bine. In fran­ţuzeşte scrie : „Au bord des lacs helve­­tiques«, »Les etudes indiennes dans la haute Italie«, »La poésie des Ottomanes«, etc.; în italienește : »Gli Albanesi in Ro­mania«, »Storia dei Principi Ghica« etc. A fost toată viața colaboratoare la »Re­vue des deux Mondes«, »L’illustration«, »La Revue Suisse«, Revista Contimporana, (Turin), »L’aurrora«, apoi la o revistă din New-York, »La Revue internationale“. In toate scrierile sale se arată duş­mancă a războiului şi a despotismului in special şi una dintre cele mai convinse lup­tătoare pentru drepturile femeiei. Propriu zis, până acum, nu avem de­cât nişte simple încercări pe terenul lite­raturii româneşti. Adevărul început de li­teratură îl face d-seara Matilda—Cugler, astăzi d-na M. C. Poni, ca colaboratoare la Convorbiri literare, revistă care dă sem­nalul unei Îndrumări sănătoase in câmpul culturii. Născută în Bucureşti, 1853, din familie germană, trece după doi ani în Mol­dova, unde-şi făcu educaţia. Talent poetic manifestă de timpuriu (1867), când publică prima poezie In »Conv. Literare«. A scris neîncetat la această revistă, precum şi la »Familia«, din Oradea-mare, la »Revista literară şi ştiinţifică« a lui Hasdeu şi mai scrie din când în când şi astăzi. Se vede influenţa lui Lenau şi Heine în unele lo­curi. Aruncând o privire retrospectivă asu­pra poeziilor — a scris şi teatru — vom observa in primul rând o sinceritate uimi­toare, o eleganţă şi o preciziune rară, dân­­du-i locul de frunte între scriitoarele noa­stre. Poeziile d-sale au fost colectate de mai multe ori în volum (1874, 1885, 1891, Iaşi). O ediţie complectă nu avem insă. Citez poezia: »Eu nu mă tem de moarte«. Eu nu mă tem de moarte Uşor e de murit, Când ştii că pieri din lume Neplâns şi nejelit. Dar mult mă tem de viaţă. Ah ! greu e de trăit, Când singur eşti în lume, Singur şi neiubit,­rea tuturor popoarelor acestei ţări şi drep­turi pentru toţi (Ovaţii şi aplauze înde­lungate). Itr. Alexandru Vaida- Voevod. De o vreme încoace, spune oratorul, în poporul nostru, obişnuit cu jugul de secole, trece ca un fior suflul puternic al conştiinţei naţionale, şi ne bucurăm cu toţii, că acest fior a străbătut şi în ini­mile vrednicilor nepoţi ai marelui Simeon Bărnuţiu, născut şi el în părţile acestea. D. Vaida aduce laudă bravului popor să­­lăgean, care la alegeri a stat cu credinţă pe lângă steagul partidului naţional şi a păstrat cu vrednicie cinstea acestui steag, şi spune, că acesta este numai un început bun de muncă, dar trebue să lucrăm încă mult, deoare­ce lupta pentru drepturile noastre cere o luptă lungă şi mare, dar impunătoare. (Aprobări). Avem de-a face cu un duşman vechiu, dar par­că Dumnezeu vrea să schimbe vremile. Căci acel Tisza, care până acum lupta din răsputeri pentru ca sufragiul universal adevărat să nu devină lege, şi astfel popoarele ţării să nu capete drepturi, şi care a voit ca noi să ne cer­tăm, şi astfel să ne poată frânge rându­rile slăbite, — acum, iată, el este silit să facă legi contra chiar a fraţilor lui. După ce arată lupta nedeamnă a în­gâmfatului conte Tisza contra drepturilor popoarelor din această ţară, d-l Vaida în­deamnă pe fie­care să-şi facă datoria de român, căci numai prin vrednicia noastră ne vom putea câştiga drepturi. (Apro­bări vii). Oratorul încheie cu dorinţa să pu­tem prăznui împreună ziua libertăţii nea­murilor, când şi Românii să fie un popor liber şi independent. (Aplauze şi ovaţii în­delungate). Dr. Ştefan C. Pop. Oratorul spune, că stând In preajma unor evenimente mari, deputaţii români s’au văzut Îndemnaţi să cutreiere toate părţile locuite de Români, sunând clopotul deşteptării. In faţa luptei mari pentru drep­turi, Românii trebue să formeze un zid puternic, de care să se sfarme toate valu­rile ticăloase ale năprasnicului duşman. (Aprobări). D-l deputat vorbeşte despre progra­mul nostru naţional, care se poate rezuma în următoarele : Românul să fie singur stăpân pe soarta, avutul şi vieaţa lui. (A­­probări vii). Fiind timpul foarte înaintat oratorul spune, că va vorbi pe scurt despre situa­ţia politică, întreaga adunare strigă intr’un glas: „Vorbeşte domnule, măcar până mâner Te ascultăm şi flămânzi. Oratorul continuă apoi a vorbi des­pre proiectele militare şi despre jertfele (Va urma), îndoite de bani şi sânge reclamate de ele, şi spune, că Românii plătesc bucuros aceste jertfe, dar pretind nimicirea domniei boe­­rilor, cari de veacuri sug sudoarea şi sân­gele bietului Român. (Aprobări vii). Vor­bind despre votul universal, pe care, noi Românii, 11 dorim să fie: universal, egal, direct, secret şi cu votare în comune, m oratorul spune, că partidul lui rustic ce-i drept luptă şi el pentru acest vot, dar Ro­mânii nu se pot însufleţi pentru acest par­tid, fiindcă el voeşte numai Întărirea po­porului unguresc. (Aprobări). Vorbeşte apoi despre bugetul statului şi despre distribui­rea nedreaptă a ajutoarelor de stat. D-l deputat roagă pe sălăgeni să ţină strânşi laolaltă, să trăiască în bună frăţie şi să-şi iubească limba, legea şi neamul. Urează sălăgenilor vieaţă fericită şi încheie cu dorinţa unei Întâlniri in vremuri mai bune. (D-lui Pop i se fac ovaţii sgomotoase). Din camera negară. Conform stipu­­laţiuniior armistiţiului încheiat intre gu­vern şi partidele opoziţionale maghiare In şedinţa de Sâmbătă nu s’a făcut obstruc­­ţiune tehnică la proiectele reformelor mi­litare. Cei doi oratori ai şedinţei, justistul Lovászy şi dep. Kovács au pus faţă în faţă cu reformele militare reforma electorală, cerând realizarea ei cât mai grabnică. Se crede, că contele Khuen va lua cuvântul în decursul desbaterei budgetului, dând unele lămuriri privitoare la reforma elec­torală plănuită de guvern. Anglia şi evenimentele Internaţionale. Prim-ministrul Angliei Asquit a rostit la un banchet dat alaltăeri la Guildhall un discurs mai lung, în care a precizat ati­tudinea Angliei faţă de chestiunile de la ordinea zilei. Iată ce a zis între altele pre­mierul Angliei. Cu privire la China guvernul englez se va mărgini la măsurile de apărare a supuşilor englezi şi a vieţei şi bunurilor streinilor. In apropiere de patria noastră Insă, din nenorocire, pacea a fost tulburată prin izbucnirea războiului între Italia şi Turcia Amândouă sunt amicele noastre. Nimeni nu se sileşte mai mult decât guvernul en­glez, ca să contribue la restabilirea păcii. Această dorinţă este împărtăşită şi de cele­lalte puteri. Suntem întotdeauna in con­tact cu ele, însă o mediaţiune nu poate fi mai eficace decât dacă are loc de acord cu celelalte puteri. O mediaţiune nu în­semnează intervenire sau vre-o constrân­gere oarecare, ci tocmai din potrivă: m­e­­diaţiunea trebue să aibă o bază, care să poată fi primită de amândouă părţile beli­gerante. Avem dorinţa adâncă de a lucra pentru restabilirea păcei şi vom profita de ori­care prilej favorabil. D-l Asquit a exprimat în urmă pro­funda şi sincera satisfacţiune pentru feri­citul acord franco-german cu privire la Maroc. Revoluţia din China- Agenţia Reuter a primit o telegramă din Fou­­chsou, care spune că partizanii dinastiei mandi­­suriene au Încercat Sâmbătă noaptea să pună foc stabilimentelor streine; 27 dintre ei ar fi fost arestaţi şi ar fi fost executaţi imediat de revoluţionari. La Nang-King, trupele guvernamentale refuesc şi măcelă­resc pe toţi chinezii pe cari ii intâlnesc fără coadă. Numărul chinezilor măcelăriţi în cele din urmă 24 de ceasuri se soco­teşte la cel puţin o mi­e. De la ordinea zilei. — Khuen la M. Sa. — Statistica dreptu­lui electoral. — Delegaţiunile. — Preoţii lui Mangra. — Ministrul Khuen a fost Sâmbătă la 1 oră d. a. în audienţa anunţată la M. Sa. Audienţa a ţinut o jumătate de oară. Khuen a făcut raport amănunţit M. Sale despre situaţia politică schimbată, despre agendele proxime ale guvernului, despre delegaţiuni şi despre alegerea lui I Navay şi Beöthy la prezidenţia camerei. M. Sa a primit foarte graţios expu­nerile lui Khuen şi şi-a exprimat bucuria, că a succes a asigura pe cale pacinică capabilitatea de muncă a parlamentului. Chiar şi când s’a depărtat Khuen, M. Sa a dat din nou expresiune bucuriei sale asupra păcii. O credem!... Chestiunea statisticei dreptului elec­toral a ajuns în un nou stadiu. E ştiut, că din buletinele ultimului recensământ au trebuit selecţionate buletinele bărbaţi­lor, cari au împlinit etatea de 24 de ani şi au trebuit copiate pentru a­ se folosi spre scopurile statisticei dreptului electo­ral. „Vilag« anunţă, că lucrarea aceasta s’a terminat. Buletinele copiate sunt un număr de peste 4 milioane. Atâţia alegă­tori ar trebui să fie în total, dacă­­ introduce sufragiul universal fără nic o restricţiune. Gruparea şi prelucrarea buletinelor se face acum cu mare zor, după instruc­ţia dată de guvern.­­După cum se afirmă, lucrarea se va termina in vre­o 4 luni, astfel, că pe la sfârşitul lui Martie viitor se va publica statistica dreptului electoral. «Magy. Táv. II.» e informată din is­­vor autentic, că anul acesta delegaţiunile nu se vor întruni decât pe trei zile, intre Crăciun şi Rnul­ nou, In o sesiune extra­ordinară, ca să voteze indemnitate pen­tru anul viitor. In vederea acestei sesiuni se va ţi­nea în curând ia Viena un consiliu co­mun de miniştri, care va fi prezidiat de ministrul comun de externe şi la care vor participa ceialalţi miniştri comuni, apoi cei doi premieri, austriac şi ungur, miniştri de finanţe şi miniştri armatelor teritoriale. In consiliu se va desbate proiectul de budget comun. * Ziarele maghiare sunt informate, că vicarul apostat politic Mangra a primit o adresă, subscrisă de 216 preoţi din de D zeu bătutul vicariat al Oradei. In adresă ci­că «brava» preoţime protestează contra politicei naţionale a deputaţilor români şi contra atacurilor pressei ră­mâne faţă de Mangra. Io fine !l roagă pe Mangra să rămâie şi pe mai departe pe lângă politica sa de până acum. Adresa e iscălită de protopopii şi preoţii trude­­lor Grade, Ţinea, Beli, Beiuş şi Vaşcău. Adresa e făcută şi iscălită la porun­­ceală. Dovadă e, că dacă politica lui Mangra este atât de bună şi salvatoare pentru poporul românesc, de ce nu face lui Mangra astfel de adrese şi preoţimea din alte dieceze, unde nu ajunge mâna lui poruncitoare? Mangra însă chiar aceasta împreju­rare vrea să o esploateze in favorul său. Va zice lui Tisza şi Kluen, cu adresa In mână : — Cu plecăciune, Măria Voastră. Iată ce face un cap bisericesc harnic şi patri­otic. Conduce pe cale patriotică preoţimea sa. D’apoi, Măria Voastră, să fiu eu Vlă­dică în Sibiiu... hm.... Războiul italo-turc. Telegramele din Tripolis ne aduc ştirea, că luptele în jurul Tripolisu­­lui s-au reluat. De astădată Italienii par a fi mai norocoşi, căci, după ştirițe mai nouă, le-a succes să res­pingă pe Turci, pricinuindu-le mari perderi. Paris, 12 Nov. Ziarul «Le Temps» silă următoarele din Tripolis: O nouă luptă s-a început ori lângă Rumen­ana. Tunurile din forturi şi de pe vasul «Carlo­ Alberto» au luat parte la luptă. Turcii şi Arabii s-au luptat cu mare bravură, însă totuşi au fost nevoiţi să se retragă. Co­respondentul ziarului adaogă, că această luptă va fi decisivă. Berlin, 12 Nov. «Vossische Zeitung» află din Atena, că intreaga flotă italiană se apropie de apele Turciei. Sub conduce­rea comandantului Aubry se află 9 vase

Next