Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1911 (Anul 74, nr. 239-262)

1911-11-26 / nr. 259

Pagina 2 nr. 99-1111. GAZ­E T A TRAHSIIIVAHK­Sf Regman, secretar consistorial la Orade şi Jtj COIlffICtUlUI Desideriu Tempelean flsolgăbirău In Vaş­­cău — aceşti din urmă faţă de deputaţii vechi: Dr. loan Pop, advocat In Brad şi Dr. Gavril Coama advocat In Beiuş, ambii bărbaţi de seamă şi cu zel în afacerile noastre bisericeşti şi şcolare. Trei d­ube noue, alăturea de Mangra, în congres, de cari deputaţii congresuali binesimţitori se vor feri din cale. Alegerile pentru camera Croaţiei, cari aruncă mari valuri de agitaţii electorale, se vor face in curând. In Croaţia sunt 88 de cercuri electo­rale şi numărul candidaţilor este de 230. Partidul guvernamental, partidul progre­sului naţional are candidaţi In 53 de cer­curi, dintre cari 30 sunt sigure. Coaliţia are 54 candidaţi, partidul dreptului 21, par­tidul ţărănesc 32, socialiştii 13, sârbii ra­dicali 12, etc. * Din Viena să anunţă, ci în vreme ce iu unele cercuri politice se susţine, că re­gele Bulgariei cere mediaţiunea Austriei pentru Incheiarea unei convenţii politice româno-bulgare, ziarul »Zeit« susţine, că s-a încheiat o convenţie mso-bulgară in special în contra României. Prin această convenţie Rusia şi-ar fi luat obligaţiunea de a ataca România, de îndată ce trupele româneşti ar trece în Bulgaria în cazul unui război turco-bulgar. Aşa scrie »Zeit«, fără se indice sursa, de unde şi-a luat informaţia. Noi credere, că astfel de ştiri sunt făurite cu tendenţa, de-a băga în frică România. De aceea trebue primite cu a­­numită rezervă. * Miercuri s-a ţinut în Viena confe­­renţa ministerială comună. Despre hotă­rârile ei se dau, ca de obiceiu, numai in­formaţii generale. S-a hotărât, ca delega­­ţiunile să se convoace pe 27 i. c. în Viena şi ele vor vota un budget provizor co­mun. Lucruri cari se ştiiau. Dar să anunţă şi ceva nou. Anume se afirmă, că contele Aehrenthal a făcut în consiliul ministerial un mic expozeu despre situaţia externă şi a declarat, că situaţia e favorabilă şi liniştitoare.* Zilele aceste s-au depus pe birourile senatului şi camerei României adresele de răspuns la mesagiul regal. Discuţia asupra acestor adrese se va începe săptămâna viitoare. Anume, în cameră adresa de răspuns e pusă la ordinea zilei pe Joi, 1 Dec. c. v. La senat e raportor Emil Mi­­clescu, la cameră Virgil Arion. Mâne vom da părţile mai marcante din aceste adrese. Conflictul dintre ministrul de ex­terne contele Aehrenthal şi baronul Con­rad von Hötzendorf, fostul şef al statului major şi actualul inspector general al ar­matei austro-ungare, nu s’a Încheiat prin I demisiunea acestuia. Din contra conflictul pare a lua proporţiunile unui grav eveni­ment politic, care ţine In fierbere pressa şi cercurile parlamentare auatre-ungare. Cu toate desminţirile semioficiale reiese, că de fapt există divergenţe intre cei doi bărbaţi, divergenţe, cari au fost pricinuite de demersurile bar, de Hötzen­dorf, care, sprijinit de Moştenitorul Tro­nului, a voit să facă o serie de pregătiri militare urgente Intreptate contra Italiei, cărora s’a Împotrivit ministrul Aehrenthal pe motiv, că Tripla alianţă trebue susţi­nută cu ori­ce preţ din partea monarhiei noastre. Despre agitaţia, care domneşte In cercuriie parlamentare de dincoace şi de dincolo de Leita, ne dau dovadă interpela­ţiile, ce s’au depus zilele aceste in ambele parlamente. In şedinţa de alaltă ori a camerei ungare a interpelat în afacerea dimisiei şefului de stat major contele Apponyi protestând contra încercărilor de­ a se desface Tripla alianţa şi cerând lămuriri dela prim-ministrul Hedervary. Din cauza absenţei acestuia răspunsul la interpelare Încă nu s’a dat. O interpelaţie analogă au prezentat­­­a­alta­eri şi deputaţii creştini-sociali din parlamentul austriac, cerând o expunere desluşită a situaţiei externe a Monarhiei. In aceiaşi şedinţă au depus o interpelaţie şi social-democraţii austriaci, vestejind politica de agresiune a moştenitorului Tronului şi a aderenţilor săi în contra Ita-­ liei, declarând, că popoarele din Monarhie doresc raporturile cele mai paşnice şi cele mai cordiale cu Italia. Răspunsul la aceste Interpelaţi­uni încă nu s’a dat. in acelaşi timp ziarele, cari stau aproape de cercurile, cari doresc desface­rea Monarhiei de Italia, continuă să aţâţe opinia publică. Astfel ziarul „Vaterland« Înregistrând ştirea, că săptămâna trecută regele Victor Emanuel a fost în apropie­rea frontierei austriace spre a inspecta fortificaţiile, constată, că acest fapt cons­­titue o provocare la adresa Austro-Unga­­riei, şi cere ministrului de externe să ob­ţină explicaţiuni satisfăcătoare relativ la această provocare brutală a Italiei. Conflictul este deci evident şi dacă luăm în considerare, că prin numirea bar Hötzendorf de inspector al armatei «,’au aprobat indirect demersurile acestuia, nu la cele mai multe planuri, au pus şi ascultarea lecţiei precedente, pentru­ că şi ascultarea, spre a-şi ajunge scopul, tre­bue făcută după anumite norme. Pe lângă aceasta au avut în vedere să arăte deosebirea dintre ascultare şi pregătirea noului subiect, precum şi mo­dul cum trebue să se facă trecerea de la lecţia vechiă la cea nouă. — Partea prac­tica cuprinde 183 planuri de lecţii şi schiţe din diferite obiecte de studiu. Prin lucrarea­­aceasta autorii s-au gândit să facă o metodică practică, — de folos pentru toţi — un fel de cărăuşă, care să-i servească învăţătorului pentru deslegarea diferitelor probleme ce se vor ivi în calea sa. 3) Apostol D. Culea : Învăţământul despre natură în şcoala primară. Vălenii-de-Munte. Tipografia «Neamul Ro­mânesc». Preţul 3 lei 50 bani. D-nul profesor N. Iorga vorbeşte elogios despre apariţia acestei cărţi. «O largă fereastră deschisă asupra naturii, cu formele, sune­tele, rosturile şi îndemnurile ei, e cartea d-lui Apostol Culea, un tânăr, om de şcoală, pe care-l vor pomeni recunoscă­tori aceia ce-i vor întrebuinţa cartea. E adânc simţită, frumos scrisă şi cu gând bun înfăţişată. Se ştie, cât de negligat este în şcoalele noastre primare învăţă­mântul ştiinţelor naturale. Toată pricina acestei negligenţe rezidează în răutatea metodului întrebuinţat la predarea lor. Până aci manualele, după care se pro­pune istoria naturală, au fost croite după calapodul principiului morfologic. Despre aceste cărţi d-nul N. Iorga spune, că sânt o batjocură a cugetării şi stilului, o ne­gaţie a realităţii. In timpul din urmă a­­ început în Germania o reformă salutară a învăţământului natural, adoptându-se în predarea lui principiul biologic. D-nul Culea este un partizan convins şi entuziast al acestui principiu biologic şi prin cartea sa a deschis calea lui între zidurile şcoa­­lei primare româneşti. Credem, că această carte este de o însemnătate epocală în literatura noastră didactică şi de aceea împrumutăm aici după «Vremea nouă» recenziunea ce i-o face fruntaşul nostru coleg P. Ştefănescu. Iată aproape în în­tregime această recenziune: Bogăţia şi varietatea cunoştinţelor, comoara de ob­­servaţiuni juste ce cuprinde, sentimentele care-o însufleţesc, precum şi frumuseţea artistică în care este scrisă şi care uşu­rează înţelegerea, îndemnând la cetit — fac din această carte una din acele bine­faceri cu adâncă putere de înrâurire, care-i dau autorului ei tot dreptul la recunoştinţa noastră, a tuturora. Căci, fără îndoială, activitatea noastră «dăscă­­licească» se va resimţi de luminatele idei, pe care în acest chip,­ acum pentru în­tâia oară, le pune în circulaţie cartea d-lui Culea, carte, care pentru foarte multă vreme va rămânea cel mai sigur îndreptar şi sfătuitor preţios de toată clipa al învăţătorului român. (Va urma t­ rebue să ne prindă mirarea, că din nou se vorbeşte despre apropiata dimisiune a sinistrului Aehrenthal. Partidul naţional şi „Tribuna“. D-l Dr. Aurel Vlad publică în „Românul“ sub titlul de mai sus un remarcabil articol, din care — în in­teresul lămurirei opiniei noastre pu­blice — reţinem următoarele părţi: Nu trebuie să pierdem din vedere, că între păşirea vicarului Mangra şi căderea candidaţilor noştri este un strâns nex cauzal, pe care numai orbul nu-l vede. Candidaţii naţionalişti şi membrii fruntaşi ai partidului au trebuit cu orice preţ scoşi din parlament pentru a netezi astfel calea direcţiei mangliste, de care oamenii­­Tri­bunei“ sau cel puţin unii dintre ei nu sunt tocmai străini. Şi nu era nebazată presupunerea, că dacă opinia publică ro­mânească nu a­r fi veştejit în mod aşa de hotărât tradarea lui Mangra, »Tribuna« locă l-ar fi urmat pe nefericitul vicar. Presupunerea aceasta nu se bazează numai pe faptul, că în coloanele »Tribu­nei« au fost găzduiţi înainte de alegeri mai mulţi articoli ai lui E. Brote, prin cari Se făcea sondarea opiniei publice şî se intenţiona pregătirea trecerei şi nu nu­mai legăturile intime, ce au existat tot­deauna între trifonul Brote-Mangra Slaviei şi între stăpânii »Tribune»« confirmau a­­ceastă presupunere, ei date pozitive avem la dispoziţie, din cari cu siguranţă putem conclude, că intenţiunea de a sprijini gu­vernul şi a-l seconda pe Mangra nu era tocmai străină de stăpânii­­Tribunei“. Gru­pul de la Arad, de multă vreme, a fost nu­mai la aparenţă solidar, de fapt existau în Arad două curente, unul pur naţiona­list, iar altul care înclina spre ideia gu­­vernamentalizării partidului naţional ro­mân. Prima dată s au observat aceste 2 curente îndată după alegerea de la Dobra, când devenise vacant cercul Nădlacului prin numirea lui Kristóffy de prefect la Sătmar. Din prilejul alegerii parţiale dela Nădlac întâia­ dată a ieşit la iveală con­trastul între cele două grupări arădane. Noi activiştii naţionalişti voiam să ne fo­losim de prilejul alegerii pentru a face propagandă curentului activist şi peste tot propagandă naţionalistă şi astfel, în con­tra voinţei d-lui Ciorogariu şi a celorlalţi comanditari, am forţat candidatura naţio­nalistă a d lui Dr. I. Suciu. Comanditari­lor nu le convenea amestecul vostru în chestia nădiacanilor, fiindcă Mangra şi ai lui se angajaseră a sprijini pe candidatul guvernamental şi candidatura naţionalistă le cam strica socoteala. In contra voinţei lui Mangra şi a comproprietarilor »Tribunei« totuşi s-a pus candidatura d-lui Dr. I. Suciu. Şi ce să vezi? Majoritatea ţărănimei noastre din Nădlac şi comunele din jur cu însufleţire s-a grupat pe lângă candidatul naţional, iar fruntaşul tribunist, directorul de bancă Aurel Petrovici era cel mai fervent cortes guvernamental, ba mai mult, dânsul era bărbatul de încredere al candidatului Husz­­­is Andor la comisia de alegere, îşi pot în-­­­chipui cetitorii surprinderea noastră, când , mergând la Nădlac pentru a face propa­gandă naţionalistă, vedem pe casa institu­tului­­Nădlăcanu a arborat steagul ungu­resc cu inscripţia: * Éljen Háss Sándor, a szabadelvű párt jelöltje«. ~ E drept, că »Tribuna" a fost cons­trânsă de opinia publică să sprijinească candidatura naţională, dar cu toate aces­tea nu a avut cuvânt pentru a reproba pe marele tribunist Petrovici, care nu nu­mai a combătut pe candidatul partidului naţional, ci a funcţionat ca bărbat de în­credere al partidului guvernamental, ră­mânând însă şi mai departe până în ziua de astăzi convins tribunist şi intim amic al comanditarilor »Tribunei«. Nu multă vreme după aceasta a ur­mat alegerea parţială de la Pecica S’a re­petat aceeaşi istorie, ca la Nădlac. Man­gra şi ai lui cu candidatul guvernului, iară naţionaliştii adevăraţi susţinând can­didatura naţionalistă. Este în­deobşte cu­noscut, că stăpânii »Tribunii« aprobau ţi­nuta lui Mangra, care deja atunci era agentul lui Tisza, iară d-nii Dr. Şt. C. Pop, V. Goldiş şi Dr. I. Suciu luptau din răsputeri şi desvolt­au cea mai încordată activitate, ca steagul partidului naţional să iasă cu cinste din luptă, căci de învin­gere nu putea fi vorbă. Nu peste mult au urmat alegerile din 1905, disolvând guvernul lui Tisza parlamentul. Este un secret public, că înainte de alegeri s’a făcut încercarea, ca arădanii să candideze cu program guver- I namental şi aşa cred, că nu trădez nici un secret, dacă susţin, că nu comandita­rii »Tribunei« au fost aceia, cari au îm­piedecat această felonie. Cunoscând aceste fapte petrecute sub ochii noştri, cunoscând legăturile vechi și intime, cari au existat intre stăpânii »Tri­bunei« și între compania Mangra-Brote- Slavici, neîncrederea conducerii partidului în atitudinea »Tribunei« era nu numai fi­rească, ci şi pe deplin motivată. Au urmat apoi atacurile nemotivate ale »Tribunei« în contra conducerii parti­dului şi sfăşiarea grupului arădan, când toţi aceia cari în trecut au avut o ţinută neindoelnică şi neşovăitoare, au luat pozi­ţie in contra »Tribunei«, de­oare­ce era mai presus de ori­ce îndoială, că »Tri­buna« intenţionează spargerea şi astfel discreditarea partidului naţional, ceea­ ce în mare parte i-a şi succes. Toate silinţele comitetului naţional, de a readuce »Tribuna« in cadrele discipli­nei de partid, au rămas zadarnice, in mod artificial s’au ridicat acuze neîntemeiata în contra conducerei de partid şi intenţio­nat s’au terfelit bărbaţii conducători ai partidului, pentru ca să se producă atmos­fera sufletească, în care să fie imposibilă o nouă concentrare a forţelor. Intre astfel de împrejurări este foarte natural, ea comitetul national a trebuit să ia poziţie in contra »Tribunei« şi să facă tot posibilul pentru restabilirea prdinei şi disciplinei şi pentru a pune capăt stărilor bolnăvicioase din partid, cari puteau pro­duce în tot momentul zbucnirea unei crize poate şi mai grozave, decât aceea prin care trecem. Din cele expuse este evident, că altă soluţie nu există decât ori supunerea tribunei« la disciplina de partid, ori ca­pitularea partidului în fața »Tribuneii. Cred, că nu e lipsă să insist asupra pri­mejdiei ce ar rezulta, dacă a doua alter­nativă s’ar realiza, şi cred, că e de prisos să accentuez, care este datoria fie-cărui membru sincer al partidului în această situaţie. Războiul italo-turc. — Victoria Italienilor. — Propuneri de pace. — Blocarea Dardanelelor. — Dife­rite știri. — Telegramele din sursă italiană adus amănunte cu privire la lupta victorioasă dela Avnzara, la care a luat parte şi co­mandantul suprem generalul Kaneva. Lupta a fost foarte crâncenă şi s’a dat pe timp ploios. însufleţirea, care a urmat după o­­cuparea localităţii Ainzara, nu se poate descrie. O deosebită vitejie a dovedit bri­gada Reinaldi, compusă din regimentele 84, 82 şi din regimentul 11 de bersaglieri. Cu toată opunerea Turcilor, Italienii au luat cu asalt poziţiile turceşti strigând : Răzbunare pentru sâr­gele fraţilor noştri! Turcii, ne mai putând rezista au părăsit in fugă nebună poziţiile lor, lăsând în mâ­­nile Italienilor numeroase tunuri şi mari cantităţi de muniţii. In decursul luptei a fost greu rănit colonelul Pastorelio. După ocuparea localităţii Am­zara au plecat în urmărirea duşmanului mai multe detaşamente de cavalerie italiană. Recu­noaşterea s’a făcut prin numeroase aero­plane. Din ştirile mai nouă dăm următoarele: Tripolis, 7 Dec. Oaza a fost curăţită. Mulţi indigeni vin la poziţiun­e Italienilor spre a cere ocrotire. Prizonierii asigură că trupele duşmanului sunt dezorganizate. Milano, 7 Dec. „Avanti“ anunţă că zilele acestea va pleca la Tripolis, incă un corp expediţionar compus din 10.000 soldaţi. Roma, 7 Dec. Ministrul de externe San Giuliano a comunicat ambasadorului rus de aci, că zilele acestea flota italiană va bloca Dardanelele şi va ataca insulele din Arhipelag. Constantinopol, 7 Dec. Ministrul Tur­ciei la Roma a făcut guvernului italian propuneri reale în privinţa încetărei cât mai apropiate a războiului. De altă parte ministrul turc la Londra anunţă că Anglia îşi va da silinţa să împiedece o acţiune a flotei italiene contra Turciei europene. Tripolis, 7 Dec. Tribunalul de răsboi a condamnat la moarte 14 indigeni, cari au ucis soldați italieni cu premeditare în ziua de 23 Noemvrie.

Next