Gazeta Transilvaniei, decembrie 1911 (Anul 74, nr. 263-286)

1911-12-04 / nr. 266

. 266. Anul LXXIV. Apare în fiecare zi de lucru. Abonam ntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe */, an 12 cor., pe */4 an 6 cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe ‘/a an 20 franci., pe ’/­ an 10 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an. R e d a o ţ i a, Tipografia şi Administraţia: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Braşov, Duminecă nr 4 (17) Decemvrie 19i1. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe l/a an 10 cor., pe­­/ an 5 cor. Un număr 10 bani. In­serate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Una din multele anomalii. Am relevat faptul, că zilele tre­cute la discuţia budgetului de agri­cultură în cameră a luat cuvântul şi deputatul naţionalist, slovacul Iuriga. Dânsul în vorbirea sa a călcat din nou şovinismul pe coadă şi po­lemizând cu deputatul Baross, a scos la iveală faptul, că patrioţii sistemu­lui feudal fac şovinism şi pe terenul agricol. — Cum, să întreabă Iuriga — naţionalităţile nu pot fi agricultori buni? Da, după conceptul mărginit şo­­vinist, popoarele nemaghiare nici pă­mântul nu-l ştiu cultiva cum se re­­cere, cât timp nu se reneagă şi nu se fac unguri. Este cunoscută aceasta mentali­tate şovinistă, dar este bine să se mai scoată din când în când la iveală, ca să se vază cât de ridicoli se fac compatrioţii noştri buimăciţi de şovinism. O chestiune de mare importanţă a abordat însă Iuriga prin relevarea faptului, că instrucţia şi rapoartele ministerului de agricultură să fac numai în ungureşte. Aceasta — a zis Iuriga — e o greşală şi este o greşală din cauză, că poporul în mo­dul acesta nici nu cunoaşte inten­ţiile ministrului, nici nu pricepe in­strucţia. Va să zică nu numai în justiţie se foloseşte exclusiv limba maghiară, nu numai pe terenul instrucţiei ni se impune tot mai mult maghiarizarea, ci şi pe terenul agricol, care are pu­ţin de-a face cu chestia limbii. Iată una din multele anomalii, ce-şi au terenul specific în fericita Ungarie. In adevăr, ministrul de agricul­tură face rapoarte, e dă din când în când cărţi folositoare din diferiţi romi agricoli, cărţi cari să trimit mai pe nimica la adresa celui ce le cere. Prin aceasta ministerul voieşte, ca poporul să se dedea la o cultură mai raţională a romilor de agricul­tură. Lucru lăudabil, care se face în toate ţările culte şi de progres. Dar ce folos, dacă la noi şovinismul des­­ch­erat şi obraznic zădărniceşte ori­ce porniri bune. Ce folos, că minis­trul voieşte să deştepte şi instrueze poporul, dacă instrucţia aceasta se face în o limbă streină, în o limbă pe care el nu o înţelege. Din broşurile economice, ce se edau poate să tragă ceva folos popo­rul genetic maghiar, dar popoarele nemaghiare n-au nici un folos. Ro­mânul, Slovacul sau Sârbul, dar nici chiar blajinul de Sus, nu-şi procură astfel de cărţi şi broşuri. Asemenea stăm şi cu învăţă­torii sau instructorii de economie ambulanţi, cari din însărcinarea mi­nistrului de agricultură cutrieră din când în când câte-o parte de ţară, ţinând conferenţe poporului din albi­­nărit, pomărit, grădinărit etc. Vin şi pe satele noastre astfel de învăţători ambulanţi, dar osteneala le este de­graba. Poporul nu profită nimic din expunerile şi explicările lor, pentru­ că ei nu-i vorbesc în limba lui şi aşa nu-i înţelege. Iată anomalia! Şi aceasta pro­vine din cauza principiului întors al stăpânitorilor. Ei consideră Ungaria de un stat naţional, cu o limbă, pe când în realitate el e poliglot. Şi pre­cum la judecătorii sunt mulţi oficiali cari nu înţeleg limba poporului, ase­menea se procede şi pe terenul prac­tic al agronomiei. Aceasta le-a spus-o în faţă, în plină cameră, deputatul Iuriga. Dar fiindcă nu este speranţă, ca mentalitatea stăpânitorilor să se schim­be, cel puţin cât timp va dăinui sis­temul feudal de acum, rămâne şi in­strucţia economică a poporului rural singur şi numai în sarcina clasei culte şi luminate a neamului nostru. Aici, ca şi pe alte terene trebue să se va­loreze principiul: noi prin noi, prin puterile noastre! In privinţa aceasta recunoaştem cu plăcere, că avem bune începuturi. „Reuniunea de agricultură“ din Sibiiu lucră pe acest teren cu mult succes. Păcat numai, că activitatea ei e măr­ginită singur la un comitat. Mai lu­cră în această direcţie şi alte socie­tăţi, între cari în locul prim este de amintit „Asociaţiunea“, cu prelegerile economice, ce le aranjează mai siste­matic de câţiva ani încoace. Deşi a­­ceste sunt mai mult teoretice, ele aduc mult folos oamenilor noştri de la ţară. Cum pe terenul agronomic prada şi exemplele date sunt normative, o mare datorinţă încumbă în acest punct preoţilor şi învăţătorilor noştri şi tu­turor inteligenţilor, cari trăiesc în mij­locul poporului şi se ocupă cu eco­nomia de câmp şi de vite. Aceştia au datorinţa în primul loc a instrua poporul In ale agricul­tlifoi Qi tt-i Olt promplo vii ijiî practice, nouăle căi şi direcţii ale e­­conomiei raţionale. Rezultatul recenzământului din 1910. Organul „Deutsch­ung. Kores­­pondem“ publică rezultatele recenza­­mântului poporaţiunei ungare din 1910, cari au fost date publicităţii zilele aceste de către oficiul central­­statistic din Budapesta. Conform ace­stei statistice „oficiale“ numărul Ro­mânilor din Ungaria este cu 1 Ian. 1911 de trei milioane 66 mii 880 su­flete, ceea ce înseamnă o creştere de la anul 1900 cu 268.304 suflete. Numă­rul total al populaţiunei Ungariei este de 18.304.715, dintre cari 8.816.597 Maghiari, 2.215.090 Germani, 498.819 Sârbi, 2.099.658 Slovaci, 436.605 FOILETONUL »GAZ. TRANS«. Note din cerescul Imperiu. — O ciudată concepţie de vieaţă femenină­ totuşi şi bărbaţii şi femeile sunt mulţumiţi.— Fetiţa chineză, născându-se prici­­nueşte o mică decepţie tatălui ei, care suspină : — E fată ! La ce poate să-mi folo­sească ! Nu ea va servi cultul morţilor familiei mele. O fată nu însemnează nimic ! Apoi, mama ei se însărcinează să-i zdrobească labele piciorului, pentru a se putea despărţi de ea cu mai multă cinste şi profit când va avea vârsta pu­­bertăţii. Astfel fetiţa chineză este schilodită pentru restul zilelor. Să nu o plângem prea mult! Cu cât picioarele ei vor fi mai atro­fiate, cu atât va fi mai mândră de ele! Sentimentul eleganţei nu se discută! Mai târziu ea va fi recunoscătoare călăi­lor săi! In aşteptare, copilăria ei se scurge banală şi monotonă, în fundul aparta­mentelor rezervate femeilor. Nimeni nu-şi ia osteneala să se ocupe de inteligenţa ei. Singura ei instrucţie constă în învă­ţarea regulilor bunei cuviinţe, care sunt foarte complicate în China. Fetiţa chineză învaţă să nu pronunţe vorbe şi să nu facă gesturi care nu sunt conforme riturilor. Ea ştie după împrejurări, să lase pleoa­pele în jos cu modestie, să ia, la nevoie o înfăţişare delicios de nervoasă. In sfârşit e o fetiţă cuminte, care nu strănută, fără a cere voe de la mama sa. Dacă fetiţa are cinstea să aibă frăţiori, ea poate aprecia numai­decât superioritatea acestor viitori bărbaţi. Şi ei fac parte din familie: ei ră­mân în familie, ei săvârşesc cultul stră­moşilor. De aceia sunt crescuţi cu multă grijă, sunt trimişi la şcoală, unde stând pe vine, în cerc, în jurul unui bătrân pro­fesor, sbiară şi cântă, de-ţi sparg urechile, texte antice şi venerabile. Reintrând acasă sunt liberi, se joacă fără a se ocupa de surioara lor, a cărei infirmitate, de altminteri, o împie­decă de a lua parte la jocurile lor. Când mănâncă fetiţa nu este adusă la masa lor. Ea se hrăneşte în colţul ei. Asta nu o indignează, căci nici mama ei nu e admisă la masa bărbaţilor. Creşte astfel, cuminte şi virtuoasă, fără ca vre­o gândire vinovată, sau cel puţin contrarie riturilor, să-i atingă su­fletul. Intr’o zi află, că este logodită cu un tânăr pe care nu l’a văzut nici odată, (as­ta e un principiu absolut); atunci este în­demnată să mulţumească părinţilor ei că, şi-au dat osteneala să o Introducă într’o familie bună. Printr’o intermediară i­ s’a asigurat fericirea, culmea fericitei. In realitate a fost oarecum vândută nouei sale familii, deşi hipocrizia unui contract numeşte a­­ceastă vânzare căsătorie. Acest contract are puterea unei legi. Acel care va voi să-l rupă, se face vino­vat de pedeapsa bastonadei. Fetiţa chi­neză, nu are altceva de făcut decât să as­culte şi să se supună, căci altfel tatăl ei va fi biciuit, în modul cel mai legal din lume. Din fericire, cum nu a părăsit nici­odată apartamentele femeilor, nu a putut să se amorezeze de nimeni. Nu are deci nici un motiv să se împotrivească. Ceremonia căsătoriei este foarte complicată. Timp de mai multe luni cele două familii îşi fac vizite şi cadouri, se feresc, însă ca dracul de tămâe, să lase pe cei doi tineri să se vadă. In sfârşit, în dimineaţa zilei ceremo­niei, pentru alegerea căreia venerabili bonzi şi-au dat avizul în schimbul unei plăţi,­­logodnica este înfăşurată într’un voal roşu, semn de bucurie. Apoi e în­chisă într’o caretă, purtată de oameni, în­­vălită de asemeni în roşu, şî condusă la noua ei familie, in drum se aruncă nu­­măroase pocnituri pentru a risipi spiri­tele rele. Ajungând la noua familie, se pros­ternează în faţa tăbliţilor strămoşilor, care devin strămoşii ei. Apoi încep înge­nuncherile în faţa socrilor, cărora le jură ascultare şi respect absolut. După asta, logodnica este expusă, pen­tru a ne exprima astfel: părinţii şi amicii vin să o privească. De alt­ aminteri ei nu se jenează să-şi facă observaţiile, adesea ori neplăcute. Dacă e bine crescută trebue să ră­mână încremenită la locul ei, afectând un aer ingenuu şi delicios de nerod. In schimb, nu trebue să-şi bată capul să fie spirituală. ori­ce răspuns din parte-i, ar fi o necu­viinţă fără margini. In acest timp, în jurul ei se fac urări de fericire, cari sunt o re­comandaţie în acelaşi timp. — Fă un băiat cât mai curând ! In urmă o obligă să sară peste o şea pusă la pământ, operaţie pe care o face cu mare greutate, din cauza picioruşelor ei. Am întrebat care este raţiunea acestei operaţii. Mi s’a răspuns că vorba mea, ex­primă şi pace în limba chineză. Ceea ce cere mai cu seamă chinezul dela soţia Ruteni, 198.986 Croaţi, 932.593 Evrei şi 339.486 de alte neamuri. Camera­ Eri s-a început în cameră discuţia budgetului portofoliului de culte şi învăţământ. Referent a fost Kämmerer In un discurs mai lung el recomandă bud­getul spre primire. Kämmerer a făcut a­­mintire şi de universităţile cele nouă şi a anunţat, că guvernul înfiinţează în timp scurt 500 de şcoale nouă poporale. Natu­ral, că fiind în ţara lui Pap János, ele vor fi toate cu limba de propunere ungu­rească. După referent au mai vorbit trei de­putaţi, fără a deştepta vre­un interes deo­sebit. U­a conziliu comun de miniştri, la care au luat parte prim-miniştrii Hederváry şi Stu­rgkh, împreună cu miniştrii apărării ţării Hazai şi Gheorgi, s-a ţinut ori în Viena. La or­dinea zilei au fost afaceri curente. Din camerele române- Desbaterea a­­dresei la mesagiul Tronului a fost da astădată de o foarte scurtă durată in ca­merele României, din cauza atitudinei opo­ziţiei unite, care printr-o declaraţie ana­loga cetită la senat de catra a­i I. Bra­tianu, iar în cameră de către d-l T. Io­­nescu s a abţinut de la discuţie pe mo­tiv, că opoziţia consideră situaţia politică a ţării de anormală. S-a trecut apoi la desbaterea proiec­telor depuse pe biroul camerei. In şedinţa de alaltăieri a camerei s-a votat proiectul de lege privitor la înaintarea în ar­mată, iar în senat s-a votat proiectul privitor la modificarea legei sinodale, me­nită să restabilească pacea în biserica ortodoxă din România. Opoziţia s-a abţi­nut aproape cu totul de la discutarea ace­stei legi. Externe- In şedinţa de alaltăieri a Sobrannei bulgare ministrul Gheşov a răs­puns la mai multe întrebări, cari privesc politica externă a Bulgariei. Cu privire la

Next