Gazeta Transilvaniei, iunie 1912 (Anul 75, nr. 119-143)
1912-06-01 / nr. 119
Nr. 119. Braşov, Vineri în 1 (14) Iunie 1912. Anul LXXV Apare în fiecare zi de lucru. Abonamentul : pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe 1/2 an 12 cor., pe 1/4 an 6 cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe 1/2 an 20 franci, pe 1/i an 10 franci. \ REDACŢIA, ! TIPOGRAFIA ŞI ADMINISTRAŢIA:I BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe an 20 coroane, pe l/1 an 10 coroane, pe */4 an 5 coroane. Un număr 10 bani Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Se impune o primenire. Braşov, 13 Iunie n. 1912. Adunarea de eri a comitatului Braşov ne face din nou să revenim asupra unor mari inconveniente, cari se resimt din zi ce merge tot mai mult în viaţa publică-politică românească din oraşul şi comitatul Braşovului. Privitorul nepreocupat, care a asistat la adunarea de eri, a trebuit să facă constatarea regretabilă, fără a intra în meritul desbatenlor ce s-au urmat în jurul rescriptului privitor la numirea noului guvern, că pe când membrii saşi se disting printr-o organizaţie şi disciplină de model, ai noştri escelează prin lipsă de organizaţie şi înainte de toate prin absenţă din sala desbaterilor. Este regretabil acest lucru nu numai fiindcă aleşii poporului român din oraşul şi comitatul nostru nu-şi îndeplinesc mandatul primit din partea alegătorilor lor, dar este regretabil, că în urma lipsei lor de interes noi Românii, cărora cu atâtea prilejuri ne place să ne ataşăm de reprezentanţii celor 35.000 locuitori ai comitatului, devenim din zi ce merge o cantitate tot mai neglijabilă în ochii compatrioţilor noştri saşi şi unguri. Urmările le vedem. Succese mai de dat Doamne pe terenul administraţiei comitatense — ca în palmă, iar când unul sau altul dintre reprezentanţii români ia cuvântul în limba românească, expunerile lui sunt însoţite de obiceiu cu zimbete, dacă nu chiar ironice cel puţin de compătimire, iar când de pildă, ca în şedinţa de eri, membrul român Dr. Mănoiu a luat cuvântul, ca să motiveze neîncrederea ce-o avem în guvernul actual, peste jumătate dintre membri saşi ai adunării comitatului au părăsit demonstrativ sala. Nu întrăm în meritul cauzelor, cari au determinat nu numai acum ci şi în alte rânduri pe membrii amintiţi să părăsească sala în decursul vorbirei d-lui Mănoiu — vor avea acei membrii motivele lor precum desigur le are şi d-l Mănoiu când nu-i slăbeşte cu dragostea sa — las’ că de altfel oratorul român nu s-a lăsat de loc sinchisit de această demonstraţie — dar întrebăm : s-ar putea oare repeţi astfel de scene supărăcioase, când toţi membrii români ai congregaţiei s-ar prezenta în corpore la şedinţe şi ar susţinea unul ca unul cu demnitate cauzele româneşti ? Noi credem că nu, sau dacă totuşi s’ar încerca o astfel de jignire, nu atât a persoanei, ci a limbei şi a intereselor româneşti susţinute de respectivul orator, s’ar putea protesta cu atâta aplomb şi demnitate, încât le-ar trece gustul concetăţenilor noştri saşi să repete pe viitor astfel de procederi jignitoare. Şi precum în adunările comitatului nostru astfel şi în şedinţele consiliului comunal, găsim aceiaşi lipsă de interes din partea membrilor români, cu toate că atâtea chestiuni ar reclama o păşire energică din partea lor. Să luăm de pildă Scheiul nostru! Chestia luminatului străzilor, a pavării, a canalisării etc. etc. sunt tot atâtea lucruri de importanţă, cari sunt disconsiderate sau cel puţin neglijate din partea oraşului. Avem la mână cazuri, când oameni singuratici sau mai multe familii împreună au cerut cu insistenţă magistratului, ca să li se aşeze în stradă un felinar pentru a lumina bezna periculoasă, în care sunt învăluite atâtea străzi ale Scheiului, — şi rezultatul?! Rezolvirea s’a trăgănat luni de zile şi în sfârşit rugarea a fost respinsă, deşi atâtea momente, cari privesc siguranţa avutului şi a persoanelor, ar fi trebuit să îndemne pe conducătorii magistratului să aşeze acel felinar din iniţiativa proprie, fără să mai aştepte atâtea rugăminte. Dar să ne oprim ! Cele mai sus nu le-am scris pentru a jigni pe cineva, ci prin ele am dat curs unor dorinţe generale esprimate în atâtea rânduri în cercuri mai restrânse. Cu atât mai puţin am voit să tragem la îndoială onorabilitatea sau cinstea actualilor noştri reprezentanţi la comitat şi la comună. Vor concede însă şi dânşii, că în situaţiunea actuală trebue să se facă o schimbare şi încă cât mai curând. Iar, ca să nu urmeze jicniri şi ca să evităm o mişcare de primenire din jos în sus, ar trebui să facă începutul înşişi actualii reprezentanţi, dintre cari poate unii sunt împiedecaţi în urma ocupaţiunilor lor să-şi îndeplinească cu conştienţiozitate mandatul primit sau poate au fost aleşi chiar în contra dorinţei lor, fiindcă nu se aflau alţii, cari ar fi reflectat la aceste mandate onorifice dar în acelaşi timp şi pline de responsabilitate. Avem azi o gardă de oameni independenţi, cari, dacă s’ar reflecta la serviciile lor, credem că şi-ar ţinea de o deosebită onoare şi în acelaş timp şi de o sfântă datorinţă de a desfăşura o activitate frumoasă în interesul poporaţiunei române din oraşul şi comitatul Braşovului. Avem scaune atât de puţine în consiliul comunal şi în congregaţie, încât noi nu ne putem permite luxul a le considera de scaune de onoare, precum pot s-o facă aceasta in patrte saşii, ci în fiecare post ar trebui să alegem câte un om, care să n’aibă numai datorinţa să voteze, ci să fie în fiecare moment gata să ia cuvântul şi să apere multele interese româneşti neglijate. Şi tocmai acuma ni se dă un prilej binevenit, pe care ar fi păcat să-l scăpăm. De azi într’o săptămână au loc alegeri parţiale pentru reprezentanţa oraşului Braşov. In cercul III. (Schein) sunt de ales 7 reprezentanţi şi 5 membri suplenţi. Oare n-ar fi la loc, ca în zilele aceste să se convoace o consfătuire a fruntaşilor noştri, în care să se discute în dragoste şi înţelegere frăţească aceste chestiuni? Noi ne-am spus cuvântul şi aşteptăm, ca cei chemaţi, cari în primul loc poartă răspunderea situaţiunei, să judece şi să-şi spună cuvântul. re. Pe ţărmul ■verde liniştită zace Cireada ’n ceasul dulce de amează.. Un blând viţel ce vine dela apă Cuminte la hodină se aşează. Pe cer trec nouri negri ca blăstămu! Şi nu ’ntâlneşti în calea ta o streche, Ciurdariul sub o salcie la umbră Stă tolănit, dormind pe ţundra veche, Şi-un bou priveşte ’n valuri plia de pace... In ochii lui ca ’n două-adâoci icoane, Citeşti duios Întreaga tragedie A celor mai amare vieţi umane ! .4 Gottuş, Elemente de metafizică. Principalele probleme ale filozofiei contemporane, de G. Bâdulescu-Motru. Mai întâi, autorul lămureşte înţelesul cuvântului metafizică, şi ne arată, că obiectul ei sunt fenomenele supranaturale şi misterioase, pe cari caută a le pune în legătură cu fenomenele şi legile cunoscute ale naturei, şi a înlesni astfel esplicarea şi înţelegerea lor. Metafizica este astfel, în starea de până acum a desvoltării intelectuale, ştiinţa cea mai deplină cu putinţă despre fenomenele naturii şi ale vieţii. Pentru aceea găsim în metafizică o mulţămire, care n’o putem găsi în ştiinţele pozitive, cari se mărginesc la datele experienţei. Plecând de la aceste date, metafizica deschide spiritului un orizont mai larg, orizontul infinitului. In aceasta metafizica seamănă cu arta şi cu religiunea, cari au acelaşi scop şi cari ne dau rezultate analoage. Câte şi treie pătrund mai adânc în tainele vieţii şi ale naturei decât ştiinţa esperimentală, dar cu mijloace deosebite; arta prin imaginaţiune, metafizica prin reflexiune, religiunea prin credinţă. Asupra necunoscutului, metafizica ne dă numai noţiuni generale şi abstrase din intuiţiunea lumii văzute, şi prin aceasta ea nutreşte cugetarea şi deschide experienţei unor drumuri; arta şi religiunea ne dau imagini sau icoane singuratice, prin cari ne deşteaptă simţăminte mai vii şi mai adânci decât metafizica ; şi tocmai prin aceasta ne îndestulesc deplin trebuinţa de a şti. Câte şi treie ne aduc liniştea sufletească, care nu ni-o pot da ştiinţele experimentale; însă mulţămirea estetică şi religioasă sunt depline, pe când metafizica ne lasă vie dorinţa de a căuta şi a pune o legătura între necunoscut şi legile naturei cunoscute ; şi tocmai prin aceasta ea e masagerul ştiinţei esperimentate. In aceasta stă deosebirea între metafizică, artă şi religiune. Din pricina acestei deosebiri, deşi ele se ajută împrumutat şi azi se recunoaşte strânsa legătură dintre ele, ca isvorâre din aceiaşi trebuinţă sufletească, a existat şi va exista totdeauna o luptă de întrecere între metafizică, artă şi religiune. Sunt timpuri în istoria spiritului omefaese, când metafizica are un rol predominant, iar arta şi religiunea îi servesc mai mult ca podoabă; alte ori acest rol ii are arta sau religiunea, iar celelalte două servesc pentru întărirea şi înfrumseţarea ei; (anticitatea evul mediu, timpul modern). Metafizica a avut totdeauna o mare influienţă cu deosebire asupra oamenilor culţi şi asupra literaturei şi artelor. Şi înrâurirea ei este cu atât mai mare, şi înalţă cu atât mai mult valoarea vieţii, cu cât ea va isvorâ din însăşi firea şi spiritul unei naţiuni, cu cât va fi mai originala. După aceste lămuriri, autorul ne arată, cum a fost privit universul în trecut, şi cum este privit in lumina ştiinţei de astăzi ; şi ajunge la cea mai mare problemă a filosofiei contemporane: care e legătura omului cu universul, şi care e rostul lui în mijlocul acestui univers ? Putinţa suflatului nostru, de a cunoaşte legile nature şi universului dovedeşte, ca regiie vieţii psihice sunt aceleaşi cu legile fizice aie universului. Sufletul însă nu e nici numai materie, după vedere metafizicei materialiste, şi nu e nici numai spiritic înţelesul psihologiei vechi ; ei este funcţiunea energiei individualizate şi resultata din evolţiunea energiei universale. Fenomenul cel mai general al acestei funcţiuni este conştiinţa, care e împreunată cu toate celelalte fenomene sufleteşti. Caracterul distinctiv al conştiinţei este unitatea, eul sau personalitatea; prin ea ştie individul omenesc, că el este unul şi acelaşi de la naştere până la moarte, deşi organismul sau, ca parte materiala, se reînoeşte şi se schimbă neîncetat. Numai în cazuri anormale de anenaţiune mentală, individul se crede uneori atul. Conştiinţa despre unitatea eului resultă din continuitatea proceselor de emiţiune a întregului organism individual şi, prin el, din continuitatea unităţii energiei universale. »Omul se regăseşte acelaşi în sine, în conştiinţa sa, fiindcă acelaşi, identic cu sine se regăseşte el şi în fenomenele sale biologice, şi acestea, la rândul lor, se regăsesc aceleaşi prin equivalenţa, care există între toate fenomenele naturei«. »Energia fizică şi conştiinţa sunt două aspecte deosebite ale uneia şi aceleiaşi realităţi.« Psihicul şi fizicul există de la început împreună. Prin urmare universul nu se poate închipui fără conştiinţă. Bineînţeles, aceasta conştiinţă universală nu trebue s’o asemânăm sferei luminoase a conştiinţei noastre; ea are însă o strânsă analogie cu stratul subconştient sau inconştient al sufletului omenesc. Acesta şi în vieaţa individului hotărăştemodul vieţii şi toate faptele şi fenomenele lui psihice; în el îşi are rădăcina caracterul individului, care determină faptele lui şi le dă valoarea lor morală şi de la el atârnă temperamente, care dă direcţiunea cugetării şi culoarea operelor unui scriitor sau unui artist. Instratul inconştient îşi au isvorul şi toate fenomenele anormale ale suflatului, cum sunt telepatia, halucinaţiunile, vederea spiritelor ş. a., pe cari le nuntim misterioase şi supranaturale, pentru că încă nu ni le putem espuica de ajuns. Dacă privim în noi înşine, găsim ca element primordial al conştiinţei Prezidenţii camerei la M. Sa. Eri au fost primiţi de M. Sa în audienţă contele Tisza şi cei doi viceprezidenţi ai camerei. După aceasta audienţă comună, Tisza a fost primit singur în audienţă, care a durat o jumătate de oră. Beöthy, la însărcinarea lui Tisza, a spus ziariştilor, că în audienţă Tisza a făcut un raport minuţios asupra celor întâmplate în cameră. M. Sa a adresat lui Tisza mai multe întrebări, apoi i-a adresat cuvinte de laudă pentru ţinuta sa curagioasă. In One M. Sa şi-a exprimat nădejdea, că e restabilită capacitatea de muncă a camerei. Cu aceasta audienţa a luat sfârşit, neformele militare in camera magnaţilor. Sâmbătă vor fi discutate — cum am anunţat — în camera magnaţilor proiectele reformelor militare. Ordinea da zi a şedinţei este următoarea: 1. Propuneri ale preşedintelui. 2. Reforma militară. 3. Despre honvezime. 4. Despre procedura criminală in afacerile militare din armata comună. 5. Despre procedura criminală în afacerile militare de la honvezime şi 6. Verificarea protocolului şedinţei. Cercurile politice aşteaptă cu mare încordare aceasta şedinţă. Opoziţia lase mari sforţări, ca proiectele să fie respinse. Dar aceasta nu se va întâmpla. Ele vor fi votate de către majoritatea camerei. Se poate prevedea aceasta din faptul,că comisiunile financiare şi administrative aia casei magnaţilor au acceptat proiectele şi ie vor recomanda spre primire şi in şedinţa plenară de Sâmbătă. Cel mult dacă opoziţia va provoca o discuţie mai lungă. Considerând şi cuvintele călduroase ale M. Salo cătră Tisza, soarta proiectelor militare este asigurată pe toată luna. Ele vor fi sancţionate, îndată ce vor fi trecute prin opera magnaţilor. Noi am spus aceasta cu câteva zile înainte. Referitor la şedinţa de Sâmbătă a camerei magnaţilor «Az Est» are următoarele inormaţii: Dintre membrii camerei magnaţilor îşi dau mare osteneală a organiza opoziţia, cu deosebire conţii Andrássy Gyula, Desewffy Aurel, Hadik János, Károlyi Mihály şi prinţul Windischgraetz. Opoziţia e sprijinită şi de foştii miniştrii Günther şi Wlassics. Cei ce cunosc dispoziţia camerei magnaţilor, prevestesc cu aproximativă siguranţă, că guvernul dispune de 110—120 de voturi, faţă de 70—80 de voturi ale opoziţiei. Acest număr însă, în urma agitaţiei ce se face, poate se sporească. Discuţia şi votarea va fi agitată şi plină de emoţii. Ea va sănpăna cu faimoasa şedinţă, în care a fost votată, abia cu 7 voturi majoritate, legea căsătoriei civile. Atunci prelaţii noştri au votat contra proiectului guvernului. Ce vor face acum şi participa-vă la şedinţă, ori ba, nu ştim. Dar fiind cam în strimtoare guvernul, probabil că prelaţii au fost invitaţi special la şedinţă. Comisiunea de drept public a desbătut alaltăieri proiectele şi le-a primit cu 29 de voturi contra la 12. Intre cei ce au votat cu guvernul surt şi prelaţii Dr. Vasile Hossu şi patriarhul sârb Lucian Bogdanovici. Demonstraţiunile muncitorilor din Ungaria continuă în întreaga ţeară. Socialiştii din Raab au ţinut alatueri o mare întrunire, în care au protestat în contra regimului de forţă introdus de contele Tisza. După întrunire au urmat demonstraţii zgomotoase pe străzile oraşului. Conducerea partidului social-democrat din Raab va proclama zilele aceste greva generală. Muncitorii din Segedin, Kecskemet, Miskolcz, Arad şi Kaposvár au aranjat alaltaeri deasemenea mari demonstraţiuni. A trebuit să intervină poliţia şi miliţia pentru a restabili ordinea. Un meeting slovac. «Ket. Ért.» e informat, că partidul naţional slovac din Pojon şi împrejurime va ţinea poimâne, în 15 i. c. un meeting în Pojon. Se va discuta situaţia politică şi se va cere reforma dreptului electoral universal. Proiectele militare vor trece, după toate presemnele, repede şi prin parlamentul Austriei. Uniunea germană naţională, clubul Cehilor clubul sloveno