Gazeta Transilvaniei, octombrie 1912 (Anul 75, nr. 216-240)

1912-10-26 / nr. 237

Nr. 237. Braşov, Vineri în 26 Octomvrie (8 Noemvrie) 1912. Anul LXXV. Apare în fiecare zi de lucru, redacţia, Abonamentul­ pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe */, an 12 cor., pe \\ TIPOGRAFIA ŞI ADMINISTRAŢIA: */4 an 6 cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe */* an 20 \\ BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30, franci, pe */4 an 10 franci, [ = Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe an 20 coroane, pe l/t an 10 coroane, pe i/4 an 5 coroane. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Confederaţie balcanică­* 11. (v. md­). In 15 Oct. a apărut în „Neue Freie Presse“ un prea interesant studiu ieşit din condeiul fostului ministru president al Sâr­­biei d-1 Dr. Plodan Georgevici. In studiul acesta se face o r­eprivire amănunţită asupra încer­cărilor mai noui de­ a înjgheba o confederaţie a statelor din penin­sula Balcanică. Nu e numai întâmplător, dacă toate iniţiativele în direcţia asta au pornit din Sârbia. Această mică ţară a simţit mai întâiu, că fatalitatea istorică a a­­runcat-o, ca între ciocan şi nico­vală în vârtejul de interese atât de heterogene a două mari puteri, a Austriei şi a Rusiei. Dacă Rusia a cercat să-şi asi­gure pentru tot­deauna supremaţia, sau să zicem aşa esclusiva in­fluenţă în cele politice asupra Sâr­­biei, apoi în schimb Austria a cer­cat de-atâtea­ ori să o aservească intereselor sale economice­ capita- I liste. Nu e mirare dacă unii băr­baţi de stat ai Serbiei, cari au în­ţeles mai adânc rostul şi intere­sele adevărate ale statului lor au venit mai întâiu la ideia, că din îmbrăţişările de moarte fie ale Ru­siei fie ale Austriei, nu-i scăpare decât într’o confederaţie a statelor Balcanice. Ideia proximă a fost, că a­­ceasta confederaţie are să se în­făptuiască împreună cu Turcia, care pe atunci încă tot era privită ca o putere de care trebuia să se ţină seamă. Ori cât de greu le-ar fi venit guvernelor unor ţări "creştine ca să între în legătură şi să recu­noască o oare­care întâietate în ca­drele confederaţiei Balcanice toc­mai unei ţări stăpânite de musul­mani, se poate constata a poste­riori, că zădărnicirea ideii de con­federaţie nu e a­ se atribui unor consideraţii de acest soi, ci aproape esclusiv lipsei de interes şi de în­ţelegere tocmai a Turcilor. Turcii tineri cu aluriile lor de imperialism, de şovinism intole­rant, asămănător cu cel al Maghia­rilor, au fost poate şi mai puţin accesibili pentru ideia unei confe­deraţii cu ghiaurii decât regimul absolutistic al lui Abdul Hamid. Văzând zădărnicia ori­cărei în­cercări­ de­ a câştiga pe Turci pen­tru ideia confederaţiei, privirile au­torului studiului mai sus amintit s’au întors spre Austria. După anexiunea Bosniei şi a Herţegovinei şi Austro-Ungaria a devenit în parte stat balcanic. Două treimi din totalitatea Sârbilor sunt azi sudiţi de-ai Hab­­sburgilor. Ce lucru mare ar fi — se în­treabă Dr. Vladan Georgevici — dacă într’o zi toţi Sârbii s’ar uni într’un singur corp sub suverani­tatea dinastiei de Habsburg? Nu ni se spun cauzele cari au zădărnicit înfăptuirea unei confe­deraţii cu escluderea Turciei şi sub protectoratul Austriei. Printre sire însă se pot ceti regretele autorului — care pare a fi amic al monarhiei noastre — pentru că cei chemaţi au lăsat să le scape din mână prilejul fericit şi au împins statele balcanice în braţele Rusiei şi a intereselor ei. Că Rusia a avut rol determi­nant în înjghebarea coaliţiei actu­ale a celor patru regate balcanice împotriva Turciei — nu o afirmă direct fostul primministru al Ser­­biei, ci lasă să-şi formeze fiecine părerea, din unele comentarii ce le face asupra faptului cunoscut de obşte al dinstincţiei de mare­şal al armatei ruse conferit rege­lui României. A trebuit să bată la ochi această distincţie tocmai a­­cum în pragul războiului balcanic şi după trei decenii şi mai bine de la evenimentul de care se face menţiune în scrisoarea Ţarului, adecă escelentele servicii ce i le-a făcut Domnul român în faţa Plevnei, încât priveşte atitudinea din trecut şi din prezent a României faţă de ideea „Confederaţiei Bal­canice“ d-nul Georgevici ne lasă nedumeriţi. Va fi fost cu conside­rare la partea delicată a chesti­une­, sau poate că nu a vrut să ridice vălul de pe lucruri şi în­tâmplări, asupra cărora încă nu se poate spune cuvântul ultim ? D-zeu ştie. Prezentul, care se desfăşoară în faţa ochilor noştri, îl cunoaştem. Din rezultatele de până acum a cooperaţiei faptice a celor patru aliaţi pe câmpul de luptă — oricare ar fi sfârşitul războiului — nu pu­tem scoate decât o singură con­cluzie şi anume, că ideea unei confederaţii balcanice a trecut deja prin botezul de sânge, care e cea mai bună dovadă despre trăinicia şi realisabilitatea ei. Ori vor ieşi total biruitoare statele creştine — ceea ce se poate prezice aproape cu siguranţă, — ori se va reculege Turcia şi după oarecari succese mai mari sau mai mici, va izbuti să-şi scape barem existenţa ca stat european, un lu­cru e cert, că statele creştine din Balcani, cari au gustat din fruc­tele ademenitoare şi folositoare ale unirii forţelor lor militare, vor face un pas mai departe şi în direcţia apărării intereselor lor economice, cu ajutorul unei uni­uni vamale. Se va opri aici procesul de des­­voltare în­spre­ o unitate mai mare politică sau nu, e chestia viitorului. Nu­ e nici lipsă nici înţelept lucru să apucăm pe calea spinoasă a profeţiilor de acest fel. Cea ce ne interesează pe noi ceşti din Ungaria în faţa situaţiei radical schimbate, e poziţia ce va lua-o România. Condusă de un rege înţelep­t înzestrată cu bărbaţi de stat con­­ştii de greutatea situaţiunii celei noi, va şti de­sigur, că pe ce cale trebue să apuce, pentru ca intere­sele mai înalte ale României să fie bine servite şi asigurate-Fără să încercăm a le da sfa­turi gratuite ne mărginim numai a constata, că în faţa unei confe­deraţii balcanice se va schimba esenţial şi situaţia internaţională a României. E clar, că politica externă de până acum a României de alipire la tripla alianţă, sau mai corect zis de­ o preferire a prieteniei Aus­triei faţă de a Rusiei, a fost pro­vocată de o necesitate fatală, care se reasumează în proverbul popo­ral : dintre două rele alegi pe cel mai mic. In momentul însă când se va înjgheba o confederaţie a statelor balcanice şi România va fi rugată să ocupe în cadrele ei locul de onoare ce i-1 vor rezerva celelalte patru state — bine­înţeles dacă ele vor asculta de glasul înţelep­ciunii, şi nu al sentimentelor lor de simpatie sau nesimpatie, — România nu se mai poate provoca la argumentele de până acum cu cari i-sa motivat necesitatea unei alianţe cu Austria şi nu cu Rusia. Câci atunci nu va avea să a­­leagă între Austro-Ungaria şi Ru­sia, ci între Austro- Ungaria deo­parte şi Confederaţia Balcanică de alta. Să nu dea D-zeu însă ca, ho­tărârea supremă a României, fie într’o parte sau alta să însemne în acelaşi timp jertfirea noastră, a celor trei milioane şi jumătate de Români din Monarhia Habs­­burgică. Programul delegaţiunilor. Subco­misiunea militară a delegaţiunii ungare a ţinut ori o şedinţă, în care şi-a des­­voltat expozeul ministrul de externe, contele Auffenberg. Membrii acestei co­­misiuni la Invitarea ministrului de răz­­boiu, vor vizita în 13 f. c. terenul de puşcat al artileriei, la Hajmáskór. Comisiunea militară îşi începe con­sfătuirile în merit numai în 14­­. c. * GîSititiii aetiik, VII. Tot chestia Cristifideles. — Când fraţii se iubesc. — Războiul. — JBLirkilisse. — Săptămâna ilumi­nată.­ — De-ale noastre. In discuţia aprinsă, ce s’a încins în coloanele pressei naţionale In jurul episcopiei gr. cat. maghiare în urma eşirilor recente pătimaşe ale tinerilor toreadori de la »Unirea« şi »Cultura creş­tină«, încep să se desluşească glasurile competente ale unor fruntaşi mireni gr. cat., pe cari li interesează cel puţin în măsură tot atât de mare soartea celor 70.000 fraţi năpăstuiţi de bulla »Cristi­fideles Graecii«. Sunt glasuri energice şi serioase ale unor oameni cumpătaţi, cari, să sperăm, vor contribui la lămu­rirea situaţiunei şi la calmarea celor fanatici şi miopi. Să le încrestăm la răboj. Dl deputat Dr. Ştefan C. Pop, frun­taşul nostru gr. cat., care a cutrierat zile de-a­­rândul comunele bihorene ameninţate cu tre­cerea lor la dieceza gr. cat. maghiară, cunos­când prin urmare din proprie experienţă situa­ţia reală a celor ameninţaţi, scrie In „Româ­­nul“ de Duminecă Intre altele următoarele: » ... Rău cunosc d-nii de la »Uni­rea« şi »Cultura Creştină« mentalitatea românului şi inima lui. Informaţiile ce le au despre curentele ivite în sânul­ cre­dincioşilor sunt false. Afirmă deci un neadevăr când zic că nu există curente de trecere, dar totodată comit, prin lipsă de tact, cea mai condamnabilă tradare de cauză îmbărbătând prin răspândirea astorfel de neadăvăruri pe duşmanii noştri de moarte la perseverare în por­nirile lor criminale de a rupe din sânul nostru 70.000 de fraţi. Lauda ziarului »Alkotmány« şi a aliatei sale »Festi Hirlap« să vă ție memento de a scrie a tout prin articole, fără să judecaţi ce urmări triste pot avea pentru biserici unită acele articole. »Ameninţă unii de la numitele ga­zete că vor pune la cale boicot prin anumite circulare, de altă parte să nă­pustesc şi asupra »Gazetei«, care cu atâta cinste şi energie şi a ridicat cu­vântul faţă de atentatele cu cari ame­ninţă libertatea presei noastre domnii dela »Cultura Creştină« ... Rog pe domnii dela »Unirea« şi »Culta Creş­tină« să nu identifice Blajul cu per­soanele dior. Blaj­ul este comoara unui neam întreg, de unde au plecat lumi­nători în toate părţile locuite de ro­mâni, purtând cu glorie steagul culturii naţionale, iar dvoastră sunteţi poate distinşi, dar în tot cazul prea fanatici teologi, cari proclamaţi răsboi de estir­­pare chiar contra ziarului partidului naţional. Vă rog dar nu profanaţi nu­mele acestei cetăţi sfintei »Astăzi, când arhiereii noştri, prin jurământ dat, sunt prizonierii papei din Roma şi ai guvernului; când tăcerea acestor prelaţi este cea mai grăitoare dovadă de situaţiunea extrem de ne­fericită în care am ajuns; când cei che­maţi nu pot vorbi şi nici cuvinte de mângâiere nu le pot trimite celor a­­junşi în pericol, — se află chiar în s­ilaj purtători de condei să proclame răsboi organului de publicitate al partidului naţional, pe singurul motiv că acesta respectează libertatea gândului şi ga­rantează dreptul criticei. Ar trebui să dărimaţi şi aceasta cetate, ca să încete suspinele credincioşilor răpiţi dela sânul maicei lor!...« Sub titlul „Supte să fie peceţile“ dl adv. Dr. Alexandru Morar scrie în acelaşi nu­măr următoarele: „...Să ştie d-l Dr. Ioan Coltor, că acest congres­­dela Alba-Iulia, a fost în primul rând naţional şi numai în al doilea confesional, întrucât prin ataca­rea confesiunei gr.-cat. a văzut pericli­tate interesele naţionale, iar comisia de 50 aleasă de acest congres a fost nu­mai mandatarul acestuia. „Scriitorul articolului de faţă, un român gr.-cat., e de părerea că d-nul Dr. Ioan Coltor, dacă e sincer în arti­colul d-sale, nu ştie, că simţemintele naţionale ale credincioşilor gr.­cat. prevalează orice consideraţii con­fesionale, nu ştie că Românii gr. cat. pentru aceea au ţinut cu toată căldura inimei la biserica lor — căreia i-au a­­dus şi-i aduc jertfe materiale şi mora­le , pentru că aceea era îmbrăcată în aureola naţionalităţii lor. „Orişice dar adus pentru aceasta biserică era considerat de credincioşii gre­ cat, de un dar adus pe altarul cul­­turei naţionale româneşti, de o temelie a aspiraţiilor lor de neam românesc. Câte averi parohiale, câte şcoli, câte fundaţiuni culturale, toate pe temeiul simţământului naţional al credincioşilor gr.-cat. s’au creat. „Când odată-şi va pierde rostul a­­cest temeiu,­­ biserica gr.-cat. pentru neamul românesc, a pierdut totul, ră­­mânându-i numai nimbul trecutului«. * Ce frumos e când fraţii de acelaşi sânge se iubesc, se ajutorează şi stau la sfat! Şi ce bine ne cad astfel de apariţii tocmai în momentele când lo­­zince false despre pretinse încercări de »pescuiri în tulbure«, de »proselitism« se aruncă de cătră unii în mijlocul fra­ţilor, ca să-i aţâţe pe unii contra celor­lalţi. O astfel de veste îmbucurătoare ne aduce »Unirea“ din Blaj in raportul ei despre adunarea generală a Reuniu­ne; învăţătorilor gr. cat. arhidiecezani ţinută zilele trecute la Blaj. ’ »Preţioase îndrumări la tema »Omw* să se propună limba română în şcolile primare nedespărţite« — scrie »Unirea« — a dat la inzistenţa adună­rii d-l Dr. Onisifor G­hibu referent con­­zistorial din Sibiiu. Timp de o oră a întreţinut adunarea analizând cu price­pere şi cunoştinţă metoadele instruc­­ţiunei în şcoala primară, arătând ca exemple partea practică a metoadelor celor mai moderne, cari prin practici­­tatea lor dau în instrucţiune rezultate mulţumitoare. »Precum Catehizmul s’a dovedit neîndestulător însuşirii cunoştinţelor a­­devărurilor religioase, în forma uzitată până aci, întocmai şi gramatica limbii române propusă independent s’a dove­dit neindestulitoare pentru însuşirea limbii române, deci catehetul va tre­bui întâiu să istorisească materialul biblic ca apoi elevul de sine să ajungă la concluziile, cari formează obiectul catehizatului, asemenea învăţătorul prin intuiţiune să propună elevului materia ce voieşte a o tracta, ca apoi din cele ştiute elevul singur şi cu uşurinţă să ajungă la cunoaşterea elementelor gra­maticale. „Expunerile d-lui Ghicu, au avut darul de a arăta calea pe care mergând învăţătorii, îşi vor înlesni aceasta parte grea a instrucţiei«. * la conferenţa învăţătorilor din Bra­şov condusă cu atâta tact şi înaltă price­pere de d-l Dr. O. Ghibu s-a făcut o preţioasă reformă. Până acum era obi­ceiul să se treacă la procesul verbal »laude şi mulţumite protocolare« dizer­­tanţilor, chiar şi dacă lucrările respec­tivilor nu întruneau măsura cuvenită pentru astfel de manifestări., De astă­­dată aceste »mulţumite« s-au cassat aproape cu totul şi bine s-a făcut, căc Audienţe. Regele a primit Marţi după prânz în audienţă pe primminis­­trul Lukács. Audienţa a ţinut aproape o oră. Lukács a salutat pe M. Sa în capitala Ungariei şi a făcut un rapor despre afaceri curente. Tot Marţi a fost primit în audienţă contele Berchtold, care a făcut raport M. Sale asupra situaţiei externe. Consfătuiri la ministerul de externe al României. Din Bucureşti se anunţă: La ministerul de externe a avut loc,­eri o consfătuire între d. Titu Maiorescu, ministrul de externe, Sebe­­kov, ministrul Rusiei şi principele Für­­stenberg, ministrul Austriei. Consfătui­rea a ţinut aproape două ore, şi, după câte au transpirat, discuţiunea a fost asupra compensaţiilor ce trebuesc date României la încheerea pacei, pentru a­­titudinea pe care o are de la începutul ostilităţilor în Balcani. Se spune, că, în cursul acestei săptămâni chiar va mai avea loc o con­sfătuire. Tisza va vorbi. Tisza Îşi va ţinea darea de seamă înaintea alegătorilor săi din Arad, în 16­1. o. Darea de seamă o va rosti după prânz, iar seara va fi banchet, unde Tisza va ţinea iarăş o vorbire politică. S’auzim... Intortochelile oligarhice ! In ajunul alegerilor parlamentare române­ In consiliul de miniştri români ţi­nut eri s’a fixat lista candidaturilor la noile alegeri. După o desbatere mai lungă s’a hotărât distribuirea mandatelor pre­cum urmează: Conservatori democraţi 138 locuri, Conservatori 138, liberali 82 locuri, independenţi 1 loc. Noul prezident al Statelor-unite -Alaltaeri s’a făcut în Statele-unite ale Americei de Nord alegerea de prezident şi viceprezident. Electorii sosiţi în Washington au ales de prezident pe Dr. Woodrow Wilson, guvernatorul din New­ Jersey, iar de viceprezident pe Thomas U. Marshall. Ambii sunt de­mocraţi, membrii ai Ligei democratice, pe când prezidentul de acum a fost republican. Wilson este de 45 de ani. A fost profesor universitar și e recunos­cut ca bun istoric și cultivător al te­renului sociologic.

Next