Gazeta Transilvaniei, iulie 1913 (Anul 76, nr. 144-166)
1913-07-24 / nr. 160
Pagina 2 *Dar încă odată, dorința noastră, pot zice, hotărârea noastră, este de a fi în celemai strânse legături de prietenie cu România, și în primirea călduroasă ce mi s’a făcut al București, voi găsi un îndemn mai mult pentru ca să persist în această hotărâre. Vă pot afirma de pe acum că voi da absolut toate drepturile de instrucţiune şi de cult românilor cari trăiesc pe teritoriile noastre. Şi vă afirm că voi supraveghea în persoană ca nici un fel de presiune să nu se facă asupra conştiinţei nimănuia. Fiecare om e liber să fie de naţionalitatea care vrea — această libertate constitue un drept sfânt. De aceea vă repet: imediat ce vom fi mai liniştiţi mă voi duce eu personal prin toate localităţii* unde sunt români şi le voi spune că au toate libertăţile şi că drepturile lor de naţionalitate vor fi riguros respectate*. o parte la răsboiul contra Turciei, teritoriul ei a servit ca drum de transit pentru furnizarea Turcilor cu arme şi muniţiuni de răsboiu în Europa şi în genere România s’a condus foarte suspect faţă de aliaţii balcanici, dar pentru că în acelaş timp ea a ameninţat că atacă pe Bulgari din spate, atunci Europa n’a mai putut face altceva, decât să consilieze pe Bulgaria, să arunce cabinetului din Bucureşti ciolanul pe care-l cerea. »Primul succes ! »Protocolul din Petersburg a fost iscălit de toate Puterile. Ambele părţi au consimţit să-l primească, predarea Silistrei şi teritoriului ce o înconjoară a fost chestie de câteva zile. Iată însă că pe scenă apare în toată urâţenia ei ruşinoasă, cearta între aliaţii de ieri, şi prin voinţa soartei, sau prin miopia diplomaţilor, cheia situaţiunei ajunge în mânile României. Cei cu influinţa de la Centru, cari nu voiseră răsboiu mai înainte, au tăcut tot timpul ca morţii şi îndată ce s’au auzit primele împuşcături fratricide pe malul nenorocitei Bregalniţe, regele Carol dă ordin de mobilizare şi deja peste opt zile armata română în marş solemn trece Dunărea, iar peste alte 7 zile ea să găseşte la porţile Sofiei.... »Ce succes strălucit! »Inamicul* nu există, pierderi nu sunt. Dar de unde ar şi fi, când armata bulgară e ocupată pe malurile Bregalniţei şi în Macedonia de sud, iar în Sofia diplomaţii miopi aşteaptă cu încăpăţânare o minune sau se mângâie cu ştiri înşelătoare. S’ar putea crede, că în aceste condiţiuni spiritul cavaleresc va domina în Bucureşti cel puţin la momentul necesar. Nici n’o să vorbim despre dreptate. Realitatea crudă din Balcani predispune prea puţin înspre acest sentiment al dreptăţii! Dar trebuie să declarăm, că Bucureştiul este tot aşa de orbit de „victoriile“ lui ca şi Atena! »Bulgaria stând la marginea prăpăstiei, fără îndoială e gata să dea României tot teritoriul Turtucaia-Balcc, ea e gata să facă şi alte jertfe, care fără îndoială vor micşora în viitor suveranitatea ei în statul ei propriu. Ce e în adevăr promisiunea deplinei autonomii bisericeşti şi şcolare pentru Macedo-români,intre frontierele regatului bulgar şi înfiinţarea acolo a unui episcopat deosebit sub jurisdicţiunea bisericii române, dar întreţinut pe socoteala bugetului bulgar? Dar România nu e mulţumită nici cu asta ; ea cere încă de la Bulgari distrugerea fortăreţelor vechi bulgăreşti Şumla şi Ruseiuc şi să i se garanteze, că niciodată nu se va face o fortăreaţă nouă pe toată linia frontierei bulgaro-române*. N’ar fi asta prea mult? »Şi fără asta Bulgaria e foarte rău pedepsită. Cât despre o hegemonie care a servit ca pretext oficial pentru acţiunea României, Bulgaria n’o mai visează şi probabil, că nici nu se va gândi multă vreme la ea. Astfel nenorocitul echilibru balcanic e garantat şi încă cu balanţă atârnând din greu înspre România. Să notăm în sfârşit şi aceea, că mare parte din răspunderea pentru neaşteptata şi tâlhărească năvălire a Turcilor în Tracia, cade în sarcina României. Drept vorbind protestările Turciei împotriva protestului diplomaţiei europene nu sunt fără temeiu: nu Constantinopolul a dat primul exemplu al posibilităţii nepedepsite de a încâlci decisiunile luate de concertul european, ci Bucureştii.... (Sofisterie muscălească! Nota traducătoarei). Protocolul despre Silistra a fost doar iscălit de toate Puterile mari ca şi cel de la Londra în privinţa frontierei Enos-Midie. Pentru ce dar Europa ameninţă cu o demonstraţie navală numai Poarta otomană ? Atunci este timpul, ca cei din Bucureşti să se gândească la asta şi la multe altele, şi în tot cazul să nu imiteze în pofte pe Napoleonii din Atena, (mulţumim de sfaturi ! Nota trad.) cari la rândul lor sunt departe de a fi mulţurmiţi. Bulgaria e sfâşiată şi sângerează după ce cu puţin mai înainte visurile micilor ei Napoleoni, orbiţi de strălucirea primelor victorii, o duceau aproape pe malurile albastre ale Bosforului, sub bolta Sfintei Sofii. »Acesta este un adevăr crud şi indiscutabil. »Bulgaria se roagă acuma să fie cruţată, înjosindu-se, suferind ofensă după ofensă. Şi aceasta este adevărat. Lăsând la o parte însemnătatea morală a acestei lecţii, se poate oare să fie în interesul Statului român, ca nenorocita Bulgarie să fie total nimicită — cerând de la ea iscălirea propriei condamnări, pe când în realitate ea n’are nici o vină înaintea României? Cu toate astea Bulgaria nu va dispare de pe scena Peninsulei Balcanice; nimeni nu va suferi micşorarea exagerată a Bulgariei, şi mai ales Rusia nu va suferi aceasta. »Bulgaria va rămânea în orice caz vecina României pe toată întinderea Dunărei. Şi dacă este aşa, nu ar fi oare mai cuminte şi în interesul viitoarei convieţuiri pacinice, sub forma unei nouă alianţe balcanice, care să cuprindă şi pe România, sau pe alte baze, de a ltitudinea intransigentă a Turciei. Pe astăzi se aşteaptă demersul colectiv al ambasadorilor din Constantinopol la Poartă pentm a face pe Turci să evacueze Adrianopolul. Toţi ambasadorii, afară de cel al Angliei, au primit în decursul zilei de Duminecă instrucţiunile în vederea demersului colectiv. Se asigură că Puterile vor sfătui Poarta să dea ordinul de evacuare a Adrianopolului în schimbul mai multor compensaţii din care cele mai însemnate vor fi: o rectificare de graniţă şi învoirea de a înfiinţa o majorare vamală de 4 la sută. Rezultatul acestui demers pare însă foarte problematic în faţa situaţiunei intransigente a Turciei, căci ori cari ar fi mijloacele întrebuinţate pentru a forţa Turcia, ea nu pare de loc intimidată de ameninţările, cari vin din toate părţile şi cari vorbesc când de o invazie a frontierei Aziei mici de cătră Ruşi, când de apariţia flotei ruseşti la intrarea Bosforului şi de altele. In ce priveşte România, Poarta crede că judecata oamenilor de stat români e prea sănătoasă, ca să sacrifice soldaţi români sub forturile Adrianopolului, a cărui posesiune de Turci sau de Bulgari, trebue să le fie indiferentă. O acţiune izolată a Rusiei ar putea să aducă complicaţii şi Turcia s ar putea bizui pe ele pentrua trage foloase. Atitudinea intransigentă a Turciei o confirmă de altfel şi următoarele două telegrame din Constantinopol şi Paris : Constantinopol, 4 August. Iussuf Izzedin, prinţul moştenitor, a primit pe un ziarist turc, cămin a declarat că Adrianopolul e de neapărată nevoe Turciei. Turcii trebue să-şi dezrădăcineze din inimă teama, pe care o aveau vechii oameni de stat ai Turciei şi să se convingă ca imul din factorii cei mai importanţi ai succesului este hotărârea. Paris, 4 Aug. Generalissimul Izzat Paşa a declarat corespondentului special al ziarului „Matin“, la Adrianopol : *Nu tot abandona Adrianopolul cu nici un preț. Cei cari doresc să aibă pasul, să vie ca să-l ia.* Rezolvarea problemei Adrianopolului constitue prin urmare o chestiune, care nu poate fi luată cu una cu două de la ordinea zilei, prima secţie a sufragetelor, condusă că- i tare de frumoasa d-şoară Collum. Au urmat apoi una după alta celelalte secţii. Pe la 5 oare sau început vorbirile. Oratorii au arătat însemnătatea votului femeilor. Mai mare mulţime s’a grupat în jurul tribunelor ocupate de prezidentele asociaţiunii sufragetelor, dnele Fawcett şi Catl Chapman. Cea dintâiu a constatat, că meetingul acesta e cel mai mare din câte au aranjat până acuma reuniunile sufragetelor. In faţa acestei impozante demonstraţii este o monstruozitate a denegat dreptul de vot al femeilor. Dna Chapman a prezis triumful apropiat al cauzei femeilor. Asistenţa poliţiei în parc şi pe strade era mare, dar n’a fost lipsă de intervenţie. Sufragetele au ţinut să nu facă de astă dată excese pe strade. Publicul imens s’a împrăştiat liniştit sub impresia cuvintelor finale ale discursului d-nei Chapman, care a accentuat, că dreptul electoral al femeilor e pe cale a se înfăptui, e întrebare numai, că Anglii sau Statele unite vor fi primul stat în care se va introduce mai întăiu acest drept ? O convenţie sârbo-română- Ziarele de aici înregistrează ştirea că, în timpul din urmă ar fi intervenit o nouă convenţie comercială între România şi Sârbia, stabilită pe alte principii decât acelea din actuala convenţiune. Nouile legături comerciale se vor face în primul rând printr’un pod pesteDunăre, care să lege cele două state pilabruia sau Severin. Tot în legătură cu această convenţie se agită şi chestiunea liniei la marea Adriatică, care ar servi atât interesele României, cât şi pe ale Serbiei. Se spune de asemenea, că între cele două state se va încheia o convenţiune vamală, urmând ca România şi Serbia să-şi facă diferite înlesniri reciproce de ordin economic. In această privinţă d. ministru al industriei şi comerţului N. Xenopol a şi avut o întrevedere cu primul ministru al Serbiei Băsici, Sâmbătă seara labotel Palace. O a doua întrevedere întrei cei două miniştrii va avea loc zilele acestea, d. Pasici având să se intereseze de starea industrială şi comercială a României, vizitând între altele muzeul industrial întocmit şi care urmează să fie deschis pe lângă ministerul industriei şi al comerţului. Aroaioni refugiaţi. Din Giurgiu se anunţă că Duminecă a sosit în portul Ramadan venind din Bulgaria, un număr de 40 aromâni din comunele Huma Lubniţa, Oşan, Livadia, Ghergheli şi Cupa Lubniţa, fugiţi din cauza teroarei deslănţuite de trupele greceşti asupra populaţiei româneşti din Macedonia. Printre refugiaţi se afla şi cinci institutori cari povestesc lucruri îngrozitoare despre masacrele la cari se dedau trupele greceşti asupra populaţiei din localităţile ce le ocupă. După ce vor fi supuşi vizitei r medicile reglementare, cei 40 de aromâni vor fi trimişi la Bucureşti, unde vor expune guvernului românesc suferinţele ce le îndură aromânii. Chestia croată. Baronul Skerlecz a sosit ori la Budapesta, unde a avut o consfătuire de două ore cu ministrul croat, conte Pejacevich. El a declarat unui ziarist că tratativele cu partidele croate nu sunt terminate şi se vor continua. Pressa rusă şi acţiunea României in Balcani. Ziarele ruseşti continuă a se ocupa tot mai mult cu acţiunea României în Balcani, numai unele dintre ele arătând oarecare imparţialitate, iar altele criticând cu răutăcioasă ironie şi chiar cu duşmănie trecerea armatei române în Bulgaria. Opinia publică din România ca drept cuvânt urmăreşte cu multă atenţiune tot ce zice presa străină, în aceste momente despre trecerea armatei române în Bulgaria. De aceea cred util să traduc pentru „Gazeta Transilvaniei“ următorul interesant articol de fond, intitulat: „Poftele României“ și publicat într’un număr recent al ziarului din Petersburg „Birjevina Viedomosti“. »Succesele României sunt uimitoare. Ea are succes literalmente în toate. Când acuma trei luni tratatul de pace din Londra între Turcia şi aliaţii de atunci, nu era încă iscălit, după marile insistenţe ale României, a fost convocată la Petersburg conferenţa ambasadorilor, care după o lungă desbatere a decis, ca Silistra bulgară să fie cedată României. »Intr’adevăr România n’a luat nici o A % E T A T B A N 3 I L V A N i S Í. I arăta cea mai mare cumpătare, dispen- I sând astfel pe Bulgaria de a-şi mări ura faţă de România. Z. O. M. Sufrageteie. Ha mare meeting. O apariţie modernă a vieţii politice sunt femeile, cari pretind sufragiu sau vot electoral pentru femei, egal cu cel al bărbaţilor. Aceste sunt sufragetele, luptătoare pentru drepturile politice femeieşti. Ele se găsesc în toate ţările culte, dar cele mai multe şi mai bine organizate sunt sufragetele din Francia, Anglia şi America de nord. Dintre aceste însă cele mai energice şi mai îndrăsneţe sufragete militante sunt cele engleze. Aproape zilnic vin ştiri din Londra şi din alte oraşe ale Angliei despre luptele lor, despre atacurile şi devastările ce le fac, despre conflictele cu poliţia şi cu autorităţile statului, cari se împotrivesc a da în viaţa publică femeilor rol egal întru toate cu cel al bărbaţilor. Sufragetele însă continuă cu agitaţia în favorul egalităţii dintre femei şi bărbaţi, bine ştiind, că drepturile nu se pot câştiga decât prin muncă şi lupte grele. Din mişcările sufragetelor engleze remarcăm aici un moment. Săptămâna trecută s’a ţinut în Londra, în parcul Hyde, un meeting femeiesc, aranjat de sufragete. A fost cel mai mare, cel mai cercetat meeting femeiesc, ce s’a văzut vre-odată. Au venit din toată Anglia reprezentanţi ai sufragiului femeiesc şi gândeai, că la meeting ia parte Londra Întreagă. Erau reprezentate toate clasele sociale, muncitori şi inteligenţi. Uriaşul parc era presărat cu tribune, pentru oratori şi oratoare. Pe la patru oare din zi s’a văzut venind în parc Primul congres levăţătoresc — Un apel — »Gazeta învăţătorilor* publică următorul apel cătră învăţătorii şi învăţătoarele din Ţara Bârsii şi din Trei■caune : Colegii din Ţara Bârseî şi Trei«caune, având în vedere foloasele ce le putem aştepta dela reuşita Congresului nostru, s’au întrunit la Codlea într’o conferinţă intimă în care au hotărât participarea în corpore la Congres. In scopul acesta au lansat următorul apel cătră colegii din acele părţi a ţării : Precum că este cunoscut, Congresul nostru al tuturor învăţătorilor români din patrie, se va ţinea la Cluj în zilele de 24 şi 25 August st. n. a. c. Acest Congres va aveasă delibereze asupra tuturor chestiilor, cari privesc şcoala şi pe învăţătorul român din Ungaria. Ţinta, cătră care vor culmina aceste deliberări, este să ne croim, după posibilitate, o soartă mai bună nouă înşine şi instituţiunei de creştere şi de învăţământ în serviciul căreia suntem şi vom rămânea. Cuvântul nostru, al celor trei mii de luminători şi de educători ai neamului, este aşteptat cu frică, cu încordare, nu numai de societatea românească, ci şi de cea streină, de toţi aceia pe cari îi preocupă situaţia poporului românesc din Ţara ungurească. — Fi-vom în stare a-l rosti demn şi respirat! ? Cine ştie dacă soartea nu ne va fi rezervat nouă norocul, pe care alţi factori în zadar au încercat, de a face cel mai mare serviciu patriei, producând lumină şi claritate în bezna şi haosul, ce de atâta vreme zăpăceşte opinia publică a ţării în chestia şcoalei române şi a dascălului român din Ungaria ! Ţinta, ce şi-au fixat convocătorii Congresului însă numai aşa se poate ajunge dacă la acest mare sfat dăscălesc se vor prezenta toţi învăţătorii români şi dacă se vor prezenta pe deplin orientaţi şi bine pregătiţi asupra tuturor chestiunilor puse la ordinea zilei. De aceea Vă conjurăm pe voi toţi iubiţi colegi, ca fără zăbavă să faceţi pregătirile de lipsă pentru participarea la Congres, adunându-Vă mijloacele materiale şi studiind cu seriozitate chestiile puse la ordinea zilei. Astfel pregătiţi vom porni la Cluj cu trenul personal ce pleacă din gara Braşovului Sâmbătă în 21 August st. nou la 8 oare seara. Să rămână acasă numai cei bolnavi şi neputincioşi ! Fiecare congresist se va anunţa până în ziua de 16 August n. colegului Radu Prişcu dir. şcol. în Braşov pentru ca din bună vreme să se ia dispoziţii referitoare la călătorie în un vagon special. Sântem siguri, că apelul nostru va fi înţeles de toţi cei peste o sută de colegi din Ţara Bârsii şi Treiscaune şi că nici unul nu va scăpa rarul prilej ce ni se oferă acuma, şi pe care Mr. 160.—1918. de mult 11 aşteptăm : să ne croim noi înşine o soarte mai bună, deatmă de numele ce-l purtăm ! Mai mulţi înv. rom. din Ţara Bârsii şi trei scaune. ■ ■ ■ ■«w Desminţirea unuui proprietar transilvănean. D-l loan Mandai proprietar în Dobrogea originar din Săcele ne trimite o scrisoare, prin care ne face cunoscut, în legătură cu întrebarea noastră sub titlul »De necrezut, că dânsul a făcut cu plăcere toate jertfele cari i s-au cerut cu ocaziunea mobilizării şi că cu toată inima şi-a dat obolul său şi pentru ajutorarea familiilor celor mobilizaţi. Luăm cu plăcere la cunoştinţă această desminţire a d-lui Mandai şi ţinem să dăm o explicare . Scrisoarea despre lipsa necesarului spirit de jertfă pretins de împrejurări ni-a trimis-o chiar un mare proprietar mocan din Dobrogea. Noi nu dubităm nici decât nu ,buna credinţă a acestui proprietar cu atât mai vârtos că cele comunicate de dânsul ni au fost confirmate şi de alţi oameni de omenie. E greşit însă să se creadă că noi acuzăm pe toţi proprietarii români din Dobrogea, originari din Transilvania. Advertismentul nostru nu poate fi îndreptat împotriva acelora, cari şi-aucent datoria. Noi înşine cunoaştem proprietari prietini de ai noştri, cari şi au trimis 2 d feciori pe câmpiile Bulgariei. Ce jertfa am mai pretinde deci dela aceştia ? Să ne înţelegi aşadară bine d-le Mandai şi alţi tovarăşi de inimă ai d-tale, că advertismentul nostru priveşte numai escepţiile rele, cari îl merită cu drept cuvânt. Adunarea despărţ. „Şercaia“ al „Asociaţiunii^. Veneţia inferioară 2 Aug. n. Azi s’a ţinut aici in biserica gr. or. cea dintâiu adunare cercuală a despărţământului »Şercaia* al »Asociaţiunei*, sub presidiul dir. desp. Dr. Victor Fodor, bine apreciatul medic cercual din Şercaia. La adunare au luat parte un număr considerabil de ţărani din localitate şi comunele învecinate, precum şi aproape toţi intelectualii din Şercaia şi din satele aparţinătoare despărţământului, şi junimea studioasa, cuminte şi entuziastă. Din depărtări mai mari au participat preotul Comaneacu (Codlea), dir. şcol. P. Dan, farmacistul Gr. Cutean, Înv. Iust. Dan, drd. V. Cutean (Zârneşti), Câlubean funcţ. conzist. (Arad) ş. a. După celebrarea serviciului divin, cu care ocaziune am admirat un escelent cor bisericesc, a urmat deschiderea adunării printr’un discurs rostit de directorul despărţ. Dr. Victor Fodor. Secretarul despărţ. Stăncu ceteşte raportul comitetului cercual despre activitatea despărţământului în primul an al existenţei sale. Din raport s’a convins adunarea, că directorul despărţ, ajutat de membri comitetului au lucrat cu pricepere şi însufleţire, jertfind timp preţios şi bani din punga proprie pentru a propovădui din sat în sat lumina cunoştinţei în popor, pentru întemeierea agenturilor, aranjarea prelegerilor poporale, înscrierea membrilor şi răspândirea bibliotecii poporale în mijlocul ţărănimei setoase de cultură şi de progres. Raportul s-a primit şi a urmat înrolarea sub steagul cultural a unui număr mare de membrii ordinari şi ajutători, iar banca „Veneţiana“ din loc s’a înscris de membru pe vieaţă. Astfel s’a încasat frumoasa sumă de 500 coroane. S’au ţinut apoi două disertaţiuni: una lucrată de veneratul preot din Codlea Iosif Comanescu, despre frumosul trecut istoric al comunei Veneţia inferioară, a doua a d-lui George Gomşa stud. jul, despre necesitatea negoţului şi a meşteşugurilor la poporul românesc din ţara Oltului. Amândoi disertanţii au fost viu aplaudaţi şi felicitaţi din partea ascultătorilor, exprimându-şi dorinţa ca acelea să fie scoase în tipar în biblioteca »Asociaţiunei*. La rândul organizării din nou a despărţământului pentru periodul anilor 1913 — 1916, după ce s’a luat cu multă părere de rău la cunoştinţă retragerea d-lui Dr. V. Fodor, din cauze familiare adunarea a proclamat de conducător al desp. pe advocatul din Şercaia Dr. Hiriton Pralea, iar în comitet au fost aleşi membrii: preotul Ganea (Veneţia inf ), preotul Bunea (Vad), advocatul Dr Constantin Moldovan (Şercaia) şi învăţătorul Roşală (Comâna). La 2 oare p. m. oaspeţii s’au întrunit la o masă comună în frumoasele case comunale, cari sunt o probă des