Gazeta Transilvaniei, iulie 1913 (Anul 76, nr. 144-166)

1913-07-24 / nr. 160

Pagina 2 *Dar încă odată, dorința noastră, pot zice, hotărârea noastră, este de a fi în cele­­mai strânse legături de prietenie cu România, și în primirea călduroasă ce mi s’a făcut al București, voi găsi un îndemn mai mult pentru ca să per­sist în această hotărâre. Vă pot afirma de pe acum că voi da absolut toate drepturile de in­strucţiune şi de cult r­omânilor cari trăiesc pe teritoriile noastre. Şi vă afirm că voi supraveghea în per­soană ca nici un fel de presiune să nu se facă­ asupra conştiinţei nimănuia. Fiecare om e liber să fie de naţionalitatea care vrea — această libertate constitue un drept sfânt. De aceea vă repet: imediat ce vom fi mai liniştiţi mă voi du­ce eu personal prin toate localită­ţii* unde sunt români şi le voi spune că au toate libertăţile şi că drepturile lor de naţionalitate vor fi riguros r­espectate*. o parte la răsboiul contra Turciei, te­ritoriul ei a servit ca drum de transit pentru furnizarea Turcilor cu arme şi muniţiuni de răsboiu în Europa şi în genere România s’a condus foarte sus­pect faţă de aliaţii balcanici, dar pen­tru că în acelaş timp ea a ameninţat că atacă pe Bulgari din spate, atunci Europa n’a mai putut face altceva, de­cât să consilieze pe Bulgaria, să arunce cabinetului din Bucureşti ciolanul pe care-l cerea. »Primul succes ! »Protocolul din Petersburg a fost iscălit de toate Puterile. Ambele părţi au consimţit să-l primească, predarea Silistrei şi teritoriului ce o înconjoară a fost chestie de câteva zile. Iată însă că pe scenă apare în toată urâţenia ei ruşinoasă, cearta între aliaţii de ieri, şi prin voinţa soartei, sau prin miopia diplomaţilor, cheia situaţiunei ajunge în mânile României. Cei cu influinţa de la Centru, cari nu voiseră răsboiu mai înainte, au tăcut tot timpul ca morţii şi îndată ce s’au auzit primele împuşcături fratricide pe malul nenoro­citei Bregalniţe, regele Carol dă ordin de mobilizare şi deja peste opt zile armata română în marş solemn trece Dunărea, iar peste alte 7 zile ea să gă­seşte la porţile Sofiei.... »Ce succes strălucit! »Inamicul* nu există, pierderi nu sunt. Dar de unde ar şi fi, când ar­mata bulgară e ocupată pe malurile Bregalniţei şi în Macedonia de sud, iar în Sofia diplomaţii miopi aşteaptă cu încăpăţânare o minune sau se mângâie cu ştiri înşelătoare. S’ar putea crede, că în aceste condiţiuni spiritul cavale­resc va domina în Bucureşti cel puţin la momentul necesar. Nici n’o să vor­bim despre dreptate. Realitatea crudă din Balcani predispune prea puţin înspre acest sentiment al dreptăţii! Dar tre­buie să declarăm, că Bucureştiul este tot aşa de orbit de „victoriile“ lui ca şi Atena! »Bulgaria stând la marginea pră­­păstiei, fără îndoială e gata să dea Ro­mâniei tot teritoriul Turtucaia-Balcc, ea e gata să facă şi alte jertfe, care fără îndoială vor micşora în viitor su­veranitatea ei în statul ei propriu. Ce e în adevăr promisiunea deplinei auto­nomii bisericeşti şi şcolare pentru Ma­­cedo-români,­intre frontierele regatului bulgar şi înfiinţarea acolo a unui epis­copat deosebit sub jurisdicţiunea bise­ricii române, dar întreţinut pe soco­teala bugetului bulgar? Dar România nu e mulţumită nici cu asta ; ea cere încă de la Bulgari distrugerea fortăre­­ţelor vechi bulgăreşti Şumla şi Ruseiuc şi să i se garanteze, că nici­odată nu se va face o fortăreaţă nouă pe toată linia frontierei bulgaro-române*. N’ar fi asta prea mult? »Şi fără asta Bulgaria e foarte rău pedepsită. Cât despre o hegemonie care a servit ca pretext oficial pentru acţiu­nea României, Bulgaria n’o mai visează şi probabil, că nici nu se va gândi multă vreme la ea. Astfel nenorocitul echilibru balcanic e garantat şi încă cu balanţă atârnând din greu înspre Ro­mânia. Să notăm în sfârşit şi aceea, că mare parte din răspunderea pentru neaşteptata şi tâlhărească năvălire a Turcilor în Tracia, cade în sarcina Ro­mâniei. Drept vorbind protestările Tur­ciei împotriva protestului diplomaţiei europene nu sunt fără temeiu: nu Constantinopolul a dat primul exemplu al posibilităţii nepedepsite de a încâlci decisiunile luate de concertul european, ci Bucureştii.... (Sofisterie muscălească! Nota traducătoarei). Protocolul despre Silistra a fost doar iscălit de toate Pu­terile mari ca şi cel de la Londra în privinţa frontierei Enos-Midie. Pentru ce dar Europa ameninţă cu o demon­straţie navală numai Poarta otomană ? Atunci este timpul, ca cei din Bucureşti să se gândească la asta şi la multe al­tele, şi în tot cazul să nu imiteze în pofte pe Napoleonii din Atena, (mulţu­mim de sfaturi ! Nota trad.) cari la rândul lor sunt departe de a fi mulţur­miţi. Bulgaria e sfâşiată şi sângerează după ce cu puţin mai înainte visurile micilor ei Napoleoni, orbiţi de străluci­rea primelor victorii, o duceau aproape pe malurile albastre ale Bosforului, sub bolta Sfintei Sofii. »Acesta este un adevăr crud şi indiscutabil. »Bulgaria se roagă acuma să fie cruţată, înjosindu-se, suferind ofensă după ofensă. Şi aceasta este adevărat. Lăsând la o parte însemnătatea morală a acestei lecţii, se poate oare să fie în interesul Statului român, ca nenorocita Bulgarie să fie total nimicită — cerând de la ea iscălirea propriei condamnări, pe când în realitate ea n’are nici o vină înaintea României? Cu toate astea Bulgaria nu va dispare de pe scena Peninsulei Balcanice; nimeni nu va suferi micşorarea exagerată a Bulgariei, şi mai ales Rusia nu va suferi aceasta. »Bulgaria va rămânea în ori­ce caz vecina României pe toată întinderea Dunărei. Şi dacă este aşa, nu ar fi oare mai cuminte şi în interesul viitoarei convieţuiri pacinice, sub forma unei nouă alianţe balcanice, care să cuprindă şi pe România, sau pe alte baze, de­ a­ ltitudinea intransigentă a Turciei. Pe astăzi se­ aşteaptă demer­sul colectiv al ambasadorilor din Cons­tantinopol la Poartă pentm a face pe Turci să evacueze Adria­no­polul. Toţi ambasadorii, afară de cel al Angliei, au primit în decursul zilei de Duminecă ins­trucţiunile în vederea demersului colectiv. Se asigură că Puterile vor sfătui Poarta să dea ordinul de evacuare a Adrianopolu­lui în schimbul mai multor compensaţii din care cele mai însemnate vor fi: o rectificare de graniţă şi învoi­rea de a înfiinţa o majorare va­mală de 4 la sută. Rezultatul acestui demers pare însă foarte problematic în faţa situa­ţiunei intransigente a Turciei, căci ori cari ar fi mijloacele întrebuinţate pen­tru a forţa Turcia, ea nu pare de loc intimidată de ameninţările, cari vin din toate părţile şi cari vorbesc când de o invazie a frontierei Aziei mici de cătră Ruşi, când de apariţia flotei ru­seşti la intrarea Bosforului şi de altele. In ce priveşte România, Poarta crede că judecata oamenilor de stat români e prea sănătoasă, ca să sacri­fice soldaţi români sub forturile Adria­­nopolului, a cărui posesiune de Turci sau de Bulgari, trebue să le fie indi­ferentă. O acţiune izolată a Rusiei ar pu­tea să aducă complicaţii şi Turcia s ar putea bizui pe ele pentru­­a trage fo­loase. Atitudinea intransigentă a Turciei o confirmă de­ altfel şi următoarele două telegrame din Constantinopol şi Paris : Constantinopol, 4 August. Ius­­suf Izzedin, prinţul moştenitor, a primit pe un ziarist turc, cămin­­ a declarat că Adrianopolul e de ne­apărată nevoe Turciei. T­urcii trebue să-şi dezrădăci­neze din inimă teama, pe care o aveau vechii oameni de stat ai Turciei şi să se convingă ca imul din factorii cei mai importanţi ai succesului este hotărârea. Paris, 4 Aug. Generalissimul Izzat Paşa a declarat corespondentului spe­cial al ziarului „Matin“, la Adrianopol : *Nu to­t abandona Adrianopolul cu nici un preț. Cei cari doresc să aibă p­asul, să vie ca să-l ia.* R­ezolvarea problemei Adria­­nopolului constitue prin urmare o chestiune, care nu poate fi luată cu una cu două de la ordinea zilei, prima secţie a sufragetelor, condusă că- i tare de frumoasa d-şoară Collum. Au­­ urmat apoi una după alta celelalte sec­ţii. Pe la 5 oare sau început vorbirile. Oratorii au arătat însemnătatea votu­lui femeilor. Mai mare mulţime s’a gru­pat în jurul tribunelor ocupate de pre­­zidentele asociaţiunii sufragetelor, d­­nele Fawcett şi Catl Chapman. Cea dintâiu a constatat, că meetingul acesta e cel mai mare din câte au aranjat până acuma reuniunile sufragetelor. In faţa acestei impozante demonstraţii este o monstruozitate a denega­t dreptul de vot al femeilor. D­na Chapman a pre­zis triumful apropiat al cauzei feme­­ilor. Asistenţa poliţiei în parc şi pe strade era mare, dar n’a fost lipsă de intervenţie. Sufragetele au ţinut să nu facă de astă dată excese pe strade. Pu­blicul imens s’a împrăştiat liniştit sub impresia cuvintelor finale ale discursu­lui d-nei Chapman, care a accentuat, că dreptul electoral al femeilor e pe cale a se înfăptui, e întrebare numai, că Anglii sau Statele­ unite vor fi pri­mul stat în care se va introduce mai întăiu acest drept ? O convenţie sârbo-română- Ziarele de­ aici înregistrează ştirea că, în timpul din urmă ar fi intervenit o nouă convenţie comercială între Ro­­mânia şi Sârbia, stabilită pe alte prin­cipii de­cât acelea din actuala conven­­ţiune. Nouile legături comerciale se vor face în primul rând printr’un pod peste­­Dunăre, care să lege cele două state pila­­bruia sau Severin. Tot în legătură cu această con­venţie se agită şi chestiunea liniei la marea Adriatică, care ar servi atât in­teresele României, cât şi pe ale Serbiei. Se spune de asemenea, că între cele două state se va încheia o con­­venţiune vamală, urmând ca România şi Serbia să-şi facă diferite înlesniri reciproce de ordin economic. In această privinţă d. ministru al industriei şi comerţului N. Xenopol a şi avut o întrevedere cu primul mi­nistru al Serbiei Băsici, Sâmbătă seara la­botel Palace. O a doua întrevedere întrei cei două miniştrii va avea loc zilele acestea, d. Pasici având să se intereseze de starea industrială şi comercială a Ro­mâniei, vizitând între altele muzeul in­dustrial întocmit şi care urmează să fie deschis pe lângă ministerul indus­triei şi al comerţului. Aroaioni refugiaţi. Din Giurgiu se anunţă că Dumi­necă a sosit în portul Ramadan venind din Bulgaria, un număr de 40 aromâni din comunele Huma Lubniţa, Oşan, Li­­vadia, Ghergheli şi Cupa Lubniţa, fu­giţi din cauza teroarei deslănţuite de trupele greceşti asupra populaţiei ro­mâneşti din Macedonia. Printre refugiaţi se afla şi cinci institutori cari povestesc lucruri îngro­­zitoare despre masacrele la cari se de­dau trupele greceşti asupra populaţiei din localităţile ce le ocupă. După ce vor fi supuşi vizitei r medi­­cile reglementare, cei 40 de aromâni vor fi trimişi la Bucureşti, unde vor expune guvernului românesc suferinţele ce le îndură aromânii. Chestia­ croată. Baronul Skerlecz a sosit ori la Budapesta, unde a avut o consfătuire de două ore cu ministrul croat, conte Pejacevich. El a declarat unui ziarist că tratativele cu partidele croate nu sunt terminate şi se vor continua. Pressa rusă şi acţiunea României in Balcani. Z­iarele ruseşti continuă a se ocupa tot mai mult cu acţiunea României în Balcani, numai unele dintre ele arătând oarecare impar­ţialitate, iar altele criticând cu rău­­tăcioasă ironie şi chiar cu duşmă­nie trecerea armatei române în Bulgaria. Opinia publică din Ro­mânia ca drept cuvânt urmăreşte cu multă atenţiune tot ce zice pre­sa străină, în aceste momente despre trecerea armatei române în Bulgaria. De aceea cred util să traduc pentru „Gazeta Transilva­niei“ următorul interesant articol de fond, intitulat: „Poftele Româ­niei“ și publicat într’un număr re­cent al ziarului din Petersburg „Birjevina Viedom­osti“. »Succesele României sunt uimi­toare. Ea are succes literalmente în toate. Când acuma trei luni tratatul de pace din Londra între Turcia şi aliaţii de atunci, nu era încă iscălit, după ma­rile insistenţe ale României, a fost con­vocată la Petersburg conferenţa amba­sadorilor, care după o lungă desbatere a decis, ca Silistra bulgară să fie cedată României. »Intr’adevăr România n’a luat nici o A % E T A T B A N 3 I L V A N i S Í. I arăta cea mai mare cumpătare, dispen- I sând astfel pe Bulgaria de a-şi mări ura faţă de România. Z. O. M. Sufrageteie. Ha mare meeting. O apariţie modernă a vieţii poli­tice sunt femeile, cari pretind sufragiu sau vot electoral pentru femei, egal cu cel al bărbaţilor. Aceste sunt sufrage­­tele, luptătoare pentru drepturile poli­tice femeieşti. Ele se găsesc în toate ţările culte, dar cele mai multe şi mai bine organizate sunt sufragetele din Francia, Anglia şi America­ de nord. Dintre aceste însă cele mai energice şi mai îndrăsneţe sufragete militante sunt cele engleze. Aproape zilnic vin ştiri din Londra şi din alte oraşe ale An­gliei despre luptele lor, despre atacu­rile şi devastările ce le fac, despre con­flictele cu poliţia şi cu autorităţile sta­tului, cari se împotrivesc a da în viaţa publică femeilor rol egal întru toate cu cel al bărbaţilor. Sufragetele însă con­tinuă cu agitaţia în favorul egalităţii dintre femei şi bărbaţi, bine ştiind, că drepturile nu se pot câştiga decât prin muncă şi lupte grele. Din mişcările sufragetelor engleze remarcăm aici un moment. Săptămâna trecută s’a ţinut în Londra, în parcul Hyde, un meeting femeiesc, aranjat de sufragete. A fost cel mai mare, cel mai cercetat meeting femeiesc, ce s’a văzut vre-odată. Au venit din toată Anglia reprezentanţi ai sufragiului femeiesc şi gândeai, că la meeting ia parte Lon­dra Întreagă. Erau reprezentate toate clasele sociale, muncitori şi inteligenţi. Uriaşul parc era presărat cu tribune, pentru oratori şi oratoare. Pe la patru oare din zi s’a văzut venind în parc Primul congres levăţătoresc­ — Un apel — »Gazeta învăţătorilor* publică ur­mătorul apel cătră învăţătorii şi învă­ţătoarele din Ţara Bârsii şi din Trei­­■caune : Colegii din Ţara Bârseî şi Trei­­«caune, având în vedere foloasele ce le putem aştepta dela reuşita Congresu­lui nostru, s’au întrunit la Codlea în­­tr’o conferinţă intimă în care au ho­tărât participarea în corpore la Con­gres. In scopul acesta au lansat urmă­torul apel cătră colegii din acele părţi a ţării : Precum că este cunoscut, Con­gresul nostru al tuturor învăţătorilor români din patrie, se va ţinea la Cluj în zilele de 24 şi 25 August st. n. a. c. Acest Congres va avea­­să delibereze asupra tuturor chestiilor, cari privesc şcoala şi pe învăţătorul român din Un­garia. Ţinta, cătră care vor culmina aceste deliberări, este­ să ne croim, după posibilitate, o soartă mai bună nouă înşine şi instituţiunei de creştere şi de învăţământ în serviciul căreia suntem şi vom rămânea. Cuvântul nostru, al celor trei mii de luminători şi de educători ai nea­mului, este aşteptat cu frică, cu încor­dare, nu numai de societatea româ­nească, ci şi de cea streină, de toţi aceia pe cari îi preocupă situaţia popo­rului românesc din Ţara ungurească. — Fi-vom în stare a-l rosti demn şi respirat! ? Cine ştie dacă soartea nu ne va fi rezervat nouă norocul, pe care alţi factori în zadar­­ au încercat, de a face cel mai mare serviciu patriei, producând lumină şi claritate în bezna şi haosul, ce de atâta vreme zăpăceşte opinia publică a ţării în chestia şcoalei ro­mâne şi a dascălului român din Ungaria ! Ţinta, ce şi-au fixat­ convocătorii Congresului însă numai aşa se poate ajunge dacă la acest mare sfat dăscă­lesc se vor prezenta toţi învăţătorii români şi dacă se vor prezenta pe deplin orientaţi şi bine pregătiţi asu­pra tuturor chestiunilor puse la ordi­nea zilei. De aceea Vă conjurăm pe voi toţi iubiţi colegi, ca fără zăbavă să faceţi pregătirile de lipsă pentru par­ticiparea la Congres, adunân­du-Vă mij­loacele materiale şi studiind cu serio­zitate chestiile puse la ordinea zilei. Astfel pregătiţi vom porni la Cluj cu trenul personal ce pleacă din gara Braşovului Sâmbătă în 21­ August st. nou la 8 oare seara. Să rămână acasă numai cei bolnavi şi neputincioşi ! Fiecare congresist se va anunţa până în ziua de 16 August n. colegu­lui Radu Prişcu dir. şcol. în Braşov pentru ca din bună vreme să se ia dispoziţii referitoare la călătorie în un vagon special. Sântem siguri, că apelul nostru va fi înţeles de toţi cei peste o sută de colegi din Ţara Bârsii şi Treiscaune şi că nici unul nu va scăpa rarul prilej ce ni­ se oferă acuma, şi pe care Mr. 160.—1918. de mult 11 aşteptăm : să ne croim noi înşine o soarte mai bună, deatm­ă de numele ce-l purtăm ! Mai mulţi înv. rom. din Ţara Bârsii şi trei scaune. ■ ■ ■ ■«w Desminţirea unuui proprie­tar transilvănean. D-l loan Mandai proprietar în Dobrogea originar din Săcele ne trimite o scrisoare, prin care ne face cunoscut, în legătură cu întrebarea noastră sub titlul »De necrezut, că dânsul a făcut cu plăcere toate jertfele cari i­ s-au ce­rut cu ocaziunea mobilizării şi că cu toată inima şi-a dat obolul său şi pen­tru ajutorarea familiilor celor mobili­zaţi. Luăm cu plăcere la cunoştinţă a­­ceastă desminţire a d-lui Mandai şi ţinem să dăm o explicare . Scrisoarea despre lipsa necesaru­lui spirit de jertfă pretins de împreju­rări ni-a trimis-o chiar un mare pro­prietar mocan din Dobrogea. Noi nu dubităm nici decât nu ,buna cr­edinţă a acestui proprietar cu atât mai vârtos că cele comunicate de dânsul ni­ au fost confirmate şi de alţi oameni de o­­menie. E greşit însă să se creadă că noi acuzăm pe toţi proprietarii români din Dobrogea, originari din Transilvania. Advertismentul nostru nu poate fi în­dreptat împotriva acelora, cari şi-au­­cent datoria. Noi înşine cunoaştem proprietari prietini de ai noştri, cari şi au trimis 2 d­ feciori pe câmpiile Bulgariei. Ce jertfa am mai pretinde deci dela aceştia ? Să ne înţelegi aşadară bine d-le Mandai şi alţi tovarăşi de inimă ai d-tale, că advertismentul nostru pri­veşte numai escepţiile rele, cari îl me­rită cu drept cuvânt. Adunarea despărţ. „Şercaia“ al „Asociaţiunii^. Veneţia inferioară 2 Aug. n. Azi s’a ţinut aici in biserica gr. or. cea dintâiu adunare cercuală a des­părţământului »Şercaia* al »Asociaţiu­­nei*, sub presidiul dir. desp. Dr. Victor Fodor, bine apreciatul medic cercual din Şercaia. La adunare au luat parte un nu­măr considerabil de ţărani din locali­tate şi comunele învecinate, precum şi aproape toţi intelectualii din Şercaia şi din satele aparţinătoare despărţă­mântului, şi junimea studioasa, cuminte şi entuziastă. Din depărtări mai mari au participat preotul Comaneacu (Cod­lea), dir. şcol. P. Dan, farmacistul Gr. Cutean, Înv. Iust. Dan, drd. V. Cu­­tean (Zârneşti), Câlub­ean funcţ. conzist. (Arad) ş. a. După celebrarea serviciului divin, cu care ocaziune am admirat un esce­­lent cor bisericesc, a urmat deschiderea adunării printr’un discurs rostit de di­rectorul despărţ. Dr. Victor Fodor. Se­cretarul despărţ. Stăncu ceteşte ra­portul comitetului cercual despre acti­vitatea despărţământului în prim­ul an al existenţei sale. Din raport s’a con­vins adunarea, că directorul despărţ, ajutat de membri comitetului au lu­­crat cu pricepere şi însufleţire, jertfind timp preţios şi bani din punga proprie pentru a propovădui din sat în sat lu­mina cunoştinţei în popor, pentru în­temeierea agenturilor, aranjarea prele­gerilor poporale, înscrierea membrilor şi răspândirea bibliotecii poporale în mijlocul ţărănimei setoase de cultură şi de progres. Raportul s-a primit şi a urmat în­rolarea sub steagul cultural a unui nu­măr mare de membrii ordinari şi aju­tători, iar banca „Veneţiana“ din loc s’a înscris de membru pe vieaţă. Ast­fel s’a încasat frumoasa sumă de 500 coroane. S’au ţinut apoi două disertaţiuni: una lucrată de veneratul preot din Codlea Iosif Comanescu, despre fru­mosul trecut istoric al comunei Veneţia inferioară, a doua a d-lui George Gomşa stud. jul, despre necesitatea ne­goţului şi a meşteşugurilor la poporul românesc din ţara Oltului. Amândoi disertanţii au fost viu aplaudaţi şi fe­licitaţi din partea ascultătorilor, expri­­mându-şi dorinţa ca acelea să fie scoase în tipar în biblioteca »Asocia­­ţiunei*. La rândul organizării din nou a despărţământului pentru periodul ani­lor 1913 — 1916, după ce s’a luat cu multă părere de rău la cunoştinţă re­tragerea d-lui Dr. V. Fodor, din cauze familiare adunarea a proclamat de con­ducător al desp. pe advocatul din Şer­­caia Dr. Hiriton Pralea, iar în comitet au fost aleşi membrii: preotul Ganea (Veneţia inf ), preotul Bunea (Vad), ad­vocatul Dr Constantin Moldovan (Şer­caia) şi învăţătorul Roşală (Comâna). La 2 oare p. m. oaspeţii s’au în­trunit la o masă comună în frumoasele case comunale, cari sunt o probă des­

Next